83 matches
-
ul este un mineral numit și „piatra crizantemă”. Din punct de vedere chimic este un silicat de aluminiu, care face parte din clasa inosilicaților cu anioni străini așezați tetraedric. Mineralul cristalizează în sistemul ortorombic, cu formula chimică . Se prezintă mai frecvent în natură sub formă de cristale prismatice, care sunt de forme pătrate pe secțiune, sau sub formă de agregate masive. Culoarea mineralului variază de la roșu, roz, galben-brun, galben
Andaluzit () [Corola-website/Science/312727_a_314056]
-
cristalografic magnetitul aparține de grupa [[spinel]]ului, cristalele dezvoltate normal având frecvent cristale gemene cu suprafețe octaedrice mai rar rombdodecaedrice.Magnetitul cristalizează și în sistemul de cristalizare invers al spinelului, ionii de fier trivalent (Fe) sunt repartizați în mod uniform tetraedric cu legați de ionii de [[oxigen]], pe când ionii de fier bivalent (Fe) sunt repartizați uniform în rețeaua de structură octaedrică și tetraedrică. Simetria la faza de temperatură înaltă a magnetitului a fost deja în anul 1915 clarificată, grupa structurii spațiale
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
și în sistemul de cristalizare invers al spinelului, ionii de fier trivalent (Fe) sunt repartizați în mod uniform tetraedric cu legați de ionii de [[oxigen]], pe când ionii de fier bivalent (Fe) sunt repartizați uniform în rețeaua de structură octaedrică și tetraedrică. Simetria la faza de temperatură înaltă a magnetitului a fost deja în anul 1915 clarificată, grupa structurii spațiale fiind "Fd3m" bzw. "O", unde constanta structurii de rețea este "a" = 8,394 Å, astfel rezultă 8 forme structurale de bază cu
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
Ordinea structurii magnetice în magnetită se poate explica numai prin cele două subgrupări a rețelelor din figura 2 după teoria (Antiferomagnetică) a fizicianului francez Louis Néel (1904-2000). In acest model se presupune un schimb de efecte între structurile octaedrice și tetraedrice cu ioni de oxigen ordonate cu ioni de fier puternic negativi și schimbarea efectului între ionii din subgrupa aceleași rețele slab pozitiv și negativ.Această determină o ordine antiparalelă a momentelor de forță magnetică.Temperatura [[Curie]] (când proprietățile magnetice dispar
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
cănd atomii sunt așezați diferit în funcție de legăturile chimice. Acestea se numesc "forme alotropice" ale acelui element. Fenomenul de alotropie este numit și alotropism. De exemplu, carbonul are 4 forme alotrope: diamantul, cănd atomii de carbon sunt legați într-o structură tetraedrica, grafitul, cănd atomii de carbon sunt legați într-o structură hexagonala, fulerena, cănd atomii de carbon formează molecule poliedrice complexe, regulate și grafena, cănd atomii formează pânze monostrat, cu o distribuitie a atomilor tip fagure (în vârful unuor hexagoane). Termenul
Alotropie () [Corola-website/Science/313088_a_314417]
-
Acidul clorosulfonic(cunoscut de asemenea și ca "acid clorosulfuric") este un compus anorganic, cu formula chimică HSOCl; această moleculă tetraedrică este un intermediar, chimic și conceptual, între SOCl și HSO. Este un lichid incolor, distilabil care trebuie manipulat cu atenție, fiind o substanță higroscopică și un puternic agent lacrimogen. A fost sintetizat pentru prima oară în anul 1854 de către Williamson
Acid clorosulfonic () [Corola-website/Science/313649_a_314978]
-
γ-, δ-, η-, θ-, și χ-AlO Fiecare are proprietăți și structuri cristaline unice. γ-AlO cubic are aplicații tehnice importante. Așa zisul β-AlO s-a dovedit a fi NaAlO. Oxidul de aluminiu aflat aproape de temperatura de topire este aproximativ 2/3 tetraedric (adică 2/3 din ionii de Al sunt înconjurați de 4 ioni vecini de oxigen) și 1/3 pentaedric, fiind prezent foarte puțin Al-O octaedric(<5%). Aproximativ 80% din atomii de oxigen sunt partajați între trei sau mai multe
Oxid de aluminiu () [Corola-website/Science/318764_a_320093]
-
în timp ce majoritatea celorlalte programe foloseau discretizări structurate adaptate după forma corpului (cu excepția programelor CART3D al NASA, SPLITFLOW al Lockheed și NASCART-GT al Georgia Tech. Antony Jameson a scris și el în 1985 programul tridimensional AIRPLANE, folosind o discretizare cu elemente tetraedrice. În domeniul bidimensional, Mark Drela și Michael Giles, pe atunci studenți la MIT, au scris în 1986 programul ISES Euler (actual un pachet de programe) pentru proiectarea profilelor aerodinamice. Acest program a fost dezvoltat ulterior ca programul MSES, larg utilizat
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]