284 matches
-
BIBLIOGRAFIE: Bârsilă, Mircea, Dimensiunea ludică a poeziei lui Nichita Stănescu, Editura Paralela 45, Pitești, 2001; Braga, Corin, Nichita Stănescu, Orizontul imaginar, Editura Imago, Sibiu, 1993; Dimitriu, Daniel, Nichita Stănescu, Geneza poemului, Editura Universității "Al.I. Cuza" Iași, 1997; Mincu, M., Textualism și Autenticitate, Editura Pontica, Constanța, 1993; Mincu, Ștefania, Nichita Stănescu. Între "poesis" și "poiein", Editura Eminescu, București, 1991; Martin, Mircea, Generație și creație, E.P.L., București, 1969; Papahagi, M., Exerciții de lectură, Editura Dacia, Cluj, 1976; Petrescu, Ioana Em., Configurații, Editura
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Mincu, Marin, Ion Barbu. Eseu despre textualizarea poetică, Editura Cartea Românească, București, 1981. Mincu, Marin, Prefață la Lucian Blaga, texte comentate, Editura Albastros, București, 1983. Mincu, Marin, Eseu despre textul poetic, vol. II, Editura Cartea Românească, București, 1986. Mincu, Marin, Textualism și autenticitate, Editura Pontica, Constanța, 1993. Mincu, Marin, Nichita Stănescu (1933-1983), în Poeticitatea românească postbelică, Editura Pontica, Constanța, 2001. Mincu, Ștefania, Nichita Stănescu între poesis și poiein, Editura Eminescu, București, 1991. Modorcea, Grid, Magul călător sau speranța în viața și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Cochinescu, CNP, 1991, 40; Al. Th. Ionescu, Afeleia și Don Pedro, „Calende”, 1991, 11; Mihai Dragolea, Vise cu un ambasdor, ST, 1991, 12; Adriana Bittel, Cererea și oferta, RL, 1993, 34; Ov. S. Crohmălniceanu, Prefață, CC, 1997, 1-2; Octavian Soviany, Textualism, postmodernism, apocaliptic, Constanța, 2000, 114-119; Tudorel Urian, Proza românească a anilor ’90, București, 2000, 139-141; Mariana Criș, Recurs la memorie, LCF, 2002, 43; Dicț. analitic, IV, 443-445. C.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
Așa se face că, în plămada textului, analizele de orientare comparatistă ale Doamnei Zoe se dezvăluie ca forme ale unei istorii a culturii spre care tind, în ultimele decenii, unele direcții semnificative ale literaturii comparate, refuzând clasificările anchilozante ale unui textualism excesiv. DAN GRIGORESCU SCRIERI: Contemporanul și vremea lui (în colaborare cu Savin Bratu), București, 1959; Ion Creangă, București, 1963; ed. București, 2000; Mihai Eminescu, București, 1963; Surorile Brontë, București, 1967; Renașterea. Umanismul și dialogul artelor, București, 1971; ed. București, 1975
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
Manolescu, Poeți tineri la „Albatros”, RL, 1981, 43; Bucur Demetrian, Un poet al materiei, R, 1992, 9-10; Ioan Moldovan, „La persoana a treia”, F, 1992, 12; Virgil Mihaiu, Claustrații născuți în ’52, ST, 1993, 1; Țeposu, Istoria, 67-69; Marin Mincu, Textualism și autenticitate, Constanța, 1993, 89-92; Octavian Soviany, Studiu în negru, APF, 1994, 1-2; Borbély, Xenograme, 116-119; Pop, Pagini, 233-235; Dicț. analitic, II, 341-342, III, 327-329; Dan Bogdan Hanu, Aurel Pantea și aporiile realului, CNP, 2000, 6; Dumitru Mureșan, Imagini din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
tabel periodic de tip Mendeleev”) este dinamizat prin relevarea liniilor de influență care determină sau subordonează diversele orientări ale perioadei înscrise, în mare, în intervalul 1890-1990. Ca subcategorii ale direcției principale a modernismului sunt identificate eminescianismul, simbolismul, avangardismul, proletcultismul, postmodernismul, textualismul. În centrul panoramei stau, exceptându-l pe Eminescu, poeții Tudor Arghezi, G. Bacovia, Lucian Blaga, Ion Barbu și Nichita Stănescu, echivalați simbolic cu elementele fundamentale (Pământul, Apa, Focul, Aerul, Cuvântul). Din acest nucleu sunt derivate „seriile tipologice”, structurate dincolo de tabloul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287303_a_288632]
-
eseuri la revistele „România literară”, „Contrapunct”, „Dilema” și la suplimentul acesteia, „Vineri” (la care este redactor), „Luceafărul”, „Echinox”, „Secolul 20”, „Agora” (SUA), „Observator cultural”. La începutul anului 1996 M. publică în „România literară” Un manifest postmodernist, unde schițează conceptul de textualism mediatic. Acesta corespunde unei noi sensibilități culturale. Noua sensibilitate „se manifestă printr-un textualism mediatic ce reunește, în tabloul virtual al romanului postmodern, sinesteziile simboliste, onirismul suprarealist și fantasmele pop-art. Textualismul mediatic folosește în proză mijloacele artei cibernetice (imagerie virtuală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
este redactor), „Luceafărul”, „Echinox”, „Secolul 20”, „Agora” (SUA), „Observator cultural”. La începutul anului 1996 M. publică în „România literară” Un manifest postmodernist, unde schițează conceptul de textualism mediatic. Acesta corespunde unei noi sensibilități culturale. Noua sensibilitate „se manifestă printr-un textualism mediatic ce reunește, în tabloul virtual al romanului postmodern, sinesteziile simboliste, onirismul suprarealist și fantasmele pop-art. Textualismul mediatic folosește în proză mijloacele artei cibernetice (imagerie virtuală, simulări tridimensionale, ilustrație fractală, jocuri interactive, compresie digitală etc., uneori prin intermediul unei colaborări directe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
România literară” Un manifest postmodernist, unde schițează conceptul de textualism mediatic. Acesta corespunde unei noi sensibilități culturale. Noua sensibilitate „se manifestă printr-un textualism mediatic ce reunește, în tabloul virtual al romanului postmodern, sinesteziile simboliste, onirismul suprarealist și fantasmele pop-art. Textualismul mediatic folosește în proză mijloacele artei cibernetice (imagerie virtuală, simulări tridimensionale, ilustrație fractală, jocuri interactive, compresie digitală etc., uneori prin intermediul unei colaborări directe cu computerul, ca în cazul prozei electronice e-fiction), pentru a recompune universul într-o totalizare vizuală hipnotică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
mediatic folosește în proză mijloacele artei cibernetice (imagerie virtuală, simulări tridimensionale, ilustrație fractală, jocuri interactive, compresie digitală etc., uneori prin intermediul unei colaborări directe cu computerul, ca în cazul prozei electronice e-fiction), pentru a recompune universul într-o totalizare vizuală hipnotică. Textualismul mediatic va reabilita lectura participativă, transformându-și cititorii în eroi ai călătoriilor virtuale.” Totuși, povestirile din volumul Întâmplări din orășelul nostru, cu excepția unui exotism relativ și neutru și a realizării profesioniste, nu bruscaseră candoarea prozei curente. Decorul unui mic oraș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
Boldea, Metamorfozele textului, Târgu Mureș, 1996, 54-56; Geo Vasile, Acatist în contra literaturii leneșe, LCF, 1998, 8; Horea Poenar, Ipostaze diferite ale poeticului, ST, 1998, 2-3; Ioan Țepelea, O conștiință poetică modernă, „Unu”, 1998, 10-11; Poantă, Dicț. poeți, 148-150; Octavian Soviany, Textualism, postmodernism, apocaliptic, Constanța, 2000, 139-142; Ștefan Firică, „Întoarce-te, Esthera”, OC, 2000, 5; Emma Ungur, „Muncile lui Don Quijote”, ECH, 2001, 3-4; Ruxandra Cesereanu, Antologiile de autor in aeternum? ST, 2001, 5-6; Iuliu Rațiu, „Întoarce-te, Esthera”, ECH, 2001, 5-6; Lefter
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
dar mai ales literatura de aventuri le incită, naiv, imaginația. De altfel, în Povești adevărate fantasticul asigură substanța istorisirilor. Cât privește înclinația spre povețele cu tâlc, ea se exprimă de multe ori prin simboluri facile. Neașteptat este, forțând termenii, un „textualism” sui-generis (naratorul își abordează dezinvolt cititorii, se „dedublează”, schimbă, ușor amuzat, destinele personajelor, anticipând derularea acțiunii, se laudă în glumă, își face spăsit autocritica), abilitate care încurajează, pe anumite porțiuni, lectura. Alte cărticele, în versuri sau în proză, sunt pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
de generație. Scriitorul amintește mereu de "anii puși la CEC", "anii furați", "anii lipsă" etc. Încercând să recupereze timpul pierdut, lucrează într-un ritm epuizant, "ca un tractor" (cum afirmă undeva cu autoironică mândrie). Respinge, în bloc, literatura contemporană (modernismul, textualismul etc.), pe motiv că este "ne-suferită": "Noi nu avem o literatură de trecere între marii realiști dintre cele două războaie și moderniștii noștri inhermetizați. Într-o lume hipersătulă de proză, pot apărea și experiențe, dar în lumea noastră (în
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
2; Dan Silviu Boerescu, O nuntă grea - contractul matrimonial al genurilor, LCF, 1996, 23; Alex. Ștefănescu, „Banchetul. Echilibrul stabil”, RL, 1998, 48; Marin Mincu, „Mișcarea obiectelor” poeziei, CNT, 1999, 44; Bucur, Poeți optzeciști, 159-163; Cistelecan, Top ten, 9-11; Octavian Soviany, Textualism, postmodernism, apocaliptic, Constanța, 2000, 130-133; [Iustin Panța], „Euphorion”, 2001, 4 (număr special); Nicoleta Sălcudeanu, Delicata impostură, „Cuvântul”, 2001, 7; Mircea Petean, Justin, ST, 2001, 9; Ruxandra Cesereanu, La moartea lui Iustin, ST, 2001, 9; Lucian Vasiliu, Iustiniana (In memoriam Iustin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
sau mișcări literare, scriitorii afiliați și-au păstrat particularitățile, chiar dacă împărtășeau o platformă teoretică în linii mari comună. După destrămarea grupului, oniricii au evoluat în chip diferit (însuși doctrinarul o., D. Țepeneag, îl depășește, începând să cultive o modalitate derivată, textualismul), chiar dacă apartenența onirică rămâne depistabilă în scrierile lor. Perfect consecvent rămâne doar Leonid Dimov, unanim recunoscut drept „cel mai oniric” dintre toți. Un bilanț aproximativ al mișcării e schițat de Țepeneag într-un interviu din 1993: „Mișcarea onirică ne poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
poate vorbi de o bătălie câștigată. Dar nici de o bătălie pierdută. A fost [...] o bătălie întreruptă. E aici și un mare avantaj, în această indeterminare. Potențial vorbind, mișcarea onirică pare să conțină dezvoltarea ulterioară a literaturii române, adică și textualismul, și postmodernismul.” În anii 1990 și 2000, această pretenție de a prezenta o. drept anticipator al evoluțiilor textualiste și postmoderniste i-a iritat pe unii optzeciști, care au refuzat sau omis să-și recunoască în oniriști precursorii, fie și parțiali
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
Ion Simuț, Dumitru Țepeneag și rebeliunea onirică, F, 1997, 4; Octavian Soviany, Țepeneag & Fiii, „Cuvântul”, 1997, 7; Nicolae Bârna, Tânărul Țepeneag și „onirismul estetic” , CC, 1998, 1-4; Octavian Soviany, Poetica onirismului, CC, 1998, 1-4; Marian Victor Buciu, Țepeneag între onirism, textualism, postmodernism, Craiova, 1998; Nicolae Bârna, Țepeneag. Introducere într-o lume de hârtie, București, 1998; Cărtărescu, Postmodernismul, passim; Deliruri și delire. O antologie a poeziei onirice românești, îngr. și pref. Ruxandra Cesereanu, Pitești, 2000; Dumitru Țepeneag, Războiul literaturii încă nu s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
postmodernismului, Pitești, 1999; Ion Bogdan Lefter, Postmodernism. Din dosarul unei „bătălii” culturale, Pitești, 2000; Adrian Oțoiu, Proza generației ’80. Strategii transgresive, I-II, Pitești, 2000-2003; Dan Grigorescu, Jocul cu oglinzile. Însemnări despre literatura și arta postmodernă, București, 2000; Octavian Soviany, Textualism, postmodernism, apocaliptic, Constanța, 2000; Mihaela Constantinescu, Post/postmodernismul: cultura divertismentului, București, 2001; Cristian Moraru, Rewriting. Postmodern Narrative and Cultural Critique in the Age of Cloning, New York, 2001; Alexandru Mușina, Sinapse, Brașov, 2001, 61-66, 99-128, 183-220; Dan Eugen Rațiu, Disputa modernism-postmodernism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
R. Curtius s-a remarcat deja valoarea ontologică a motivului (Cuvântul, scrierea, numele), cât și semantica text/scriere (vezi Ioana Em. Petrescu, Cartea, labirintul de nea și piramida, în Steaua nr. 2, 1989). Extinderea metodologiei de cercetare prin impactul cu textualismul conduce inevitabil la cercetarea simbolisticii cărții printr-o "paralelă": Eminescu J.L. Borges. O comparație fericită dintre un rând din Borges "O carte care nu închide în ea propria-i contracarte este considerată incompletă" (Tlön, Uqbar, Orbis Tertius) și unul din
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
curentului: de la babilonia narației la pitorescul scientist, de la livrescul debordant la experimentul lingvistic, de la deconstrucția toposurilor epice la resemantizarea locurilor comune sau de la omniprezentul kitsch la revrăjirea lumii. Spre deosebire de Cărtărescu, O. mizează mai puțin pe arsenalul mitico-simbolic, cât pe resursele textualismului și pe virtualitățile satiriconului. Cu o structură polifonică și mozaicată, Coaja lucrurilor... prezintă, într-o manieră joyceană, o zi din viața arhitectului Ștefan Gliga, folosită ca pretext epic pentru revivificarea unor forme literare aparent clasate, dar și pentru șarjarea situației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
de vârstă literară între poezia, proza și critica grupului, iar analizele se îndreaptă deopotrivă spre genul proxim și spre diferența specifică. În sfera prozei primul este mai frapant, aici existând o omogenitate care nu poate fi regăsită în poezia generației. Textualismul, mitologia derizoriului, supralicitarea cotidianului sunt puncte comune din programul optzeciștilor. Cât privește sensul ei grav, proza încearcă o revizuire a perspectivei literare asupra socialului, opunându-se într-un mod radical viziunii asupra lumii preconizate de canonul oficial. În aceeași direcție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
nu este fără legătură cu preferința acordată de scriitori pentru descrierea unor opere de artă care să filtreze semnificația textului. Scriitura livrescă, rafinată și plină de aluzii intertextuale este, de altfel, o trăsătură caracteristică a scriitorilor discutați în această lucrare. Textualismul, adaptarea poeticii Noului roman francez sau a Postmodernismului la contextul românesc au condus la apariția un stil rafinat și elegant, în care referirea la alte arte este în perfectă consonanță cu modalitățile narative ale scriitorilor. Așa se explică probabil faptul
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
denotă influențele romanului sud-american, în folosirea planurilor narative multiple și îmbinarea fantasticului cu oniricul și realismul. Romanul vrea să fie reprezentarea etosului unei colectivități rurale, confruntată cu istoria. Aproapele nostru trădează (1992), subintitulat „roman semipolițist”, folosește tehnici ale prozei moderne (textualism, intertextualitate) și postmoderne, care vor sta și la baza romanului Colonelul de la Ghiol (1996), „roman polimorf”, „prin focul încrucișat al limbajelor”, prin sinteza personaj-narator-autor, sau „roman total” (Stan Velea), în care formele moderne se îmbină cu cele clasice (biografia unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285624_a_286953]
-
București, 1996; Spirt. Muzeul întâmplărilor de ceară, București, 2000. Repere bibliografice: Alexandru Condeescu, Textul și sexul, ALA, 1996, 306; Dan Silviu Boerescu, Cântecul de dragoste al politehnocantropului, LCF, 1996, 31; Munteanu, Jurnal, VII, 257-262; Cistelecan, Top ten, 79-81; Octavian Soviany, Textualism, postmodernism, apocaliptic, Constanța, 2000, 176-182; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 265-267; Vasile, Poezia, 293-296. M. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290453_a_291782]
-
epidictic (convocând autori ca Joseph de Maistre, Salvador Dali și făcând o ocheadă la E. M. Cioran), defragmen(ta)torul nostru glosa consecvent pe teme structuraliste, folosind referințe la logică și istoria ei pentru a vehicula obsesiile ne(o)marxiste ale textualismului militant (printre care teama de elita textocraților, castratori ai imaginarului social). Iar când, în 1988 (crel, nr. 4), Luca Pițu continuă povestea alterității invocându-i pe Derrida, Joyce, Levinas, Blanchot, Martin Buber, Deleuze, Nietzsche (autori de orientare diversă și cu toții
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]