229 matches
-
în mediul rural al anilor ‘50 ori în mediul muncitoresc, ca în Întoarcerea fiului pierdut, Noaptea fraților. Altă culegere de povestiri, Calul alb de la miazănoapte (1977), se caracterizează tot prin filonul de origine țărănească, alterat de o atitudine moralizatoare și tezistă, în matca prozei pentru tineret a epocii. Natura, lumea satului, impactul politic comunist asupra generației tinere de după cel de-al doilea război mondial, preluate sentimental, cu o implicare factice, transpusă într-o manieră retorică, liricizantă, sunt câteva teme predilecte ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290396_a_291725]
-
confruntării dintre adevăr și mistificare, se mișcă în mediul actoricesc al unui teatru de provincie, ilustrând prin radiografiere, confortul sufletesc minor căruia îi cad victime în primul rând cei care n-au tăria să reziste agresiunii psihice. Fiicele (1963) dezbate tezist chestiuni de etică familială, în aceeași manieră fiind prezentată și replica decisă a colectivității chemate să judece „devierile” de comportament în Zizi și formula ei de viață (1964). Piesa Întâlnire cu îngerul (1965) comentează, în registre vag ironice, variante posibile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286863_a_288192]
-
Bineînțeles că până la urmă binele triumfă, umilind răul întruchipat de o ciudată. O temperamentală fără simț moral, înrudită oarecum cu antieroina din Bestia, se agită patetic în Dolorosa (premiera - în 1911; s-a publicat un scurt fragment în „Flacăra”, 1912). Tezistă și cu obișnuitul chef de teoretizări (despre soartă, rasă, credință), drama Tot înainte (1910) propagă efuziunile unui francofil, amator de soluții utopice. „Povestea vitejească” Chemarea codrului (1913) a recoltat, la premieră (1912), un ropot de aplauze. Se revelează în acest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
de analiză a autorului. Faptul, ce constituie o derogare de la metodologia academică, Îngreunează lectura și receptarea contribuției autorului. Scopul declarat polemic al lucrării, de a combate unele teze ce culpabilizează populația evreiască În Întregul său, face de asemenea discursul autorului tezist și incredibil, chiar atunci când are observații corecte, la care noi subscriem. Multe dintre tezele combătute nu sunt specificate, și nici autorii lor, ceea ce ne dă impresia unei lupte donchihotești cu adversari invizibili. Meritul cert al lucrării rămâne punerea În circulație
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Șansa). Excepțiile, modeste, de la regula generală, tendențioasă, a viziunii schematice a lui S. sunt reprezentate de romanele Presimțirea zăpezilor, Grăuntele de grâu, când cade pe pământ și Despărțirea. Cu mai mult aplomb narativ, autorul se străduiește să nu mai literaturizeze tezist și se îndreaptă către alte arii de interes: în Presimțirea zăpezilor, într-un cadru doctrinar muncitoresc, are loc un conflict de tip tradițional, incluzându-i pe hoțul de zestre (Ion Cătare - „tânăr, frumos, perseverent”), fata pe care acesta o iubea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
adevărat. Acțiunea este inutil complicată, aproape o jumătate de roman devine parazitară și, în pofida unei anumite îndemânări în schițarea unor personaje, îndeosebi grotești, motivațiile psihologice rămân superficiale. Tot un inginer este și protagonistul următorului roman, Nașterea bărbaților (1974), unde ilustrativismul tezist cu privire la făurirea „omului nou” în perioada socialistă este condus mecanic, în secvențe reportericești de „producție”. Prozatoarea intrică trama cu un fir paralel, ceva mai izbutit, ce se dorește monden și select, în societatea elitistă, oarecum snoabă, a Bucureștiului intelectual de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
arunca zarurile pe jos și, cât le căuta Mitică, cât încerca el să le recupereze, aranja piesele pe tablă cum îi convenea lui. Dar nici asta n-ar fi ceva de imputat. Ceva grav și ireparabil. Nici vorbă. Un roman tezist, bătut în cap. Asta aș vrea să scriu. Să preiau clișee de la Miorița. Că trăim într-o lume corcită de venetici buimaci și nu mai știm să apreciem oierii curați și colțuroși. Astea ar trebui să fie modelele noastre. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
grotești și grosiere. Supradimensionat prin aceste revelații menite a ilustra strategii și politici agresive ale statului socialist (și nu numai) asupra spiritualității românești, prin exemplul aservirii mitului Eminescu unui program ideologic opresional, romanul Florinei Ilis mi se pare mult prea tezist în finalitatea sa, mult prea politizat, până la agresivitatea unor manevre securistice, coborând astfel, oarecum în derizoriu, o idee ce nu ar fi de lepădat, în fond. Altfel beneficiind de premize neîndoielnice (scriitura, mai ales, are alura discursurilor epice de elită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cea "confesivă", care tratează "plenitudinile și contradicțiile omului romantic", cu perspectivele de împlinire a acestuia pe coordonatele "demonice (faustiene) și titanice", cu firești reflecții politice, cu descripții istorice și cu "încercarea de studiu tipologic". Aici se încadrează Geniu pustiu, roman tezist, o proză cu caracter programatic. Cea de a doua direcție este "proza fantastică și metafizică" (Umbra mea, Sărmanul Dionis, Archaeus), epică ce glisează în "vaste panorame cosmice și de reflecții care pun în discuție fundamentele lumii și morala istoriei". A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
amenințați de evoluția inevitabilă spre capitalism, confruntările dintre grupările politice, antisemitismul unor tineri intelectuali, atmosfera din redacțiile gazetelor, viața trudnică a celor săraci, exotismul înecat în suferință și lipsuri al cartierelor evreiești. Linia epică este însă deturnată de numeroase digresiuni teziste și de o neinspirată aglomerare de argumente împrumutate de la autori precum Max Nordau. Orașul amintirilor (1936) pare a fi o carte mai puțin obișnuită; filonul autobiografic și evocarea Iașului adolescenței nu sunt decât un pretext pentru alcătuirea unui „jurnal” al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
-ul* lucra din plin. În amintirile sale, Jean Mouton, ultimul director al Institutului Francez, înainte ca acesta să fie închis în 1948, povestește o ședință faimoasă ținută la ARLUS în prezența lui Vîșinski. Autorii sovietici au năpădit librăriile cu literatură tezistă, eroii Tinerei Gărzi, romanul lui Fadeev, și micul Pavel Morozov, care-și denunțase părinții trebuiau să fie un exemplu pentru pionierii români. Pentru o vreme, realismul socialist importat din URSS a șters până și amintirea marilor autori ruși ai secolului
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
precum și de cele mai proaste (Al cincilea element o stea !) ; e limpede că, la el, un film subtil de James Ivory nu va fi niciodată bine cotat (atunci când este, sigur e cel mai prost vezi Jefferson în Paris...), în timp ce unul tezist al lui Stanley Kramer va avea, constant, de la trei stele în sus... în sistemul Caranfil, Woody Allen nu are sincope stilistice, Shadows and Fog sau Hollywood Ending (două catastrofe trei stele fiecare) sunt la fel de bune precum Crimes and Misdemeanors sau
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
îi găsesc pe confrații lor de peste câteva generații mai dedați cu ale lumii, odoarele rămase fără nestematele originale și pictura murală stricată de intervenții moderniste deșuchiate. Povestirile ortodoxiste relatează diferite miracole și epifanii, apar și convertiri, dar ele sunt prea teziste ca să intereseze cititorul. După 1990, proza ar găsi subiecte suculente în conflictele religioase, proliferarea sectelor, tratată schematic în unele romane de dinainte de 1989, pelerinajele și arătările de moaște care mobilizează mii de credincioși, exorcismele. Tratarea unor asemenea teme presupune însă
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
a fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor, iar în 1978 cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. Dedicându-se literaturii pentru copii, I. și-a canalizat interesul spre valorificarea unor scheme etice ale basmului popular, pe care se grefează influența prozei teziste a momentului, moralizatoare și așa-zis formativă. Cartea care o impune în epocă, Inimoșii (1953), e vizibil marcată de efortul scriitoarei de a se debarasa de unele clișee deformante, proprii „îndreptarului” literar al proletcultismului. Tentativă nereușită, de vreme ce, dincolo de sprinteneala scriiturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287646_a_288975]
-
opinia Dumneavoastră, poate literatura să rămână departe de politic? Nu... Dar să nu fie afectată de politică sau să preia ideologii, doctrine, să le slujească, să nu se conducă după teze, cum au foste cele din 1971, să nu devină tezistă etc....Asta, nu...Se știe unde am căzut, cînd literatura a devenit slujnica politicii bolșevico-comuniste. A.B.Era internetului are și ea avantajul ei: informația ajunge mai repede, revistele, ziarele sunt on line, te poți duce cu gândul oriunde și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și de profunzime, dedicate marilor teme dominate de meditația asupra frumuseții etice, asupra morții, asupra rostului trecerii noastre pe pământ, asupra iubirii și sacrificiului, asupra solitudinii creatoare. Lupta cu formele Răului totalitar domină adesea paginile acestor cărți, fără a fi tezistă. Dar literatura nu se poate sustrage memoriei, iar de la Bloom, memoria, se știe, este artă. Sunt stadii ale arderii existențiale și ale memoriei suferinței personale și ale neamului nostru, genul de mutații ce intră în codul genetic, fie și sub
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
leninist-stalinistă, accentuat anticapitalistă, antiburgheză și, de la un moment dat, antititoistă. Textele oficiale - rapoarte, cuvântări, manifeste, comunicate, decrete, rezoluții - vizează consolidarea regimului instaurat prin îndoctrinarea publicului cititor, „culturalizat” astfel în spiritul noii ideologii. Literatura, atâta câtă există, are un caracter partinic, tezist, violent propagandistic. În 1960 un articol al lui Mihai Novicov, Preocupări ale frontului literar - de fapt un comentariu la lucrările Congresului al III-lea al Partidului Muncitoresc Român -, proclamă ideile normative și dogmatismul vremii : scriitorii au datoria „să dea chip
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
Din capetele-televizor ne vorbesc toți peștii mari de mai sus. Ultimele imagini de film arată interiorul unui acvariu, cu peștișori inofensivi, agitându-se inutil printre fețele vorbitoare ale lui Patriciu, Voiculescu, Neculaie, Becali etc. Pe alocuri, filmul pare incomplet și tezist. Lipsește complet cealaltă față a capitalismului românesc de după ’89. Ea înseamnă și multinaționale, câteva afaceri de succes corecte și capital onest. Numai că regizorul s-a scufundat în străfundurile oligarhiei românești, ca un scafandru hotărât să scoată la lumină o
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
literară”, „Iașul literar”, „Argeș”, „Steaua” ș.a. Primul volum, Între mare și cer (1964), amalgamează cu zel retoric atât poezii despre mare și timp (Pescăruș, Farul de pe coastă) ori despre natură (Poemul vântului, Dansul ploii dintâi, Primăvara intimă), cât și versificări teziste, avându-i ca protagoniști pe „eroii” zilei: colectiviști, cosmonauți, muncitori pe șantierele „mândriei socialiste”. Dacă „jurnalele” în versuri respectă locurile comune trasate ideologic în epocă, ori de câte ori R. tinde să adopte stilul poeziei autentice în cărțile ulterioare, inițiativa sa cade în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289078_a_290407]
-
său. Ulterior P. mai are neșansa să își vadă cea mai apropiată dintre surori condamnată politic la închisoare pe viață, concomitent cu fuga peste graniță a celei de-a patra soții. Moare de infarct în timp ce lucra la un stufos roman tezist (Vladim sau Drumul pierdut), care avea aproape trei mii de pagini (și peste zece mii de file cu variante). În 1955 a fost ales membru al Academiei Române; i s-a decernat Premiul Național pentru proză (1931). P. își considera prima carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
ironie a sorții, autorii apropie inconștient istoria de „sfera creației literar-artistice”, locul în care nararea trecutului ține de domeniul practicii și creației literare, însă trimiterea are o altă semnificație; este vorba, firește, de prezența istoriei naționale în creația literară militantă, tezistă, concepută pentru a crea conștiință istorică națională și apartenență etnico-lingvistică distinctă. Istoria este, firește, o știință, iar literatura trebuie să se conformeze cuceririlor științifice și să se inspire din ele. Acest personaj colectiv, sumă a indivizilor care alcătuiesc comunitatea, intră
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
poezii și articole cu mesaj antirăzboinic. În perioada postbelică devine un „cronicar” al evenimentelor din trecut și prezent, cultivând o poezie suprasaturată de așa-zisul element social imediat, poezie care răspunde comenzii politice a regimului și e dominată de compuneri teziste. Acestei maniere îi aparțin volumele Glasul patriei (1946), În avangardă (1951), Aleea păcii (1953), Versuri (1954), Din mal în mal (1958), Versuri alese (1964). Tot în acești ani autorul dă la iveală poemele lirico-epice Pohoarnele (1947) și Primăvara în Carpați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
ci și condițiile istorice înseși, "climatul revoluționar de la sfârșitul secolului al XVIII-lea" (van Gorp, 2008: 251). Altfel spus, realismul sentimental al lui Richardson nu mai era suficient: trebuia să apară un suflu nou. Opera lui Walpole, imperfectă și chiar tezistă pe alocuri, cum ni se înfățișează astăzi, a provocat un adevărat orgasm mimetic în epocă, deschizând perspective nebănuite în practica suspansului. Dacă, la vremea respectivă, un coif gigantic prăvălit din cer care strivește un băiat sau o statuie cu nasul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
viziunea restrictivă a epicului jamesian se prefigurează aici, "diversionismul" discursiv practicat de către povestitor anunțînd o nouă mentalitate de construcție, deopotrivă implicit și explicit. În privința teoretizărilor explicite, eseurile scriitorului sînt oricînd un argument viabil. Pe de altă parte, existența unor povestiri teziste (cuprinse și ele în volumul de față), analitice de tipul celei intitulate Diddling Considered as One of the Exact Sciences/Escrocheria considerată ca una dintre științele exacte sau a celei cu nume julesvernian The Balloon Hoax/ Farsa cu balonul confirmă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Anthony (scriitor la rîndul său). Propria soție, Jane, îi va dărui, și ea, doi băieți: George Philip (Gip) și Frank Richard. Wells predică peste tot necesitatea eliberării femeilor (le sprijină pe sufragete, pentru a căror cauză scrie chiar un roman tezist: Ann-Veronica/Ann-Veronica) și marea revoluție a emancipării, însă, la moartea soției, e oripilat de gîndul că ar putea găsi între lucrurile ei intime dovada vreunui adulter. La fel, amenințat de Rebecca West că îi va plăti cu aceeași monedă infidelitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]