178 matches
-
între remanențele comuniste și „minunata lume nouă” a tranziției. Asamblate după un algoritm cronologic, în funcție de vârstele protagoniștilor (de la copilărie la senectute), povestirile se structurează după principiul temei cu variațiuni, prelevând eșantioane reprezentative pentru mentalitățile postcomuniste. Autorul evită însă un potențial tezism sociologic, lăsând pe seama personajelor filtrarea reflexivă a evenimentelor și extinzându-și observația pe o plajă caracterologică diversă. Dar, oricare ar fi pretextul epic al povestirilor - un grup de studenți în postura de „pețitori” ai câinelui Leuțu’ în Eroi și eroi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
critic în literatură (1951), Aspecte din dramaturgia lui Gorki (1954) ș.a. Triumful lui Goldoni (1957) este o biografie romanțată, didactică, iar Orașe și teatre. Germania, Italia ’57 (1958) și Puncte de reper în dramaturgia occidentală contemporană (1962) sunt impregnate de tezism și estetică (mai degrabă etică și ideologie) realist-socialistă. Autorul tinde spre sinteză, precum arată Istoria teatrului universal contemporan (1963) și Dileme și pseudodileme teatrale (1972), e interesat de teatrul modern și de limbajele specifice ale acestuia în Teatru-antiteatru-teatru (1972) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
lui Liviu de Corneliu Porumboiu este singurul care putea fi lungmetraj. La 40 de minute însă, este prea scurt pentru asta și cam prea lung pentru un scurtmetraj. Liviu este bun (Dragoș Bucur), dar visul lui nu : există un anumit tezism în a porni de la imagini de arhivă cu Ceaușescu (momentul decrețeilor) și a ajunge la coșmarul cu fratele-nenăscut, iar apoi la prietena-care-nu-vrea-să-avorteze. Porumboiu prinde bine atmosfera de cartier, certurile în familie, corupția & cupiditatea înconjurătoare ; Mai ales că speram că filmul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
România literară”, „Luceafărul” și la ziarele „România liberă” și „Scânteia tineretului”. Prima carte personală tipărită este nuvela Ana Nucului (1953). Scrierile lui L. din primul deceniu de după debut sunt marcate de caracteristici contradictorii: vădesc, pe de o parte, cedarea în fața tezismului politico-propagandistic impus în epocă, iar pe de altă parte, constituie o manifestare pregnantă a vigorii talentului său, revelată în abordarea tematicii rurale. Tezismul a contribuit decisiv la perimarea acestor scrieri, care îi aduseseră o glorie oficială în anii când era
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
din primul deceniu de după debut sunt marcate de caracteristici contradictorii: vădesc, pe de o parte, cedarea în fața tezismului politico-propagandistic impus în epocă, iar pe de altă parte, constituie o manifestare pregnantă a vigorii talentului său, revelată în abordarea tematicii rurale. Tezismul a contribuit decisiv la perimarea acestor scrieri, care îi aduseseră o glorie oficială în anii când era considerat un reprezentant de frunte al realismului socialist, fiind traduse și editate în țările „frățești” și în limbi de circulație internațională, ca opere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
realismului socialist, fiind traduse și editate în țările „frățești” și în limbi de circulație internațională, ca opere exemplare ale „noii literaturi”. Fibra epică ar îndreptăți considerarea acestor pagini cu mai mult interes decât cărțile ulterioare, din anii ’60, din care tezismul e eliminat treptat, dar care nu se mai remarcă prin originalitate. Lumea prozelor rurale ale lui L. este cea din jurul orașului său natal și, în sens mai larg, a câmpiei transilvane (în esență, lumea din nuvelistica lui Pavel Dan sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
său natal și, în sens mai larg, a câmpiei transilvane (în esență, lumea din nuvelistica lui Pavel Dan sau din memorialistica lui Ion Vlasiu); momentul istoric al evocării surprinde instaurarea și consolidarea orânduirii social-politice de după 1948. Ana Nucului, compromisă de tezismul afișat, reia în context istoric diferit schema din Popa Tanda de Ioan Slavici, fiind o pledoarie pentru efectul edifiant al exemplului personal și al tenacității. Cartea, cu o protagonistă țărancă „promovată” directoare de cămin cultural, include numeroase clișee, dar reunește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
Victor Ion Popa, povestirile lui Mircea Alexiu (Anticarul, Cartea condamnă, Țigarea), o nuvelă de Mircea Avram (Întoarcerea la viață) și mai ales numeroasele proze scurte ale lui Paul Constant, publicate în 1946-1947 aproape număr de număr. Extrem de „angajată”, de un tezism tot mai strident e, în schimb, critica literară din coloanele R.v. Cu o orientare mai degrabă filoslavă și prosovietică, așa cum o arată comentariile Elenei Eftimiu (Recitind pe Dostoievski, O aniversare: Ana Karenina, Byron și Pușkin ș.a.), sau „progresistă”, cum lasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289338_a_290667]
-
reluată în volum în 1891) și Zulnia Hâncu (1891). În prima dintre ele, recenzată favorabil la puțină vreme după apariție de C. Dobrogeanu-Gherea, încearcă, folosind procedee ale teatrului naturalist, o critică a modului în care mercantilismul burghez influențează instituția căsătoriei. Tezismul este însă evident, iar mijloacele artistice, insuficiente. Cea de-a doua piesă trezește oarecare interes prin descrierea mediului de provincie al anilor 1870-1880, dar construcția dramatică e ca și absentă, iar personajele sunt inconsistente. Traducerile și localizările după Deputatul pălmuit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288256_a_289585]
-
dezbateri lăuntrice sunt esențiale pentru motivarea narațiunii. Nu vigoarea epică este însușirea de căpetenie a prozei lui P., ci arborescența și profunzimea comentariului. „Carnația” existențelor individuale în istorie este restituită plauzibil, cu arta mânuirii elementelor de culoare. Romancierul practică un tezism moderat, propunând personaje în cele din urmă viabile literar. Recurge la o varietate de procedee și tehnici narative proprii modernității, în cadrele unui demers structural realist și cu rol edifiant, subordonat unui mesaj moral. Eseistica lui P. privește trei domenii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
Faptul că în 1987 el lăuda încă „brigada artistică de amatori” ca formă spontană de umor popular este grăitor. Odată cu volumul Glastra cu sfecle (1965), care include „microfoiletoane, momente și schițe vesele”, gama tematică și de procedee se lărgește, iar tezismul propagandistic se atenuează. Prozatorul exploatează resursele umoristice ale cotidianului, faptul divers, savoarea dialogului, convențiile și stereotipiile, rutina și micul absurd existențial, noua birocrație, mita măruntă, nepotismul, micile compromisuri și imposturi, noul parvenitism (venal, totuși), noile variante ale mitocăniei etc. O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
de G. Călinescu, într-un acces de plictis aproximativ, "un fel de poem metafizic" (1982: 735). Narațiunea are substrat filosofic-sentimental, însă eșafodajul, complex până la obositor, nu rezistă la o nouă lectură, suspansul fiind subminat de previzibilitatea geometriei actanțiale și de tezismul irespirabil al intrigii. Un exemplu în acest sens: toate cele șapte capitole poartă numele femeilor în care se incarnează "Eva", cea sortită să împlinească iubirea adamică. Cuplul de îndrăgostiți Toma Novac-Ileana parcurge, precum ați intuit deja, șapte existențe succesive, consumate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și auto ritaristă, umor vizibil pregnant în cele două capodopere semnate împreună Douăsprezece scaune (1928) și Vițelul de aur (1931). Viziunea lor asupra realității americane (chiar "alterată" ideologic pe alocuri) nu ar fi putut oricum, din start, să degenerze în "tezism". În plus, asistăm, în acest excelent volum, la un experiment psihologic interesant, traversat de majoritatea cărților despre America. E vorba de mișcarea inevitabilă dinspre realitate spre ficțiune, dinspre concret către literar. Fenomenologic vorbind, America rămîne un cons truct ficțional prin
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cele mai pure momente de teatru pe care le-am văzut vreodată, împins de pedagogismul și ideologia simplistă brechtiană, Strehler șovăie între caricatură și dramă și nu evită uneori nici naturalismul ( o scenă de beție de teatru provincial și verist). Tezism care nu poate fi salvat nici de cele mai frumoase lumini ale scenei contemporane: acelea ale lui Strehler"233. Compuse excelent, cu seriozitate și intuiție rafinată a artisticului fluidizat în estetic, discursurile confirmă nu numai modernitatea în gândire și metode
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
termeni improprii sau forțați, cum ar fi stridentele expresii, în opinia noastră, "remagizarea literaturii", "magism", "basmic" ș.a. În fine, tentativele sale inconoclaste îl vizează de data asta pe Al. George, calificând o afirmație a cunoscutului eseist și istoric literar despre tezismul teoretic al povestirilor lui V. Voiculescu, drept o "aberație". Un sinonim mai puțin abraziv era de dorit. Valentin Tașcu Eseistul, poetul, romancierul Cunoscut mai ales încă din deceniul șapte în calitate de critic de carte curentă al revistei "Steaua", dar și de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și a lui Creangă), apărată și ilustrată de Lovinescu și de cei câțiva discipoli (Zarifopol, Vianu, Pompilu Constantinescu etc.), a fost pururi primejduită, subminată și de-a dreptul fagocitată de felurile curente și ideologii naționalist-eticiste (de la poporanism, semănătorism, gândirism și tezism până la național-comunista doctrină ceaușistă). Autorul cărții nu uită să ne pună mereu în gardă asupra confuziei, uneori premeditate, dintre cultură și literatură ca artă, ficțiune, autonomie estetică, dintre scrierile militante religioase, moralicești sau memorialistice și nuvelă, roman, poezie, piesă de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de asemenea, colaborator al revistelor „Astra” (1966) și „Noua revistă română” (1966). A funcționat, între 1985 și 1995, ca cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. Primul roman, Visele au contururi precise (1963), nereușit, scris în litera tezismului ideologic al anilor ’60, se ocupă de lumea contemporană, ca și cel din 1980, Umbrele nopții, înfățișând, moralizator, drama unui sculptor român exilat în Occident. Toate celelalte romane, de la Culorile sângelui (1973) până la Sacrificiul (1988), au fost concepute ca părți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
toată literatura epică prin gura personajelor vorbește autorul, dar teziste sunt doar scrierile în care lucrul acesta se simte. Și la Breban se simte? Uneori se simte, în cărțile lui mai noi, și atunci discursul său narativ alunecă inevitabil în tezism, dar în general nu se simte pentru că prozatorul încă dispune de mari capacități transfiguratoare, apt să-și înzestreze personajele de roman cu viață proprie. Chiar și pe acelea care mai mult (mult mai mult !) vorbesc decât acționează, mai mult se
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
Textul e, de aceea, plin de aforisme despre moarte și memorie, despre destin și sensul vieții. Dar Varujan Vosganian nu pare a se teme de predictibilitatea unor dezbateri ce pot fi abandonate la un moment dat în zona riscantă a tezismului. El înaintează cu alura și curiozitatea dilematicului. Invită cititorul să deosebească semne, infiltrează în scenarii caleidoscopice tainele și poezia celor ce știu să privească. Să înțeleagă. Toate povestirile au în comun un timp al actualității postcomuniste, îndeajuns de derutant pentru
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
fi oricît de bizari doresc ei, de la cei care-și înmormîntează Cadillacul la cei care mănîncă rîme. Filmul miza, ca și semidocumentarul Mondo Cane din 1962 al lui Gaultiero Jacopetti și Franco Prosperi, pe o surprindere a contrastelor, nu cu tezismul unei critici a capitalismului, cum ne obișnuiau călătorii români trimiși cu misiuni "culturale" peste Atlantic, gen Brucan etc., ci cu un fel de dezinvoltură antropologică dublată de un ludic interesant. Oricum lumea americană la care visam ca la un El
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
derulându-se toate ca niște epopei aurorale, poemele de aici sacrifică tehnicile detaliului. Nici pomeneală: dimpotrivă, le cultivă în așa măsură încât din cauza lor putem vorbi uneori despre porțiuni, ori chiar pagini întregi, ratate. În versurile următoare, de pildă, nu tezismul muncitoresc incomodează, ci surplusul de amănunte aproape tactile: mii de trenuri cu vagoane cisterne/ Duc leșiile sudorilor frunții, plămade,/ Soluții de săruri neluate în seamă de nici un tratat de chimie;/ Ar trebui scriere biruitoare, cu mari litere/ De lumini colorate
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
mare măsură circumstanțelor, în romane ale unor autori din generația '60. După 1960, peisajul estetic se diversifică mult. Literatura oportunistă este concurată întâi de literatura evazionistă (gen Ștefan Bănulescu), apoi de cea subversivă (în felul lui Marin Preda). În dramaturgie, tezismul este la fel de devastator ca și în poezie. Nimic nu se salvează din teatrul primelor două decenii. Poate că numai Moartea unui artist (1964) de Horia Lovinescu s-ar mai putea citi, că de reprezentat pe scenă nu cred că ar
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
intrând în contradicție cu relieful atât de accidentat al valorilor estetice. Dar tocmai prin recunoașterea și omologarea acestor valori, o parte semnificativă din creația lui Ion Gheorghe merită girul și chiar entuziasmul nostru. Cu toate inegalitățile sale și în pofida unui tezism, așa zicând, inocent al operei, se cuvine să-i citim cu atenție poemele, făcând abstracție, pe cât posibil, de culoarea convingerilor politice care le subîntind. Critica literară în care cred este una transideologică, recunoscând și impunând merite artistice, nu civice. Mai
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
în sus, trepte în jos. Evident, literații în chestiune, obedienți față de directivele puterii totalitare, nu s-ar putea plasa pe ,treptele de sus", măcar prin acea parte a producției lor ce probează o indenegabilă tendențiozitate. Avem a face cu un tezism la vedere, care, pe de o parte, deturnează realul evocat în sensul unor interese politice deplorabile, iar pe de alta atentează la imaginarul care ia o turnură programată de factori exteriori oneroși: ,Ce se întîmplă? Oricît de precauți ar fi
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
Samuel Beckett și Eugen Ionescu la un loc. Să mor io dacă nu-i așa”. Sau: „Feng-shui, feng-shui, ești nițel cam șui, tovarășe poet Pulică!, îl puse la punct Cîrmaciul. (...) Bine ai spus, mînca-ți-aș fuduliile pe grătar!”. Demonstrativ pînă la tezism, kitschosul narator omniscient comite, apoi, eroarea de a împacheta o compoziție abracadabrantă, alterată de trivialitatea șarjată a stilului, în hîrtia de ziar a unor cogitații pamfletare de rutină despre natura regimului și a manifestărilor sale: „Iată, spunea printre rînduri vocea
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]