178 matches
-
mai puțini tineri accesează, de teama izolării și marginalizării. Istoria mai este și un act de cunoaștere, care refuză canoanele impuse de direcția unui curent politic sau a unei ideologii. Ionuț Țene Referință Bibliografică: Scrisul istoric spre canon, ideologie și tezism.Istoricul român între conștiință, ucronie și istorie contrafactuală.Studiu dr Dr.IONUȚENE / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2290, Anul VII, 08 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SCRISUL ISTORIC SPRE CANON, IDEOLOGIE ȘI TEZISM.ISTORICUL ROMÂN ÎNTRE CONȘTIINȚĂ, UCRONIE ȘI ISTORIE CONTRAFACTUALĂ.STUDIU DR DR.IONUȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372497_a_373826]
-
în sud-est) nu se poate scrie roman mare. Romanul mare, memorabil, se scrie acum doar în Occident.. Un Occident care nu a cunoscut ororile și răsturnările Răsăritului. Și care-și scrie cu mult firesc viața-i firească, necontaminată de nocivele tezisme ale nefericitelor noastre destine. Dacă văicărelile privind romanul actual s-ar limita doar la situația autohtonă, încă ar fi cît de cît suportabile. Ele însă țintesc, resentimentar, cea a întregului roman de azi, vezi doamne, aflat în moarte clinică, vaierele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
romanesc e asigurată tematic, el fiind centrat pe Războiul de Independență al României (1877-1878), pe preparativele și pe urmările acestuia. De fapt, obiectivul e dezbaterea chestiunii deplinei maturizări a conștiinței naționale românești în epoca modernă. Desfășurarea epică „slujește”, fără racilele tezismului grosier, ideea afirmării destinului național, nu prin simplă suscitare convențională a vibrației emoționale, ci cu recurs la o fundamentare filosofică și istorică. Ciclul de romane e subîntins de o anumită filosofie a istoriei, care este a autorului și e exprimată
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
D. poate fi alăturată mai curând „neosimbolismului” (Mircea Scarlat). Înrâurite de lirica deceniului 1910-1920, versurile din reviste sau acelea alese pentru a fi incluse în cele două cărți ale sale reflectă, într-o transcriere poetică uneori inspirată, alteori copleșită de tezism, preocupări specifice în primul rând intelectualității evreiești a epocii. Unele dintre ele, care depășesc totuși acest orizont de percepție lirică, mai pot fi citite cu interes. Nu întâmplător, N. Iorga remarca poemul Cântecul pomului. D. își compunea poezia cu precădere
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
unele dintre studiile lui importante: Către d-nul Maiorescu (cunoscut sub titul Personalitatea și morala în artă), Pesimistul de la Soleni, Decepționismul în literatura română, Eminescu ș.a. Literatura din C. se menține într-un minorat artistic structural, întrucât e minată de tezism. Cu unele variații de tonalitate, rar și de valoare, versurile lui C. Mille, N. Beldiceanu, I. Păun-Pincio, Gheorghe din Moldova, O. Carp, Artur Stavri, D. Anghel (debut) ș.a. se mișcă între confesiunea sentimentală și vibrația protestatară; deziluzie și elan, dezgust
CONTEMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
Eugen Barbu. Dezmățului cosmic i se opune castitatea sătenilor. Castelul este incendiat de țăranii revoltați de „măscările” pe care, din întâmplare, le descoperă, iar justiția, coruptă, distruge declarațiile lor incriminatorii. Cu totul lipsit de acoperire artistică este Rumilia, în care tezismul domină construirea intrigii și argumentarea ei. B. este un romancier atras de stările tulburi, incerte, fie sociale, precum în Neamul Coțofănesc sau în Conspirația Dărmănescului, fie individuale, precum în Rumilia. Aici, imaginația se dezlănțuie fără opreliști, excitată de ceremonialuri erotice
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
în cer (1966), reconstituie mediul grivițean, mutând accentul pe un moment istoric; ca romane ale rezistenței antifasciste, ele narează despre activitatea comuniștilor din ilegalitate, pregătind gestul insurecțional de la 23 august 1944. Pătrunse de un discret lirism și erodate, sensibil, de tezism, scrierile se salvează parțial prin culoare lingvistică. Facerea lumii duce mai departe cronografia, urmărind destinul unei familii muncitorești. Un tipograf (Filipache) devine director al unei întreprinderi naționalizate și sfârșește înfrânt, strivit de circumstanțe absurde. Dar în interiorul romanului există un alt
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
de alții. În ambele cazuri este vorba adesea de o implicare subiectivă a cercetătorului. În fond, nu ne putem aștepta la un nivel zero al subiectivității. Ea nu este negativă în sine, ci doar prin unele forme de manifestare (rea-credință, tezism, națio- nalism, traco manie, protocronism etc.). Cultura populară beneficiază de sufi ciente merite autentice, pentru a nu avea nevoie de „proteze”, fie ele și „de aur”. În fond, unul dintre principalii indicatori care atestă vigoarea, lipsa de complexe și maturitatea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
puternic legată de activitatea sa neobosită de promotor al principiilor socialiste. (n toate articolele sale de critică el face o analiză și din punct de vedere social. O face voit și cu un scop clar, așa cum arată (n "Tendenționismul și tezismul (n artă". Atunci c(nd scrie despre Caragiale (cu care era prieten apropiat), de exemplu, el arăta că "D-l Caragiale e indiferent (n materie de politică socială; el n-are acest (nalt ideal trebuincios, ceea ce scade (n parte (nsemnătatea
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
analitică. Sub semnul aceleiași simpatii față de viața de la țară stă și romanul Catrinel, aducând în mediul mahalalei provinciale un personaj pe care autorul îl vrea exemplar ca frumusețe, puritate morală și candoare sufletească. Încercarea nu reușește, și romanul suferă de tezism, nefiresc și caricatural. M. recurge și la experiența sa cazonă, lumea rurală este părăsită în favoarea orașului de provincie. În Târgul mausului, de pildă, frământările mărunte și luptele politice, toate orgoliile și aspirațiile unui „loc în care nu se întâmplă nimic
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
Iorga pentru dogmatism, de asemenea, pe G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu. Fanatic al distrucției așa-ziselor forme anchilozante din cultură, I. era nu numai nedrept, lipsit de acoperire și de perspectivă în afirmații, dar și de un tezism monoton, în ciuda formulei de scandal pentru care optase. A lăsat și două lucrări interesând istoria literară, Claudia Millian (1938) și Tinerețea lui Camil Petrescu, aceasta din urmă fiind o bună introducere în opera scriitorului. SCRIERI: Negativismul tinerei generații, București, 1934
ILOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287528_a_288857]
-
acestor romane, cu vagi excepții (Trică Ursu, Mitruț al Joldii, Ioan Vodă, Vlad Țepeș, Doja), nu e dominată de scrupulul individualizării, vizând în linii contrastante, de un violent maniheism, categoria, tagma, ceata. Schema tinde să sufoce totul, în chinga unui tezism agasant. Într-un antagonism ireductibil, două tabere se înfruntă: de o parte, cei săraci lipiți pământului, care „crâșcă și gem”, schingiuiți, batjocoriți, iar de alta, agresorii, nesătui și câinoși, cu o înfățișare neapărat caricaturală sau repugnantă. Când le ajunge cuțitul
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
noastră planetă / Dar plină de cântece și joc / Eu suflu în aurita trompetă / - Tovarăși, faceți loc!” După 1946 J. scrie exclusiv proză, publicând un număr considerabil de volume, fără schimbări semnificative în ceea ce privește calitatea scriiturii. Paradigma tipologică simplistă, schematismul construcției narative, tezismul artificios sunt principalele caracteristici ale unor povestiri și romane tot mai obediente față de ideologia realismului socialist. O nuvelă ca Moartea lui Iosif Clișci (1948) ilustrează, fără talent, discursul postbelic de înfierare a hitlerismului. Într-o Franță ocupată de naziști, oamenii
JAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
România literară”, „Luceafărul” și la ziarele „România liberă” și „Scânteia tineretului”. Prima carte personală tipărită este nuvela Ana Nucului (1953). Scrierile lui L. din primul deceniu de după debut sunt marcate de caracteristici contradictorii: vădesc, pe de o parte, cedarea în fața tezismului politico-propagandistic impus în epocă, iar pe de altă parte, constituie o manifestare pregnantă a vigorii talentului său, revelată în abordarea tematicii rurale. Tezismul a contribuit decisiv la perimarea acestor scrieri, care îi aduseseră o glorie oficială în anii când era
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
din primul deceniu de după debut sunt marcate de caracteristici contradictorii: vădesc, pe de o parte, cedarea în fața tezismului politico-propagandistic impus în epocă, iar pe de altă parte, constituie o manifestare pregnantă a vigorii talentului său, revelată în abordarea tematicii rurale. Tezismul a contribuit decisiv la perimarea acestor scrieri, care îi aduseseră o glorie oficială în anii când era considerat un reprezentant de frunte al realismului socialist, fiind traduse și editate în țările „frățești” și în limbi de circulație internațională, ca opere
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
realismului socialist, fiind traduse și editate în țările „frățești” și în limbi de circulație internațională, ca opere exemplare ale „noii literaturi”. Fibra epică ar îndreptăți considerarea acestor pagini cu mai mult interes decât cărțile ulterioare, din anii ’60, din care tezismul e eliminat treptat, dar care nu se mai remarcă prin originalitate. Lumea prozelor rurale ale lui L. este cea din jurul orașului său natal și, în sens mai larg, a câmpiei transilvane (în esență, lumea din nuvelistica lui Pavel Dan sau
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
său natal și, în sens mai larg, a câmpiei transilvane (în esență, lumea din nuvelistica lui Pavel Dan sau din memorialistica lui Ion Vlasiu); momentul istoric al evocării surprinde instaurarea și consolidarea orânduirii social-politice de după 1948. Ana Nucului, compromisă de tezismul afișat, reia în context istoric diferit schema din Popa Tanda de Ioan Slavici, fiind o pledoarie pentru efectul edifiant al exemplului personal și al tenacității. Cartea, cu o protagonistă țărancă „promovată” directoare de cămin cultural, include numeroase clișee, dar reunește
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
de sensuri mai profunde. Drama Neamul (1915, în manuscris), reprezentată la Teatrul Național din Iași, ascunde, în schimb, multe ambiții, deși rămâne doar la nivelul intențiilor. Autorul intenționa să dea prin piesa lui o replică dramei Manasse a lui Ronetti-Roman. Tezismul sufocă, din păcate, puținele intuiții și soluții acceptabile, iar personajele, lipsite de viață, rămân simple elemente ale unei demonstrații nereușite. Interesant este G. în amintirile sale, cele mai multe date la lumină după 1940 și strânse în cartea Amintiri. Momente și siluete
GAVANESCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287176_a_288505]
-
-mă ca privire). Prima șansă a unei critici capabile să intre În inima textelor este aceea de a depăși nivelul accentului așezat pe obiectul estetic (cu tot ceea ce implică analizele focalizate pe acesta și nu pe experiența estetică: tematism, simbolism, tezism etc.). Ieșirea din temă, din mesaj se face prin Încercarea de a căuta, pentru Început, punctul de fugă al temei. Mai precis, a vedea dincolo de semnificațiile limbajului, a vedea darul acestuia și capacitatea sa de a prooroci. Nu e deajuns
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să iasă din starea de „spălare a creierului”? Precizez că nici una dintre instituțiile amintite aici nu a folosit vreodată termenul contra-reeducare, fie pentru că s-a ferit de o definiție/conceptualizare a acțiunii lor demistificatoare la adresa comunismului (ca să nu cadă În tezism), fie pentru că termenul contra-reeducare era format dintr-un cuvânt deja incriminat și blamabil, acela de reeducare. În ce mă privește, am dorit să cântăresc validitatea și consistența termenului și impactul pe care l-ar putea avea el atât asupra cercetătorilor
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
universități, În turnurile lor de fildeș, și acolo a Început să se construiască o altă memorie de generație, care Într-un fel refuză niște modele anterioare, inclusiv modelul optzecist comunist. Însă nu știu dacă această Castalie va reuși să abandoneze tezismul estetizant, literaturizant al deceniului În care s-a format. Și, ca să Închei această argumentație, Încep să apară tineri sociologi, politologi, iar aici exemplul unor Chelcea și Lățea - care au trecut la un alt tip de discurs, la o altă metodă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
orientarea junimistă, criticul a avut în vedere, pe lângă perspectiva sociologică asupra artei, și criteriul estetic, maiorescian, relație subliniată mai ales în ultima fază a activității sale. În primele studii (Personalitatea și morala în artă, 1886, Asupra criticei, 1887, Tendenționismul și tezismul în artă, 1887), arta este privită ca un „product”, determinat de talent și de mediul social și natural din care artistul provine. Între artă și realitate, între artist și societate, există relații sensibile de cauză-efect. Literatura, ca expresie a vieții
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
D.-G. au un caracter polemic, fiind legate de o confruntare de opinii cu esteticienii și criticii literari de altă orientare: cu Titu Maiorescu în Asupra criticei și Asupra esteticei metafizice și științifice, cu I. N. Roman în Tendenționismul și tezismul în artă, cu G. Bogdan-Duică în Asupra criticei metafizice și a celei științifice, cu A. Philippide în Idealurile sociale și arta, în sfârșit, cu G. Panu în D. Panu asupra criticei și literaturii. A preferat forma polemică pentru că o considera
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
se ajunge decât la așa-zisa poezie „militantă”, proletcultistă. După ce compune poeme precum Tatar-Bunar și Turbina vie și dă, în Povestea unui bob de lacrimă, câteva episoade din lupta antifascistă (pe teritoriul sovietic mai ales), episoade păgubite artistic atât de tezism, cât și de tenta melodramatică, F. se refugiază o vreme în literatura pentru copii. Două proze avându-l în centru pe eroul lui Carlo Collodi relevă darul povestirii și al dialogului, vervă și ingeniozitate îndeosebi în încercarea de a-l
FAUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286971_a_288300]
-
1938), scrisă în colaborare. Mai publică volumele de nuvele Cavalul fermecat (1912), Din grozăviile Parisului (1912) și romanul În apele oglinzilor (1940). Disponibilitatea pentru diversitate caracterizează scrisul lui M.-N. Poezia sa rămâne tributară în bună parte celei eminesciene, în vreme ce tezismul unor texte îl apropie mai mult de pașoptiști. Remarcabilă e însă acuratețea versurilor sale, folosirea cu rafinament a lexicului. În nuvele, autorul reușește să dea contur unor lumi variate și atașante prin caracterul pitoresc al eroilor. Traseele epice clare și
MIHAESCU-NIGRIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]