516 matches
-
bizantină la nordul Dunării a fost oprită încă de la sfârșitul secolului al XII-lea, după revolta vlahilor, fiind înlocuită cu penetrația ungurească, după 1200. Dar infiltrarea arpadiană la sud de Carpați (în părțile Olteniei) este mai veche decât instalarea cavalerilor teutoni; la 1210, după revolta dela Vidin, în Bulgaria apuseană, țarul Asan Borilă cere ajutor regatului ungar, iar în sprijinul său este trimis comitele Ioachim de Sibiu cu o oaste alcătiută din sași, români, secui și pecenegi. Diploma regală ce menționează
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
respectiv nu se afla nici în stăpânire ungurească. O explicație posibilă ar fi că, în aceste regiuni, de o parte și de alta a Oltului, ființau voievodate românești sub vasalitatea regalității ungurești. La foarte scurt timp, a urmat așezarea cavalerilor teutoni în Țara Bârsei, la chemarea regelui Andrei II (vezi mai sus). Avem astăzi destule dovezi din care rezultă că acești luptători pentru cruce au fost aduși aici, pentru că sud-estul regatului era considerat teritoriu (pământ) de cruciată împotriva păgânilor (cumanilor). Oaspeții
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în Țara Bârsei, la chemarea regelui Andrei II (vezi mai sus). Avem astăzi destule dovezi din care rezultă că acești luptători pentru cruce au fost aduși aici, pentru că sud-estul regatului era considerat teritoriu (pământ) de cruciată împotriva păgânilor (cumanilor). Oaspeții teutoni, așa cum am văzut, își iau misiunea de cruciați în serios și reușesc prin lupte neobosite să diminueze puterea cumană din regiune.28 Concomitent cu pătrunderea lor la sud-est de Carpați (zona de curbură), o altă pătrundere ungurească se produce în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stăpâniseră și până atunci. În Cumania, situată în stânga Oltului, realitățile teritorial-politice erau mai imprecise: acest teritoriu, întins de la râul Olt și munții Transilvaniei până la Dunăre, era o țară de cucerit, ea urma să fie mai întâi recuperată. După 1211, Ordinul teuton, aflat sub suzeranitatea regelui Ungariei, preluase controlul asupra teritoriilor de la est de Olt, a Cumaniei, însă după năvălirea mongolă din 1241, regalitatea ungară nu mai controla decât vag această regiune. După recuperare, urma ca regiunea să fie fortificată cu "castre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu este o problemă pentru noua dinastie a Ungariei. Pretențiile regalității ungare puteau proveni, la începutul secolului al XIV-lea, "dintr-un trecut care împlinise deja secolul" (Iorga)-să nu uităm că, în 1211, sub Arpadieni, asistăm la pătrunderea cavalerilor teutoni dincoace de munți. Dar între atitudinea Arpadienilor și cea a Angevinilor față de această regiune este o mare deosebire. Primii (Arpadienii) își extinseseră dreptul lor asupra "Cumaniei" în calitate de conducători permanenți ai cruciatei, cărora li se închinaseră, trecând la creștinism, barbarii de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din sudul Dunării-Statul Asăneștilor 304 Structurile politice din nordul Dunării-voievodate, cnezate și țări 314 Situația social-politică la sud de Carpați Diploma Ioaniților 317 Transilvania sub regii unguri 322 Așezarea coloniștilor străini în Transilvania 330 Secuii 330 Sașii 333 Instalarea cavalerilor teutoni în Țara Bârsei 338 CAPITOLUL X ULTIMUL VAL MIGRATOR ( SECOLELE X-XIII) 343 Pecenegii 343 Uzii 348 Cumanii 349 Marea invazie mongolă (1241) 353 Alți migratori 364 Simbioza româno-pecenego-cumană 367 Năvălirea tătarilor și românii 371 Societatea nomadă și relațiile sale cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o vizibilă satisfacție, în scrisorile către bunul său prieten, seriosul și cumintele Tudor Vianu. De dragul acestuia, se mută de la Göttingen la Tübingen, și aici o întâlnește pe Gerda Hossenfelder. Don Juanul balcanic o cere imediat în căsătorie, astfel că rasa teutonă va fi transplantată pe sol românesc: mai întâi la Giurgiu și apoi la București, unde freneticul B. este profesor suplinitor de matematică. În timpul orelor predate, profesorul, indignat de „evidenta neștiință matematică” a elevilor, își regăsește uneori seninătatea pierdută citindu-le
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
i-a făcut să râdă pe toți învățații” (5). Unul dintre învățații care, pe la 1700, au luat în derâdere această teorie a fost Gottfried Wilhelm Leibniz. Dar, până la urmă, a căzut el însuși în aceeași capcană. „Se pare că [limba] teutonă - a susținut Leibniz peste câțiva ani - a păstrat într-o mai mare măsură un aspect natural și (pentru a vorbi ca Jakob Böhme) adamic” (Nouveaux essais sur l’entendement humain, 1704) (4, p. 85). Teozoful german a folosit, cred, primul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lumea românească: românii din aria de hegemonie a Regatului Ungar au fost supuși unei puternice presiuni din partea bisericii apusene, care considera sosit momentul favorabil pentru lichidarea schismei răsăritene și pentru restaurarea unității creștine sub egida papalității 10. Cu sprijinul cavalerilor teutoni sau al cadrelor ecleziastice proprii, după izgonirea celor dintâi, regalitatea ungară s-a străduit să integreze în structurile bisericii catolice populația de rit răsăritean din cuprinsul regatului și din aria sa de hegemonie. Din nord ca și din sud, cruciata
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
relua titlul lucrării unui publicist francez, care nu și-a pierdut încă actualitatea. ALIAȚI NORD-DUNĂRENI AI IMPERIULUI LATIN DE LA CONSTANTINOPOL: REGII CUMANI JONAS ȘI SORONIUS Ovidiu Pecican Nu cunoaștem situația de la sud de Carpați în cei paisprezece ani de dominație teutonă. „Ultramontania“, cum am îndrăznit să numesc teritoriul cucerit de ordin la sud de Carpați și grupat în jurul cetății - neidentificate în teren - Cruceburg era însă locuită. Știm sigur că, dintre locuitorii ei, cumanii au ripostat, ca unii ce își vedeau obstaculate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să numesc teritoriul cucerit de ordin la sud de Carpați și grupat în jurul cetății - neidentificate în teren - Cruceburg era însă locuită. Știm sigur că, dintre locuitorii ei, cumanii au ripostat, ca unii ce își vedeau obstaculate, prin paza și riposta teutone, posibilitatea de a efectua raiduri prin Țara Bârsei (Burzenland, în documentele atente la denumirea germană) în Transilvania. Mai știm că, dintre aceștia, unii au fost convertiți, împreună cu familiile lor, după cum rezultă dintr-un document papal din anul 12311. În mod
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lor, după cum rezultă dintr-un document papal din anul 12311. În mod sigur, însă, nu acesta a fost cazul tuturor cumanilor și al românilor care trăiau împreună cu ei. În perioada imediat următoare, însă, la aproximativ un deceniu de la plecarea Ordinului Teuton din Țara Bârsei, la sud de Carpați sunt amintiți doi regi cumani care continuau să trăiască în conformitate cu vechile lor credințe și obiceiuri: Jonas (în forma latină din cronica lui Alberic de Troisfontaines, care îi pomenește), „considerat cel mai mare dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a creat o conjunctură care, măcar din perspectiva oportunității politice, trebuia să îi ducă pe unii dintre cumani la convertiri. Aceasta cu atât mai mult într-un moment de presiune militară directă, cum a fost cel creat de acțiunea Ordinului Teuton la sud de Carpați, între 1211 și 1225. Nu este, deci, deloc sigur că asemenea convertiri nu au avut loc și mai devreme de 1227. Nu știm, de exemplu, dacă soția cumană a țarului Ioniță Caloian (1197-1207), devenită ulterior soția
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
n. O.P.] pentru Comana și Comănești, cari amintesc pe ale întemeietorilor acestor sate, Coman și Comana, oricare ar fi originea, ce poate fi foarte veche, a acestor numiri, ci mai adânc, în obiceiuri...“. Adevărul este însă că, în urma episodului teuton, un alt traseu de trecere la sud de Carpați dinspre Regatul Maghiar se deschisese - ori doar se statornicise - prin Țara Bârsei. Documentul papal din 1231 o spune foarte clar: pe aici obișnuiau să pătrundă cumanii în Transilvania și tot pe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
puteri catolice, cumanii nu aveau cum să nu ia în considerare oferta Sfântului Scaun de convertire la creștinism, fie că ea se datora blândei predicări a unor clerici misionari, fie că era impusă cu ascuțișul sabiei, ca în cazul tentativelor teutone dintre 1211-1224. Trecerea lui Jonas și Soronius, împreună cu supușii lor cumani, în Balcani și migrarea în Ungaria succedentă convertirii lui Bortz (1227) și Kuthen (1239), prefațate de convertirile operate de cavalerii teutoni în al doilea deceniu al secolului al XIII
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
impusă cu ascuțișul sabiei, ca în cazul tentativelor teutone dintre 1211-1224. Trecerea lui Jonas și Soronius, împreună cu supușii lor cumani, în Balcani și migrarea în Ungaria succedentă convertirii lui Bortz (1227) și Kuthen (1239), prefațate de convertirile operate de cavalerii teutoni în al doilea deceniu al secolului al XIII-lea, sugerează în ce mod s-a schimbat compoziția etno-demografică de la sud și răsărit de Carpați în perioada dintre 1207, anul morții lui Ioniță și începutul declinului puterii vlaho-bulgaro-cumane, și, respectiv, 1241
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în contextul internațional al epocii, fiind în mare parte urmarea prezenței active a factorului polonez în realitățile moldovenești ale epocii 38. Prin filieră maghiară, respectiv poloneză, au ajuns în evul mediu în părțile Țării Românești și ale Moldovei cavalerii Ordinelor teuton sau ospitalier (ioanit), la fel ca și frații dominicani sau franciscani 39. „Uniunea“ florentină din 1439 a constituit, în întreg spațiul ortodox, un punct de referință în ceea ce privește atitudinea ortodocșilor, sau cel puțin a ierarhiei ecleziastice ortodoxe, față de Biserica romano-catolică. În
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
moment considerat de ei oportun, să delibereze în privința alegerii unui stăpânitor. Dacă notarul regelui arpadian susținea cu mândrie că poporul maghiar n-a fost subjugat niciodată de vreun împărat și Gallus Anonymus că polonezii n-au recunoscut decât autoritatea suveranului teuton, fiind scutiți de oricare altă supremație, Cosma de Praga, fiindcă nu se putea lansa în afirmații similare, din cauza legăturii strânse a țării sale de Imperiul German, își mulțumea orgoliile trasând limitele dependenței de imperiali și evocând reușitele în confruntările cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
carte celebră despre asceții și sfinții Indiei publicată În plină perioadă colonială 6, afirma că acei luptători fanatici, akali sau nahungi sikh din slujba lui Guru Govind Singh, pe care Îi descrie și Honigberger, sunt foarte asemănători tocmai cu cavalerii teutoni. Johann Martin Își va face studiile la liceul Honterus din oraș, după care va intra ca ucenic Într-o farmacie brașoveană, continuându-și apoi studiile și practica la o farmacie din Bistrița 1. Farmaciile În care Își descoperă vocația medicală
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
va fi editat romanul Sub semnul paloșului (1989), a cărui elaborare datează din 1955-1958. Autorul plasează acțiunea în secolul al XIII-lea, între 1211 și 1266, nucleul epic principal constituindu-l ipoteza că, după ce participaseră la a cincea cruciadă, cavalerii teutoni (crijacii) au ctitorit, în ostrovul Snagov, o biserică. Cartea este o frescă ce imaginează organizarea socială a vlahilor, cu informații despre gospodăriile lor, muncile specifice, port, sărbători și cutume sau despre modul de strângere a oastei domnești. O epocă zbuciumată
SLATINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289717_a_291046]
-
Limbi Slave (1956-1973), ulterior fiind transferată la Catedra de limba română, unde predă până la pensionare, în 1989. Debutează la revista „Romanoslavica” în 1965. Interesul față de personalitatea lui Henryk Sienkiewcz, vizibil încă din 1957, într-o prefață la traducerea romanului Cavalerii teutoni, se va manifesta și în continuare, concretizându-se într-o amplă și minuțioasă cercetare consacrată de V. circulației operei acestuia în România, inclusă în volumul colectiv Recepcja swiatowa Henryka Sienkiewicza, tipărit la Varșovia în 1968. Preocupările sale se vor orienta
VARCIOROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290428_a_291757]
-
Memoriile și jurnalele intime arată, astfel, ca o corabie a lui Noe: are de toate înăuntru, de la meditații despre neant la povestiri fără perdea despre viața studentului oltean ajuns la Berlin, unde spiritul pandur face ravagii în rândurile populației feminine teutone. Numai Ion Barbu a mai povestit, în scrisorile către Tudor Vianu, cu atâta râvnă și haz isprăvile lui erotice în lumea germană. Când le evocă, P. are alt ideal de existență. Se gândește să devină un „sihastru”. Un sihastru care
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
Essais, 1588), iar în Italia, umanistul Baldassare Castiglione lansează tot printr-un eseu (Il Cortegiano, 1528) critica autorității despotice. Evident, reproșurile la adresa acestui experimentalism cultural nu au întârziat să apară, venind mai cu seamă din partea elitei formate la școala umanismului teuton. Oarecum ironic, într-un fragment nemilos din Știința voioasă (1882), tocmai Nietzsche acuza „încercările” lui Montaigne de patima limbuției; pentru filozof, eseistica lui Montaigne nu reprezintă decât eroarea „născută din bucuria de a da mereu noi întorsături aceluiași lucru” (¬97
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cantitatea de bagaje cărate. Heinrich Își făcu apariția pe ponton. Când l-am cunoscut prima dată acum ani buni, era un bărbat chipeș, cu părul blond, ondulat și bogat pieptănat pe spate, o voce plăcută, un aer rafinat și maxilar teuton. Acum era corpolent, cu gușă, picioare subțiri, părul rar, pielea roz a capului la vedere și ochi albaștri de culoarea detergentului pentru geamuri, tiviți cu roșu. Purta o cămașă albă fără guler din in cu țesătură rară și o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Tolea, are relee speciale, nu se sperie de bietele nevroze funcționărești, e stăpân pe situație. Până una-alta, chiar de mâine, va începe să reamintească tuturor amănunte dintre cele mai dezavantajoase ale biografiei sale: fratele îmburghezit în Argentina, cumnata aristocrată teutonă, tatăl cosmopolit și exploatator, sora reintrată în Biblie, da da, chiar și asta. — Te-am întrebat ceva, puișor. Te întrebasem ceva, gâsculiță. Te întrebasem ce zi e azi. Ce zi e azi, puișor? Deci, martie. Perfect! Sfârșit de martie, zodia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]