8,991 matches
-
ei, aprinde patima mâniei, aceasta pentru că fiara care este în noi caută satisfacere, hrană. Nesatisfăcută această patimă urlă prin mânia pe care o stârnește. Păcatul desfrânării spurcă atât pământul cât și văzduhul. Despre pângărirea pământului vorbește Sfânta Scriptură a Vechiului Testament (Levitic 18, 25-27), unde se arată că fărădelegile oamenilor au pângărit pământul. În zilele noastre, erotismul colectiv al maselor vulcanizate, dezgustul general îi neliniștește profund pe psihiatrici care încep să vorbească despre o foarte stranie desexualizare a umanității. Iubirea ruptă
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
despre eclectismul viziunii religioase, relația cu catolicismul, la care adaugă analiza a două capodopere, Rugăciune și Răsai asupra mea... Surpriza antologiei lui Ion Buzași este Al. Macedonski, reprezentat de 20 de poeme (p. 78-96), cele mai multe cu care figurează un autor. Testamentul poetului (publicat în România literară, nr. 47 din 2004), dezvăluie un cuvios nebănuit. Poezia posteminesciană e bine reprezentată prin: Șt. O. Iosif (6 poeme), Al. Vlahuță (3), G. Coșbuc (13), O. Goga (11). Despre generoasa reprezentare a poeziei religioase interbelice
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
prin urmare, potrivit ca "blazon" al unei proze care trăiește din efectele, desfăcute pînă la ultimele fărîme, ale unor povești nelămurite pînă la capăt. Și din comentariile nu o dată nostime pe marginea lor. Din bricolaje. Și din liste, ca aceea testament cu care se încheie volumul, ca o încercare (cam forțată) de a-i aduce pe Marcantoniu și pe Fabrizia între "granițele" aceleiași relatări ușor narcisiace din Abel și Abel. Finalul, prea mult jucat, rupe de-a binelea vraja irealului "împielițat
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
și foarte contrariați de asprimea iubirii ce ni se aplică de la bun început, ca să fim desăvârșiți) de la propria desăvârșire. l Prea sf. Bartolomeu, Episcopul Clujului ne atrage atenția asupra condiției de fidelitate pe care le-o pune Dumnezeu oamenilor Vechiului Testament, arătându-le că El este un Dumnezeu gelos. Michael Finkenthal face o scurtă și utilă istorie a Decalogului în antichitatea iudeo-creștină, accentuând asupra exclusivității stăpânului absolut, Dumnezeul gelos și iute la mânie, imperativele morale stabilite de cele zece porunci, despre
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
strălucite de "artă primitivă", de o "sluțenie fenomenală", "tipuri monstruoase", acestea ar trebui să nu ignore modelele occidentale, desăvârșirea figurilor lui Rafael, Correggio, Murillo sau Michelangelo. Memorabil este articolul Liber-cugetător, liberă-cugetare. Gazetarul judecă neortodox, maniheist și vede în Dumnezeul Vechiului Testament "o antropomorfizare a calităților poporului evreiesc, fanatic și exclusivist", iar Geneza, o cosmogonie iudaică, este substituită de Biserica creștină cu interpretări simbolice sau, poate, chiar cu teze deiste. Așa cum este prezentată în această antologie, ortodoxia lui Eminescu este cam alunecoasă
Chestiunea bisericească by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12889_a_14214]
-
nu-i atrag.“ De puține ori simt nevoia să încep prezentarea unei cărții cu un citat desprins din altă carte. Petru Creția scria cuvintele de mai sus cu șase ani în urmă, în deschiderea unei cărți fermecătoare și întrucîtva triste - Testamentul unui eminescolog. În cuprinsul acestei cronici voi cita de mai multe ori fragmente din Testament. La sfîrșitul anului trecut, Casa Radio a editat o carte-obiect. Un audiobook: Mihai Eminescu - Poeme necunoscute. Titlul - aș spune de la bun început - e unul senzațional
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
citat desprins din altă carte. Petru Creția scria cuvintele de mai sus cu șase ani în urmă, în deschiderea unei cărți fermecătoare și întrucîtva triste - Testamentul unui eminescolog. În cuprinsul acestei cronici voi cita de mai multe ori fragmente din Testament. La sfîrșitul anului trecut, Casa Radio a editat o carte-obiect. Un audiobook: Mihai Eminescu - Poeme necunoscute. Titlul - aș spune de la bun început - e unul senzațional. Citit, recitit, interpretat, reinterpretat, adulat, blasfemiat - au zis unii, mai poate exista un Eminescu necunoscut
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
Manuscriptum ar fi fost un prilej încă și mai potrivit. Mă gîndesc la o polemică teoretică. O polemică din care noi, cititorii lui Eminescu, am ieși în cîștig. „Cît ar părea de ciudat - și mă întorc cu acest citat la Testamentul unui eminescolog -, nici astăzi nu s-ar putea spune exact cîte poezii a scris Eminescu. Multe sunt așterneri de versuri fără titlu, altele se ascund, abia întrupîndu-se, în dispersiunea așternerii lor pe hîrtie; altele își schimbă atît de profund inspirația
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
Mircea Martin. Miezul acestui al cincilea, din șapte tomuri de Opere îl constituie volumul antum (1936), intitulat Portrete lirice, cu eseuri/ conferințe datând din perioada 1929-1935, republicat, cu completări, în anul 1969, sub îngrijirea istoricului literar Virgil Nemoianu. Într-un testament literar din 2 septembrie 1943, poetul recomandase o anumită ordine a sumarului, înglobând și bucata Mărturisiri - aceasta după mai multe comunicări făcute la Facultatea de Litere din București, în 1932. Și tot introductiv, fragmente Dintr-un jurnal de vară, datând
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
e sângele vârstelor, ce este atunci albul din privirea nopții? Pe sub pielea ta, ah, sosește ecoul, ca un tren ticsit de Întristare, cu macazul inimii ascuns de-un acar beat de iubire, cu podul inimii fracturat și supus! Zăpada iscălește testamentul, e Începutul risipire n lut, cu țurțuri Înhămați la dricul iernii, trag granița puternic spre sărut. Adânc și galeș, ca Încântarea Însăși, rostesc: e rodnică viața, Îmi place să cânt! Mai Încolo de mine Îmi trec senectutea cu Îndurare: doar
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
descrie prin el decât indirect, oarecum vag, transfigurând foarte liber propria sa experiență. Acele episoade pe care le-ați primit prin mail sunt fragmente dintr-o lucrare de ficțiune, dintr-un roman intitulat Relatare despre moartea mea, un fel de testament literar pe care domnul Naumescu l-a terminat și l-a predat unei edituri și care va fi publicat curând. Dacă vă interesează, când va apărea cartea, am să vă procur un exemplar. Pentru exactitate: domnul Naumescu a vizitat Parisul
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
într-o peșteră fără porți și ferestre amestecat cu mațele inelare eu nu știu nici ce e somnul și nici simetriile vieții eu umblu din ou în ou ca o conversație a morții cu moartea nu-mi pot așterne nici testamentul pe toate cicatricile fricii n-am încă mirosul cenușii și nici cel al cărții dintâi. Cui să te spun pedeapsă amară? T: Sunt un buștean plutind pe fluviul destinului am toate inscripțiile morții și toate gloriile necesare unui înfrânt cineva
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
stele de jad. Nu le pot atinge, somnul e mut... LA PORȚI DE GHEAȚĂ CÂNTECUL SUSPINĂ Mă minunez de umbra acestui cântec, Într-un ev amurgind din plictis. Uite, pe o coajă de nuc sângeriu, la comanda iubirii Îmi scriu testamentul... Azi, Îmbătrânit zaraf, călcat pe inimă de șenila păpădiilor, adorm În patul de puf al muțeniei și culmea, Îmi este de-ajuns! Adevărul inimii Îl rostesc pe tăcute și vad cum uitarea mă-nvinge... SILABA ÎNVIERII MOSC VISEAZĂ Regele zăpezii
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
posedă forțe naturale de viziune care să ia naștere dintr-o nemurire înnăscută sau înrudire ontologică cu divinul, intelectul uman nu îl poate vedea pe Dumnezeu „decât dacă este îmbogățit de Duhul Sfânt”. Prin urmare, are nevoie de profeții Vechiului Testament și, în ultimă instanță, de Hristos Însuși, care deschide „porțile luminii” și oferă înțelepciunea înțelegerii. Bătrânul utilizează argumente filosofice doar ca pregătire pentru răspunsul de credință la mesajul profeților și la iluminarea care urmează, ca dar de la Dumnezeu. Sfântul Iustin
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
prima implicare a Psalmului 81, 6 în literatura creștină ca text-mărturie pentru susținerea noțiunii de îndumnezeire. Contextul utilizării de către Sfântul Iustin a textului rezidă în interesul sporit al creștinilor secolului al IIlea în sursele testimoniale ale mesianismului evreiesc. Mărturiile Noului Testament se concentraseră pe ce era nou, în pretențiile creștinilor la mesianismul lui Iisus, și anume, suferința Lui, moartea și învierea Sa. Interpretarea oferită de el psalmului 81, 6 a furnizat decorul pentru kerygma creștină: eșecul lui Adam și al Evei
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
este deosebit de rodnic În scrieri creștine; multe dintre acestea aparțin unor autori cunoscuți, numeroase altele sunt ale unor autori necunoscuți. Mare parte dintre aceste texte sunt numite apocrife creștine cu caracter biblic, Întrucât sunt Întrucâtva paralele textelor biblice ale Noului Testament: evanghelii, faptele apostolilor, epistole și apocalipse. Între cele mai vechi apocrife putem să amintim Evanghelia lui Petru, aceea a Evreilor, așa-numita Protoevanghelie a lui Iacob, evanghelia Egiptenilor, Evanghelia lui Toma, Propovăduirea lui Petru, Faptele lui Paul și Tecla, Apocalipsa
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
mai fi ceea ce este. Sunt reevaluate școlile gnostice, care sunt socotite deopotrivă cu creștinismul oficial. Potrivit celor care reconstituie În acest fel lucrurile, grupul predominant este cel care a creat un canon al Scripurilor recunoscute,<footnote Le canon du Nouveau Testament: regards nouveaux sur l'histoire de sa formation, F. Amsler et al. (ed.), Geneva 2005. footnote> a stabilit unele idei teologice reprezentative și a creat o organizare ierarhică presupunând monoepiscopatul. Părerea că numai Încet s-a afirmat creștinismul normativ a
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
uniformitate. Lipsea un centru de decizie și se simțea nevoia inventării unor instrumente pentru a rămâne În comuniune Întru dreapta credință, respectiv a excluderii unor Învățături care o puteau compromite. Numai În veacul al IV-lea este complet canonul Noului Testament. Am făcut referire la „criteriul primirii” care cred că este fundamental pentru a Înțelege dezvoltarea canonului, a instituțiilor, a liturgiei, a Învățăturii creștine etc. Faptul că numai cele patru evanghelii, că numai acestea și aceasta destul de devreme, au alcătuit Scriptura
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
rezultat și efecte maxime - stilul parlando de o expresivitate constantă și perfectă - și inspirația de o bogăție și spontaneitate inegalate<footnote Tranchefort, Francois-Rene - L’ Opera, ed. Seuil,, Paris, 1983 p. 327 footnote>. Falstaff împlinește magistral gloria operei comice italiene. Este testamentul unui creator de geniu, cu o creație imensă întinsă pe o jumătate de secol, puternic și conștient ancorat în pamântul solid al tradiției unui popor care a creat teatrul muzical. Cu ultimul său opus, Puccini face același gest ca și
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
împrejur a lui Hristos, întrucât v-ați îngropat împreună cu El în botez” (Col. 2, 11-12). Botezul este tip al morții și a învierii Domnului Hristos pentru mântuirea întregii lumi<footnote „De aceea, Domnul, Iconomul vieții noastre, ne-a lăsat ca testament botezul, care este tip al morții și al vieții. Chipul morții este apa (care ne acoperă), iar arvuna vieții ne-o dă Duhul”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap. 15, Studiu introductiv, traducere, note si indici de Pr.
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
instrumente cu coarde (Lire, Psalterion, Kinnor, Trombon, Timpanon), instrumente de suflat (Cavalul, Flautul, Orga, Cornul, Trompeta, Cornet), și instrumente de percuție (Clopote, Clopoței, Chimvale, Tamburină)<footnote J. Stainer, The Music of the Bible (1914); C.H. Cornill, Music in the Old Testament (1909); S.B. Finesinger, Musical instruments in the Old Testament (1926); K. Sachs, History of Musical Instruments (1940); Dicționar Biblic (Oradea: Cartea creștină, 1995). footnote>. 3. Monodia sacră Departe de a mai reprezenta structura originală, dar conservându-se până azi, psalmodia
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
de suflat (Cavalul, Flautul, Orga, Cornul, Trompeta, Cornet), și instrumente de percuție (Clopote, Clopoței, Chimvale, Tamburină)<footnote J. Stainer, The Music of the Bible (1914); C.H. Cornill, Music in the Old Testament (1909); S.B. Finesinger, Musical instruments in the Old Testament (1926); K. Sachs, History of Musical Instruments (1940); Dicționar Biblic (Oradea: Cartea creștină, 1995). footnote>. 3. Monodia sacră Departe de a mai reprezenta structura originală, dar conservându-se până azi, psalmodia ebraică trecută prin filtrul creștinătății romane și rămânând apanajul
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
era unul din cei doisprezece copii ai lui Iacov (I Cronici, capitolul 2, versetul 1). Împăratul David a pus familia lui Levi să împlinească slujba de cântăreți în Casa Domnului. (I Cronici, capitolul 6, versetul 32) footnote>, după modelul Vechiului Testament<footnote Despre importanța muzicii în cadrul închinării iudaice vezi în 1 Cronici cap.15; 25:5-7; 34:12-13 și alte trimiteri biblice). footnote>. În Scoția în bisericile reformate, de obicei prezbiteriene, cântatul psalmilor metrici a rămas o caracteristică națională profund înrădăcinată
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
află în contrast (paralelism sau antitetic) sau completează în mod progresiv (paralelism sintetic) ideea spusă în primul. Toate cele trei forme de paralelism caracterizează Psaltirea. Titlul ebraic pentru Psalmi este Tehilim, care înseamnă Laude; în Septuaginta (traducerea greacă a Vechiului Testament făcută în anul 200 î.H.), titlul este psalmoi, care înseamnă cântări acompaniate de instrumente cu coarde. Titlul Psalmi în limba română este derivat din Septuaginta. Această explicație este preluată din The Full Life Study Bible (Springfield: Publishers International, Missouri
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
dragostea) nefiind distinctă de natura Sa. Dumnezeu, în Însăși Ființa Sa, este dragoste, nu ca și cum ar avea o calitate abstractă, ci fiind vitalitate, putere, bunătate răspândită, se transmite în întregime Fiului<footnote C. Spicq, O.P., Agapè dans le Nouveau Testament - analyse des textes, III, J. Gabalda & C ie, Éditeurs, Rue Bonaparte, 90, Paris, 1959, pp. 276-277. footnote>. În alte cuvinte, agape-ul stabilește o asociere de natură și viață între Cel Născut și Tatăl Său Ceresc. Prin experiența agape-ului
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]