263 matches
-
aici și un mare avantaj, în această indeterminare. Potențial vorbind, mișcarea onirică pare să conțină dezvoltarea ulterioară a literaturii române, adică și textualismul, și postmodernismul.” În anii 1990 și 2000, această pretenție de a prezenta o. drept anticipator al evoluțiilor textualiste și postmoderniste i-a iritat pe unii optzeciști, care au refuzat sau omis să-și recunoască în oniriști precursorii, fie și parțiali, iar unii critici au ironizat tentativa ex-„caidului” oniric de a afirma retrospectiv importanța o. De pildă, Alex.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
câțiva dintre cei afirmați la Cenaclul de Luni, iar în proza optzecistă ar fi ilustrat mai ales de roman, exemplul emblematic fiind Femeia în roșu de Mircea Nedelciu, Adriana Babeți și Mircea Mihăieș, în vreme ce proza scurtă optzecistă și experiențele prozastice textualiste (calificate ca „tardo-moderniste”) nu i-ar aparține. Din rândul generațiilor literare anterioare, optzeciștii care și-au asumat postura de corifei ai p. - Mircea Cărtărescu, în studiul Postmodernismul românesc (1999), și Ion Bogdan Lefter, critic de direcție și ideolog al p.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
revistă utilizarea termenului p. aplicat la literatura română, Mușina conchidea asupra impreciziei și confuziei vădite de accepțiuni foarte diverse și contradictorii: „Sintetizând și ordonând, postmodernist e Mircea Cărtărescu (Mircea Cărtărescu), postmoderniști sunt poeții Cenaclului de Luni (Florin Iaru), postmoderniști sunt «textualiștii» (Cristian Livescu), postmoderniști sunt poeții generației ’80 (Ion Bogdan Lefter și «red» din «Caiete critice»), postmoderniști sunt toți poeții contemporani valoroși, de la Ion Gheorghe la Mircea Cărtărescu (Nicolae Manolescu)”. Concluzie care îl îndemna să avanseze, swiftian, o „modestă propunere”: „Logic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
promisiunile postmodernismului se impune nu atât prin disocierea celor două concepte, cât prin discutarea cauzelor și a consecințelor acestora. După o succintă radiografiere a teoriilor românești și străine asupra postmodernismului, U. punctează cele două antinomii din cadrul optzecismului: cea dintre dominanta textualistă (de sorginte franceză) și cea propriu-zis postmodernă (venită pe filieră americană), dar și cea dintre estetica preponderent postmodernă a generației și contextul politic premodern al comunismului românesc. Mai importantă este însă altă contradicție - între asumarea livrescului, a intertextualității și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290383_a_291712]
-
Autoreferențialul - liric, eseistico-publicistic - se alimentează atât din cotidian, din „feliile de viață”, cât și din proiecții fanteziste, din aducerea în prim-plan a unor personaje arhetipale, mitice, tinzând să ilustreze original, cu grilă postmodernistă, motivul eternei reîntoarceri. Este vădită elaborarea textualistă stăruitoare, ce mizează pe construcția cerebrală, pe livresc, efectul „programat”, pe ludicul semantic și jocurile computerizate, numite „Edgar Poetice jocuri” (de perspectivă, grafice, „hagiografice” etc.). Intertextualitatea devine substanța din care se hrănesc viziuni fanteziste, autoironice, grotești, poetul invocând fie „poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]
-
Premiul Uniunii Scriitorilor). Mai colaborează la „Apostrof”, „Dialog”, „Echinox”, „Euphorion”, „Opinia studențească”, „Steaua” „Unu” (Oradea), „Viața românească” ș.a., uneori cu pseudonimele L.V. Delapogor, Luca Vasile, Lucian Bârlădeanu, Junimist. Chiar de la debutul cu versurile adunate în Mona-Monada, V. își manifestă preocuparea textualistă pentru actul scriiturii, dar și interesul pentru sens. Autorul îmbină teribilismul adolescentin al poeziei de avangardă, ostilă față de convenții, și gravitatea meditației asupra existenței într-un univers potrivnic, bântuit de fantasme, pentru a trasa jurnalul parțial ludic, dens metaforic al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290459_a_291788]
-
suferă de un exces de explicitare. Trecând de a un gen la celălalt, scriitorul pare că vede diferența dintre ele în schimbarea netă de regim a intervenției auctoriale și a presupozițiilor sale teoretice. Mircea Nedelciu [...] este liderul incontestabil al generației textualiste. Prestigiul lui, într-o generație în care obediența nu este deloc o lege morală, se bazează pe talentul epic ieșit din comun, pe voința și priceperea de a înnoi mijloacele prozei și, nu în ultimul rând, pe inteligența și tactul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
mulțimea, diversitatea, exactitatea faptelor prezentate în narațiuni, pe de o parte, iar pe de alta, tematica existențială a descoperirii esenței autentice a eului în confruntarea cu ceilalți, care reprezintă sursă de înstrăinare de sine și de strivire a personalității. Formal, textualist, sinteza se prezintă ca o narațiune în cadrul unei confesiuni. Dialogul este întotdeauna un procedeu de relativizare a punctelor de vedere, de confruntare a mentalităților și de situare a temei sociale sau morale sub zodia incertitudinii concluziilor. Sinteză între romanul obiectiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
articole de presă. Cel mai adesea proza se referă la eșecuri sentimentale provocate de contextul istoric sau de praguri sociale. Tematic precară prin redundanță și banalitate, epica lui Ț. se evidențiază totuși prin construcția de ansamblu, cu ecouri de jocuri textualiste (personaje-călătoare dintr-o carte în alta, autoreferențialitate, autotematizare), dar și cu pasaje reușite, în spiritul alert al romanelor polițiste, dezvăluiri în flashback și dozaj adecvat al suspansului. Dramele, neîmplinirile în dragoste sunt proiectate în contexte asupra cărora naratorul exercită o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
nimic o vreme, contrariat și silnicit! Nu știu cum voi putea să mă obișnuiesc cu o asemenea aberație!?! Altceva?! Citesc mult. Mi-a plăcut cartea lui Buzura tare mult! Am citit și Ileana Vulpescu ("Candidații la fericire" inegală), Nicolae Iliescu (un prieten textualist, un bun!), Miguel de Unamuno (eseuri), jurnalul lui N.D. Cocea, "Al treilea val" pe sărite! Etc. Poate reușesc să citesc și cărămida lui Breban! Mai scrie-mi tu! Bucurie și liniște! Și poezie! Sper că vei ieși într-adevăr și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
monstruozității” analizei, provenită din „(dis)proporția ei desantata față de scurtimea textului analizat” - nuvelă Drumul spre Polul Sud, aparținând lui Alexandru Vlad. Că și în eseul precedent, criticul remarcă la prozatorul clujean o „poetica a nealinierii”, concretizata prin nesupunerea la programul textualist și livresc al congenerilor săi și prin producerea unei proze referențiale, umpluta cu „substanță existențiala”. Drept martori, P. îi convoacă acum în ajutorul sau pe Gabriel Marcel, Georges Bataille și Emmanuel Levinas, din această întâlnire rezultând un discurs speculativ și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
în italiană, realizată de Sauro Albisani; în numărul 1-3/1996, traducerile în italiană și franceză din Nichita Stănescu, textele critice dedicate operei acestuia (în special cel semnat de G. Rotiroti); în numărul 2/1998, studiul despre Ion Barbu și poezia textualistă, semnat de Marin Mincu, în care se propune paradigma barbiană pentru poezia română actuală; în numărul 1/1999, o convorbire a lui Mihai Șora cu Marin Mincu despre Eugen Ionescu și un text al directorului P. despre Ionescu, insistând pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
Dialectică, diferență, gândire slabă, în traducerea Ștefaniei Mincu. Dezbaterea cu privire la canon și canonizare ocupă mai multe numere din 2001-2003 și abordează probleme precum noțiunea de canon literar, modul de funcționare al acestuia, la noi, în perioada interbelică, emergența unui „canon textualist”. Articolul inaugural al lui Marin Mincu, Canon și axiologie, face ordine într-un teritoriu lăsat pe seama defilărilor de revistă. Polemizând cu Gheorghe Crăciun, care disocia canonul optzecist de „valoare”, Marin Mincu acreditează ideea perenității criteriului axiologic în constituirea oricărui canon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
ordine într-un teritoriu lăsat pe seama defilărilor de revistă. Polemizând cu Gheorghe Crăciun, care disocia canonul optzecist de „valoare”, Marin Mincu acreditează ideea perenității criteriului axiologic în constituirea oricărui canon, inclusiv a celui contemporan și discută importanța autenticității în canonul textualist al anilor ’60-’80. La anchetă participă, fiecare cu o contribuție semnificativă, Ion Pop, Ioan Buduca, Paul Cornea, Irina Mavrodin, Angela Marinescu, Livius Ciocârlie, Daniel Cristea-Enache, Ion Simuț, Mircea Martin, Mihai Zamfir ș.a. În afară de texte critice și eseuri, P. publică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
când cu subțire ironie, femeia. Dar portretistica acestor proze tincturate de livresc (Proust nu-i doar o reminiscență de lectură, ci, ca și Mateiu I. Caragiale, se propagă în ondulațiile rostirii) și ispitite de ludic (aici ar intra micile cochetării textualiste) prinde un refief expresiv în regimul grotescului. Un grotesc dându-și mâna cu ciudățenia. Zurlii, haioși, trăsniți și alte soiuri de ipochimeni apar și dispar ca într-o părere. Ici plutind în grațioase volute peste acoperișuri, ca în onirismele lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
liderilor politici, ce s-au întrecut, vreme de 25 de ani, în corupție, în demagogie și incompetență. E și vina noastră, a oamenilor de condei, care continuăm să scriem, cu o inconștiență de oameni nebuni, absconsele noastre însăilări, subtile poeme textualiste, poeme erotice(sau pornografice de-a binelea), poeme despre stele, câini și pisici etc., ignorând tenebroasele manevre ce se fac în jurul nostru. Fabricile și combinatele au fost puse pe chituci, pământul pentru care și-au pus gâtul sub sabie voievozii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care torsionează limbajul la toate nivelurile sale ca să exprime un inexprimabil profund, de natură metafizică și religioasă”. Alți critici (Nicolae Manolescu, Cornel Regman, Radu G. Țeposu) au insistat pe ermetismul poeziei sale, asupra dimensiunii livrești (Laurențiu Ulici) sau a componentei textualiste (Octavian Soviany, Al. Mușina). În primele cărți - Ieșirea din apă, apoi Cinci cântece pentru eroii civilizatori (1983), Lumină de la foc (1990) -, deși vocea poetului se exersează în diverse game și arpegii optzeciste, poate fi recunoscut un stil unitar. S. optează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
eleat, interiorizat, de idei. Teme moderniste - timpul, memoria, moartea, identitatea, ființa (uneori cu majusculă), raportul dintre gândire, cuvinte, simțuri și realitate etc. - sunt abordate cu instrumente postmoderne: parodia, jocul lingvistic și intertextual, construcția hibridă a poemului și a imaginii, desfacerea (textualistă) a mecanismelor limbajului. Uneori tocmai această metafizică în registru ludic constituie farmecul poemelor (Odă, Prolog), alteori combinarea lor nu se articulează într-un discurs viabil poetic, ca în Deus ex machina, Ieșirea din apă, dar și în Rama de cuvinte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
optzeci de gesturi pe minut/ deodată plămânii tăi/ mișcă frunzele/ un iepure traversând geamul ca punctul/ săritor la nevoie al electroencefalogramei// sunt eu sunt eu sunt eu/ și gândul despre asta deja gândit/ mototolit aruncat undeva...” (Kant Orient-Expres). Apar procedee textualiste de tipul „eu acum scriu acest poem/ despre acest poem pe care îl scriu”, dar din perspectiva unei temporalități ambigue: „Poemul se va termina și nu apuc să spun nimic” (Cartagina), „Numai eu și poemul acesta nu avem amintiri” (Pământ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
1993) livrescul revine într-o nouă formă: ciclul Ediție critică propune imitații și parodii după și cu versuri din lirica românească de pe la 1860 (poate fi aici și o influență a Levantului cărtărescian). Acest volum, oarecum de „tranziție”, mai cuprinde pagini (textualiste) despre poem și poezii (moderniste) despre timp. Odată cu Desfacerea (1994), titlu care reia titlul mai multor poeme din Lumină de la foc, se propune o „lirică de semne”, realizată uneori și prin intermediul ludicului de limbaj, dar fără intenția parodică optzecistă. Timpul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
nu reușește să publice nimic altceva. I. debutează individual abia după 1990, cu Texteiova (1992) - o carte inclasabilă generic, așa cum o sugerează și titlul. Cu toate acestea, autorul este menționat, de la început, drept unul dintre componenții nucleului tare al grupului textualist. Explicația acestei aparente bizarerii este producția abundentă de texte programatice ale lui I. Spre sfârșitul decadei a noua, el depunea la Editura Univers o carte, Acțiunea textuală, care vizează o sinteză a teoriei textului, pe linia fragmentelor publicate în reviste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287612_a_288941]
-
noua, el depunea la Editura Univers o carte, Acțiunea textuală, care vizează o sinteză a teoriei textului, pe linia fragmentelor publicate în reviste ca „Vatra”, „Viața românească” „Echinox”, „România literară” ș.a. Este una dintre cele mai radicale situări pe pozițiile textualiste, la noi ca și aiurea, I. aspirând pe drept cuvânt la titlul de teoretician al grupului, alături de Gheorghe Crăciun și Mircea Nedelciu. Volumul Texteiova este un fel de Leviathan lingvistic, în a cărui pâlnie aspiratoare este absorbit, asimilat, omogenizat stilistic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287612_a_288941]
-
domenii, cu atât mai mult era la curent cu tot ceea ce se vehicula mai nou în literatură, domeniul care-l pasiona și al cărui profesionist devenise. În mod sigur, de "curiozitatea lui intelectuală" nu au scăpat nici literatura, niciunele experiențe textualiste ale vremii. Cum altfel am putea să explicăm inserarea pe alocuri în Jurnalul său a unor fragmente, aparent incoerente, sub titlul de BUGHI MAMBO RAG, grafiate altfel decât restul textului și în care sunt redate diferite dialoguri din spațiul carceral
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
se supun traforului grecesc, fără a-și pierde din naturalețe. Tehnica parafrazei nu are un efect de dispersie, ci, dimpotrivă, oferă un liant solid pentru istoriile paralele de dragoste care alcătuiesc scrierea. Departe de a ilustra o „limită” a romanului textualist, cea de-a doua carte a lui C. pare mai curând debarasată de intransigențele textualiste consacrate, practicând o autoreflexie bine strunită și cantitativ măsurată. Referirile rituale la actul scrierii și la consecințele lui sunt înlocuite, inspirat, de trimiteri la modelul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
efect de dispersie, ci, dimpotrivă, oferă un liant solid pentru istoriile paralele de dragoste care alcătuiesc scrierea. Departe de a ilustra o „limită” a romanului textualist, cea de-a doua carte a lui C. pare mai curând debarasată de intransigențele textualiste consacrate, practicând o autoreflexie bine strunită și cantitativ măsurată. Referirile rituale la actul scrierii și la consecințele lui sunt înlocuite, inspirat, de trimiteri la modelul Longos și de inserții-citat, reproduse cu caractere grafice distincte. Salturile autorului de la o paralelă la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]