834 matches
-
noi" amânată pentru un permanent "mâine". Cum mâine se transformă în azi, rezultă, printr-o inferență simplă, că viața nouă nu e posibilă. Aceasta e parodia implicită a logicii aristotelice precum și a ideii că e posibil vreodată altceva decât o ternă realitate curentă. Tot în grupa prozelor "existențialiste" se plasează Schimbarea de tren, cu aer ionescian (caracterul dramatic) și borgesian prin simplitate stilistică. La fel, Musca sau Partenerul, extraordinar episod dostoievskian în răspăr, cu un demon și un Karamazov lipsiți de
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
oameni de teatru importanți care n-au fost invitați etc.), a stîrnit nedumeriri și, nu în ultimul rînd, îngrijorarea față de ce se întîmplă cu mișcarea noastră teatrală. O criză a regizorilor pare evidentă din felul în care arată multe producții: terne, plicticoase, lineare, prăfuite sau, dimpotrivă, vulgare în mod gratuit, care își propun să șocheze doar prin asta. Modificări importante, și uneori majore, survin prea des în jocul actorilor în deplasare, lucru care afectează și deteriorează imaginea montărilor pînă la a
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
nu mai are resurse - și nici nu mai încearcă - să vadă totul de sus, să guverneze autoritar, cu biciul ideii, lumea luată teoretic în posesie prin explorare. Citindu-i cărțile, ni-l închipuim roșu la față, gâfâind, animat de satisfacția ternă de a fi dus o muncă grea la capăt. Recensământul scriitorilor din secolul douăzeci Apariția recentă a lucrării Literatura română în secolul al XX-lea nu schimbă deloc situația. În această lucrare există nenumărate observații demne de interes în legătură cu un
UN SISIF AL ISTORIEI LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16186_a_17511]
-
literară, își reclamă criticul pe măsură. Unul, în secolul abia încheiat, ar fi G. Călinescu. Atât de distanțat de mediocrii superiori, de criticii narcisiaci comentând cărțile confraților, din care nu mai rămase nimic, totul reducându-se la o profitabilă și ternă perseverență academică... Ceilalți, profund dăruiți scrisului, ca autorul monumentalei Istorii a literaturii române, au darul de a reînvia figuri ilustre, demult duse, punându-le în mișcare sub ochii noștri prin forța talentului lor fascinant. Năluci venerate de urmași, cum e
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
construcției, i se pot reproșa destule (formulă în două episoade nu e dintre cele mai eficiente, multe lucruri se repetă, declarațiile martorilor colaterali și ale istoricilor invitați lasă, uneori, impresia de lipsă de relief și de plasticitate, un aer de terna prolixitate planează asupra unor porțiuni). Dar, dincolo de toate, Strumă fascinează prin formidabilă substanță (umană, ficționară, filosofica) a poveștii. După ce aparatul glisează peste sutele de nume săpate în piatră ale celor morți pe Strumă, îl vedem pe unicul supraviețuitor - pe atunci
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
cu un scriitor și cu o actriță, bîrfele purtate de Frangulea, ochii și urechile tîrgului, autor de texte pompieristice, la modă, amorurile tot mai profane, tot mai iuți, din care orice "poezie" a dispărut de mult, colorează o lume destul de ternă, altminteri. O "parcelă" împrejmuită, cu mici intrigi fără cine știe ce importanță, cu libertăți permise (fiindcă inofensive) față de lumea "mare". Este, altfel spus, povestea unei vieți de frecușuri care nu duc nicăieri, care fură ceva, fără să dea profituri la schimb, din
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
lumea din memoria unui actor, a unui teatru, a unui interval, a noastră. Sîntem, din toate punctele de vedere, în spatele iluziilor, într-o realitate ciudată, alcătuită din fragmente de iluzii, de texte, de personaje, ce par, așa împrăștiate și abandonate, terne, moarte, devitalizate. Minute în șir, mi-a plăcut teribil momentul acesta de așteptare prelungită, pare că nu se întîmplă nimic. Ni se dă timp să ne obișnuim cu scena goală, cu imaginile de după plecarea spectatorilor, să ne reglăm ritmurile, să
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
producătoare de fantastic: "ploaia a spălat nămolul/ dezvelind pietrișul originar// soare pauză coups în geamul sălii de curs pauză de sable / viperele dorm în temple verzi/ stropi rostogolindu-se pe dale// în căușul palmei cascade asfințesc". Din elementele unei ambianțe terne țîșnesc feerii geometrizante: "case căpițe garduri molizi/ un păienjeniș de linii/ dezvăluie savante geometrii// cărări ca niște albii secate// petele de zăpadă joacă rolul/ zonelor de vid/ din peisajele chinezești". Chenarul absenței se umple de eflorescențe ivite intempestiv: "absența ta
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
antipodul sentimentalismului și al idealizării, autorul consemnează cu un condei aparent frigid, chiar ostentativ antiemoțional, structurile fizice ale realului, adesea cele anatomice. Iese astfel în relief într-un chip mai acuzat discrepanța dintre posibila idealitate a lucrurilor și realitatea lor ternă, dezarmantă: "gura ca o stomă/ corp cu oase de lavă revărsat peste materia inflamabilă". Sau: "mici suprafețe de retină se înghesuie una într-alta/ sub dictaturi clar-obscure". Sau: "șerpi strivindu-și testiculele de luna ruginită/ printre pulpe de cristal însorite
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
pentru a putea deveni mamă, cu Puiu, neîncetând a-l iubi pe cel dintâi. Această “duplicitate” (după spusa psihiatrului Mihai Lazăr, el însuși duplicitar, ca și Delia, prietena și verișoara Corinei) generează nemulțumire de sine, revoltă lăuntrică, angoasă (soțul e tern, materialist, nepăsător, infidel, în timp ce Tudor e generos, imaginativ, sensibil, e poet). Cartea debutează cu o întâlnire romantică, după ani de separare, între Corina și Tudor și cu despărțirea lor (temporară, presupuneau). Discursul degajă, subliminal, o puternică senzație de așteptare înfrigurată
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
De parcă aș fi o insulă-n pustiu, Simt... Ochii tăi nu pot să mă mai vadă... Simt iarna, vag amurg de vis târziu. Cu trene lungi vin amintiri perene, Săruturi dulci în dimineți tresar, Veri și zăpezi, amoruri vii sau terne, Mă-nvăluie-n iubire... Aspru jar! Mă simt atât de singur... Câteodată... Chipul tău dulce-mi ninge dor boem, Un gând apus, o filă demodată, În cartea vieții, dalb, caduc poem. Tresar sub pașii tăi muguri și frunze, Fulgi poposesc pe pleata
SOLITUDINE HIBERNALĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382819_a_384148]
-
București din 1891, lucrare tipărită în fascicole (27 la număr) care se vindeau cu 10 bani exemplarul. A mai publicat alte două broșuri avînd același subiect, dar le-a înglobat apoi în aceasta care socotea că îl reprezintă. E scrisă tern. Dar arhaismele și bogăția informațiilor, colectate din vechime, și din amintiri proprii, o fac de folos. N. Iorga a socotit că Istoria... lui Papazoglu "nu este chiar o istorie, ci un amestec de informații din autori mai vechi, cu un
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
alții. Și când am mințit, am mințit mai ales prin omisiune, trecând sub tăcere ceea ce mi se părea neinspirat sau de prost-gust într-un text. Cum aș fi putut să trezesc interesul publicului pentru literatura română contemporană lăudând ceea ce era tern și plicticos într-o carte? Nu poți să faci reclamă unui parfum dându-le celor din jur să miroase un câine plouat. Sunt critici care scriu pentru scriitorii despre care scriu. Sunt alții care se adresează lor înșiși, îmbătați de
Cică niște cronicari... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16112_a_17437]
-
corect accentul, vorbind despre Ramuri ca despre adevărata avere a orașului: „Practic această seriozitate, tradusă în dorința de a responsabiliza fiecare semnatar, constituie averea pomenită anterior. Ceea ce transgresează epocile, unele plătitoare de greu tribut ideologic, altele efervescente, iar altele doar terne (cum se întâmplă, de altfel în viața oricărui organism, fie el social sau cultural), este ideea de predare a ștafetei sub o anumită cupolă, cu doza cuvenită de ceremonial, cu obligația de ordin etic mai întâi, de a respecta un
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2791_a_4116]
-
întreaga generație optzeci. O regăsim la poeți dintre cei mai diferiți. O problemă reală se ridică în chestiunea densității anumitor poeme din volum. Mai întinse decât ar cere-o formula aceasta bazată pe imagine și flash, ele fie permit spații terne, inexpresive (doar pentru a realiza trecerile mai neted), fie se aglomerează, conducând la o dispersie greu de urmărit (în maniera unui Voronca, de pildă). În ce privește cazul din urmă, Suciu alege o variantă eficientă, dar cam mecanică (oricum, mecanică prin comparație
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
în mintea vizitatorilor e mai bogată. Nu așezarea în sine are importanță, ci garnitura de simboluri plutind în jurul ei. E totuna cu a spune că, fără brîul de detalii prestigioase menite a deștepta pofta visării, Balcicul ar fi un loc tern pînă la serbezime, un sat mediocru pierdut la o margine de mare. Cartea lui Lucian Boia este istoria alegoriilor ce s-au așezat peste mica localitate în perioada interbelică. E schița unui destin ce promitea să crească în timp, între
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
cum îmi primește darul, Urc rugul împlinirii, fericit.” Imensa producție poetică a autorului suferă de păcatul oricărei opere abundente și de sorginte clasică, executată în ritm de metronom: prea mare întindere acoperită de versuri anodine. Raportul dintre reușite și peisaj tern rămîne asemănător celui al lui Alecsandri, Coșbuc ori Tennyson. Capodoperele trebuie căutate atent, deoarece se află bine ascunse. Latura tennysoniană a poetului apare și sub aspect tematic, dincolo de puritatea filtrată a versului clasic. Precum Tennyson, Pillat a compus poeme largi
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
manifestări cu care societatea românea scă își consemnează puți nele benigne caracteristici contemporane, putem să stabilim și meritele. Ele sunt, evident, ale celor doi profesori, unul director al liceului gazdă, celălalt al orgă nizatorului și coordonatorului „programului”, cum defi nește tern birocrația de astăzi splendidul suflu de inițiativă și ctitorie culturală. Și, pentru că vorbim de cti torie, lor li se adaugă un al treilea nume, cel al primarului care, la mai puțin de 20 000 de locuitori pentru care este și
O zi solemnă... sub zodia lui Caragiale. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Laurenţiu Bădicioiu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_107]
-
cu strictețe sobră, din dorința de a prinde trecutul în convențiile unor consemnări „obiective“. Am fi avut atunci o serie de biografii amabile, în cursul cărora ofițeri, partizani, deținuți politici sau oponenți ideologici ar fi intrat în albia unor zugrăviri terne. Dar cum istoria nu e știință obiectivă, modul cel mai sigur de a omorî trecutul e să-l îngropi în tiparul unor cazuistici științifice, din detaliile cărora nu mai răzbate nici o urmă de tensiune. Adevărul științific e o farsă care
Galeria eliminaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2729_a_4054]
-
nic (Groznâi, de unde concepte că groază, îngrozitor, grozav, ...grobianism, etc.). * Poezia lui Cezar (sau Cae sar) - nu este a Ivan-escului, ci a Fecioarei - Geea, matriceale, mater dolorosa spațiului antic indo-european, pre-dacic. Le gătura (religio) este una singură, ancestrala: limba mă terna, condiția învățării lumii de la Mama. * Pentru Cezar, scriitura este „armă melodioasa” a sufletulu lui omenewsc, contra dictaturii (vezi seria inaugurată de el la Junimea”„Dictatură și scrii tură”.). Aceasta parafrazică faptă a scrierii (și cântecului orfic, de „îmblânzire a fiarei
Eseu despre mistica artelor sau maieutica psihedelica. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_118]
-
în urmă. O carte trudită, densă, o parabolă uluitoare prin complexitatea, profunzimea și dureroasa franchețe a discursului, o carte matură și responsabilă despre condiția dramatică a intelectualului vremii contemporane românești, peregrin întru regăsirea Adevărului Unic al sinelui. Într-o lume ternă, lipsită de orizont, într-un univers ostil, golit de repere valorice esențiale, ziaristul cândva celebru, asumându-și condiția de... boschetar, trăiește experiența dantescă... a Iadului pământean la parametri dezumanizanți, căci...„Diavolul s-a întins peste măsură, din pricini pe care
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
întinderi vii tăcerea frunzelor ce-s mii. Să fug, să fug, și să sărut prin văgăuni de purpură și lut sălbatic printre mici pantere luciul răsărit din vrere înconjurat de zânele stelare peste întinderea de depărtare. O, voi minunate gânduri terne tinerețea s-a pierdut în vreme pe drumul acesta, pe-aci, prin vâgâuni de lut, copii. Citește mai mult Mă doare inima, în fericirea ta, driadăpe culmi de munți adun și spun mica baladă. Închis în văgăuni de lut, stingheram
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
Bukowski) „O carte foarte veselă, în același timp foarte tristă și, în ciuda tonului narcisist, onestă de cele mai multe ori. Bukowski pare să fi fost scriitorul cel mai potrivit să descrie California de Sud în perioada războiului - un pămînt plin de spații terne, nesfîrșite, lipsite de cel mai mic interes, în care poate doar imaginația te oprește s-o iei razna. Într-o epocă în care toți se închinau conformismului, Bukowski a scris despre aceia de care toți se fereau: despre urîții, egoiștii
Noutăţi de la editura POLIROM la Librăriile RALU Braşov [Corola-blog/BlogPost/96964_a_98256]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > TIMPUL Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1238 din 22 mai 2014 Toate Articolele Autorului Timpul a fost definit arbitrar, apoi fizica modernă l-a îmbrăcat în conuri de lumină și arătat ca o ireversibilitate ternă. Doar soarele ne privește constant prin ochiul de lumină din înalt. Eu privesc la părul meu: alb, mai alb,mai alb...! Referință Bibliografică: Timpul / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1238, Anul IV, 22 mai 2014. Drepturi de
TIMPUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383731_a_385060]
-
săraca mea ființă. Pentru ceva momente uitai de stoicismul pe care-l construisem ca fel de gândire. Și cum altfel să fi reacționat, când trăiam o blestemată de furie?! Ce păcate ale descendenților trebuia să ispășesc? N-aveam o perioadă ternă după ani de suferință? Nu eram afectată că alții de vârsta mea își dovediseră rostul în viață, chiar cu mai puține abilități native confirmate? Ce făcusem cu predispoziția mea, cu talentul pentru scris în atâtea decenii? Nimic! Ce realizasem din
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]