257 matches
-
cu o amplitudine mai mare. În stadiile acute ale bolii reumatismale automasajul este contraindicat. Practicat o perioadă mai îndelungată de timp, automasajul poate deveni o metodă de reeducare funcțională a aparatului vascular periferic și poate contribui la stimularea funcției de termoreglare a organismului uman. DESCRIEREA PRINCIPALELOR EXERCIȚII DE AUTOMASAJ În perioada actuală, stresul continuu provoacă multora dintre noi diferite probleme de sănătate. Înainte de a apela la medicamentele alopate se poate încerca o metodă simplă, la îndemâna oricui, și anume - AUTOMASAJUL. Această tehnică
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
a inimii este de asemeni însoțită de coronarodilatație. 14.5.2. Circulația cutanată Tegumentul, pe lângă alte funcții, este sediul a multiple mecanisme pentru pierderea de căldură. Toate depind de debitul sanguin local, ce poate varia ca răspuns la mecanisme de termoreglare de la 1 la 150 ml/min/100g. Astfel de variații extreme au loc mai ales în regiunile expuse (mâini, degete, urechi), unde pot fi explicate parțial prin prezența de anastomoze arteriovenoase bine inervate. Un reflex particular cutanat este reacția albă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
și cea venoasă și fac parte din sistemul vascular de joasă presiune, alături de circulația venoasă, pulmonară și limfatică. Pe lângă asigurarea schimburilor nutritive, în condiții bazale și de activitate, rolul circulației capilare cuprinde și aspecte particulare, cum ar fi implicarea în termoreglare. Capilarele circulației sistemice conțin 5-7 % din volumul sanguin total. Transferul de substanță prin peretele capilarelor asigură aportul de oxigen și nutrimente, precum și îndepărtarea produșilor finali de metabolism. Capilarele permit schimbul permanent de apă și ioni între spațiul intravascular și cel
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
expirat. Reprezintă aproximativ 400 ml/zi și nu pot fi reduse sau crescute în mod semnificativ. Pierderile cutanate sunt reprezentate de evaporarea prin convecție la suprafața pielii (perspirație insensibilă) sau prin transpirație (perspirație sensibilă). Transpirația face parte din mecanismele de termoreglare și prin intermediul ei se pot realiza pierderi foarte semnificative, la care se adaugă și pierderile de sodiu care se elimină o dată cu transpirația. In condiții de echilibru termic, pierderile cutanate se reduc la 400 ml/zi. Pierderile renale sunt reprezentate de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
celule non-eritroide, printre care celulele de neovascularizație, creier, ovar, oviduct, uter și testicule. 29. Excreția non-renală Transpirația conține uree, în concentrații cam de 130 de ori mai reduse decât în urină, de vreme ce excreția cutanată este mai mult un fenomen secundar termoreglării. Mai ales în situațiile în care există cantități mari de azot ca rezultat al unui metabolism crescut, acesta poate fi eliminat sub formă de azot liber în aerul expirat și în gazele intestinale precum și sub formă de uree în transpirație
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
a inimii este de asemeni însoțită de coronarodilatație. 14.5.2. Circulația cutanată Tegumentul, pe lângă alte funcții, este sediul a multiple mecanisme pentru pierderea de căldură. Toate depind de debitul sanguin local, ce poate varia ca răspuns la mecanisme de termoreglare de la 1 la 150 ml/min/100g. Astfel de variații extreme au loc mai ales în regiunile expuse (mâini, degete, urechi), unde pot fi explicate parțial prin prezența de anastomoze arteriovenoase bine inervate. Un reflex particular cutanat este reacția albă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
și cea venoasă și fac parte din sistemul vascular de joasă presiune, alături de circulația venoasă, pulmonară și limfatică. Pe lângă asigurarea schimburilor nutritive, în condiții bazale și de activitate, rolul circulației capilare cuprinde și aspecte particulare, cum ar fi implicarea în termoreglare. Capilarele circulației sistemice conțin 5-7 % din volumul sanguin total. Transferul de substanță prin peretele capilarelor asigură aportul de oxigen și nutrimente, precum și îndepărtarea produșilor finali de metabolism. Capilarele permit schimbul permanent de apă și ioni între spațiul intravascular și cel
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
expirat. Reprezintă aproximativ 400 ml/zi și nu pot fi reduse sau crescute în mod semnificativ. Pierderile cutanate sunt reprezentate de evaporarea prin convecție la suprafața pielii (perspirație insensibilă) sau prin transpirație (perspirație sensibilă). Transpirația face parte din mecanismele de termoreglare și prin intermediul ei se pot realiza pierderi foarte semnificative, la care se adaugă și pierderile de sodiu care se elimină o dată cu transpirația. In condiții de echilibru termic, pierderile cutanate se reduc la 400 ml/zi. Pierderile renale sunt reprezentate de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
celule non-eritroide, printre care celulele de neovascularizație, creier, ovar, oviduct, uter și testicule. 29. Excreția non-renală Transpirația conține uree, în concentrații cam de 130 de ori mai reduse decât în urină, de vreme ce excreția cutanată este mai mult un fenomen secundar termoreglării. Mai ales în situațiile în care există cantități mari de azot ca rezultat al unui metabolism crescut, acesta poate fi eliminat sub formă de azot liber în aerul expirat și în gazele intestinale precum și sub formă de uree în transpirație
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
a inimii este de asemeni însoțită de coronarodilatație. 14.5.2. Circulația cutanată Tegumentul, pe lângă alte funcții, este sediul a multiple mecanisme pentru pierderea de căldură. Toate depind de debitul sanguin local, ce poate varia ca răspuns la mecanisme de termoreglare de la 1 la 150 ml/min/100g. Astfel de variații extreme au loc mai ales în regiunile expuse (mâini, degete, urechi), unde pot fi explicate parțial prin prezența de anastomoze arteriovenoase bine inervate. Un reflex particular cutanat este reacția albă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
și cea venoasă și fac parte din sistemul vascular de joasă presiune, alături de circulația venoasă, pulmonară și limfatică. Pe lângă asigurarea schimburilor nutritive, în condiții bazale și de activitate, rolul circulației capilare cuprinde și aspecte particulare, cum ar fi implicarea în termoreglare. Capilarele circulației sistemice conțin 5-7 % din volumul sanguin total. Transferul de substanță prin peretele capilarelor asigură aportul de oxigen și nutrimente, precum și îndepărtarea produșilor finali de metabolism. Capilarele permit schimbul permanent de apă și ioni între spațiul intravascular și cel
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
expirat. Reprezintă aproximativ 400 ml/zi și nu pot fi reduse sau crescute în mod semnificativ. Pierderile cutanate sunt reprezentate de evaporarea prin convecție la suprafața pielii (perspirație insensibilă) sau prin transpirație (perspirație sensibilă). Transpirația face parte din mecanismele de termoreglare și prin intermediul ei se pot realiza pierderi foarte semnificative, la care se adaugă și pierderile de sodiu care se elimină o dată cu transpirația. In condiții de echilibru termic, pierderile cutanate se reduc la 400 ml/zi. Pierderile renale sunt reprezentate de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
celule non-eritroide, printre care celulele de neovascularizație, creier, ovar, oviduct, uter și testicule. 29. Excreția non-renală Transpirația conține uree, în concentrații cam de 130 de ori mai reduse decât în urină, de vreme ce excreția cutanată este mai mult un fenomen secundar termoreglării. Mai ales în situațiile în care există cantități mari de azot ca rezultat al unui metabolism crescut, acesta poate fi eliminat sub formă de azot liber în aerul expirat și în gazele intestinale precum și sub formă de uree în transpirație
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
termen care să desemneze trăsături ce pot la un moment dat să favorizeze anumiți indivizi în lupta pentru existență, dar au îndeplinit inițial cu totul alte funcții. Este cazul penelor care au apărut, mai întâi, la reptile, îndeplinind funcții de termoreglare, pentru a fi „cooptate“, mai târziu, pentru zbor la păsări. Gould și Elisabeth Vrba au propus ca asemenea trăsături cooptate pentru utilitatea lor, trăsături care la origine au avut funcții diferite sau eventual nici o funcție, să fie numite „exaptări“, adică
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
S. Vrba. Autorii explorează distincția dintre utilitatea curentă a unei anumite trăsături a organismelor și explicarea originii ei istorice. Penele, de pildă, sunt trăsături ale organismelor pe care selecția naturală le-a promovat datorită avantajelor pe care le oferă în termoreglare, dar apoi ele au devenit utile pentru zbor. Oasele vertebratelor par să fi reprezentat inițial o adaptare utilă pentru depunerea unei cantități mărite de fosfați necesari metabolismului, pentru a deveni ulterior suport pentru mișcare. Și într-un caz, și în
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
țestoase de mare își folosesc membrele anterioare pentru a clădi cuiburi în nisip, structuri care s-au constituit mai înainte ca ele să fie folosite în acest fel, ca și la faptul că aripile insectelor au evoluat pentru a ușura termoreglarea și abia mai târziu au fost folosite pentru a zbura, Sober aprecia presupunerea că utilitatea curentă a unor trăsături ale organismelor este cauza apariției și dezvoltării ei drept o greșeală a unor cercetători, care nu afectează însă programul adaptaționist în
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nivelul țesuturilor și organelor la nivelul plămânilor, rinichilor, ficatului, intestinului, glandelor sudoripare. 4. Rol în realizarea și controlul echilibrului hidro electrolitic și acido-bazic, care se face prin permanentele schimburi de ioni între compartimentul intravascular și cel extravascular. 5. Rol în termoreglare, conferit de plasma sangvină, care vehiculează căldura produsă la nivelul organelor interna la suprafața organismului unde excesul de căldură este eliminat. 6. Rol în hemostază, datorat trombocitelor, unor factori plasmatici și pereților vasculari, care participă împreună la închidere plăgii și
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
În timpul primelor minute de efort fizic intens se produce o scădere a volumului sangvin cu câteva sute de mililitri, tot prin trecerea plasmei în interstiții. În ceea ce privește variațiile sezoniere ale volemiei, aceasta este mai mare vara, cu 15-30%, deoarece intervine în termoreglare, și mai scăzută iarna. O ușoară creștere a volemiei se constată și în timpul digestiei, când are loc absorbția lichidelor ingerate. Reglarea volemiei presupune reglarea volumului plasmatic și reglarea volumului globular. 1. Reglarea volumului plasmatic: Mecanism presional. Volumul plasmatic poate să
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
grași cu greutate moleculară mare, îndeplinesc următoarele roluri: rol energogenetic, oxidarea unui gram de lipide furnizând 9,3 cal intră în structura membranelor celulare (fosfolipidele și colesterolul) sinteza din colesterol a hormonilor steroizi, acizilor biliari și vitaminelor D rol în termoreglare, grăsimea hipodermică diminuând termoliza protecție mecanică pentru unele organe (grăsimea perirenală) Din punct de vedere structural, lipidele se împart în lipide simple (trigliceridele), care sunt esteri ai glicerolului cu acizi grași cu număr mare de atomi de carbon, de obicei
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
20%, variind în funcție de felul activității: 33% în marș, 18% la pedalare, 3% la înot. Temperatura mediului ambiant. Adaptarea la temperaturi scăzute sau ridicate necesită consum energetic. Comfortul termic, corespunzând temperaturii mediului înconjurător pentru care nu se mai consumă energie pentru termoreglare, este pentru omul îmbrăcat la 20 ˚ C. Stresul, emoțiile prin descărcările de adrenalină stimulează metabolismul energetic. Energia minimă cheltuită pentru întreținerea proceselor vitale (circulația, respirația, activitatea sistemului nervos și activitățile de fond ale tuturor celulelor) în condiții de repaus definește
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
în acțiune acest mecanism. De exemplu, un om care are un aport caloric zilnic de 1000 cal poate pierde aproximativ 300 g din masa musculară pe zi, în cazul în care prestează și o activitate fizică grea. 4.2.5. Termoreglarea Omul menține constantă o temperatură corporală de 3737,5˚C în limitele unor variații mari ale temperaturii mediului ambiant. Limitele compatibile cu starea de conștiență sunt 32-43˚C. Bioritmul circadian al temperaturii corporale înregistrează un minim între orele 4 și
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
32-43˚C. Bioritmul circadian al temperaturii corporale înregistrează un minim între orele 4 și 6 și un maxim (crește cu aproximativ 0,5 ˚C) între 16 și 17. Nounăscutul prezintă variații mai mari, cu până la 1,2˚C, deoarece mecanismele termoreglării nu sunt maturizate funcțional. La sexul feminin există și un bioritm lunar al teperaturii corporale, aceasta fiind mai crescută în a doua jumătate a ciclului menstrual și minimă în timpul menstruației. Temperatura corporală mai crește în cursul efortului fizic, în stres
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
fizice asupra organismului sunt reprezentate de vasodilatația cutanată ce are loc într-un mediu cald (prin piele se pierde aproximativ 85% din căldura produsă în organism) și de vasoconstricția vaselor hipodermice ce limitează pierdrea căldurii într-un mediu rece. Controlul termoreglării se face pe cale nervoasă, în hipotalamus existând un centru al termoreglării și un centru al termolizei aflați în interrelație și conectați cu mezencefalul și cu scoarța cerebrală. Hipotalamusul controlează centrii salivari, respiratori și cardiovasculari, precum și activitățile secretorii ale tiroidei și
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
într-un mediu cald (prin piele se pierde aproximativ 85% din căldura produsă în organism) și de vasoconstricția vaselor hipodermice ce limitează pierdrea căldurii într-un mediu rece. Controlul termoreglării se face pe cale nervoasă, în hipotalamus existând un centru al termoreglării și un centru al termolizei aflați în interrelație și conectați cu mezencefalul și cu scoarța cerebrală. Hipotalamusul controlează centrii salivari, respiratori și cardiovasculari, precum și activitățile secretorii ale tiroidei și suprarenalei (hormonii tiroidieni și adrenalina stimulează termogeneza și diminuă termoliza). Termoreglarea
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
termoreglării și un centru al termolizei aflați în interrelație și conectați cu mezencefalul și cu scoarța cerebrală. Hipotalamusul controlează centrii salivari, respiratori și cardiovasculari, precum și activitățile secretorii ale tiroidei și suprarenalei (hormonii tiroidieni și adrenalina stimulează termogeneza și diminuă termoliza). Termoreglarea în efortul fizic Termoreglarea în efortul fizic prezintă unele particularități. Astfel, termogeneza crește foarte mult, explicabil dacă se ține cont de faptul că energia produsă în cursul contracțiilor musculare este utilizată doar în proporție de 25% pentru efectuarea mișcării (lucrului
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]