106 matches
-
Theophylactus Simocata (secol VII). Cu o suprafață de 24 de ha, o centură de fortificații desfășurată pe o lungime de 2000 m, 24 de turnuri și 3 porți este cea mai mare cetate din Dobrogea. În forma păstrată din epoca tetrarhiei și cu refaceri în timpurile lui Iustinian, așezarea a fost dublată de o fortificație cu suprafață de aproximativ 3 ha situată pe dealul Harada, a cărei latură de nord e comună cu cea a cetății. La altitudinea de 158 m
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
fost folosiți drept momeală pentru atragerea românilor basarabeni și pe hărțile sovietice de până în 1940, Basarabia făcea parte integrantă din Republica Moldovenească Autonomă deși „ea suferă încă jugul boierilor români care au acaparat-o cu forța” Redresarea Imperiului roman, în timpul tetrarhiei inițiată de Domițian (284-205) și apoi sub Constantin cel Mare (306337), a însemnat și o politică de recucerire a teritoriului norddună rean abandonat. Pe lista de priorități, dacă se poate spune așa, a împăratului Constantin, vă zut de biserică drept
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
în mai multe lupte și impune vizigoților, în anul 332, un foedus, un tratat de alianță care mai era în vigoare pe timpul împăratului Valens (367-379) . Constantin cel Mare nu face decât să continue o politică de recuperare începută în timpul tetrarhiei, care obținuse victorii importante împotriva carpilor, goților și sarmaților, la sfârșitul secolului al III-lea, când se vorbește de „restabilirea provinciei Dacia” . Refacerea unor castre ca cel de la Gornea, Orșova, Ad Mediam (Mehadia) în care au stat garnizoane din cunoscutele
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
nu se mai confruntase cu invaziile lor. în secolul al III-lea, problema germanică (alături de cea persană) s-a agravat foarte mult, cum nu se mai întîmplase pînă atunci, cel puțin pînă către 270; de la acea dată, imperatorii iliri și tetrarhii au reușit să pună stavilă dezordinii care se propaga dinspre imensele frontiere ale imperiului. Timp de circa un secol, o pace relativă a domnit de-a lungul Rinului și al Dunării, pînă cînd, în 378, înfrîngerea suferită de romani la
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aprilie 1933, Nicolae Titulescu în numele întregii Micii Înțelegeri, a tratat cu guvernul francez, arătând că nu se poate admite clauza revizuirii tratatelor între pricipiile Pactului în patru, aceasta putând duce la consecințe incalculabile. Într-un articol intitulat “O încercare de tetrarhie europeană”, marele istoric Nicolae Iorga dezvăluia faptul că Pactul în patru încălca principiul egalității în drepturi a statelor în relațiile internaționale și era îndreptat împotriva intereselor micilor țări europene. Asemănându-l cu “Sfânta Alianță a celor numai trei monarhii de la
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
principiul egalității în drepturi a statelor în relațiile internaționale și era îndreptat împotriva intereselor micilor țări europene. Asemănându-l cu “Sfânta Alianță a celor numai trei monarhii de la 1815, Iorga releva că prin opoziția în cele din urmă a Franței tetrarhia rămâne rău știrbită : e o simplă asociație a revizioniștilor”. În ciuda ironiei batjocoritoare a presei din Italia fascistă, România ca și celelalte state grupate în Mica Înțelegere, și-au continuat neclintit eforturile la Paris și în alte capitale, pentru a zădărnici
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
Fig. 19. Decursio, exercițiu militar pentru cortegiul funerar. Columna lui Antoninus Pius (161 d.Ch.). Relief de pe piedestal. Muzeul Vatican, Roma. Fig. 20. Triada divină de la Palmira: Aglibol, Ba'alschamin, Malakbel. Relief sculptat, secolul I d.Ch. Muzeul Luvru, Paris. Fig. 21. Tetrarhia. Dioclețian și Galerius, Maximian și Constantin I, începutul secolului IV. Piața San Marco, Venezia. Fig. 22.a. Iustinian I (detaliu). Mozaic, 990. Galeria de Sud. Hagia Sophia, Istanbul. Fig. 22.b. Iustinian I (stânga) și Constantin I (dreapta), închinând Fecioarei
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dintre care cea mai dramatică și mai semnificativă pentru creștinism este cea de la Pons Milvius, chiar la porțile Romei. Nedrept de puțin, am zice, cu atât mai mult cu cât va fi unic împărat, pentru că, prin voință proprie, renunță la tetrarhia administrativă și politică, dar și la jocul periculos și condiționant al alianțelor de forțe din imperiu. Chiar dacă devenise un lucru obișnuit ca principele să aibă diverse alte reședințe în afara capitalei, el revenea totuși în centrul instituțional al puterii pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
țineau zeii triumfului militar (Benoist 268). Stăpân al lor, Jupiter Capitolinul, reprezentantul poliadei mitologice, deși este cel căruia Constantin I refuză să i se mai închine, îi "împrumută" acestuia componenta sa cultuală sacră, cea a solarității. Pentru că împăratul renunță la tetrarhia politică (v. fig. 21), el poate să reprezinte singur esența întrupată a imperiului. O relație similară a avut Constantin I, în peste 30 de ani de exercitare a funcțiilor înalte de conducător, și cu Roma, apărată, dar nu și locuită
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imperium christianorum. Strategia politică augustiană va fi preluată integral și cu relativă ușurință de Constantin I, dat fiind că el însuși era fondator (prin reiterarea funcției, dar și prin cuceriri și construcții) și unic conducător al imperiului (după renunțarea la tetrarhie). Quintesența puterii romane, anunțată de primul principe și către care au tins toți marii împărați-militari și edili, a ajuns prin programul celui dintâi împărat creștin la decantarea sa completă. Æternitas este într-adevăr un numitor comun al celor două lumi
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
divinităților poliade), fie în orașul său de reședință, noul sediu politic al imperiului (înlocuirea măștilor "păgâne"). Schimbările sunt provocate atât de aspecte circumstanțiale, care țin de natura procesului de transmutare, cât și de calcule politice: renunțarea la conceptul politic al tetrarhiei imperiale și la politeismul acesteia i-a impus, firesc, să recurgă la o religie care să îi reprezinte mai adecvat politica și să îl sprijine în consolidarea ei: monoteismul creștin. Funus imperatorum a acordat, indiscutabil, o valoare spirituală majoră semantismului
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
mult, îl "specializează" pentru viața monastică. Gândirea politică basileică nu mai situează etica prieteniei - atât de importantă la vechii greci pentru teoria politicului - drept o dominantă a sistemului de relații de putere (chiar Constantin I renunță de altfel la instituția tetrarhiei). În consecință, imaginarul medieval ortodox nu are cum să reflecte, la nivelul înalt al modelelor de putere, vechea politiké philía aristotelică (reluată însă în teoria occidentală a vasalității) și nici efectele ei din cadrul practicii sociale și politice. El
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Decursio, exercițiu militar pentru cortegiul funerar. Columna lui Antoninus Pius (161 d.Ch.). Relief de pe piedestal. Muzeul Vatican, Roma. Fig. 20. Triada divină de la Palmira: Aglibol, Ba'alschamin, Malakbel (zeul solar). Relief sculptat, secolul I d.Ch. Muzeul Luvru, Paris. Fig. 21. Tetrarhia. Dioclețian și Galerius, Maximian și Constantin I, început sec. IV. Piața San Marco, Veneția. Fig. 22.a. Iustinian I (detaliu). Mozaic, 990. Galeria de Sud. Hagia Sophia, Istanbul. Fig. 22.b. Iustinian I (stânga) și Constantin I (dreapta), închinând Fecioarei
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
confruntase cu invaziile lor de trei secole. În secolul al treilea, problema germanică (alături de cea persană) s-a agravat extraordinar de mult, cum nu se mai întâmplase până atunci, cel puțin până către 270; de la acea dată, imperatorii iliri și Tetrarhii au reușit să pună stavilă dezordinii care se propaga dinspre imensele frontiere ale Imperiului. Timp de circa un secol, o pace relativă a domnit de-a lungul Rinului și al Dunării până când, în 378, înfrângerea suferită de romani la Adrianopole
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nota 110 (p. 185), referindu-se la informația din 18, 5 despre temerea lui Galerius că existența a patru Augusti ar periclita concor dia dintre ei, citim această explicație puerilă: „Deși numiți Caesares la aceeași dată, Constantius era considerat, în cadrul tetrarhiei, mai mare decât Galerius. Astfel, acesta din urmă se temea că, în cazul morții lui Dioclețian, Constantius ar fi ocupat locul vacant de Augustus, iar el ar fi rămas, în continuare, numai Caesar (!)”; îngrijitorul ediției n-a înțeles nimic din
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Constantina. Dintr-un posibil al treilea mariaj, survenit după 326, cu o femeie al cărei nume nu s-a păstrat, a avut două fete - Helena și Constantia. Totala confuzie în ceea ce privește semnificația termenilor princeps, Imperator, Augustus și titulatura imperială în vremea tetrarhiei se poate observa din citirea notelor 5 (p. 164), 67 (p. 180), 89 (p. 184), 159 (p. 192). Dacă s-ar fi mărginit doar la a comenta chestiunile de natură teologică, dl. Mîrșanu și-ar fi făcut un mai mare
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
I Vindelicorum, Numerus Maurorum Tibiscensium, Numerus Palmyrenorum Tibiscensium (toate la Tibiscum); -Cohorta I Sagittariorum la Zăvoi și Tibiscum. Villae rustice s-au descoperit la Gornea, Ramna, etc. O intensă activitate de fortificare pe malul stâng al Dunării, atât în epoca tetrarhiei , cât și în prima jumătate a secolului al IV-lea e.n. Prin anul 1929 ,Muzeul din Timișoara a achiziționat la Moldova Nouă 384 monede romane de bronz[ în mare parte din timpul lui Constantin].S-au mai găsit și cinci
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
Carpicus Maximus (158). Galerius a fost cel mai înverșunat susținător (după unii, chiar inițiator) al politicii anticreștine duse de Dioclețian. La moartea acestuia din urmă (în anul 305), Galerius a devenit împărat (Augustus al Orientului, în cea de-a doua tetrarhie), sub numele Caius Valerius Maximianus Galerius. Ca împărat roman de origine dacă, se pare că el a recucerit temporar o parte a Daciei, la nord de Dunăre : „Neamul Carpilor a fost atunci biruit și trecut în teritoriul roman” (Iordanes, Romana
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Dacia, ei au înaintat spre apus doar până în preajma fostului limes transalutanus, condiție impusă de romani, în 338, de a nu pătrunde pe teritoriul fostei provincii, așa se explică poate și pătrunderea mai târzie și limitată în Transilvania. În perioada tetrarhiei (285-305), goții au reluat atacurile împotriva Imperiului pe uscat, dar sunt înfrânți sistematic. În aceeași vreme, carpii își intensifică din nou atacurile (acțiunile) împotriva romanilor, uneori împreună cu goții și sarmații, dar și ei sunt înfrânți și colonizați în parte pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
doctrinei și a comportamentului moral ireproșabil, la consolidarea durabilă a unității statului roman aflat în declin. La rândul ei, Biserica antică abia ieșită din vâltoarea persecuțiilor, primește sprijinul imperial în combaterea noilor erezii ce expuneau unitatea creștinilor. Intrând în istoria tetrarhiei în timpul războiului civil de preluare puterii și eliminare a pretendenților la tronul imperial, Constantin s-a apropiat de creștinism într-un moment în care abia ieșit din criza anarhică avea să se cufunde în cea teologică. Convocarea primului conciliu ecumenic
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
controlul unității Imperiului. În anul 285, Dioclețian (284-305) și-a inaugurat politica prin-tr-o serie de reforme în momentul în care Imperiul începea să-și manifeste tot mai expresiv condițiile dezastruoase în toate domeniile: administrativ, financiar, constituțional, militar și spiritual. Instituirea tetrarhiei (293), ca posibilitate politico-militară de a redresa Imperiul, prevedea absolutizarea monarhului care domnea din voință divină și nu populară; de aici și o ulterioară accentuare a sacralității dominus, exprimată prin forme exterioare de conotație rituală. Factorul religios nu putea fi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
își dădea sufletul, de aceea a luat pe umeri rămășițele lui pământești, le-a înfășurat într-un veșmânt splendid și de mare preț, transportându-le și îngropându-le cu mare pompă într-un mormânt cuviincios. 3. Persecuțiile anticreștine din epoca Tetrarhiei În timpul domniei lui Dioclețian (284-305), înainte de izbucnirea persecuției, alți doi soldați creștini, Maximilianus și Marcellus, au pătimit martiriul în Africa, spunând că anumite obligații militare erau contrare conștiinței lor. Episodul, foarte semnificativ, ne luminează asupra perioadelor în care nu putem
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Dioclețian a constatat personal efectele vătămătoare ale acestei erezii creștine în urma răscoalei egiptenilor (296), la care maniheii au participat personal, încurajați de Narses, care se folosea de ei pentru o intensă propagandă antiromană în zonele mărginașe cu imperiul său. Împărații tetrarhiei cunoșteau că maniheismul, prin patria de origine și prin religia sincretistă, de orientare budisto-zoroastriano-creștină, se distingea net de creștinism, motiv pentru care se uneau cu aceștia din urmă, pentru a-l combate. În campaniile contra perșilor, Galerius a constatat existența
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lucrurilor, spunând că: (...) atâta voință îi invadase pe creștini și atâta prostie îi ocupase, încât nu se mai respectau cele stabilite de cei vechi. Efectele care proveneau din structura doctrinară, morală și organizatorică a creștinismului, i-au constrâns pe împărații tetrarhiei să-l pună pe același plan cu maniheismul, deși cele două religii erau contrastante și se aflau într-o luptă deschisă și declarată. Politica dioclețiană, orientată spre păstrarea integrală a teritoriilor cucerite și restaurarea vechilor instituții ale Romei, vlăguite de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dezaprobările și nici interferențele colegilor săi de domnie, care au observat în mod cert simpatiile acestuia față de creștinism ori dezinteresul aplicării edictelor persecutoare ale lui Dioclețian. Să fi fost oare teama lui Dioclețian de a nu isca o lupta în cadrul tetrarhiei ori aplicarea edictelor mai mult silită (de Galerius) decât voită? Ori să fi fost informat îndeajuns despre prezența nesemnificativă a soldaților creștini din trupele ori în ținuturile încredințate stăpânirii lui Constantius? Nu știm! Însă e foarte probabil că Dioclețian a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]