224,754 matches
-
nu avem de-a face cu un pact realist, ci cu un pact "etic" romanesc. Breban scrie imense parabole cu cheie - dezlegarea lor stă în însăși schema amintită - o serie de 3-4 caractere (nu mai mult) luptă pentru supremație (în teritoriul discursului). De cîteva ori naratorul intervine în forță, moralizator, explicitîndu-și personajele: "Și astfel se întîmplă cu acele "mici prietenii", cu acele "alianțe secundare și provizorii", cu acei a-mici, pe care îi acceptăm, cu un ușor dispreț și silă abia
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
în funcție de perioada istorică și de interesele celor care consemnează informația, dar între acestea autoarea descoperă o captivantă coeziune, dictată de legi ale reprezentării spațiului în imaginar, de modul de construcție și de funcționare al heterotopiei. Africa se dezvăluie ca un teritoriu privilegiat de fantezia lumii "civilizate", iar Tombouctou ca un rezumat perfect al reprezentărilor despre continentul negru. Convinge încă de la început interpretarea propusă în carte: Tombouctou nu este încă una dintre multele utopii create de imaginarul european, ci are atributele orașelor
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
să fie ocrotit și păstrat. îngerul electric, cel ce veghează și, ca să poată să o facă, ia cofeină ca să nu adoarmă, amintește mereu că "statul român nu și-a plătit datoriile față de societatea noastră" și întrerupe curentul electric pe tot teritoriul, suspendând astfel haosul. în planul destinului uman, incapacitatea statului de a-și îndeplini obligațiile contractuale duce la un blocaj cu urmări mai grave decât cel financiar: dispare încrederea și dragostea, se blochează instinctele vitale, este anulată raționalitatea motivațiilor. Conflictul piesei
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
ar fi putut să pară, și chiar dacă nu ignoră socialul cel mai mult se interesează de ceea ce se întâmplă dincolo de "planul vizibil" al acestuia. Adică de trăirile psihice și de procesualitatea biologică, de stările maladive și de manifestările morale însoțitoare, teritoriul de acțiune vast al Hortensiei Papadat-Bengescu, îndeajuns de puțin cercetat de proza românească, de până la ea. Pentru a caracteriza din unghi propriu literatura Hortensiei Papadat-Bengescu, pentru a defini "substanța nouă" a scrisului "marii europene", cum o numiseră participanții la discuția
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
etc.) E. Jebeleanu e mustrat nu atît pentru compromisul său politic, cît pentru ceea ce se consideră compromisul său "cosmopolit": "Scrisul lui Eugen Jebeleanu se definește prin aceea că revoluționarismul este unguresc sau sovietic, marile tragedii s-au petrecut întotdeauna în afara teritoriului românesc, iar steaua polară a României este Kremlinul". Simpatia poetului pentru maghiari devine un cap de acuzare exploatat cu înverșunare: "Dar cînd se vor recapitula evenimentele politico-culturale de după război, Eugen Jebeleanu va fi în centrul lor. Omul care în 1982
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
arate pe Avram Iancu, conștient de greșeală: " Se gîndește Iancu, vede/ C-a greșit, și rău îi pare"". Sau o asemenea apreciere provocatoare: "Fapta partidului a fost pseudoîmpăcarea româno-maghiară, ale cărei rezultate le avem sub ochi din 1989 încoace, în teritoriile românești locuite de români și unguri" Sau reproșul la adresa acordării unui premiu unui neromân: "În anul 1979, Eugen Jebeleanu este coautor, alături de George Macovescu, al acordării Marelui Premiu al Uniunii Scriitorilor lui Meliusz Joszef, prieten de tinerețe". Ca și reluarea
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
Constantin Țoiu Astfel se numea livretul militar (adică de rezerviști) în România de dinaintea primului război mondial. Născut la sud de Dunăre pe teritoriul Albaniei de azi, aflat sub imperiul otoman, tatăl meu Toma S. Țoghiu, din care a derivat Țoiu, pentru înlesnirea pronunției locale, după stabilirea sa în Urziceni, județul Ialomița, a făcut primul război mondial ca soldat. Încetățenirea a avut loc abia
Livretul de completași by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15355_a_16680]
-
străinii și de modul în care sînt văzuți de aceștia - pot fi întîlnite în Firea românilor (2000), coordonată de același. Din această perspectivă, Bizanț contra Bizanț este dacă nu sinteza, cel puțin continuarea unor preocupări constante ale cercetătorului bucureștean pe teritoriul formării conștiinței și a comportamentelor politice românești. în explorările sale, Daniel Barbu pleacă de la faimoasa afirmație maioresciană referitoare la formele fără fond pe care se fundamentează civilizația română modernă și, delimitînd formele ca aparținînd elitei intelectuale care le-a impus
Lege pusă, lege spusă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15366_a_16691]
-
fundamentală pentru că în ea ar apărea (ceea ce nu se întîmplă) niște elemente renascentiste, ci pentru că este o expresie și o oglindă fidelă a timpului său, iar pentru noi un ghid perfect al culturii medievale autohtone, calea de acces într-un teritoriu care altfel ne-ar rămîne inaccesibil. Sinteză completă a tuturor "temelor" mari ale timpului, ea este și o lecție concentrată a felului în care acestea trebuie abordate - și elementul fundamental care nu poate fi scăpat nici un moment din vedere faptul
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
miezul cărții îl formează cele două capitole care analizează construcții în cea mai mare parte contradictorii: Tombouctou, o prefigurare terestră a Paradisului, un oraș perfect, fabulos ce ascunde nu doar bogății, ci și universități și bibliteci, și regatul Dahomey, un teritoriu al cruzimii absolute unde au loc nenumărate sacrificii umane iar aberațiile monarhului nu cunosc limite. Așa cum ni-l prezintă cartea Simonei Corlan-Ioan, imaginarul lumii "civilizate" a secolului al XIX-lea se dovedește cel mai adesea monstruos și incapabil să treacă
În Africa neagră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15446_a_16771]
-
identități europene și alta de redescoperire și cultivare a identităților naționale. Astfel schematizat, demersul autoarei pierde mult în ceea ce reprezintă una dintre calitățile aceste cărți și anume atenția la detaliu, la nuanță, consemnarea sfumaturilor, chiar și atunci când ne aflăm pe teritoriul arid al unor concepte. Și, în acest caz, exemplele sunt numeroase. Bunăoară, plecând de la constatarea că în Europa ultimelor două războaie mondiale naționalismul este asociat cu intoleranța, autoarea relevă că la ora actuală construcția unei identități europene ar presupune identificarea
Meditînd la Europa by Ștefan Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15442_a_16767]
-
țară de vânători și pescari, parlamentarii au decis că trebuie să li se verse în cont diurnă nu doar pentru zilele când se află la serviciu, ci și atunci când stau acasă, în preajma soaței, a secretarei-amante și a diverse admiratoare din "teritoriu". Printr-o singură mișcare, aceste bășici umflate au mai smuls o halcă din bugetul țării. Nimeni nu-și aduce aminte (iar d-na ministru Andronescu neagă vehement) că primul-ministru a ieșit, în octombrie 2001, pe posturile de televiziune și a
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
și coadă, stabilind conexiuni fugare cu realitățile cele mai diverse"), în fond însă înscrindu-se într-un ansamblu coerent de stampe ale Spaniei profunde, acea Spanie văzută de Unamuno (și Cela preia îndemnul și programul întregului grup de la 1898) ca un teritoriu încă nedescoperit, care nu va putea fi descoperit decît de spaniolii cu spirit european. Valorificînd creator moștenirea culturală a grupului de la 1898, precum și a generației lui Ortega y Gasset, Cela a fost cel mai european dintre scriitorii postbelici, un adevărat
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
noi în Vest, unde măcar există soare." Sub o astfel de propagandă, nu era nevoie să ne mai gândim la timpul pe care Cioran l-a petrecut în România, chiar dacă el a părăsit țara înainte de căderea Cortinei de fier. Odată cu teritoriul, am cedat, din păcate, comuniștilor și o parte din istoria acestei zone. în Statele Unite, Cioran este citit, desigur, mult mai puțin decât în Franța, dar și mai puțin decât în Germania sau Spania. Până nu demult, studiile scrise la noi
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
nu o nouă "teologhisire" (sensul superior). Ca o paranteză, teologia nu relegă discursul psihanalizei: Evdokimov scria undeva, despre asceza pustiei, că este o "imensă psihanaliză urmată de o imensă psihosinteză a sufletului uman universal." Dincolo de Fecioara Maria se întinde imensul teritoriu al sacralității feminine din toate spațiile culturale: Coranul sau supunerea absolută, Africa neagră și transele inexplicabile, India și erotica mistică, apoi complicatele, genialele sfinte catolice. Psihanaliza feminității e punctul de plecare pentru reducții structuraliste "clasice". A fi femeie este echivalent
Despre psihanaliză și sfinți by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15492_a_16817]
-
limita suportabilității, regizorul Paul Greengrass reușind, cu mijloacele docu-dramei, să se impună ca favorit încă din a doua zi a competiției. Și mesajul său de la conferința de presă merită amintit: singura cale prin care două popoare care-și dispută același teritoriu să se poată împă-ca durabil este dezvoltarea drepturilor civile dincolo de orice îngrădire. Pe același "culoar" socio-politic s-a aflat și mult așteptatul "Amen", realizat de Costa Gavras în România, după "Vicarul" lui Rolf Hochhuth. Din păcate filmul a fost o
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
cînd un profesor de istorie, devenit, ca mulți alți colegi de-ai mei, politician, mi-a declarat solemn că acum, după căderea comunismului, a venit vremea să se rectifice "acordurile infame" de la Trianon, din 1920, prin care Ungaria cedase însemnate teritorii Austriei, Iugoslaviei și României. De pe acum mă obișnuisem să-mi exprim indignarea, așa că i-am mărturisit istoricului devenit politician cît de absurde mi se păreau cuvintele sale. Dar cînd în Balcani a izbucnit un nou război, mi-am amintit de
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
sinceri - incomod de sinceri - în expresia de sine, puțini care să avanseze atît de consecvent și curajos în susținerea punctului lor de vedere. Este, cum anticipam deja, un om de convingeri, unul care nu înțelege să se angajeze decît pe teritorii unde simte că miza e esențială. Angajarea lui nu e nici ideologică, nici strict livrescă, ci existențială: un pariu cu el însuși, cu viața lui, cu destinul lui și cu comunitatea din care face parte. De aici vine și intensa
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
de ordin politic. Horia are calitatea, dar și defectul, că recurge prea repede la absolut. Stă bine - ca să zic așa - cu absolutul. Are întotdeauna fermitatea unui punct de vedere extrem de tranșant, de impozant și intervine cu o grilă absolută în teritoriul de obicei plin de semitonuri și nisipuri mișcătoare care e viața politică. De aceea unele dintre judecățile lui mi s-au părut, de-a lungul anilor, excesive, crude, abstracte. Am avut și avem încă discuții în contradictoriu pe tema asta
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
încă în vocabular verbul "a avea", în sensul de "a poseda", ele înlocuindu-le cu locuțiuni posesive: "la mine, la tine... la noi, la voi" etc. Altfel spus, "dacă se află la mine, este al meu". Așa se justifică natural teritorii ocupate prin agresiuni, capturi de război, tezaure, a căror returnare devine inconcevabilă... Scris de o echipă de politologi de la Universitatea Warwick, dicționarul, clasând peste 1500 de articole care tratează concepte de politică, instituții și gânditori din Occident, lumea chineză sau
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
cea amintită sînt de o banalitate strigătoare la cer și NU implică nici un fel de cheltuială din partea statului. Dar, pentru a fi aplicate, trebuie îndeplinită o condiție: cineva dintre Ei să dorească sincer și din toate puterile evadarea României din teritoriul lugubru al culturii cu înlocuitori.
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
dragoste de Eminescu, fie să mi-l desființeze ca un autor vetust - dacă el reușește să îmi demonstreze asta - fie să mi-l aducă la sensibilitatea celor de astăzi. Dar, din păcate, toți clasicii noștri, cum bine știm, au ajuns teritorii de luptă între diferitele tabere sau lobby-uri ideologice de la noi. Nu mai reușim și nu cred că, ani buni, de azi înainte, vom reuși să avem o priză nevinovată, o ingenuitate a percepției clasicilor, neviciată de luptele politice. Aici
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
ce constă identitatea noastră. Dar mai avem oare o identitate? Uneori, stau în cumpănă. Îmi spun: nu cumva tot ce ne poate da iluzia unei identități este faptul că vorbim aceeași limbă, ca în trecut, și că locuim pe un teritoriu care reprezintă, aproximativ, vatra noastră tradițională? În rest, ce ne leagă? N-ați avut niciodată în acești ani senzația că solidaritatea noastră națională e alcătuită din milioane de singurătăți? Mi-ar plăcea să vă pot furniza o definiție a României
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
corpul de control mineresc. Acum, el face apel la trupele de șoc ale occidentalismului pe care a ajuns să le apere în maniera sa atât de expresivă: codița serviciilor secrete, vorba dulce a generalilor de armată, cu-masca-fără-masca fidelilor infiltrați în teritoriul dușmanului, dialogul scrâșnit cu preopinentul („îl privește!"). Lucrurile s-au schimbat. Năstase A. nu e Petre Roman iar liescu nu-l mai are pe Miron Cosma. Premierul din 1991 era adeptul confruntării directe, stil berbec la perete, pe când levantinizatul Năstase
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
a unei lumi infinit mai puțin sedusă de palavrele rostite de el și ghioaga mânuită de „emanatul" Iliescu. înafara unor producte precum Gușă ori Ponta, Năstase nu poate miza necondiționat pe nimeni. Partidul, în ciuda jurămintelor de credință ale liderilor din teritoriu, continuă să meargă alături de vechiul stăpân. Acela măcar le-a dat iluzia că e asemeni lor, pe când parvenitul cu ifose intelectuale e tolerat numai și numai pentru că le-a cerut-o Iliescu. Cu atât mai stupefiantă e incapacitatea lui Năstase
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]