165 matches
-
și expulzat într-un ridicol al sărăciei doar prin transcrierea meniului de la masa domnească (urmare a dependenței totale față de „Postelnicești”, adevărații stăpâni ai țării): „[...] pentru ca să facă ce le va fi vrerea, cum și făcea, nu numai boerilor, ci tocmai și ticăitului domnului Antonie vodă, că atâta îi scurtase toate veniturile, cât nici dă mâncare nu era sătul și dă băutură, că-i da cât voea ei: în zi dă dulce, carne de vacă cu apă și cu sare, în zi dă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Vi s-a întâmplat vreodată să uitați ceva, de exemplu un număr de telefon, care apoi mai târziu, fără să vă mai gândiți la asta, v-a apărut brusc în minte? Deși există tot timpul sunete în jurul dvs, cum este ticăitul ceasului, de multe ori nu le auziți. Vă amintiți momente în care un braț sau un picior v-au amorțit? Ați observat că atunci când vă simțiți bine timpul trece repede, iar atunci când sunteți plictisit timpul trece foarte încet? Vi s-
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
am dus la masă. Așa a început totul. - Da, spune Ellen. Așa a început. E ca și cum am fi intrat împreună într-o cameră și ușa s-ar fi închis în urma noastră. Stăm foarte liniștiți pe canapea, unul lângă altul. Ascultăm ticăitul ceasului. Seara de-acum paisprezece ani trece din nou prin fața noastră, secundă după secundă. Sub masă, picioarele noastre își continuă explorările. Deasupra mesei, ochii noștri vorbesc altă limbă decât gurile noastre. Monika ne punea la curent cu ultimele bârfe de la
Karel G. van Loon - Fructul pasiunii by Andrei Anastasescu () [Corola-journal/Journalistic/6265_a_7590]
-
decât aici, dar de fapt, cât? M-am ridicat într-un cot, ceafa dureroasă, gleznele greoaie "afară probabil plouă, și ceasul,unde poate fi? Eram trează atunci când a sunat, dar acum nu-l zăresc nicăieri și nici nu-i aud ticăitul. Nu aveam nici un reper ca să-mi dau seama,lumina încerca demult să se strecoare prin jaluzelele de carton, vărgate, veșnic trase în fosta cameră a copilului, ap.156, scara D, bloc A 12, Aleea Frații Buzești, Drumul Taberei, al familiei
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
România că ar putea să nu li să prindă răciturile de Bobotează!... 5 ianuarie 2009 CURRICULUM POEMATIS ...m-am născut pe 05. 01. 1949... - în autobiografii precum în logica obligatoriu formală a poeziei și cifrele sunt jocuri de cuvinte... NU ticăitul, obișnuitul tic-tac - îndărătnicul efort al ceasului care nu vrea să ajungă natură moartă TU, EU... oricum e ceva, totuși, să ai ocazia în două secole la rând să spui în secolul trecut... (- și să ai tristă dreptate...) PE TOATE ...și
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
să culeg fructul ăsta. ALEX: Te-a ajutat să-l culegi pe acela? (Se referă la unul mare și galben, chiar portocaliu, pe care îl ridică de jos. Îl duce grijuliu la ureche.) ALEX: Se aude ceva înăuntru. Ca un ticăit. Ticăit. Am mai făcut o slovă. Ia să vedem ce are înăuntru. (Face o pauză.) A zis să nu-l mâncăm, nu-i așa? Nimic despre privit. Doar îl vidvedem toată ziua. MARTY: Miroase bine. (Alex îi rupe coaja și
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
Andreea Deciu Pretutindeni în lume a început numărătoarea inversă, ticăitul care ne semnalează că au mai rămas doar cîteva zile dintr-un secol care, în realitate, se va termina abia peste un an. Frenezia sfîrșitului, panică proorocirilor ce așteaptă să se împlinească, nebunia milenariștilor, isteria presimțirilor, simpla curiozitate a plictisiților
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
în unele, extrem de rare, cazuri, timpul poate fi distrus, pentru ca astfel să eviți să te distrugă. în Horoscopul, un roman dumasian minor ce cred că merită a supraviețui doar prin această scenă unică, prințul de Condé își sfarmă ceasul, pentru ca ticăitul său să nu-i denunțe prezența sub un pat în care cea pe care o iubea făcea amor cu altul. Întîmplător sau nu - dar, la Dumas, adică în literatură, nimic nu e în-tîmplător (și spunînd asta îmi dau sea-ma
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
muzical a Doinei Rotaru, reflectată atât de bine în titlul unui opus cameral: Ouroboros. Discul de la Electrecord continuă această concepție temporală și simbolică, numindu-se "Eterna reîntoarcere". El debutează cu Ceasuri (1987), o piesă de succes a autoarei. Aparent ilustrativ, ticăitul politempic se transformă încet în neregularitate, ca și cum mecanismul ceasornicului s-ar deregla, ar transgresa regnurile și, pe nesimțite, ar învia. Automatul devine pulsație, iar prin aceasta se umanizează. Secundarul ceasului se dizolvă în pulsul inimii. "Inima nu e ceas, iar
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
s-ar deregla, ar transgresa regnurile și, pe nesimțite, ar învia. Automatul devine pulsație, iar prin aceasta se umanizează. Secundarul ceasului se dizolvă în pulsul inimii. "Inima nu e ceas, iar bătaia ei nu are nimic de-a face cu ticăitul ceasului". (Jünger, 182) Și în celelalte lucrări de pe disc - L'Éternel Rétour, Florilegium și Simfonia a III-a - se observă preferința Doinei Rotaru pentru revenire. E o modalitate de a îmbrațișa, de a se întoarce asupra interiorității și a cuprinde
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
ca pe un banal leșin. în care muzica unui lift ne tot urcă în sicriu. eram atît de aproape de inima savanei. de larma pașilor neumblați. de a lor fascinatio nugacitatis. de pocnetul scurt al mîinilor căzute pe piept. textul gliei ticăitul acestor pulsuri ce bat înafară. foșnetul prezenței din spatele lucrurilor. praful aducerii aminte îmbracă totul în stranii aparențe. undeva, aproape de text, realitatea își tot exersează aparențele. apoi întră dezinhibată în poem. își face semnul crucii cu saliva personajelor, își tatuează trupul
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
acelui promis sfîrșit se pare că o clipă ar fi putut apărea. în conturul acelei gure de aer. simple goluri într-un veșnic delir. eu - cu nepuțința împărțită în nopți și zile. tu - cu neputința de a tăcea mai mult. ticăitul peste care mai răzbește doar textul gliei. (cînd scriu iarba se lățește pînă iese dintre rînduri. printre cuvintele depusă ofrandă în pămînt. peste textul semnat cu apocrife umbre).
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
respirației mele. 21 mai 2009 Pânza de păianjen Păianjenul din ungher acum e bătrân zi și noapte îl simt cum mă veghează ca din afara realității Coboară din tavan până deasupra mesei îmi spionează tremurul pixului pe hârtie și-mi ascultă ticăitul venei de la tâmplă privește în mine adânc, până în punctul în care începe să se întrevadă spiritul Bannng! se aude un dangăt mătăsos ca de clopot scufundat și-mi simt ființa, ca un albuș de ou, suptă-n afară printr-un
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
ceva din interior și nu din afară. Ceva în legătură cu o hotărâre pe care crezuse că trebuie s-o ia. Ciudat, dar nu-și amintea ce anume. Fără îndoială, fabricanții de arme câștigaseră răgazul dorit, căci la capătul celălalt ai acestui ticăit amețitor al balanței se afla aparatul pe care-l folosiseră soldații Imperiului Isher ca o forță de activare. Și acesta ticăia spre trecut, apoi spre viitor în acest joc nebunesc al leagănului. Dar hotărârea aceea... Acum chiar că trebuia neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
întrebare. — Aici e un caz de infecție bronhică acută, bazată pe o slăbiciune cronică, posibil ereditară, pentru că sora tatălui a murit din cauza asta... Tu n-o să mori de asta. Nimeni nu moare de astm dacă are o inimă tare, iar ticăitul pe care l-ai primit o să te mai țină încă o jumătate de secol, cu îngrijiri obișnuite. Poate fi aici și-un factor psihologic - boala a apărut la șase ani, cînd familia s-a despărțit din cauza războiului. — Mama a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
masă era și el mai greu și mai dens decât ar putea fi vreodată un ceasornic. Privindu-i curbura de cristal, căpitanului i se păru că-i vede distinct fiecare rotiță zimțată și că-i poate auzi, sub bolta capacelor, ticăitul apocaliptic, de orologiu de catedrală. Căpitanul n-avea de unde să știe că astfel ți se arată lumea în ziua morții tale, dar avu senzația limpede că se află undeva în miezul minții lui, sau poate a altuia. Sentimentul irealității nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
În casa lăsată Într-o rână sub acoperișul coșcovit. Doar o foșgăială, ca niște șușoteli, ca o tupăială de șobolani, ca niște gemete. Dacă o fi taică-tu acolo, te biruie gândul În timp ce te uiți pe gaura cheii. Nimeni. Doar ticăitul ceasului C.F.R. cu clopot. Deasupra ta se scutură flori albe de corcoduș. Aștepți până ce tanti Angela o să se Întoarcă de la serviciu. În acest timp, te joci cu pisica, te uiți la cer și te gândești la Gagarin. Când ea vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
eu. —Supraveghez biroul ca să aflu ce pune la cale Kieran. Vino cu mine. Am urmat-o până la un taxi parcat undeva mai sus. Șoferul citea The Sun și păru să ignore sosirea mea, fără îndoială încurajat în muțenia lui de ticăitul aparatului de taxat. Ce dracu’ faci? am repetat eu, incapabilă să articulez ceva mai inteligent de-atât. —O să-ți arăt. Lisa își scoase mobilul și formă numărul de la birou. Din avanpostul nostru vedeam direct prin fereastra biroului. Mark răspunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ciudat, o pată de sânge se lățește pe pieptul lui. Nu trebuie să fii mare specialist în medicină ca să realizezi că este mort. Geamurile închise, cu jaluzelele de pânză trase, opresc zgomotele de afară. Domnește o liniște străpunsă doar de ticăitul unui ceas metalic, ruginit pe alocuri, care măsoară nepăsător trecerea timpului așezat pe colțul mesei acoperită cu o mușama veche și decolorată. Lângă el, o lampă afumată și prăfuită, accesoriu absolut necesar în ultima vreme pentru momentele când lumina electrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dosul ușii care dădea în balcon. De acolo nu se mai auzi apoi nici un zgomot și minute lungi în apartamentul bărbatului silit de soarta implacabilă să ducă de atâta amar de vreme viață de pustnic nu se mai auzi decât ticăitul rar al ceasului cu pendulă. Păru să treacă o veșnicie până când Arm reveni din spațiul ales de ea pentru reflecție. Bart stătea la birou răsfoind o agendă, iar femeia înaintă spre el încet, parcă cu mișcări potrivite cu încetinitorul, cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
după-amieze de vară când televizorul nu funcționa și-mi propteam bărbia în câteva perne, închizând ochii și ascultând cu luare aminte fiecare zgomot al camerei. Pe atunci îmi plăcea să-mi închipui că sunt un câine-lup care ciulește urechile. Auzeam ticăitul ceasului, scârțâitul obloanelor de la parter, freamătul vișinului din curte. Uneori ploua, iar sunetele țâșneau de peste tot în ritmul unor mici tobe. Îmi lipeam urechea de podea, procedeu copiat din filmele cu indieni. Multă vreme nu se întâmpla nimic; fiecare secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
câteva ore auzise tot felul de lucruri. Și ochii Îi jucaseră feste. Se ghemui În spatele tejghelei, mijind ochii În Întuneric. Urechile Îi reverberau ca scoicile de mare. Auzea focuri de armă În depărtare și sirenele sunând. Auzea bâzâitul frigiderului și ticăitul ceasului. La toate acestea se adăuga năvala sângelui său, vuindu-i prin canalele din cap. Dar de la ușă nu se auzea nimic. Milton se liniști. Mai luă o mușcătură din sandviș. Delicat, experimental, Își lăsă În jos capul pe tejghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aia alerga ca o nebună, cu gura deschisă și cu limba atârnând într-o parte, în vânt, auzeam cum ne bat inimile, cum ticăie ca două ceasuri de bucătărie, cum își potrivesc încet, încet cadențele până se aude un singur ticăit, cine mai avea de la Valea Ialomiței până la Valea Argeșului așa un câine?, nimeni, vă zic precis, nimeni. Miracolul D: D13, cu patru scări, cu patru etaje, cu patruzeci de apartamente și noi la ultima scară, la ultimul etaj, ultimul apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aia alerga ca o nebună, cu gura deschisă și cu limba atârnând într-o parte, în vânt, auzeam cum ne bat inimile, cum ticăie ca două ceasuri de bucătărie, cum își potrivesc încet, încet cadențele până se aude un singur ticăit, cine mai avea de la Valea Ialomiței până la Valea Argeșului așa un câine? nimeni, vă zic precis, nimeni“); odată, după Paște, a dibuit prin iarbă un craniu de miel și l-a cărat la etajul patru, îl păzea mândră pe preșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Valea Albă, a împărțit de câteva ori țigări (toate țigările din raniță) unor bărbați cu bărbi și puști, fără uniforme, care nu-și descleștau buzele ca să-i spună ceva, dar îl salutau și-i mulțumeau din cap. Mai târziu, când ticăitul ceasului s-a mai întețit, când cele două fetițe ale bunicului meu zburdau prin școli din centrul Bucureștiului și când el lucra pe șantiere legate de vreo șosea sau de calea ferată, mesele au devenit altfel. La Săvinești, unde pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]