164 matches
-
doar noi două, bunica, în odăița din față. Stăteam la povești până se auzeau greierii cântând, suverani peste noaptea neagră de afară. Era întuneric total în cameră. La un moment dat, în peretele lângă care dormeam eu, se auzea un ticăit. Seară de seară, constant. Bunica nu avea ceas, se conducea după soare, după stele, după cântatul cocoșilor. Mi s- a spus că e șarpele casei, că așa se aude ticăind , că e mic și alb și păzește casă. N- am
GUTUIUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380021_a_381350]
-
trad. adapt. Când ticăitul unui ceas mă înfioară, iar nopții hâde i se deda a luminii ziua în palidul lila, un violet să piară a albului iernire în păru-ți negru-nviuă copacul strănutând, isi leapădă verzirea, iar holda-aurie-n hambar va rugini, așa se duce
SONET XII de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381854_a_383183]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ECOU ETERN DE VIAȚĂ Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1944 din 27 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Ecou de viață Oftările în colier se-adună Ca salbă unui ticăit de ceas. Stele-s împletite în cunună... Ascult cum calcă al clipitei pas. Secunda zboară spre senin, Cu aripile albe de mătase... Să-mbrățișeze iar sublim Popasul veșniciei la fereastră. Bătăi de pleoape-n taină se aud La poarta infinitului
ECOU ETERN DE VIAŢĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381918_a_383247]
-
nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. Ai grijă, și dragostea, da, poate ucide! Cineva m-a „ademenit” într-un vis, ca din întâmplare, și fără prea multă osteneală a înflorit într-o singură zbatere de pleoapă. Eu adunam neliniștea din ticăitul secundei și o purtam în privire, tot mai sus, spre crestele înalte ale zilei. Îmi deschideam inima - petală cu petală- și mă întrebam, de mă iubește, nu mă iubește... și-a început ploaia! C'est la vie! Tu erai o
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
altul era adevărul... A urmat un moment de liniște și cineva a oftat, dincolo de ușă. Și iar am tresărit! De unde cunoșteam acel prelung și sfâșietor oftat? Părea că se desprinde din mine, din inima mea, din sângele meu, din fiecare ticăit al timpului neostoit, din teama mea, aflată zi de zi, mereu la un pas de speranță, mereu la un pas de îndoială. Dar alte bătăi în ușă, măi insistențe, măi dominatoare, parcă, mă trezesc din această tranșă, în care viața
PREMIUL II LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379395_a_380724]
-
pierde vara urmele și pasul, Pe dealuri sângerate iar, de macii Ce-au părăsit pădurea și copacii, În care păsări nu-și mai află glasul. În bălțile secate, nici brotacii Nu-și mai găsesc odihna și popasul. Când își oprește ticăitul ceasul, Ne fură timpul crud, pe noi, săracii. Dac-am ratat cândva, demult, edenul, Când am gustat din fructe interzise, O haltă tot mai poate face trenul, Speranțele nu sunt, încă, ucise. Își completează toamna,-ncet, desenul Și ne întâmpină
DESEN de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373836_a_375165]
-
miezul unui fruct... * O! Frumoasă și senină fată cu lumini tăinuite sub pleoape sărută-mi fruntea cu buzele tale adultere... și-am să te strâng la piept - ca pe singura mea bucurie:”copilăria!” (cum o simt risipindu-se... în fiecare ticăit!...) Strivește-mi tâmpla cu toate promisiunile celor 50 de primăveri ( și ceva...) ce mi-au fost adăpost împotriva frigului metafizic... împotriva deșertului strecurat în sânge ... și-am să cânt de bucurie când - în fiecare rană - va înflori o nouă speranță
DIN JURNALUL UNEI ZILE ( *50 DE PRIMĂVERI ŞI CEVA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347764_a_349093]
-
ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Elegii pe Tabla de Șah Privirile îmi urmăresc insistent fascinanta tablă de șah. Cu cât o privesc mai mult, cu atât îmi pare că ea, tabla de șah, este cu totul ieșită din uzul comun. Ticăitul ceasului de control mă hipnotizează. Îmi pare că tabla de șah e colorată feeric. Unele pătrate sunt albastre, precum cerul Bucovinei sau apa Dunării dintr-un vals vienez. Celelalte pătrate sunt verzi, precum vara iarba din insulele nordice sau pădurile
ELEGII PE TABLA DE ŞAH de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347340_a_348669]
-
comune românei cu albaneza, lămurești chestiunea asta atât de tulbure și... te întorci cu o carte ... XIII. BOMBA CU CEAS, de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1104 din 08 ianuarie 2014. Poveștile lui Și planurile Le tot aud Ca ticăitul Unui ceas De demult... Se scurg Cu regularitate Ca secundele, egale Indiferent de intervale. Mă moleșește Punându-mă Să îl ascult Cuvânt după cuvânt În ochi privindu-l Ca nu cumva Să nu mă concentrez Asupra sa. Îl știu deja
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
fără rost De o șuviță de păr, Părul se zbate din strânsoare Și fuge către marginea prăpastiei. Apoi ce ?? dacă e ...nimic Un deget întreaba ochiul Câte ore sunt... De unde să știe Bietul de el Dacă timpanul Nu mai aude ticăitul Ceasului căzut în groapa cu lei. Lasă...se face seară Dincolo, din cealaltă odaie Pândește cu interes Gura...vrea să afle Ce o să spun ...ha ha ha Adică se pregătește De nimic pentru Că timpanul tace. Cred că de fapt nu
NU MAI JOC de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347026_a_348355]
-
că puiul de om de lângă el nu e încă la vârsta dumirelilor. Nu-i pomenea niciodată numele, să-i fi zis oricum că nu-i cunoștea pe de-a-ntregul chipul, la suflet nici atât, inimă ioc că-i folosea doar la ticăit că să facă rele, îl văzuse-n treacăt, vorbea sor-sa Vergina că-l cheamă Oprea, dar ce conta că și ea uitase și că venise p-aici să ispășească cine știe ce viclenii și răutăți dinspre coclauri sărace cu mulți ciulini
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
să bea un suc cu ea și fiecare membru al personalului își trimite din mână în mână sticla plină, ca un mesaj de taină al unei punți nevăzute. E un adio melodic ce urmează acele ceasului încet, întrerupt de un ticăit strident spre o altă lume și parcă acel cadran de realitate devine uriaș și totul pare să se oprească, să rămână agățat în rădăcini de univers. „Acum sunt obosită...aș vrea să dorm”...și a adormit la fel de calm ca ultimele
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
doar iubire, ca pentru tine trăiesc ca să-ți pot spune că tu îmbraci toate clipele în fericire. Că un vânt de primăvară tu mă înfășori, eu mă ascund în inima ta precum o pasare în cuib, stau acolo și ascult ticăitul acela care îmi spune că inima ta bate doar pentru mine și are o singură grijă, aceea de a mă face fericit! Referință Bibliografica: Inima ta / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2268, Anul VII, 17 martie
INIMA TA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375670_a_376999]
-
20 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ai grijă, și dragostea, da, poate ucide! Cineva m-a „ademenit” într-un vis, ca din întâmplare, și fără prea multă osteneală a înflorit într-o singură zbatere de pleoapă. Eu adunam neliniștea din ticăitul secundei și o purtam în privire, tot mai sus, spre crestele înalte ale zilei. Îmi deschideam inima - petală cu petală- și mă întrebam, de mă iubește, nu mă iubește... și-a început ploaia! C'est la vie! Tu erai o
ȘI DRAGOSTEA... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379250_a_380579]
-
denote o retragere în propria ei carapace, nu este decât o simplă perdea de fum. Dincolo de ea, sinceritatea și căldura sufletească reinițiază dialogul: " Eu te citesc undeva, / dincolo de vorbe, / de ușa zăvorâtă / unde sufletul îngână / „simfonia viselor pierdute”... (În fiecare ticăit). Imaginarul și realitatea, în poezia Valentinei Becart, fac casă bună. Dacă frământările ei interioare sunt dezarmante: " Din toate câte-au fost, / n-au mai rămas decât / cuvintele, (Ca o amiază îndrăgostită), în schimb ceea ce simte, reînvigorând miracolul iubirii, se revarsă
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
mai mare, încât tăcutul zeu se transformă într-un timp al negării. Așadar, de cele mai multe ori abordarea e ambiguă, poeta adresându-se unui iubit pământean sau unuia celest, celui dintâi trimițându-i „scrisori ...”, așteptându-l „cu fiecare răsărit”, cu fiecare ticăit, minut, secundă (Un ceas oprit), în nopțile de iarnă, pe celălalt rugându-l să vină cu fiecare gând, rugăminte pe care o poartă ani de-a rândul, ajungând ea însăși în iarna vieții (Îți scriu cu dor), înlănțuită de „lianele
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
aceea a orășelelor de provincie, unde monotonia se împânzește peste tot. O existență căzută în plictis, instalată - la fel ca în proza lui I. Al. Brătescu-Voinești - în stereotipii, care sunt semnul neîndoielnic al unei reducții sufletești. Pendulul acompaniază cu un ticăit leneș gesturile unor creaturi pălite de euforia actelor maniacale (Leandrii, Între acareturi). O banalitate compactă plafonează mărunta lor mișunare. S-ar părea că, în târgușoarele năclăite în torpoare, nimic nu poate schimba mersul egal al fiecărei zile. Tocmai de aceea
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
lume civilizată cu valori asumate i-a fost negată ca urmare a Încălcării convențiilor stabilite, În ceea ce-i privește pe exilații români, aceștia au Încercat să găsească un spațiu sigur În care să nu audă altceva decît „fluieratul ceainicului și ticăitul prietenos al ceasului”. Aflat În atenția cercetătorilor din cele mai diverse domenii cum ar fi științele economice, dreptul, relațiile internaționale, sociologia, demografia etc., exilul nu a lipsit nici dintre temele de cercetare ale istoricilor. Totuși, interesul sau dezinteresul istoricilor față de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și expulzat într-un ridicol al sărăciei doar prin transcrierea meniului de la masa domnească (urmare a dependenței totale față de „Postelnicești”, adevărații stăpâni ai țării): „[...] pentru ca să facă ce le va fi vrerea, cum și făcea, nu numai boerilor, ci tocmai și ticăitului domnului Antonie vodă, că atâta îi scurtase toate veniturile, cât nici dă mâncare nu era sătul și dă băutură, că-i da cât voea ei: în zi dă dulce, carne de vacă cu apă și cu sare, în zi dă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
instalează atât de lent că refuzăm să recunoaștem că avem vreo problemă. Pentru a fi mereu în gardă, în cazul în care această afecțiune ar putea apărea, testați-vă abilitățile auditive ascultându-vă ceasul de mână. Dacă nu-i auziți ticăitul, s-ar putea să fiți deja „tare de ureche”. Cum și-a recăpătat auzul un om de vază Doamna L.P., o persoană foarte bogată, se întreba dacă nu cumva ceasul ei scump trebuia dus la reparat, pentru că nu îi mai
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
ar putea să fiți deja „tare de ureche”. Cum și-a recăpătat auzul un om de vază Doamna L.P., o persoană foarte bogată, se întreba dacă nu cumva ceasul ei scump trebuia dus la reparat, pentru că nu îi mai auzea ticăitul. Abia atunci și-a dat seama că avea o problemă cu auzul, deși până atunci dăduse vina pe alte zgomote care îi distrăgeau atenția sau pe faptul că oamenii nu vorbeau destul de tare, când se întâmplase să nu audă. Această
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
ajutor. Personal, mi se pare cel mai ușor să număr În gînd secundele - aceasta transformă tratamentul Într-un soi de meditație și, În orice caz, prefer să țin ochii Închiși, pentru a nu vedea ceasul, chiar dacă Îmi dau seama că ticăitul său ritmic mă ajută să număr secundele cu viteza corectă. Cu cît aveți mai mult exercițiu În a vă trata singuri, cu atît vă a fi mai ușor să lăsați energia să vă dicteze de cît timp aveți nevoie pentru
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
în înaltul cerului, învăluită în ceață și lipsită de strălucire. M-am plimbat de colo-colo prin casă și mi-am pus niște discuri, dar abia dacă le auzeam. Mi se părea că pe undeva nu încetează să se audă un ticăit, dar de fapt în casă nu era nimic care să ticăie. Ticăitul venea chiar din capul meu. Ceasul morții eram chiar eu. Toate aceste suferințe, expuse aici pe larg, nu au doar o explicație metafizică, legate de un sentiment mai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
plimbat de colo-colo prin casă și mi-am pus niște discuri, dar abia dacă le auzeam. Mi se părea că pe undeva nu încetează să se audă un ticăit, dar de fapt în casă nu era nimic care să ticăie. Ticăitul venea chiar din capul meu. Ceasul morții eram chiar eu. Toate aceste suferințe, expuse aici pe larg, nu au doar o explicație metafizică, legate de un sentiment mai înalt al ființei rătăcite în lume. Marlowe a pierdut controlul asupra lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
câteva ore auzise tot felul de lucruri. Și ochii Îi jucaseră feste. Se ghemui În spatele tejghelei, mijind ochii În Întuneric. Urechile Îi reverberau ca scoicile de mare. Auzea focuri de armă În depărtare și sirenele sunând. Auzea bâzâitul frigiderului și ticăitul ceasului. La toate acestea se adăuga năvala sângelui său, vuindu-i prin canalele din cap. Dar de la ușă nu se auzea nimic. Milton se liniști. Mai luă o mușcătură din sandviș. Delicat, experimental, Își lăsă În jos capul pe tejghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]