106 matches
-
catifea și finituri argint. 23.Evanghelie greacă și română, catifea și finituri argint. 24.Evanghelie de la sfințirea Mitropoliei, argint aurit. 25.Evanghelie română, ferecată catifea, argint. 26.Evanghelie română, ferecată catifea, argint, email. 27.Tetraevanghel român, ferecat argint, email. 28.Tetraevanghel grec, ferecat argint, email. 29.Liturghier ferecată, argint, email. 30.Evanghelie greacă și română, ferecată catifea, argint, email. 31.Cutie cu literă de argint (formă ovală). 32.Trei cutii cu sfinte vase argint aurit. 33.Cutie cu o salbă. 34
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
copie ms. de popa Grigore din Măhaciu (Codicele Sturdzan). Judele brașovean Hanăș Beagnăr aduse în orașul de sub Tâmpa un tipograf din Muntenia, pe diaconul "Coreși ot Trăgoviște". Acesta își începu activitatea cu un Catechism, român, în 1559, și cu un Tetraevanghel, românesc și el, în 1560, după care urmară felurite tipărituri naționale și slavone. Coresi se folosea de texte mai vechi. Limba română, așa cum apare din aceste întîie monumente lingvistice, e latină în structura și lexicul ei fundamental. Tot ce privește
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și sintactică, dar Moldova și Ardealul aduc fineța nuanțelor, arta emisiunii sonice, savoarea. Graiul moldovenilor e literar de la sine. Așa-zisa "literatură religioasă" de care s-a făcut prea mare caz nu e decât o producție de tălmăciri de Psaltiri, Tetraevanghele, Praxii, Biblii, Slujebnice, Molitvenice, Minee, Paterice etc. O Viață a sfântului Léger sau un Heliant n-avem în această epocă. Traducerile sunt însoțite uneori de precuvântări, care au interesul lor filologic și psihologic. Procurîndu-și teasc de la Petru Movilă, mitropolitul de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Codex aureus. Acesta este scris pe foi fine de pergament cu litere de aur, de unde și numele de Codicele de aur. Din cele 476 de pagini (recte 238 foi), 455 sunt ornamentate. Manuscrisul conține: Textul manuscrisului are 238 foi și Tetraevanghelul (adică evangheliile lui Matei, Marcu, Luca și Ioan din Noul Testament) Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, filiala Bibliotecii Naționale, deține prima parte a Tetraevanghelului (respectiv evangheliile lui Matei și Marcu), 111 foi, cealaltă parte cu evangheliile lui Luca și Ioan (124
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]
-
476 de pagini (recte 238 foi), 455 sunt ornamentate. Manuscrisul conține: Textul manuscrisului are 238 foi și Tetraevanghelul (adică evangheliile lui Matei, Marcu, Luca și Ioan din Noul Testament) Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, filiala Bibliotecii Naționale, deține prima parte a Tetraevanghelului (respectiv evangheliile lui Matei și Marcu), 111 foi, cealaltă parte cu evangheliile lui Luca și Ioan (124 foi) se află în proprietatea Bibliotecii Apostolice Vatican din Roma (Pal. lat. 50). Coperțile 1 și 4, lucrate în plăcuțe de fildeș, se
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]
-
vieții monahale din acest lăcaș dar a și imprimat un nivel de viață duhovnicească deosebit de înaltă. Ștefan cel Mare a fost cel ce a dăruit mănăstirii pe lângă o serie de moșii și mai multe cărți, cel mai relevant exemplu fiind Tetraevanghelul din 1490, dar și veșminte și odoare bisericești. Acest lucru a fost practicat și de urmașii săi la domnie, Bogdan al III-lea, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu care dăruiesc sau confirmă anumite donații către mănăstire. Deseori aceste donații se
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
mănăstirii ca fiind unul dintre cele mai importante lăcașuri de cult ale Moldovei pe parcursul secolelor XV-XVIII. În 1490 la Voroneț se fondează o scriptorie în care erau copiate cărțile necesare oficierii slujbei religioase, cel mai bun exemplu fiind copierea unui Tetraevanghel de la 1490 de către călugărul Pahomie, din partea locului. Se consideră că aici a fost înființată, ca și la alte mănăstiri, o școală de slavonie unde erau aduși pentru instruire și educație copii de boieri și de preoți care învățau pentru a
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
Lupu este menționat deja într-un document din anii 1510 -1512 în legătură cu un proces de datorii pe care îl avea cu negustorii brașoveni. Hans Benkner este cunoscut ca jude sau primar al Brașovului din 1511. Numele care apare în epilogul Tetraevanghelului din 1561 al lui Coresi, este cel al fiului său Johann Benkner care este prezentat ca sprijinitor al scrierilor în limba română : "...mai bine a grăi cinci cuvinte cu înțeles decât 10 mie de cuvinte neînțelese în limbâ striinâ...". Textul
Scrisoarea lui Neacșu () [Corola-website/Science/298821_a_300150]
-
Treimii, Domnul Io Alexandru Voievod, Domnul Țării Moldovei, în anul 7067 (=1559) luna iunie 30, sub episcopul chir Eutimie"". În secolul al XVII-lea și la începutul secolului al XVIII-lea, aici au fost copiate mai multe lucrări bisericești (un tetraevanghel în limba slavonă - 1613 etc.). În anul 1744, episcopul Varlaam (1734-1745) a înființat aici o tipografie în care a tipărit mai multe cărți bisericești, printre care și Ceaslovul din 1745 aflat și astăzi în colecția Mănăstirii. Totuși, în 1750, odată cu
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
obiecte prețioase și manuscrise. Dintre manuscrise, se mai păstrează și astăzi "Tetraevangheliarul de la Humor", dăruit Mănăstirii Humor în anul 1473 de către Ștefan cel Mare. Pe acest manuscris se precizează că Ștefan cel Mare ""a dat de s-a scris un Tetraevanghel cu mâna ierodiaconului Nicodim"". Pe una din filele acestei cărți de cult se află o miniatură de o rară frumusețe care o înfățișează pe Maica Domnului cu pruncul Iisus. În partea de jos a miniaturii era pictat Ștefan cel Mare
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
o rară frumusețe care o înfățișează pe Maica Domnului cu pruncul Iisus. În partea de jos a miniaturii era pictat Ștefan cel Mare, în genunchi, oferindu-i Maicii Domnului, Tetraevangheliarul. Acesta este unul dintre primele portrete laice din Moldova. Acest tetraevanghel a fost descoperit prin 1881 de către episcopul cărturar Melchisedec Ștefănescu a dat peste Tetraevangheliarul de la Mănăstirea Humor, din anul 1473. În prezent, acest manuscris este păstrat în Muzeul Mănăstirii Putna. La 13 noiembrie 1881, episcopul își exprima opinia că miniatura
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
1854-1856, precum și de Mitropolitul Andrei Șaguna, între anii 1856-1858, la Sibiu. În 1914 apare "Biblia, adică Dumnnezeeasca Scriptură a Legii Vechi și a celei Nouă", ediție a Sfântului Sinod. Înaintea "Bibliei de la București" s-au realizat alte traduceri parțiale precum: "Tetraevanghelul slavo-român" (1551), "Tetraevanghelul" lui Coresi (1561), "Psaltirea" de la Brașov (1570), "Palia" de la Orăștie (1582), "Noul Testament" de la Alba Iulia (1648). Un traducător merituos a fost și Mitropolitul Dosoftei. În 1936 apare o nouă traducere a "Sfintei Scripturi", realizată de Mitropolitul Nicodim
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
Mitropolitul Andrei Șaguna, între anii 1856-1858, la Sibiu. În 1914 apare "Biblia, adică Dumnnezeeasca Scriptură a Legii Vechi și a celei Nouă", ediție a Sfântului Sinod. Înaintea "Bibliei de la București" s-au realizat alte traduceri parțiale precum: "Tetraevanghelul slavo-român" (1551), "Tetraevanghelul" lui Coresi (1561), "Psaltirea" de la Brașov (1570), "Palia" de la Orăștie (1582), "Noul Testament" de la Alba Iulia (1648). Un traducător merituos a fost și Mitropolitul Dosoftei. În 1936 apare o nouă traducere a "Sfintei Scripturi", realizată de Mitropolitul Nicodim al Moldovei, Gala
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
importante cărți religioase editate în această perioadă pentru români au fost ""Catehismul de la Sibiu"" din 1544 (catehism ce prezenta doctrinele lutherane), ""Întrebarea creștinească"" din 1559-1560 (care conține cele 10 porunci, Crezul, rugăciunea Tatăl Nostru, instrucțiuni privind rugăciunea, botezul și nunțile), ""Tetraevanghelul"" (cu cele 4 evanghelii traduse în limba română, care a fost editat de mai multe ori, în 1546 și 1552 la Sibiu, în 1560 la Brașov), ""Psaltirea"" din 1570 (o traducere a Psalmilor în limba română, finanțată de Pavel Tordași
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
cu rădăcini adânci în acel sat românesc de pe valea Ialomiței numit Cucuteni, județul Dâmbovița, și nu Cucuteni din județul Buzău”. Coresi a deprins tehnica tiparului de la Dimitrije Ljubavić, care lucra pentru Mitropolia Ungrovlahiei. A tipărit primele cărți în limba română "Tetraevanghelul" (1561) - o traducere din Noul Testament a celor patru evanghelii, "Întrebare creștinească" (lucrare cunoscută și sub numele de "Catehism", apărută în 1560 — studiile mai vechi îl datează 1559), "Liturghierul" (1570), "Psaltirea" (1570). Cărțile erau întrebuințate atât în biserică cât și la
Coresi () [Corola-website/Science/302713_a_304042]
-
Mănăstirea Galata a fost dotată de ctitor încă de la început cu toate cele de trebuință. Însă, dintre bunurile și odoarele înscrise în inventarul din 15 noiembrie 1588, toate au fost pierdute sau trimise la alte biserici. Menționăm următoarele cărți: un Tetraevanghel ferecat, două Tetraevanghele neferecate, un Triod, un Penticostar, trei Psaltiri, 12 Mineie, un Tipic, un Ceaslov, un Molitvelnic, șapte Liturghiere etc. De asemenea, mai existau odoare bisericești ca de exemplu: două Chivote de argint, două Potire, două cădelnițe, două sfeșnice
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
fost dotată de ctitor încă de la început cu toate cele de trebuință. Însă, dintre bunurile și odoarele înscrise în inventarul din 15 noiembrie 1588, toate au fost pierdute sau trimise la alte biserici. Menționăm următoarele cărți: un Tetraevanghel ferecat, două Tetraevanghele neferecate, un Triod, un Penticostar, trei Psaltiri, 12 Mineie, un Tipic, un Ceaslov, un Molitvelnic, șapte Liturghiere etc. De asemenea, mai existau odoare bisericești ca de exemplu: două Chivote de argint, două Potire, două cădelnițe, două sfeșnice, câte un panaghiar
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
Pogorârea Sfântului Duh", una dintre cele mai de seama creații arhitectonice ale Evului Mediu românesc. Aceasta a fost finalizată și sfințită în anul 1609. Biserica mare nu are pisanie, ia datarea construcției se face pe baza unei însemnări dintr-un Tetraevanghel din 1609. În calitate de ctitor, mitropolitul a dăruit Mănăstirii Dragomirna satul Dragomirești, precum și numeroase odoare: două epitafuri lucrate cu fir de aur și argint (unul care reprezintă "Adormirea Maicii Domnului" a fost donat în 1612 și un altul care reprezintă "Punerea
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
și limba ei română a ținut laolaltă unit spiritual acest popor. În acesta sală sunt expuse ca argument cele mai valoroase monumente de limbă română medievală: "Biblia de la București" (1688), "Cazania lui Varlaam" (1643), "Îndreptarea legii de la Târgoviște" (1652), un "Tetraevanghel" miniat pe pergament din vremea lui Alexandru Lăpușneanu, manuscrise de înțelepciune creștină din secolul al XV-lea, cărțile Școlii Ardelene ("Lexiconul de la Buda", "Istoria pentru începutul românilor în Dachia" și "Ortografia română" ale lui Petru Maior ș.a.). Complementar, cele peste
Prima școală românească () [Corola-website/Science/310078_a_311407]
-
împodobit Doamna Marghita mamei sale Protasiia, care a repausat în anul 7108 septembrie 12"" (1599). Inscripția de pe cea de-a treia piatră nu a putut fi descifrată, ea fiind în întregime ștearsă. În patrimoniul Mănăstirii Pătrăuți s-a aflat un Tetraevanghel slavon, scris în 1493 la Suceava pentru această mănăstire de către diacul Toader, fiul preotului Gavriil. Acest manuscris avea începuturile evangheliilor, precum și inițialele, colorate și aurite. Prin anul 1900, acest manuscris se afla la biserica din Fântâna Albă. Urma acestui manuscris
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
anul 1900, acest manuscris se afla la biserica din Fântâna Albă. Urma acestui manuscris s-a pierdut în timp. Pe paginile manuscrisului se afla următoarea însemnare: ""Cu bunăvoința Tatălui și ajutorul Fiului și săvârșirea Sfântului Duh s-a făcut acest Tetraevanghel în zilele binecinstitorului și de Hristos Iubitorul domn, Io Ștefan Voievod, Domn al Țării Moldovei și al binecinstitoarei doamnei sale Marina, care ea, cu dorință tânjind (pentru) dragostea (lui Hristos și) iubitoare a cuvintelor lui Hristos (fiind), ca râvnă a
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
teologi, iar din această corespondență s-au păstrat două scrisori cu Patriarhul Eftimie al Târnovei, în chestiuni dogmatice. În ultimii ani ai vieții, între 1399-1405, s-a mutat la Mănăstirea Prislop, unde între anii 1404-1405 a caligrafiat și miniat un Tetraevanghel pe pergament pe care l-a ferecat cu coperte de argint aurit, măiestrit lucrate, considerat o capodoperă a epocii. Este cea mai veche carte datată din Țara Românească, cu cea mai veche ferecătură și se află la Muzeul Național de
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
era autoconferită de către posesorul ei, în sensul că metalul folosit (aur) era superior celui din stema seniorului maghiar (argint). De aceeași părere este și heraldistul Dan Cernovodeanu, care compară acest herb cu cel al lui Ștefan cel Mare, regăsit în "Tetraevanghelul" din 1502. Cel din urmă adoptă pentru câmpul fasciat o cromatică alternativă azur-verde, care ar putea proveni din multiplele legături de sânge între familiile domnitoare ale Basarabilor și Mușatinilor. Ion Nicholas-Mănescu este de părere însă că stema de pe nasturi nu
Mormântul princiar din Biserica Domnească, Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/309849_a_311178]
-
De asemenea, tot din aceeași perioadă a mai supraviețuit o "Evanghelie" copiată de călugărul Nicodim de la Tismana pe pergament, un "Hexæmeron" al lui Ioan Exarhul, o "Evanghelie" din secolul al XII-lea care a aparținut mitropolitului Antim Critopol, și un "Tetraevanghel" din 1404-1405, împodobit cu miniaturi de către Nicodim de la Tismana. Acesta este considerat cel mai vechi manuscris miniat din Țara Românească. Ferecătura Tetraevanghelului este realizată în tehnica "au repaussé" și redă scena răstignirii Mântuitorului. În domeniul olăritului, se remarcă vasele având
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
lui Ioan Exarhul, o "Evanghelie" din secolul al XII-lea care a aparținut mitropolitului Antim Critopol, și un "Tetraevanghel" din 1404-1405, împodobit cu miniaturi de către Nicodim de la Tismana. Acesta este considerat cel mai vechi manuscris miniat din Țara Românească. Ferecătura Tetraevanghelului este realizată în tehnica "au repaussé" și redă scena răstignirii Mântuitorului. În domeniul olăritului, se remarcă vasele având litere sau propoziții incizate în pasta moale (de exemplu pe o strachină smălțuită de la curtea domnească scrie „[Io]an a scris în
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]