284 matches
-
această zi, în Anglia, Gregory Peck suflă în cele 7 lumânări ale tortului aniversar. În Franța, Bette Davis este sărbătorită pentru cei 15 ani pe care îi împlinește. Jurnalul acesta poate satisface obsesia textualismului conform căruia maxima performanță a pomenitului textualism ar fi recuperarea întregului text al lumii. Să transferi în text tot ceea ce ai trăit. Apare în text chiar și certificatul de botez „Subsemnatul, Preot Paroh....“. O analogie interesantă. La fel ca în proza optzecistă sau ca la Dos Passos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
lui Dosoftei nu poate fi vorba de o anticipare a postmodernismului, așa cum socotește Eugen Negrici, tot astfel cum nu se pune în nici un caz problema includerii lui Ioan Prale (versificator original sau/și caz patologic) în aceeași categorie cu promotorii textualismului: "Cu și mai mare amuzament întristat - scrie criticul -, îmi amintesc că am citit o afirmație a lui Mircea Cărtărescu, după care Prale este... postmodern. Aferim!" (p. 53) Se non e vero, e ben trovato, s-ar putea zice (sau și
Critica criticii by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/7503_a_8828]
-
p. 31). Expert în produse poetice de tip micro-artizanal, Constantin Abăluță se simte la fel de confortabil și atunci când scrie poeme de amplă respirație, unele în evidentă cheie postmodernă. De altfel, poetul șaptezecist a fost, pe bună dreptate, considerat unul dintre precursorii textualismului românesc din anii '80. Excelentul poem O călătorie cu Fernando Pessoa este o sărbătoare a intertextualității, adevărat material didactic pentru explicarea principiilor textualismului. Simbioza de imaginar, dar și de expresivitate poetică dintre Fernando Pessoa și Constantin Abăluță este formidabilă. Ca
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
în evidentă cheie postmodernă. De altfel, poetul șaptezecist a fost, pe bună dreptate, considerat unul dintre precursorii textualismului românesc din anii '80. Excelentul poem O călătorie cu Fernando Pessoa este o sărbătoare a intertextualității, adevărat material didactic pentru explicarea principiilor textualismului. Simbioza de imaginar, dar și de expresivitate poetică dintre Fernando Pessoa și Constantin Abăluță este formidabilă. Ca doi pianiști care interpretează o partitură la patru mâini, cei doi poeți se armonizează perfect, sonurile lor lirice se află în deplină consonanță
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
Călinescu. E cât se poate de semnificativ faptul că Mallarmé n-a profitat deloc de pe urma criticii structurale, nici chiar el, deși era o pâine de mâncat cu autorul lui Le Jeu de Dès n’abolira pas le Hasard. Cât privește textualismul, dezvoltat pe model italian de Marin Mincu și de alții, el presupune o analiză, pe cât de sofisticată, pe atât de aleatorie, dar nu una propriu vorbind filologică. O dată decesul Noii Critici înregistrat oficial, critica românească a revenit la impresionismul glorios
Filologicale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4926_a_6251]
-
Călinescu. E cât se poate de semnificativ faptul că Mallarmé n-a profitat deloc de pe urma criticii structurale, nici chiar el, deși era o pâine de mâncat cu autorul lui Le Jeu de Dès n’abolira pas le Hasard. Cât privește textualismul, dezvoltat pe model italian de Marin Mincu și de alții, el presupune o analiză, pe cât de sofisticată, pe atât de aleatorie, dar nu una propriu vorbind filologică. O dată decesul Noii Critici înregistrat oficial, critica românească a revenit la impresionismul glorios
Filologicale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4944_a_6269]
-
către 1980 ei (’Noii’) erau deja percepuți de către prozatorii cu cinci-șase ani mai tineri drept un grup marginal, cu o poetică interesantă, experimentală, dar care data iremediabil.” Adina Dinițoiu glosează în mai multe rînduri pe marginea acestei evaluări. Într-adevăr, textualismul combină adesea o estetică avangardistă cu un ethos postromantic. E interesantă estetica, scrie Cărtărescu, dar e datată expresia izolării, a retragerii din „universalul reportaj” care e literatura burgheză. Merită să ne oprim aici. Ar fi fost bine ca Adina Dinițoiu
Best of 80’s, remasterizat by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4895_a_6220]
-
în epocă, el nu putea fi reprodus în altă parte ca atare, iar pentru a putea fi reluat așa-zicînd, era nevoie de un teren academic propice, așa cum s-a întîmplat în Statele Unite. În România, nu exista nimeni care să „susțină” textualismul altfel decît ca cititor de ficțiune. De aceea, în mod firesc, postmodernismul de inspirație americană a cîștigat. Și tocmai de aceea recitirea unui autor ca Mircea Nedelciu devine cu atît mai importantă. O a doua temă importantă pe care Adina
Best of 80’s, remasterizat by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4895_a_6220]
-
pedanterii metodologice care amenințau să sufoce percepția estetică imediată, contactul slobod al cititorului cu textul, pedanterii ilustrate, cum se rostește, în verbul ațîțat al unei prefețe, Alexandru Paleologu, „de moftologii puritani și maoiști, de iacobinii teoretizanți, (...) «actanți» ai structuralismului, neostructuralismului, textualismului, transtextualismului, postmodernismului”, dînd ca exemplu scrisul unuia dintre „plicticoși”, Jean Ricardou. Regman înțelegea a se feri cu grijă mucalită de o asemenea capcană. Din care pricină nu puține din „contrele” sale umorești au caracterul unui „haz de necaz”. Maliția criticului
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
determinări ale autorului, Daniela Magiaru pune în discuție noțiuni legate de construcția piesei, estetica operei, personajul specific, mirajul titlurilor (un astfel de capitol se impunea, titlurile lui Matei Vișniec având o poezie conținută, sugerată, specială), trecerile și asumările textuale (intra-textualismul), navetele onirice din poveștile de dragoste. În contextual criticii dramatice de la noi, cartea Danielei Magiaru ocupă de pe acum un loc însemnat. Pentru că, trecând prin prefața lui Valentin Silvestru la unul dintre primele volume ale autorului (Călătoria fantastică prin ploaie a
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
pune defectele pe seama cenzurii. O a doua provocare vine în consecuția primeia. Dacă Eugen Suciu se înfățișează publicului din 2011 cu poemele din 1979, este pentru că ne adresează o invitație la relectură. Relectură care să renunțe la clișeele generaționiste - „autoreflexivitate”, „textualism” -, în favoarea descoperirii, cu întârziere de trei decenii, a vocii poetice personale a autorului. Prin urmare, o provocare adresată și istoriei literare, care, din necesitatea legitimă de a impune o generație și o concepție estetică asupra literaturii, în plin ceaușism, a
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
singur, prin mijlocirea unei gramatici verbale. Noul roman francez al anilor 50-60, cu emuli și la noi, dar până și în Japonia lui Kenzaburo Oe, nu era povestea unei vieți, ci un text fără autor și fără subiect. Pe scurt, textualismul, cum i s-a mai zis, îl considera pe autor indezirabil. Cel mai faimos teoretician și practician al noului roman, Alain Robbe-Grillet, a murit acum un an. Nu știu câți îl mai citeau. De altfel, câți mai citesc în general astăzi romane
Biografii, biografii… by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6661_a_7986]
-
Gheorghe Grigurcu Unul din capitolele cele mai incitante ale cărții pe care Alexandru Mușina o consacră chestiunilor poeziei este cel privitor la postmodernism. „Termen-șoc“, „termen-emblemă“, în suita altora similare precum structuralismul, semiotica, textualismul, postmodernismul a stîrnit la rîndu-i valuri în spațiul literar indigen, chiar dacă, precum și în cazurile precedente, a făcut act de prezență la noi cu o oarecare întîrziere față de Occident. „Important e că avem și noi termenii noștri, în jurul cărora să ne
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
glosând pe marginea textului lui Stendhal, Ramura din Salzburg. „Iubește și scrie ce vrei!” - iată una dintre condițiile unui roman bun. Apocaliptic și nostalgic al canonului romanului românesc modern(ist), Radu Aldulescu, în expunerea sa, și-a continuat „războiul” împotriva textualismului și a postmodernismului optzecist. Cristian Cosma ne-a povestit „cum scrie un cristian un roman”: Morții Mă-tii. Început într-o budă a Facultății de Litere din București și scris cu furie. Deși a participat la discuțiile de la Călimănești, Nicolae
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
Creangă, oarecum în siajul celui al lui Valeriu Cristea; despre Ion Barbu și dificultatea reală a contactului cu poezia lui; despre corpurile dezarticulate ale personajelor din nuvelistica lui Rebreanu; despre noua structură a romanului, care ar trebui să evolueze dinspre „textualismul scriptic” spre un „textualism mediatic”. Iată cu ce se ocupa un tânăr critic literar în anii nouăzeci!
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
celui al lui Valeriu Cristea; despre Ion Barbu și dificultatea reală a contactului cu poezia lui; despre corpurile dezarticulate ale personajelor din nuvelistica lui Rebreanu; despre noua structură a romanului, care ar trebui să evolueze dinspre „textualismul scriptic” spre un „textualism mediatic”. Iată cu ce se ocupa un tânăr critic literar în anii nouăzeci!
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
experimentală, fragmentară, al cărei bovarism e ciorna însăși. Față de alți colegi de generație (precum Petru Cimpoeșu, Horia Ursu sau Alexandru Vlad) care au făcut, după ’90, concesii poveștii, Gheorghe Crăciun a încercat să se reinventeze reciclând o parte dintre ingredientele textualismului optzecist. Încăpățânarea de a evita epicul pur, sfidând, astfel, trend-ul din jurul anilor 2000, a reprezentat și ea o constantă a poeticii lui Crăciun, pentru care, mai important decât „a ține cititorul cu sufletul la gură” e „să-l copleșești
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
fi luat drept o capodoperă a genului dacă apărea la începutul anilor ’90. Astăzi, un roman vintage, cu aer de vechi, cu idei cunoscute, reambalate în realități la fel de familiare; respectabil, fără îndoială, dar care satisface doar gusturile cititorului nostalgic după textualismul de altădată. Nicolae Stan este un foarte bun scriitor, ce merită recitit și reevaluat.
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
în paradigma pașoptistă... Alteori, confuziile terminologice sunt și mai grave: pentru Ioan Fărmuș, literatura de tip mimetic e totuna cu literatura mimetică, literatura artificială e același lucru cu literatura care mizează pe artificiu, livrescul pașoptiștilor se confundă cu un presupus „textualism” al lor ș.a.m.d. Păcat că astfel de confuzii, deopotrivă de construcție și de expresie, aruncă în derizoriu o temă incitantă, asupra căreia studiile literare românești se vor mai opri, sunt convins.
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
Școlii (Școlilor!) ardelene nu se dezminte, spre decepția poate a unor autori euforizați de ei înșiși, dar spre utilitatea certă a celor ce vor încerca să fixeze epoca în curs în rame diacronice: ,Stratan nu s-a născut din spuma textualismului (deși e un virtuoz al imperfectualităților)" și nici din abandonul imaginativului în notația realistă; el s-a ivit mai degrabă la intersecția unei vocații plastice stănesciene cu exuberanța ludică dimoviană.(...) Dar seducțiile centrifuge au fost geometrizate de un al treilea
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
și intelectualizarea emoției. Cultivat, conștient de trecutul cultural masiv, de neocolit și de reamintit, foarte tânărul autor pendula între poezia realității și realitatea poeziei, între pulsație și retorică, definindu-se mai ales prin al doilea termen. Oasele de hârtie ale textualismului și foșnetul livresc al cărților citite făceau din Claudiu Komartin un disident de la linia dură a fracturismului, o voce distinctă și calmă în meleul milenarist. Iată că a doua lui carte îl reapropie de formula dominantă în poezia de azi
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
în zadar./ Absența ta e un pustiu de glorii." (p. 57) Nu se poate ști cum ar fi evoluat poezia lui Valeriu Stoica dacă autorul nu ar fi abandonat definitiv acest drum. Este posibil să fi urmat relaxarea prozodică și textualismul ironic al colegilor săi de generație (optzeciștii), dar mai degrabă cred că ar fi mers spre un conceptualism somptuos, spre o lirică în care accentul ar fi căzut mai mult pe idee decât pe viziune, un univers poetic în care
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
alături (cel mai bine), dar și fără prezența scriitorului, se pot demonstra interferențe culturale, trecerea unui text dintr-o limbă (româna) într-alta (franceza), condițiile de afirmare în exil, situația politică a scriitorului român în comunism, disponibilitatea creatoare înspre onirism, textualism sau hiper-realism, experimentalismul literar, transgresarea limitelor dintre proza scurtă și roman etc. Cu alte cuvinte, opera lui Dumitru }epeneag poate fi explorată de către profesori sau de către studenți prin prisma poeticii, a semioticii, a teoriei literare, a istoriei literare tradiționale sau
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
său, să-și pună mai bine în evidență inconformismul. Marian Victor Buciu, autorul unui eseu monografic despre Dumitru }epeneag, a stăruit, în colocviul universitar de la Timișoara, asupra înnoirilor susținute de prozator, de la onirismul estetic promovat în 1968 până la ajustările aduse textualismului. De reținut declarația scriitorului, într-un interviu din 1996 dintr-o revistă luxemburgheză, că în Hotel Europa a năzuit să depășească ?în același timp onirismul și realismul, incluzându-le unul pe celălalt, într-un spațiu mai larg, mai deschis?. Criticul
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
luxemburgheză, că în Hotel Europa a năzuit să depășească ?în același timp onirismul și realismul, incluzându-le unul pe celălalt, într-un spațiu mai larg, mai deschis?. Criticul craiovean a descris foarte meticulos navigarea conceptului de onirism printre obstacolele realismului, textualismului și postmodernismului. Interferențele erau inevitabile, prin extensiunea unuia sau altuia dintre concepte sau practici artistice. Diferența și integrarea funcționează în- tr-un dinamism al formelor, după cum observă Marian Victor Buciu: ?Onirismul, recunoscut de }epeneag ca o Ťcategorie esteticăť a grației inspiratoare
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]