206 matches
-
a pledat pentru toleranță, a criticat modelele de conversie violente a Cavalerilor Teutoni, și a postulat că păgânii au dreptul de a coexista pașnic cu creștinii și că au dreptul la independență politică. Această etapă a conflictului polono-lituanian cu Ordinul Teutonic s-a încheiat cu Tratatul de Melno în 1422. Un alt război a fost încheiat cu Pacea de la Brzesc Kujawski în 1435. În timpul războaielor husite (1420 - 1434), Vladislav, Vytautas și Sigismund Korybut au fost implicați în manevrele politice și militare
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
moment, mișcarea șleahtei de mijloc a fost victorioasă. În ciuda dezvoltării economice favorabile, potențialul militar al secolului al XVI-lea din Polonia a fost modest în raport cu provocările și amenințările care proveneau din mai multe direcții, care a inclus Imperiul Otoman, statul Teutonic, Habsburgii și Rușii. Având în vedere valoarea militară în scădere și dorința de ruszenie pospolită, cea mai mare parte a forțelor disponibile erau formate din soldați profesioniști și mercenari. Numărul și furnizarea acestora depindea de aprobarea de finanțare a șleahtei
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
european, și toate trupele mari sunt dintr-o regiune a Europei. Power metal`ul modern datorează o tonă inovatorilor ca Gamma Ray, HammerFall, Blind Guardian și Edguy. Fiecare țară are varianta proprie de Power metal precum: Germania: Power metal`ul teutonic este de obicei mai agresiv și mai puțin bazat pe clape decât celelalte varietăți, și are mai multe în comun cu Heavy metal`ul. Running Wild, Wizard și Steel Attack sunt exemple de aceast gen de metal. Evident că sunt
Power metal () [Corola-website/Science/306456_a_307785]
-
lor în Imperiul Franc (în 534); Longobarzii în Italia, până la mijlocul secolului VII - lea d.H. Alaric, primul cuceritor al Romei, Genseric, cuceritorul Africii de Nord, Thedoric cel Mare, Împăratul Italiei, și eroul din Niebelungenlied, au fost Ariani; și prima traducere Teutonică a Scripturilor, din care au rămas fragmente importante, au provenit de la misionari Ariani sau Semi-Ariani - Ulfilas. Astfel, biserici ariene au existat în sec. IV d.H.; ele au dispărut în secolele VI-VII d.H. datorită măsurilor politice și militare extreme. Însuși
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
în limba lor. Fiindcă cunoștea bine greaca și latina, el s-a hotărât să o traducă. Dar goții nu aveau alfabet, limbaj scris. Astfel că a trebuit să compună întâi alfabetul lor cu 24 litere, ca să poată exprima sunetele limbii teutonice a goților. Biblia lui Ulfila a fost prima carte scrisă în limba gotică. Ea e străbunica literaturii germane. „The Lion Encyclopedia of the Bible”, 1978, pagina 73, spune că o mare parte din textul tradus supraviețuiește în manuscrise, deși limba
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
a Poloniei. În 1387, ea a condus două expediții militare de succes la Rutenia Roșie, recuperând terenurile tatălui ei, Ludovic I al Ungariei, pe care le transferase din Polonia în Ungaria. În 1390, ea a deschis personal negocierile cu Ordinul Teutonic. Botezul lui Vladislav nu a reușit să pună capăt cruciadelor Cavalerilor Teutoni, care pretindeau convertirea sa a fi falsă, și și-au reînnoit incursiunile sub pretextul că păgânii au rămas încă în Lituania. Cu toate acestea, Ordinul a reușit cu
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
cu amenințarea tot mai mare a Regatului Poloniei și Lituaniei, o alianță cu adevărat creștină. Vladislav a sponsorizat crearea Diecezei a lui Vilnius sub episcopul Andrzej Wasilko, fostul duhovnic al Elisabetei a Ungariei. Episcopia controla o mare parte a Ordinului Teutonic, care era subordonat scaunului din Gniezno și nu celui din Königsberg. Probabil că decizia nu a îmbunătățit relațiile lui Vladislav cu Ordinul Teutonic, însă a ajutat să introducă legături mai strânse între Lituania și Polonia, care să permită bisercicii poloneze
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
sub episcopul Andrzej Wasilko, fostul duhovnic al Elisabetei a Ungariei. Episcopia controla o mare parte a Ordinului Teutonic, care era subordonat scaunului din Gniezno și nu celui din Königsberg. Probabil că decizia nu a îmbunătățit relațiile lui Vladislav cu Ordinul Teutonic, însă a ajutat să introducă legături mai strânse între Lituania și Polonia, care să permită bisercicii poloneze să asiste în mod liber la omagiul lituanian. În 1389, guvernarea lui Vladislav în Lituania s-a confruntat cu o provocare din partea lui
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
a respins puterea data lui Skirgaila în Lituania, în detrimentul propriului său patrimoniu. Vytautas a început un război civil în Lituania cu scopul de a deveni Mare Duce. La 4 septembrie 1390, forțele comune ale lui Vytautas și a Marelui Maestru Teutonic, Konrad von Wallenrode, au asediat regiunea Vilnius, care era deținută de regentul lui Vladislav, Skirgaila. Deși cavalerii ridicaseră asediul asupra castelului după o lună, au dus orașul la ruinare. Acest conflict sângeros a fost oprit temporar în 1392, prin Tratatul
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
rând înarmați și 2.000 de cavaleri profesioniști proveniți în principal din Boemia. După trecerea peste podul Vistula la Czerwińsk, trupele sale s-au întâlnit cu cele ale lui Vytautas, a cărui cavalerie ușoară includea ruteni și tătari. Armata Ordinului teutonic număra aproximativ 18.000 de cavaleri, majoritatea germani și 5.000 de infanteriști. La 15 iulie, în Bătălia de la Grunwald, au câștigat o victorie coplesitoare încât armata ordinului a fost aproape anihilată, iar cei mai mulți dintre comandanții cheie fuseseră uciși în
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
interogatoriul de legitimitate a statului monastic, a respins cererea Ordinului pentru o nouă cruciadă, și în schimb, a încrdințat conversia Samogitian, Poloniei și Lituaniei. În 1422, Vladislav a purtat un alt război, cunoscut sub numele de Războiul Gollub, împotriva Ordinului Teutonic, învingându-i din nou, înainte ca întăririle Ordinului imperial să aibă timp să ajungă. Tratatul de la Melno a încheiat cererile Cavalerilor asupra regiunii Samogiția odată pentru totdeauna și a definit o frontieră permanentă între Prusia și Lituania. Provincia Samogiția a
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
în 1430, micile rupturi dintre Polonia și Lituania le-a oferit Cavalerilor o oportunitate de a interfera în Polonia. Vladislav l-a susținut pe fratele său Švitrigaila, ca Mare Duce al Lituaniei, dar atunci când Švitrigaila, care era sprijinit de Ordinul Teutonic și de nobilii nemulțumiți din Rus s-au răzvrătit împotriva suzeranității poloneze în Lituania, polonezii, sub conducerea episcopului Zbigniew Oleśnicki din Cracovia, au ocupat Podolia și Volinia, regiune pe care Vladislav o acordase Lituaniei în 1411. În 1432, un partid
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
aceștia se aflau sub suzeranitatea Principatului Polotsk, iar Aestii sub protectoratul Novgorodului, însă creștera influențaei cruciaților în ținuturile aflate sub protectoratul cneazilor ruși, îi constrânge pe slavi să înceapă operațiile militare declarînd razboi ordinului. În 1203 încep luptele dintre Ordinul teutonic și Principatul Polotsk, iar în 1217 între Ordin și Republica Novgorodului. Rușii sunt infrânși de către germani, și cruciații treptat dobândesc cetățile Koknese, Jersika, Viljandi și Tartu. În 1232 Papa Grigore al IX-lea cere cruciaților să atace teritoriul Novgorodului, în
Cruciadele Nordice () [Corola-website/Science/302202_a_303531]
-
cărora a pretins Konrad I Mazowiecki. În 1225 principele a cerut ajutor de la Cavalerii Teutoni, promițându-le în posesie orașele Dobrin și Culm și păstrarea eventualelor teritorii ocupate. Ca rezultat, pe coasta de sud a Mării Baltice s-a stabilit Ordinul teutonic. La 19 februarie 1236 Papa a anunțat a două cruciadă împotriva Lituaniei. În Livonia au sosit întăriri puternice - 2000 cavaleri saxoni și 200 de războinici din Pskov. Campania s-a încheiată cu înfrângere de la Saule (1236) După fuzionerea Ordinului livonian
Cruciadele Nordice () [Corola-website/Science/302202_a_303531]
-
februarie 1236 Papa a anunțat a două cruciadă împotriva Lituaniei. În Livonia au sosit întăriri puternice - 2000 cavaleri saxoni și 200 de războinici din Pskov. Campania s-a încheiată cu înfrângere de la Saule (1236) După fuzionerea Ordinului livonian cu Ordinul teutonic (1237) și slăbirea Cnezatului Vladimir-Suzdal, în timpul invaziei mongole (1238-1239), campania a fost realizată de către Andreas von Felben, Dietrich von Grünningen, Hermann von Buxhowden. Cavalerii cuceresc orașele Pskov și Izborsk însă sunt învinși în 1242, pe gheața lacului Peipsi de către Cneazul
Cruciadele Nordice () [Corola-website/Science/302202_a_303531]
-
și romani, fără a fi conturată precis originea lor (teutonilor). Ei ar fi putut să fie la fel de bine de origine celtă sau germanică. Sigur este oricum că erau o populație nord-europeană. De la ei s-au păstrat (nu ca drept cuvinte "teutonice") câteva denumiri geografice ca de exemplu Teutoburger Wald. Istoricul roman Plinius este primul care amintește teutonii care trăiau pe coasta de vest din Iutlanda, probabil la sud de cimbri, și făceau comerț cu chihlimbar. După Ptolemeu, teutonii ar fi fost
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
vor suferi o înfrăngere în fața celților de pe teritoriul Belgiei. Germanicii (teutoni, cimbri, în plus și ambri, tiguri) pornesc contra așezărilor galezo-romane și vor înfrânge o armată romană în bătălia de la Arausio, (105 î.H.) loc în sudul Galiei. Aici triburile teutonice se vor despărți de cimbri care pornesc spre Spania pe când teutonii rămân în Galia. După doi ani se vor uni iarăși sub conducerea lui Teutobod împotriva romanilor. Armata romană fusese între timp (după Arausio, 105) total restructurată într-o armată
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
Arausio, 105) total restructurată într-o armată de soldneri (soldați plătiți) de către consulul Gaius Marius. Conduși de acesta, romanii vor înfrânge distrugător triburile nordice în bătălia de la Aquae Sextiae (102 î.e.H.), in sudul Franței. După înfrângerea suferită resturile teutonice se vor așeza pe valea lui Maas iar prin secolul II în regiunea râului Main.
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
de luptători. Structura unităților de pedestrași (sulițași, arcași, trăgători cu arbaleta) sau cea a subunităților de artilerie este necunoscută. Printre luptătorii ambelor tabere se aflau militari din multe țări și ținuturi. În afara soldaților din Polonia, Lituania și cei ai Ordinului teutonic, la bătălie au participat mercenari din Europa Occidentală, (în special din Alsacia și Lorena, principatele germane, Moravia, Boemia) și un mic contingent din Moldova (400 de arcași trimisi de Alexandru cel Bun). Istoricii din Uniunea Sovietică au exagerat rolul rușilor
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
idee bazată pe descrierea luptei făcute de Ioannes Longinus. Forțele teutonilor erau comandate direct de Marele Maestru Ulrich von Jungingen. Armatele s-au așezat pe poziții în zori. La prânz, forțele lituaniene un declanșat un asalt violent asupra flancului stâng teutonic de lângă satul Tannenberg (Stębark). Cavaleria ușoară lituaniană a fost sprijinită de atacul câtorva steaguri polonezi de cavalerie grea pe flancul drept al teutonilor. Cavaleria grea teutonă a contraatacat pe ambele flancuri și a început o luptă feroce. După mai mult
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
polono-lituanienilor s-au dovedit zdrobitoare. Înfrângerea Cavalerilor teutoni a avut un răsunet internațional. După unele aprecieri, 8.000 de cavaleri au căzut în luptă, iar alți 14.000 au fost luat prizonieri. Cei mai mulți dintre cei 250 de membri ai Ordinului Teutonic, inclusiv cei mai mulți conducători, au fost uciși. În afară de Marele Maestru al Ordinului, Ulrich von Jungingen, au mai fost uciși Marele Mareșal Friedrich von Wallenrode, Marii Komturi (Comandanți) Kuno von Lichtenstein și Albrecht von Schwartzburg, Marele Trezorier Thomas von Merheim și alții
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
capăt războiului. Polonia a anexat ținutul Dobrzyń iar Lituania a recuperat Samogiția. Tratatul de pace s-a dovedit o înfrângere diplomatică a polono-lituanienilor, care nu au reușit să transforme marea victorie militară într-o victorie politică de amploare - desființarea Ordinului teutonic. Masacrarea celor mai mulți cavaleri teutoni pe câmpul de luptă a lăsat Ordinul cu prea puține forțe pentru apărarea teritoriilor stăpânite. Din acel moment, Marele Maestru a trebuit să se bazeze pe mercenari pentru a ține sub control ce zone mai stăpânea
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
a Poloniei. În 1387, ea a condus două expediții militare de succes la Rutenia Roșie, recuperând terenurile tatălui ei, Ludovic I al Ungariei, pe care le transferase din Polonia în Ungaria. În 1390, ea a deschis personal negocierile cu Ordinul Teutonic. Botezul lui Vladislav nu a reușit să pună capăt cruciadelor Cavalerilor Teutoni, care pretindeau convertirea sa a fi falsă, și și-au reînnoit incursiunile sub pretextul că păgânii au rămas încă în Lituania. Cu toate acestea, Ordinul a reușit cu
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
cu amenințarea tot mai mare a Regatului Poloniei și Lituaniei, o alianță cu adevărat creștină. Vladislav a sponsorizat crearea Diecezei a lui Vilnius sub episcopul Andrzej Wasilko, fostul duhovnic al Elisabetei a Ungariei. Episcopia controla o mare parte a Ordinului Teutonic, care era subordonat scaunului din Gniezno și nu celui din Königsberg. Probabil că decizia nu a îmbunătățit relațiile lui Vladislav cu Ordinul Teutonic, însă a ajutat să introducă legături mai strânse între Lituania și Polonia, care să permită bisercicii poloneze
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
sub episcopul Andrzej Wasilko, fostul duhovnic al Elisabetei a Ungariei. Episcopia controla o mare parte a Ordinului Teutonic, care era subordonat scaunului din Gniezno și nu celui din Königsberg. Probabil că decizia nu a îmbunătățit relațiile lui Vladislav cu Ordinul Teutonic, însă a ajutat să introducă legături mai strânse între Lituania și Polonia, care să permită bisercicii poloneze să asiste în mod liber la omagiul lituanian. În 1389, guvernarea lui Vladislav în Lituania s-a confruntat cu o provocare din partea lui
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]