229 matches
-
vizitată de ulcerații creatoare și de puțină rezistență în mediul heterocritic. Ca un supliment moral, are loc asumarea unei vocații pedagogice de către Adèle în calitatea sa de educatoare conștiincioasă. Copiii sunt pe mâini bune, vedeți!, ne încredințează regizorul în mod tezist. Altfel, nu e nimic de obiectat în acest sens. Aceste roluri sociale sunt aduse în prim-plan în perspectiva unei solide și reușite estetic familii gay, reunindu-le pe Emma și pe mama de la petrecerea cu spaghetti și nou născutul
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
le confundăm. Kinderland, spune autoarea pe clapetă, s-ar fi vrut a fi un roman epistolar, ce urma să conțină scrisorile unei fetițe, Tina, care-și ține la curent mama cu noutățile vieții de acasă. Din mers, proiectul acesta ușor tezist a fost abandonat, preferându-i-se actuala formă, întrucâtva mai deschisă. Paginile capătă, astfel, o nuanță reflexivă, sunt mai puțin interesate de mesaj. Rezultă un fel de jurnal amorf în care preadolescenta notează scene din singurătatea colectivă pe care sunt
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
ale lumii noastre literare. Astfel că atunci cînd am citit Cronică de familie, despre care se vorbea ca despre un mare roman m-am străduit să mă conving să-mi placă. N-am izbutit. Mi s-a părut un roman tezist, cu accente pamfletare. Poate că în anii '50, prin comparație cu producțiile realismului socialist de-a dreptul prostești, Cronică de familie putea părea un roman normal, dar mare - peste poate! Excelent scris da, cu multe pagini impresionante care mă făceau
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
profunzime. Sintagme că „spiritul hyperionic”, „timp mitic”, „eliberarea dincolo de dincolo” etc., dovedesc o extraordinară forță de tălmăcire și interpretare a capodoperei eminesciene, pe care George Popa o plasează, fără-ndoială, în nemurire. Ultima strofa a Luceafărului, cu un pronunțat caracter tezist, imaginarul dialog ceresc, reprezintă pentru poet o reală provocare chiar din partea lui Eminescu. Fiindcă este un poem, mai ales, pentru inițiați, eseul analizat devenind un ghid util și necesar pentru toți cei care vor să-și depășească condiția primară. „Trăind
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
nu mai are conștiința valorilor etice (adevărul, dreptatea, onestitatea), decât ca o vagă amintire. Deși deducem că raporturile dintre oameni sunt alterate de noile structuri ale puterii comuniste discreționare, în ofensivă împotriva rezistenței țăranilor la colectivizare, romanul nu e niciodată tezist politic. Dacă includem romanul F într-o categorie sau alta (romanul obsedantului deceniu, roman-anchetă, roman politic), o facem pe baza unor speculații ce nu-și au suficientă motivație. Incertitudinea lecturii (despre care vorbea N. Manolescu) derivă din însăși incertitudinea unei
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
care era poate, pînă la lectura romanului, complet ignorată. Printre figurile și scenele romanului figurează și ciobanul, figură cheie a culturii populare românești, dar și o parte a aristocrației, burghezia, cu ,fasoanele" și calitățile ei. Acest roman - spuneați - nu este tezist. Care este următoarea carte la care scrieți? Trilogia ar putea să continue, să devină o ,tetralogie". Nu cumva acești ultimi ani, după ce sașii și șvabii au emigrat în masă, ar putea oferi cadru și substanță unui nou roman? V-ați
Eginald Schlattner - Viața ca poveste și izvor de povești by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11016_a_12341]
-
creează impresia unei dispersii a narațiunii, ramificată rizomatic în subteran, unde acumulează nevăzut substanțe nutritive pentru sensurile de la suprafață. Prozatorul lasă viața să curgă, cu toate curiozitățile ei, și nu este preocupat decât spre final de constituirea sensului. Nu e tezist, nu e explicit, nu e teoretizant, dar are momente de patetism pentru a-și susține interogațiile și descoperirile. Poveștile se multiplică faulknerian, ca și în romanele lui D. R. Popescu, însă fără a adopta calea unei proze de investigație și
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
decât un pas, iar boala rămâne, cum ne-am obișnuit, în vecinătatea erotismului. Nefirescul e deopotrivă și efectul și veriga slabă a sistemului prozastic propus de Cristian Meleșteu. Stările narcotice sunt topite mult prea repede în derapări moraliste și ecuații teziste. Călătoria din Colonia subterană nu mai e una picarescă, ci se derulează alert, cum altfel, în zone ale visceralității. Elementele de folclor urban, basm lugubru și distopie, interesante ca hartă a vieții paralele, se tocesc mult prea repede în anecdoticul
Debuturi și radiografii la minut by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3964_a_5289]
-
multisenzorială cu care personajul descoperă lumea contingentă, realitatea luând chipul iubirii și al morții. În al treilea rând, una dintre problematicile etice în fața provocărilor științifice ale vremurilor noastre conținute în literatura virtualității este asumarea virtuții, nu în înțelesul de moralism tezist, ci în sensul de implicare socială și politică și de responsabilitate. În romanul "Alexandru" al lui Ion Manolescu, realitatea virtuală a jocurilor interactive tridimensionale îl "absoarbe" pe protagonist într-un spațiu urban al controlului și al supravegherii de tipul rețelei
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
în substanța sa epică. Totul, observa G. Baiculescu recenzînd romanul, „ne-ar putea îndrepta la părerea că lucrarea ș...ț este numai un pretext spre a-și plasa pledoariile umanitariste”. Caz în care Nebunia lumii ar fi fost un roman tezist puțin viabil. Or, viabilitatea sa artistică este incontestabilă, ceea ce se datorează în bună măsură construcției subiectului și a personajelor principale. Construcție, evident, imperfectă, suscitînd o serie de critici, totuși robustă și originală. Acțiunea romanului are ca fundal campania din 1919
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
scrisoare“, piesă de Tankred Dorst după splendida nuvelă romantică a lui Miguel de Unamuno, „Nimic altceva decât un bărbat“. Scrisoare... nițel pierdută de regizorul Claudiu Goga ca- re-o citește (scenic) cu voce (prea) tare, dând melodramei o cheie tăios tezistă. Devenite „principii“, personajele își pierd nuanțele și orice resort emoțional le devine străin. Ținuți continuu în corzi foarte strânse, Claudia Ieremia și Zoltán Lovas (vedete certe ale spațiului teatral timișorean și arădean) au mai tot timpul tonuri mult prea înalte
Agenda2005-12-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283495_a_284824]
-
de religie e minunat și e o metaforă inspirată, dar dacă veți reduce religia numai la asta, ce faceți atunci cu Iisus Hristos? Nu vedeți în ‘religia’ dumneavoastră și harul Domnului?” Ceea ce nu înseamnă că Iulian Chivu este un scriitor tezist. Dimpotrivă. Sau că este un “scriitor religios” (cum s-au deprins să califice comentatorii ignoranți pe oricine pune Spiritul înaintea Materiei). Nu. Pur și simplu, în admirabilul său demers artistic, Iulian Chivu pune Spiritul înaintea Materiei, adică exact acolo unde
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
17 DRUMURI SUD-EST EUROPENE Nu vom mai zăbovi asupra feluritelor bucate ce s-au adus la acel ospăț obișnuit de la începutul secolului al XVII-lea. O insistență prea mare asupra mesei (repetăm, obișnuităî ar putea părea Cetitoriului o divagație pofticioasă, tezistă. Ne vom mărgini doar a spune că, după ce personajele s-au îndestulat și și-au făcut binemeritata siestă, sosi vremea plecării. — Și acum, încotro? - spuse hanul, privindu-i curios pe dunărenii prăvăliți la umbra unor tătăroaice în floare. — Mărite han
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
șarpe din viața trecută și ascuns în memoria noastră ancestrală, aduce realitatea la neconcludență iar “ Poetul își poate contempla sieși/ Craniul de fosfor/ Chipul însă/ Cu trasăturile stranii/ Nu i l-a zărit nimeni.” Cu aceeași locvacitate în unele puncte teziste, dl. Calcan își continuă periplul cultural, într-o manieră lucidă de construcție poetică, într-o forță de exprimare de virtuozitate. “Adorm oarecum undeva în noiembrie Fără să știu până unde Mă poate cuprinde și învălui Visul și apa mării destul de
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
locuitorilor și con- ocuitorilor României, exprimarea MÂRLĂNEASCA a „făpturii cuvântătoare” încă om, colcăie că toxine din bălțile mocirloase sau din vulcanii sulfuroși. Nu are rost să redau mostre din acest vocabular al patipularului, câtă vreme „avem” chiar niște „elite” scabrose, teziști ai „urii de sine la români” ( Patapievici) - care, vai omului, s-au prăsit și la export, chiar mai sinistre că arele cele mai sofisticate... Improprietate de termen absurdă, deoarece vocabula integrată SOFIA vine de la Sofianism, inteligență ubicua în tot ce
MIC DICTIONAR AL URII „DE SINE” (PATAPIEVICI) de EUGEN EVU în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353246_a_354575]
-
spre poporanism în faza lui inițială, prozatorul pivotează convins, cu un patetism nedisimulat, în interiorul tematicii sociale. Obsesive sunt pentru el oprimarea țăranului și ruina vieții de la sate; atitudine în care intră deopotrivă înduioșare, revoltă, protest. Tendința cată să devină demonstrație tezistă, limitând valoarea acestor încercări literare, comparabile (uneori chiar surprinzător de asemănătoare) cu paginile Sofiei Nădejde despre „chinurile vieții” de la țară. „Mi-a cântat cucu-nfață”, nuvela de debut, pe care s-a sprijinit în bună măsură renumele de prozator al
Paul Bujor – un nume de rezonanță al orașului Berești () [Corola-blog/BlogPost/339948_a_341277]
-
aproximative, subestimându-i și propunându-ne prioritar a-i fasona ca cetățeni cuminței ai unui sistem. Desigur, avem nevoie de virtuți sociale („manifestare de comportament empatic cultural și intercultural”, cum spune programa), dar pedagogii cu experiența istoriei cunosc riscurile didacticilor teziste. Manualele anilor 50 nu sunt cu mult diferite, doar că azi le surclasăm în rafinament. Rămâi la marile texte, pentru că altfel copiii nu le mai cunosc și ne trezim cu o generație scoasă de pe marile bulevarde ale cunoașterii și băgată
o nouă reformă a manualului de literatură, făcută în tăcere () [Corola-blog/BlogPost/337895_a_339224]
-
al locuitorilor și conlocuitorilor României, exprimarea MÂRLĂNEASCĂ a „făpturii cuvântătoare” încă om, colcăie ca toxine din bălțile mocirloase sau din vulcanii sulfuroși. Nu are rost să redau mostre din acest vocabular al patipularului, câtă vreme „ avem” chiar niște „elite” scabrose, teziști ai „urii de sine la români” (Patapievici) - care, vai omului, s-au prăsit și la export, chiar mai sinistre ca arele cele mai sofisticate... Improprietate de termen absurdă, deoarece vocabula integrată SOFIA vine de la Sofianism, inteligență ubicuă în tot ce
MÂRLĂNIA de EUGEN EVU în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377394_a_378723]
-
cavalerie”, Novikov-Priboi cu „ Țushima”, Sergheev-Țenski cu „Stada Sevastopol”, Korneiciuc cu „Sfârșitul escadrei” și „Platon Crecet”, Kaverin cu „Doi căpitani”, Oleg Gonciar cu „Praga de aur”, Fadeev cu declinul de la bijuteria care e „Infrângere” ca metaforă a războiului civil și foiletonistica tezistă din „Tânăra Gardă”, romanul partizanatului antifascist. Asemenea Vasili Grossman „Pentru o cauză dreaptă”, Margarita Aligher cu „Zoia”, A. Gaidar „Comandantul Timur”, V. Kataev „Pentru puterea Sovietelor” și, cu operă stabilă, Constantin Simonov cronicar memorabil al aceluiaș război. Tot pe aici
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
spirit, scriitor în vogă. Nu ne dăm seama dacă plăcutul erou cade într-adevăr în virilele mreje, dar sîntem lăsați să credem că tentația la care este supus nu-i displace, ba... În sfîrșit și aici vine întorsătura, vine momentul "tezist": femeia. Femeie la fel de vicioasă, în preocupările ei, ca și bărbații din clarobscurul clan. Femeie care, ghicind natura curată a insului curtat de masculi, îl convertește, are perspicacitatea de a-l (re)aduce la normalitate. Și, de data aceasta, chiar vedem
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unui Petru Dumitriu, în "Cronică de familie", proză atît de reconfortant-compensatorie în spăimosul cîmp sterp al falsei literaturi impuse! Sub horbota, neegalată, în acel moment, stătea pitit însă (ne-am dat seama de asta mult, mult mai tîrziu) un mesaj tezist în cea mai perfidă notă a luptei de clasă. Caricatura și batjocura celeilalte Românii, pe care au tăvălit-o de-a lungul și de-a latul tancurile rusești, n-au găsit mai îndrituit gest indignat decît în tatăl înzestratului scriitor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tancurile rusești, n-au găsit mai îndrituit gest indignat decît în tatăl înzestratului scriitor nomenclaturist care, spun gurile rele, și-a scuipat, pur și simplu, fiul blasfemator în momentul apariției cărții. Dar Bietul Ioanide al magicianului Călinescu, atît de subtil tezist și el? Asta să zicem că se întîmpla în agresivele decenii de bolșevizare a țării. Cum să judecăm însă opere, indubitabil sclipitoare, care, produse chiar azi, sînt roase de morbul unui comunism rezidual, insinuîndu-se perfid în perceperea noastră corectă? Trecînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în volumul Interludiu (1973; Premiul pentru dramaturgie al Asociației Scriitorilor din Iași). Piesele atestă calități incontestabile (talentul de a surprinde tipuri umane pertinent diverse, umorul de calitate, tonul jovial cu care este atacată mediocritatea), dar și lipsuri (rezolvările uneori prea teziste ale conflictelor propuse). Autor cu reale aptitudini de construcție, A. rămâne valabil ca dramaturg nu atât prin piesele cu subiecte - astăzi vetuste - centrate pe tema educației morale a tineretului din „era socialistă”, cât prin câteva piese mici din planul al
ANDRIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285355_a_286684]
-
dar un artizan înzestrat, plin de vervă și spirit. Volumul de debut, Șapte inși într-o căruță, e unul de proză cu tematică rurală, în maniera realismului socialist, dar cu abilitatea construirii dialogului și fără grosolănia rizibilă a altor scrieri teziste din epocă (a putut fi apropiat, astfel, de Desfășurarea lui Marin Preda). Reportajele literare din volumele Victoria de la Oltina (1961) și Arpegii la Siret (1964) sunt, bineînțeles, tributare servituților epocii: autorul sesizează și prezintă, prin prisma ideologiei comuniste, transformările prin
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
Bineînțeles că până la urmă binele triumfă, umilind răul întruchipat de o ciudată. O temperamentală fără simț moral, înrudită oarecum cu antieroina din Bestia, se agită patetic în Dolorosa (premiera - în 1911; s-a publicat un scurt fragment în „Flacăra”, 1912). Tezistă și cu obișnuitul chef de teoretizări (despre soartă, rasă, credință), drama Tot înainte (1910) propagă efuziunile unui francofil, amator de soluții utopice. „Povestea vitejească” Chemarea codrului (1913) a recoltat, la premieră (1912), un ropot de aplauze. Se revelează în acest
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]