521 matches
-
acestea, este singura informație despre el. Dinastia Gediminidă și-a început ascensiunea în Lituania în această perioadă cu apariția lui Butigeidis, primul său lider. În 1289, în fruntea a circa de militari, el a atacat Sambia. În 1289, Ordinul Cavalerilor Teutoni a construit un castel în Sovetskul de astăzi (Tilsit) și și-au intensificat incursiunile. Butigeidis a fost primul care a construit castele puternice de-a lungul râului Neman. A murit în 1290 sau 1292, iar fratele său, Butvydas (cunoscut și
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
1290 sau 1292, iar fratele său, Butvydas (cunoscut și sub numele de Pukuveras) a moștenit coroana. Butvydas a fost tatăl lui Vytenis și, probabil și al lui Gediminas. În timpul scurtei sale domniei, Butvydas a încercat să apere ducatul împotriva Cavalerilor Teutoni; a atacat și Mazovia, un aliat al cavalerilor. Fiul său, Vytenis, a ajuns la putere în 1295 și s-a încheiat perioada de relativă instabilitate. Domnia sa a marcat tranziția de la înființarea statului la punctul în care el a fost pregătit
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
Domnia sa a marcat tranziția de la înființarea statului la punctul în care el a fost pregătit pentru extindere. Statul unit și condus de Mindaugas a constituit primul stat lituanian. Statul a protejat efectiv lituanienii și samogiții de asimilarea de către Ordinul Cavalerilor Teutoni și Ordinul Livonian, soartă de care nu au scăpat prusacii, scalvienii, curonienii, selonii și alte triburi baltice. Mindaugas a domnit peste aproximativ din teritoriul lituanian, o zonă cu o populație estimată la aproximativ de locuitori. Ținuturile slave aflate sub controlul
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
mai pașnice. Oamenilor le-a fost permis să își practice religia; Ducii lituanieni nu au ezitat să se căsătorească cu fiice de duci ortodocși. Cel puțin unii dintre cărturarii ducilor trebuie să fi fost de asemenea ortodocși. Luptele cu cavalerii teutoni și extinderea către est au marcat anii 1295-1377. Lituania nu avea cum să reziste la nesfârșit izolată religios, politic și cultural și a trebuit să aleagă între romano-catolicism și ortodoxie. În 1386, Marele Duce Jogaila a ales botezul în rit
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
zona din jurul lagunei făcea parte din terenurile ancestrale ale curlandienilor și ale vechilor prusaci. Mai târziu s-a învecinat cu regiunea istorică Lituania Mică. La capătul de nord al cordonului, există o trecere spre Marea Baltică, locul fiind ales de către cavalerii teutoni în 1252 pentru a înființa castelul "Memelburg" și orașul Memel — numit oficial Klaipėda în 1923-39, când teritoriul Memel a fost separat de Germania, și, din nou după 1945, când a devenit parte a RSS Lituaniană. Ca frontieră interbelică nouă a
Laguna Curlandei () [Corola-website/Science/336232_a_337561]
-
situat la 100 km la Vest de St. Petersburg și la 12 km Sud de Golful Koporie la Marea Baltică. Aici se află o mulțime de ruine impresionante datând din Evul Mediu. Prima fortăreață a fost construită din lemn de către cavalerii teutoni, pe coasta Golfului Koporie, în 1240, însă a fost distrusă de Alexandr Nevski în anul următor. A doua cetate a fost construită din piatră de către Alexandru, fiul lui Dmitri Alexandrovici, în 1280. Înfuriați de independența prințului, novgorodienii au distrus cetatea
Koporie (sat) () [Corola-website/Science/328424_a_329753]
-
lui Jagiello pe tronul polonez, a permis extinderea puterii poloneze spre est și crearea (conform Uniunii de la Lublin din 1569) confederației Polono-Lituaniene ("Rzeczpospolita"), ce cuprindea un teritoriu situat între Marea Baltică, Munții Carpați, Belarusul actual, Nistrul și Niprul. La nord-vest, cavalerii teutoni, conducători ai Prusiei din secolul XIII, au fost învinși de forțele unite polono-lituaniene în bătălia de la Grunwald (1410) și, ulterior, în Războiul de Treisprezece Ani. Conform celui de-al doilea tratat de la Toruń, 1466, ei au trebuit să cedeze partea
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
a fost o ramură autonomă livoniană a Ordinului Teutonic , membru al Confederației livoniene între 1435 și 1561. După ce au fost înfrânți de samogiți în Bătălia de la Saule în 1236, rămășițele Fraților livoniani de Sabie au fost integrate în Cavalerii teutoni și au devenit cunoscuți ca în 1237. Între 1237 și 1290 Ordinul livonian a cucerit Curlanda, Livonia și Semigalia, dar eforturile ordinului de a invada Republica Novgorodului au eșuat, iar armata a fost în cele din urmă învinsă în Bătălia
Ordinul livonian () [Corola-website/Science/320523_a_321852]
-
județe istorice care au existat înainte de 1829 în Țara Românească. Conform istoricului Constantin C. Giurescu "numele i se trage de la populația venită din Ținutul Secuiesc, din Ardeal, populație amestecată, români și secui. Colonizarea a început, se pare, pe vremea cavalerilor teutoni (1211-1225). Pe aici trecea drumul pe Valea Teleajenului, care asigura legătura de comerț cu Brașovul." Județul avea ca stemă doi butuci de vie. Mihail Cantacuzino a descris în "Genealogia Cantacuzinilor" județul Săcuieni astfel: Una dintre primele atestări ale acestui județ
Județul Săcuieni () [Corola-website/Science/305030_a_306359]
-
între anii 1270 - 1300, pe malul Nogatului (un afluent al râului Vistula), apare și cetatea Marienburg, în cadrul venerării Sf. Fecioare Maria (atunci cea mai mare clădire din Europa medievală construită din cărămidă). În prezent are numele Malbork. În timp ce ordinul cavalerilor teutoni realizează succese în Europa spre est, suferă înfrângeri mari în "Țara Sfântă". Astfel cade cetatea Montfort în 1271. Situația politică îl determină pe marele maestru al Ordinului teutonic să-și mute centrul de la Veneția la Marienburg, de care aparține și
Marienburg (teuton) () [Corola-website/Science/302999_a_304328]
-
se refugiază la Königsberg. Situația militară a ordinului s-a înrăutățit prin bătălia din 1422. A fost nevoit să renunțe în favoarea polonezilor cetăți, între care Gollub (Drewenz) era fortăreața cea mai puternică. În bătălia de la Marienburg din 1422, contra cavalerilor teutoni a luptat și un detașament moldovean trimis Alexandru cel Bun, la fel ca în 1410, când principatul Moldova participat printr-un grup militar la Grünwald (Tannenberg). La 7 iunie 1457, regele Poloniei ocupă cetatea Marienburg, marele maestru al ordinului teutonic
Marienburg (teuton) () [Corola-website/Science/302999_a_304328]
-
militar la Grünwald (Tannenberg). La 7 iunie 1457, regele Poloniei ocupă cetatea Marienburg, marele maestru al ordinului teutonic refugiindu-se la Königsberg (astăzi Kaliningrad). În a doua pace de la Thorn, cetatea Marienburg este anexată definitiv de Polonia. Statul Ordinului cavalerilor teutoni devine în partea vestică ducatul Prusia, stat vasal regelui Poloniei în timpul marelui maestru Albrecht I, care domnește începând din 9 mai 1525 cu titlul de "duce al Prusiei", având reședința în orașul Königsberg. În timpul războiului de treizeci de ani - și
Marienburg (teuton) () [Corola-website/Science/302999_a_304328]
-
(în dialectul săsesc "Zäöeden", în , în , în latină "Cidium") este un municipiu în județul Brașov, Transilvania, România. În anul 2011 avea o populație de 21.708 locuitori. Între anii 1211-1225 în Țara Bârsei se aflau Cavalerii Teutoni. Pentru apărarea țării, aceștia au ridicat 5 cetăți, printre care și Cetatea Neagră "(Schwarzburg)" pe un vârf de deal, de 980m, aflat la poalele Măgurii Codlei. Cetatea se afla la așa-zisul „"Sachsenweg"” (drumul sașilor), drum care lega "Țara Bârsei
Codlea () [Corola-website/Science/296999_a_298328]
-
din Voievodatul Varmie-Mazuria din Polonia. Pe teritoriul Prusiei Răsăritene au locuit în vechime prusacii baltici. este localizată pe coasta sud-estică a Mării Baltice. Capitala regiunii a fost Königsberg (redenumită Kaliningrad în 1946 de sovietici). Pe durata secolului al XV-lea, cavalerii teutoni au stăpânit teritoriul Prusiei, parte a statului monastic teuton. Rivalitatea teutonilor cu Regatul Poloniei a aprins mai multe războaie, printre care și războiul de treisprezece ani. Acest război a fost încheiat cu semnarea celui de-al doilea tratat de la Thorn
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
au locuit în vechime prusacii baltici. este localizată pe coasta sud-estică a Mării Baltice. Capitala regiunii a fost Königsberg (redenumită Kaliningrad în 1946 de sovietici). Pe durata secolului al XV-lea, cavalerii teutoni au stăpânit teritoriul Prusiei, parte a statului monastic teuton. Rivalitatea teutonilor cu Regatul Poloniei a aprins mai multe războaie, printre care și războiul de treisprezece ani. Acest război a fost încheiat cu semnarea celui de-al doilea tratat de la Thorn din 1466, care a transformat Prusia Apuseană într-o
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
printre care și războiul de treisprezece ani. Acest război a fost încheiat cu semnarea celui de-al doilea tratat de la Thorn din 1466, care a transformat Prusia Apuseană într-o provincie poloneză, "Prusia Regală", în timp ce a rămas sub conducerea cavalerior teutoni ca o provincie vasală a Poloniei. Ordinul teutonic a pierdut acest teritoriu în 1525, când Marele Maestru Albert Hohenzollern a secularizat ramura prusacă a ordinului, proclamându-se duce al Prusiei, vasal al coroanei poloneze. Linia ducală a lui Albert s-
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
legende (în care este o tânără puternică, similară unei versiuni feminine a lui Heracle). Din prin anul 800 până în 1016, pe cordonul litoral s-a aflat , un mare târg păgân, ale cărui rămășițe nu au fost încă explorate arheologic. Cavalerii teutoni au ocupat zona în secolul al XIII-lea, construind castele la Memel (1252), (1283), și la (1372). Este posibil ca aici să fi trăit ultimul vorbitor nativ al limbii baltice dispărute denumită prusaca veche. Impact important al activității omenești asupra
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
Kulm, alături de alte câteva așezări germane de pe teritoriul controlat de Ordinul monastic al teutonilor. În scurt timp au ajuns aici noi coloniști precum și călugări franciscani și dominicani. În secolul al XV-lea, pe măsură ce deveneau tot mai dezamăgiți de politica Ordinului Teuton, cetățenii statului monastic înființat de acesta s-au organizat într-o Confederație Prusacă și au proclamat secesiunea cu ajutorul Coroanei polone în 1454. La sfărșitul Războiului de 13 de ani (1454-66), terminat prin cea de-a doua Pace de la Toruń din
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
Neagu Djuvara ar fi fost vorba de o adevarată capitala a Cumaniei catolice ce se constituise în sudul Moldovei. Ea a fost însă curând distrusă de Marea invazie mongola, din 1241. Mai tarziu au fost prezenți în zonă și cavalerii teutoni care au ridicat aici o cetate, Kruceburg (Kreuzburg?) pe dealul Sârbă. Pe locul ei s-ar fi zidit ulterior cetatea Crăciuna, dar asupra locului precis al acesteia există teorii contradictorii. După unii, actuala Cetățuie de pe dealul Sârbă ar fi ruinele
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
de trandafir. Insula a fost locuită încă din antichitate. Herodot amintea de "Cyraunis", despre care scrie că "lungimea insulei este de 200 de stadii, îngustă, plină de măslini și de viță sălbatică". Prima atestare documentară este un raport al Cavalerilor Teutoni din 22 februarie 1430, despre fortificațiile bănățene, care vorbește despre "insula Saan" cu "216 oameni". De la 1430 devine cunoscută ca "Ada Kaleh". Din cauza poziției strategice a insulei, în conflictul imperiului habsburgic cu cel otoman insula Ada Kaleh a avut o
Insula Ada Kaleh () [Corola-website/Science/305754_a_307083]
-
într-o pădure din Țara Șipenițului. În 20 ianuarie 1388, Petru al II-lea Mușat în unire cu fratele și coregentul său Roman, împrumută pe socrul său Vladislav (care era în căutarea de fonduri necesare continuării războaielor cu Ordinul Cavalerilor Teutoni), regele Poloniei, cu 4000 de ruble reduse mai apoi la 3000 de ruble (493,440 kg argint fin) primind zălog Haliciul, înlocuit apoi cu Pocuția, pentru cazul în care suma nu ar fi fost restituită în trei ani. „Noile hotare
Pocuția () [Corola-website/Science/303914_a_305243]
-
Castelul Ordinului Teutonic din Malbork (în , în ) este cel mai mare castel din lume după suprafață, și una dintre cele mai mari construcții de cărămidă din Europa. A fost construit în Prusia de către Cavalerii Teutoni, un ordin religios romano-catolic german de cavaleri, în forma tipică a cetăților cruciate teutone ("Ordensburg"). Ordinul l-a numit "Marienburg" („Castelul Mariei”). Orașul care s-a dezvoltat în jurul castelului a fost de asemenea denumit Marienburg (în prezent Malbork, din Voievodatul
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
cel mai mare castel din lume după suprafață, și una dintre cele mai mari construcții de cărămidă din Europa. A fost construit în Prusia de către Cavalerii Teutoni, un ordin religios romano-catolic german de cavaleri, în forma tipică a cetăților cruciate teutone ("Ordensburg"). Ordinul l-a numit "Marienburg" („Castelul Mariei”). Orașul care s-a dezvoltat în jurul castelului a fost de asemenea denumit Marienburg (în prezent Malbork, din Voievodatul Pomerania, Polonia). Castelul este un exemplu unic de fortăreață medievală și, la terminarea sa
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
1997 „Castelul Ordinului Teutonic din Malbork” și Muzeul Castelului Malbork ca făcând parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Este situat pe malul râului Nogat, la circa 40 km de coasta Mării Baltice, în apropierea orașului Gdańsk. Castelul a fost construit de către Ordinul Teuton, după cucerirea Vechii Prusii. Scopul acestuia a fost de a întări controlul regiunii de către Cavalerii Teutoni, după ce în 1274 Ordinul a trebuit să înăbușe Marea Răscoală Prusiană a triburilor baltice. Nu s-au păstrat documente privind construcția Castelului Malbork, astfel
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
UNESCO. Este situat pe malul râului Nogat, la circa 40 km de coasta Mării Baltice, în apropierea orașului Gdańsk. Castelul a fost construit de către Ordinul Teuton, după cucerirea Vechii Prusii. Scopul acestuia a fost de a întări controlul regiunii de către Cavalerii Teutoni, după ce în 1274 Ordinul a trebuit să înăbușe Marea Răscoală Prusiană a triburilor baltice. Nu s-au păstrat documente privind construcția Castelului Malbork, astfel istoria acestuia s-a aflat prin studiu arhitectural și pe baza arhivelor administrative a Ordinului din
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]