502 matches
-
parametrii potențialului din membrul stâng. Relațiile de mai sus ilustrează faptul că atunci când parametrii potențialului sunt menținuți constanți, valoarea potențialului descrește ireversibil, apropiindu-se de o valoare constantă, minimă, la echilibru. Relații similare pot fi scrise pentru orice alt potențial termodinamic. Relațiile prezentate mai sus pot fi folosite pentru obținerea formelor diferențiale ale unor parametri termodinamici. Dacă se notează cu "Φ" un potențial termodinamic oarecare, ecuațiile de mai sus capătă forma: unde formula 14 și formula 15 sunt perechi de parametri conjugați, iar
Potențial termodinamic () [Corola-website/Science/309058_a_310387]
-
-se de o valoare constantă, minimă, la echilibru. Relații similare pot fi scrise pentru orice alt potențial termodinamic. Relațiile prezentate mai sus pot fi folosite pentru obținerea formelor diferențiale ale unor parametri termodinamici. Dacă se notează cu "Φ" un potențial termodinamic oarecare, ecuațiile de mai sus capătă forma: unde formula 14 și formula 15 sunt perechi de parametri conjugați, iar formula 15 sunt parametrii potențialului formula 17. Prin derivare rezultă: unde formula 19 este setul de parametri ai formula 17 cu excepția formula 21. Rezultă expresiile diferiților parametri termodinamici
Potențial termodinamic () [Corola-website/Science/309058_a_310387]
-
parametri termodinamici în funcție de derivatele potențialelor în funcție de parametrii lor. Aceste ecuații sunt cunoscute ca ecuații de stare pentru că leagă parametrii termodinamici ai stării. Pentru potențialele U, F , I și G se obține: unde, în ultima ecuație, formula 27 este oricare din potențialele termodinamice U, F, I, G iar formula 28 este setul de parametri ai acestor potențiale, exclusiv formula 1. Folosind toate potențialele se obțin și alte ecuații de stare, ca: Prin urmare, toate informațiile termodinamice despre sistem pot fi cunoscute și ecuațiile fundamentale ale
Potențial termodinamic () [Corola-website/Science/309058_a_310387]
-
unde, în ultima ecuație, formula 27 este oricare din potențialele termodinamice U, F, I, G iar formula 28 este setul de parametri ai acestor potențiale, exclusiv formula 1. Folosind toate potențialele se obțin și alte ecuații de stare, ca: Prin urmare, toate informațiile termodinamice despre sistem pot fi cunoscute și ecuațiile fundamentale ale oricărui potențial pot fi găsite pe baza ecuațiilor de stare. Fie formula 14 și formula 15 o pereche de parametri conjugați, și formula 15 un parametru al unui potențial formula 17. Se aplică derivarea ecuațiilor
Potențial termodinamic () [Corola-website/Science/309058_a_310387]
-
pereche de parametri conjugați, și formula 15 un parametru al unui potențial formula 17. Se aplică derivarea ecuațiilor de stare conform relațiilor următoare: Din astea, pentru potențialele U, F, I, G se obțin relațiile Maxwell: Pentru ecuațiile de stare care conțin potențiale termodinamice se obțin relațiile: iar pentru alte potențiale se obțin relații ca: Fie formula 14 and formula 15 o pereche de parametri conjugați, și formula 15 parametrii energiei interne. Deoarece toți parametrii energiei interne U sunt variabile extensive: pentru funcții omogene rezultă că energia
Potențial termodinamic () [Corola-website/Science/309058_a_310387]
-
pereche de parametri conjugați, și formula 15 parametrii energiei interne. Deoarece toți parametrii energiei interne U sunt variabile extensive: pentru funcții omogene rezultă că energia internă poate fi scrisă ca: Din ecuația de stare se obține: Substituind în expresiile altor potențiale termodinamice se obține: Aceste procedeu se poate aplica oricăror potențiale termodinamice. Deducerea ecuațiilor Gibbs-Duhem din ecuațiile de stare termodinamice este imediată . Energia liberă Gibbs formula 52 poate fi la echilibrul chimic dezvoltată ca: Substituind în ecuațiile Maxwell și ținând cont de expresia
Potențial termodinamic () [Corola-website/Science/309058_a_310387]
-
toți parametrii energiei interne U sunt variabile extensive: pentru funcții omogene rezultă că energia internă poate fi scrisă ca: Din ecuația de stare se obține: Substituind în expresiile altor potențiale termodinamice se obține: Aceste procedeu se poate aplica oricăror potențiale termodinamice. Deducerea ecuațiilor Gibbs-Duhem din ecuațiile de stare termodinamice este imediată . Energia liberă Gibbs formula 52 poate fi la echilibrul chimic dezvoltată ca: Substituind în ecuațiile Maxwell și ținând cont de expresia potențialului chimic aceasta devine: Potențialul chimic este același lucru cu
Potențial termodinamic () [Corola-website/Science/309058_a_310387]
-
pentru funcții omogene rezultă că energia internă poate fi scrisă ca: Din ecuația de stare se obține: Substituind în expresiile altor potențiale termodinamice se obține: Aceste procedeu se poate aplica oricăror potențiale termodinamice. Deducerea ecuațiilor Gibbs-Duhem din ecuațiile de stare termodinamice este imediată . Energia liberă Gibbs formula 52 poate fi la echilibrul chimic dezvoltată ca: Substituind în ecuațiile Maxwell și ținând cont de expresia potențialului chimic aceasta devine: Potențialul chimic este același lucru cu energia liberă molară Gibbs, ca urmare: Prin scădere
Potențial termodinamic () [Corola-website/Science/309058_a_310387]
-
la umbrirea parțială a modulului), trebuie incorporate paralel cu celulele solare diode de protecție(bypass). Sistemele de panouri solare sunt înzestrate uneori cu mecanisme de orientare, panoul fiind în permanență direcționat pentru a exploata la maximum energia solară incidentă. Randamentul termodinamic maxim teoretic pentru producerea de energie din lumina solară este de 85 %. Acesta se calculează din temperatura suprafeței soarelui(5800 °K), temperatura maximă de absorbție(<2500 °K, tempertura de topire a materialelor greu fuzibile) și temperatura mediului înconjurător(300 °K
Celulă solară () [Corola-website/Science/304419_a_305748]
-
fenomene de schimb de energie, cum sunt cele de schimb de căldură și lucru mecanic, de exemplu încălzirea fluidului în urma disipației viscoase. Ecuația de conservare a energiei se bazează pe primul principiu al termodinamicii. Deoarece practic toate curgerile formează sisteme termodinamice deschise, ecuația folosită este în formă vectorială: unde formula 15 este entalpia masică, iar formula 16 este gradientul temperaturii. Câmpul de presiuni la curgerea unui fluid nu rezultă din ecuațiile de conservare, el reiese indirect din ecuația de continuitate și este determinant
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
gazelor gri" ( - WSGGM) Transportul speciilor chimice este un domeniu necesar pentru transmiterea căldurii. Transmiterea căldurii prin mecanismele cunoscute este relativ lentă, adesea mult prea lentă pentru a fi utilă pentru mașinile termice. Aproape întotdeauna introducerea de căldură într-un ciclu termodinamic se face printr-o reacție chimică exotermă. Ca urmare, s-au dezvoltat modele pentru: Condițiile la limită sunt restricții impuse pe frontierele domeniului de analiză. Aceste restricții pot fi de două tipuri: Dacă pe frontiera specificată se impun atât condiții
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
constantă, intensitatea este independentă de timp și obținem relația între energia medie a oscilatorilor și intensitatea „radiației corpului negru”:<br>formula 2 După Planck, o colecție de N astfel de rezonatori (cu aceeași frecvență proprie) poate fi privită ca un sistem termodinamic chiar în absența câmpului electromagnetic și i se poate atribui o temperatură și o entropie "S(U,N, ν)" ; de asemenea radiația electromagnetică de aceeasi frecvență (în echilibru cu materia) are o entropie (vezi Entropia radiației electromagnetice). În echilibru unul
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
a produce prin intermediul unor palete care se rotesc în jurul unui ax o cantitate de energie mecanică disponibilă la cupla turbinei. Turbina cu gaze mai este cunoscută și sub denumirea de instalație de turbină cu gaze (ITG). Din punct de vedere termodinamic o turbină cu gaze funcționează destul de asemănător cu motorul unui automobil. Aerul din atmosferă este admis într-un compresor cu palete, unde este comprimat, urmează introducerea unui combustibil, aprinderea și arderea lui într-o cameră de ardere. Gazele de ardere
Turbină cu gaze () [Corola-website/Science/309405_a_310734]
-
care este introdus și un combustibil. Aici are loc arderea la presiune constantă, cu creșterea temperaturii și a volumului gazelor produse prin ardere. Gazele de ardere se destind în turbină, producând lucru mecanic, iar apoi sunt evacuate în atmosferă. Ciclul termodinamic al unei astfel de turbine cu gaze este "ciclul Joule", cunoscut în literatura engleză de specialitate ca "ciclul Brayton". Transformările termodinamice din ciclu sunt: Randamentul termic al "ciclului Joule ideal" fără recuperator este: unde formula 2 este "raportul de compresie" = "p
Turbină cu gaze () [Corola-website/Science/309405_a_310734]
-
prin ardere. Gazele de ardere se destind în turbină, producând lucru mecanic, iar apoi sunt evacuate în atmosferă. Ciclul termodinamic al unei astfel de turbine cu gaze este "ciclul Joule", cunoscut în literatura engleză de specialitate ca "ciclul Brayton". Transformările termodinamice din ciclu sunt: Randamentul termic al "ciclului Joule ideal" fără recuperator este: unde formula 2 este "raportul de compresie" = "p" / "p", iar " k" este "exponentul adiabatic" al gazului. Pentru aer, cu "k" = 1,4 , și pentru un raport de compresie de
Turbină cu gaze () [Corola-website/Science/309405_a_310734]
-
ciclului Joule real cu recuperator se complică foarte mult. O altă cale de îmbunătățire a randamentului termic al ciclului este fracționarea compresiei, cu răcirea intermediară a aerului, respectiv fracționarea destinderii în turbină, cu reîncălzirea agentului termic, aspecte detaliate în ciclu termodinamic. Realizarea practică a răcirii intermediare a aerului comprimat se poate face: Realizarea practică a reîncălzirii gazelor se poate face: Ambele metode măresc mult dimensiunile instalației și nu sunt adecvate pentru turbinele cu gaze de aviație. La turbinele cu gaze care
Turbină cu gaze () [Corola-website/Science/309405_a_310734]
-
multă energie decât primește din exterior. Legea conservării energiei este o consecință a simetriei legilor fizicii la transformările liniare ale timpului, cu alte cuvinte, exprimă invarianța legilor odată cu trecera timpului. Primul principiu al termodinamicii reprezintă legea conservării energiei pentru sistemele termodinamice. De exemplu, atunci când folosim energie de orice fel și spunem într-un mod oarecum impropriu că o "consumăm", de fapt nu facem decât să asistam la trecerea (transformarea) energiei dintr-o forma în alta formă. De exemplu, energia potențială a
Legea conservării energiei () [Corola-website/Science/317235_a_318564]
-
în alta formă. De exemplu, energia potențială a unui pendul aflat în mișcare oscilatorie se transformă în energie cinetică, și invers. Legile conservării reprezintă noțiuni fundamentale ale fizicii, ale teoriei relativității și mecanicii cuantice. Variația energiei interne a unui sistem termodinamic, la trecerea lui dintr-o stare inițială dată, într-o stare finală dată, nu depinde de stările intermediare prin care trece sistemul, ci numai de stările inițială și finală: ΔU = U - U. Variația energiei interne a unui sistem termodinamic, ΔU
Legea conservării energiei () [Corola-website/Science/317235_a_318564]
-
sistem termodinamic, la trecerea lui dintr-o stare inițială dată, într-o stare finală dată, nu depinde de stările intermediare prin care trece sistemul, ci numai de stările inițială și finală: ΔU = U - U. Variația energiei interne a unui sistem termodinamic, ΔU, la trecerea acestuia dintr-o stare inițială dată într-o stare finală, este egală cu suma dintre schimbul de căldură cu mediul exterior, Q, și lucrul mecanic al forțelor exterioare care acționează asupra sistemului: ΔU = Q + L. Conservarea energiei
Legea conservării energiei () [Corola-website/Science/317235_a_318564]
-
o componentă omogenă din punct de vedere fizic și chimic a unui sistem eterogen . Un sistem omogen este compus dintr-o singură fază. Uneori se face precizarea că fazele sunt în contact direct între ele în cadrul sistemului, aflat în echilibru termodinamic . Adesea se confundă noțiunea de „fază” cu cea de „stare de agregare”, mai veche și mai imprecisă. O stare de agregare este o formă a materiei caracterizată prin anumite proprietăți fizice macroscopice. De exemplu, un sistem compus din apă și
Fază (termodinamică) () [Corola-website/Science/319813_a_321142]
-
se redactează formalizări internaționale. Formulele sunt complexe, pentru calculul valorilor fiind necesar un calculator electronic programabil. În decursul timpului: Actual se folosesc formalizările: Valorile se găsesc gata calculate în tabele , însă în practică este mult mai intuitivă folosirea unor diagrame termodinamice. Se folosesc diagrama T-s și diagrama i-s (Mollier), care sunt larg folosite în aprecierea randamentului termic al ciclului Clausius-Rankine și a randamentului intern al turbinelor cu abur. La o anumită presiune ("p"), apa fierbe la "temperatura de saturație
Abur () [Corola-website/Science/302342_a_303671]
-
de fenomene. Dificultățile pe care le-au întâmpinat aceste teorii în interpretarea interacțiunii dintre materie și radiație au stimulat dezvoltarea ideilor care, treptat, au dus la formularea mecanicii cuantice și apoi a electrodinamicii cuantice. În teoria radiației electromagnetice în echilibru termodinamic cu materia, distribuția spectrală a intensității radiației emise de un corp negru se afla în violent dezacord cu experiența. Planck (1900) a arătat că dificultatea putea fi ocolită pe baza ipotezei că schimbul de energie între materie și radiație nu
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
doar sub o anumită temperatură, numită temperatură critică. Dacă în sistem se găsesc mai multe substanțe, presiunea măsurată în faza gazoasă este suma presiunilor parțiale ale substanțelor din sistem (legea presiunilor parțiale a lui Dalton, pentru gazele ideale): Existența echilibrului termodinamic dintre apă și vaporii de apă, va deveni presiunea o funcție a temperaturii: Presiunea aceasta dependentă de temperatură și de specificul substanței este numit presiunea vaporilor, putând fi observat în graficul alăturat curba presiunii, care se termină într-un punct
Presiune de vapori () [Corola-website/Science/308003_a_309332]
-
alcătuiesc o ramură numită mecanica găurilor negre, analog legilor termodinamicii. De exemplu, conform legii a doua a mecanicii găurilor negre, suprafața unui orizont de evenimente al unei găuri negre nu se va reduce niciodată în timp, analog entropiei unui sistem termodinamic. Aceasta limitează energia ce poate fi extrasă prin metode clasice dintr-o gaură neagră în roatație (de exemplu printr-un proces Penrose). Există dovezi puternice că legile mecanicii găurilor negre sunt, de fapt, cazuri particulare ale legilor termodinamicii, și că
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
de exemplu, după cum a doua lege a mecanicii găurilor negre devine parte a celei de-a doua legi a termodinamicii, este posibil ca suprafața unei găuri negre să scadă—atât timp cât alte procese asigură, în ansmblu, creșterea entropiei. Tratate ca sisteme termodinamice cu temperatură absolută nenulă, găurile negre ar trebui să emită radiație termică. Calculele semiclasice indică faptul că ele într-adevăr emit radiație termică, iar gravitația de la suprafață joacă rolul temperaturii în legea lui Planck. Această radiație este denumită radiație Hawking
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]