284 matches
-
în: Ediția nr. 640 din 01 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Plictis și tratament ambulatoriu De somn, să nu mă prindă apatia Că lumea-ntreagă e un sanatoriu Cu pacienți care-și ignoră maladia Îmi trag de milă, peste ochi tichia Și întrerup lumina provizoriu Ca Gânditorul de la Hamangia, cioplit în piatră. Poate în ivoriu Îmi pun motanul paznic pentru vise Și-adorm de sforăit, instantaneu Odată, când credeam că adormise, L-am prins înfulecând dintr-un pateu Cu-atâta poftă
DOLCE VITA de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359058_a_360387]
-
media planetar, în care aproape totul se rezumă la sine. Candidatul republican e produsul toxic și extrem al democratizării accesului nelimitat la platforme, în calitate de emițător de mesaje, teze, informații, discursuri. Această lume nebună deschide poarta și șarlatanilor care își pun tichie, plâng, râd, fac tumbe, sar într-un picior, deschid umbrela pe soare, se filmează spunând nimic și pretind că au soluția magică la orice. Ba chiar că vor să fie președinți. La capătul celălalt al rețelelor de internet se vor
Donald Trump, acest „derbedeu” al industriei „self(ie)-ului” () [Corola-blog/BlogPost/339151_a_340480]
-
cultural din Țigănești și dansul lor a fost foarte apreciat in presă. În timpul dansului drăgaicile cântau: „Au venit drăgaicili/ Să reteze spicili,/ Spicili sunt măricele,/ Drăgaicili mititele,/ Moare Drăgan după ele./ Hai Drăgane să sărim,/ Să sărim, să răsărim,/ Cu tichii de la copii,/ Cu inele de la fete,/ Cu brățări de la neveste./ Hai Drăgane să sărim,/ Să sărim, să răsărim,/ Că știi iarna ce pățim./ N-am avea cu ce trăi,/ Cu mălai din bănicioară,/ Cu pește din unicioară./ Spicilii s-au
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
am spus într-o poezie de-a mea: „...Gângurit de guguștiuc/ Mă îndeamnă să mă duc.../ Să mă duc ori unde-aiurea,/ Să mă iubesc cu pădurea,/ Să văd o turmă de oi/ Păscând iarbă în zăvoi/ Și un munte cu tichie/ De zăpadă argintie/ Să ascult frunza cum crește/ Și-o vorbă în românește...” (Nostalgie). Georgeta NEDELCU: Un mare gânditor - René Descartes spunea: ,, Niciodată nu e bine să regreți lucrurile pe care nu le mai poți reface”. Ce regretați că nu
INTERVIU CU POETUL ŞI ZIARISTUL GEORGE ROCA de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 1832 din 06 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340075_a_341404]
-
2143 din 12 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Napoleonii ! Ieri un ins, caricatură Cu tupeu și prost de gură, Un ales ce știe bine, Că-i plătit,hrănit de tine Și că are-o datorie, Dar cu-o bubă sub tichie Căpătată într-un război Cu justiția și noi, Declara că cei ca el, De mărirea lor nițel Afectați la cerebel, Nu sunt muritori ca noi, Și că sunt cu toți eroi. Nu vă minunați degeaba. Noi i-am pus să
NAPOLEONII de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379556_a_380885]
-
nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Nu mi-e frică de moarte În serile de iarnă, la lampa cu fitil, Îmi povestea mămica, nu voi afla eu când, Mă va călca norocul, că primul semn îl am; Tichia de pe cap cu care m-am născut... Că Domnul ce mi-a dat-o, e semn, prin necuvânt. Am prins tăria cutreierând tărâmuri neștiute Pe cai înaripați struniți ca Făt-Frumos; În colț de Rai am întâlnit apostoli, îngeri, Toți slujitorii
NU MI-E FRICĂ DE MOARTE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380879_a_382208]
-
sub sfânta Lui aripă. În viața pământeană iubește și dușmanii, Că suntem călători din ceasul zămislirii Și să-ntărim credința-n Bunul Dumnezeu, Că viața este timp de marea pregătire Pentru Cealaltă Lume, dar după mântuire. Deși mi-au luat tichia, calea mi-a fost lumină Și călăuză dreaptă credința ortodoxă, Pe care am slujit-o în viața-mi efemeră, Fiind gata să primesc, ca pe mireasă, moartea, Să merg în veșnicie, cum toată lumea speră. Ce frică să mai fie, când
NU MI-E FRICĂ DE MOARTE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380879_a_382208]
-
publicat în Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016. Nu mi-e frică de moarte În serile de iarnă, la lampa cu fitil, Îmi povestea mămica, nu voi afla eu când, Mă va călca norocul, că primul semn îl am; Tichia de pe cap cu care m-am născut... Că Domnul ce mi-a dat-o, e semn, prin necuvânt. Am prins tăria cutreierând tărâmuri neștiute Pe cai înaripați struniți ca Făt-Frumos; În colț de Rai am întâlnit apostoli, îngeri, Toți slujitorii
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
Și să-ntărim credința-n Bunul Dumnezeu, ... Citește mai mult Nu mi-e frică de moarteîn serile de iarnă, la lampa cu fitil,Îmi povestea mămica, nu voi afla eu când,Mă va călca norocul, că primul semn îl am;Tichia de pe cap cu care m-am născut...Că Domnul ce mi-a dat-o, e semn, prin necuvânt.Am prins tăria cutreierând tărâmuri neștiutePe cai înaripați struniți ca Făt-Frumos; În colț de Rai am întâlnit apostoli, îngeri,Toți slujitorii ce-
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
la noi și se mira că am crescut însă a uitat să ne scuipe, să nu ne deochem. Ea se întoarse către mama zicându-i: - Ooof! Fir-ar a moarti! Asta a deocheat copiii! E strigoaică, s-a născut cu tichie pe ochi. Mama îi zise: - O fi asta, că nu au mâncat nimic copiii, care să le facă rău. -Asta e! Nu vezi, că nici nu pot să le descânt? Casc într-una de mi-au dat lacrimile și cărbunii
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
dacă află toată lumea nu e bine, își dă seama strigoaica și ne pedepsește. Știi ce m-am gândit eu? - Ce? Hai să o întrebăm pe mama, dacă noi nu suntem niciunul strigoi! Poate ne-am născut vreunul din noi cu tichie și atunci, am putea găsi drumul singuri. - Hai să o întrebăm dar nu-i spunem de ce ne interesează, că ea nu ne va mai lăsa să căutăm drumul secret al strigoilor! -Bine! Ne întoarcem noi acasă adunând în treacăt din
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
usuce la soare. Ne-am apropiat și făcându-ne de lucru în jur ei, ne îndemnam din priviri unul pe altul, să abordăm subiectul care ne interesa. În cele din urmă, Ionică a deschis gura: - Mamă! Eu sau Mimi aveam tichie pe cap când ne-am născut? Mama la o astfel de întrebare nu se aștepta deloc și pe moment rămase blocată privindu-și fiul stupefiată. În cele din urmă își reveni din uimire și supărată, răspunse: - Mă! Voi ați ascultat
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
se aștepta deloc și pe moment rămase blocată privindu-și fiul stupefiată. În cele din urmă își reveni din uimire și supărată, răspunse: - Mă! Voi ați ascultat la ce-am vorbit cu bunică-ta! Nu v-ați născut niciunul cu tichie și nu sunteți strigoi. Nu există așa ceva! Nu i-a văzut nimeni niciodată și să nu mai trageți cu urechea la tot ce discută cei bătrâni! Ați înțeles? Noi am lăsat spăsiți nasul în jos și am răspuns cuminți într-
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
vedea că îl evitam. Odată ajunși în vârful dudului, ne-am așezat pe același comănac amândoi și Ionică mi-a zis cu voce scăzută: - Ai auzit ce a zis mama? Nu suntem niciunul strigoi, că nu ne-am născut cu tichie. - Am auzit! Păcat! În cazul acesta, va trebui să pândim strigoaica și o să fie cam greu, dacă va trebui să o urmărim și noaptea. Mi-e teamă că ne va vedea mama când vom ieși afară și nu ne va
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
Era o decizie importantă, voia s-o pună în practică, însă nu fără a-i mulțumi maistrului care-l găzduise. Strecurându-se printre grămezi de moloz și cărămizi împrăștiate la tot pasul, trecu de niște schele metalice înalte. Lucrătorii cu tichii din hârtie de ziar, umpleau din căldări de tablă, mortarul. - Unde-i nea' Pascaru, maistrul? Când îl văzu, maistrul coborî de undeva de la etaj. Se șterse cu o cârpă, îi întinse mâna și-l întrebă: - Cum a mers la examen
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
și se sfârșește cu celebrul Marș Radetzky, în aplauzele sacadate ale fiecăruia,spre deliciul tuturor spectatorilor. Un moment comic a fost împărțirea de către tânărul dirijor a unor jucării și daruri, membrilor orchestrei, iar la sfârșit a primit și el o tichie albă de bucătar șef și o lingură uriașă, cu care a dirijat și la urmă a amestecat cu ea într-o oală imaginara. A fost ceva foarte comic, în spiritul glumelor care se fac la aceste concerte. Două ore de
CONCERTUL DE ANUL NOU DE LA VIENA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348807_a_350136]
-
făcut! Însă atât s-a putut... Mă bucur că am gustat din toate ce mi s-a oferit bune și rele, frumoase și grele. Actorul are o atitudine politică sau nu are, el trebuie să fie un artist-cetățean. Actorul poartă tichia de nebun, el este nebunul de la curtea regelui. El are dreptul să spună adevărul chiar dacă uneori nu este pe placul regelui însă pentru asta nu este și nu trebuie să fie omorât. Adalbert GYURIS: România este departe de normalitate sau
DE VORBĂ CU ACTORUL LUCIAN SPIRU IANCU de ADALBERT GYURIS în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/345142_a_346471]
-
în Ediția nr. 2143 din 12 noiembrie 2016. Napoleonii ! Ieri un ins, caricatură Cu tupeu și prost de gură, Un ales ce știe bine, Că-i plătit,hrănit de tine Și că are-o datorie, Dar cu-o bubă sub tichie Căpătată într-un război Cu justiția și noi, Declara că cei ca el, De mărirea lor nițel Afectați la cerebel, Nu sunt muritori ca noi, Și că sunt cu toți eroi. Nu vă minunați degeaba. Noi i-am pus să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
orice concesie posibilă. De dragul României nu putem lega artera de viață a monarhiei, dar putem să-i dăm alte dovezi de bunăvoință. Până aci "Neue freie Presse". Acele concesii posibile, acele alte dovezi de bunăvoință privesc fără îndoială vro nouă tichie de mărgăritar. Ce scumpe sânt deșertăciunile și zădărniciile pe lumea aceasta! [ 8 noiembrie 1880] ["PUBLICĂM CU BUCURIE... Publicăm cu bucurie articolul de mai la vale, care cuprinde o dare de seamă asupra Studielor constituționale ale d-lui G. G. Meitani
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Directul" dat imediat de premier prefecților să fie cuminți și răbdători, să nu se pripească în rezolvarea cererilor de retrocedare e, și el, același puseu restauraționist al momentului. (Consumîndu-se, discreționar, în absența unei opoziții masive și eficiente.) În sfîrșit, și tichia de mărgăritar. Straturile rarefiate ale creației beneficiază brusc, și ele, de infuzia de oxigen mendeleevian. Sub patrafirul gongoricului ministru al Culturii (și Cultelor), rezervației de elefanți ai epocii de aur Everac, Săraru, D.R. Popescu, Râpeanu i se prepară acum o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nevoie de un Întreg stil. Pe care eroul nostru Îl tot caută. Nici acasă și, mai apoi, nici În Indiile Britanice, mult prea firavul Horneck nu-și află Împlinirea. Moare neîmpăcat la doar 53 de ani, purtându-și ca o tichie reputația de „little lilly military macaroni”, căpitan doar de formă, căci, spun unele voci, asemeni cavalerului d’Eon, nu se poate ști cu siguranță dacă, la drept vorbind, era sau nu bărbat. Dar Corintienii? Pur și simplu, un alt nume
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
au intrat în serviciul cnejilor ruși și s-au așezat în sudul Rusiei, împreună cu uzii și berendeii. În letopisețele rusești, ultima atestare a pecenegilor datează din 1169, dar ei erau deja incluși alături de alte popoare în uniunea de triburi a "tichiilor negre", subordonată cnejilor din sudul Rusiei. Uniunea aceasta a supraviețuit până în secolul al XIII-lea, mai precis, 1239, când mongolii au ocupat Rusia, iar la începutul secolului al XIV-lea, ei sunt menționați între triburile cumane din perioada Hoardei de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nordul Dunării. Un cronicar bizantin susține că ei au fost primiți de un cneaz rus. Uzii refugiați în nordul Dunării s-au unit cu uzii rămași în stepele nord-pontice și cu alți turanici, și au intrat mai târziu în componența "tichiilor negre". După înfrângerea din 1065, grupuri de uzi s-au reîntors și s-au stabilit și în Câmpia Dunării (Bărăgan), unde continuau să sălășluiască și cete de pecenegi.7 Cumanii Un alt popor migrator turanic instalat la noi, după pecenegi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
interesați să protejeze statele lor de cumani, cu ajutorul altor nomazi. De la mijlocul secolului al XII-lea, atestările documentare ale acțiunilor berendeilor în slujba Rusiei se înmulțesc-în a doua jumătate a acestui secol, ei constituiau cel mai puternic trib din uniunea "tichiilor negre". Berendeii s-au așezat îndeosebi în cnezatele de Kiev, Halici și Rostov-Suzdal, iar urme sunt și în toponimie. Berendeii au pătruns și mai spre vest, în Ungaria, Slovacia și Bulgaria, ca și în aproape toate regiunile carpato-dunărene, Moldova, Muntenia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dar și cu specimene de stirpe autohtonă pură, ca Jogginguță, Panait Caragea sau Tudor Crevedia. Conform axiomei „câtă bufonerie, atâta filosofie” - enunțată într-un loc de naratorul însuși -, aproape fiecare personaj este dublat de un alter ego cu clopoței la tichie, chiar dacă acesta din urmă are o existență de hârtie și deambulează prin spații intergalactice. Rețeta prozei SF, prizată la cenaclul Junimea și exploatată și de alți desantiști în volumele lor, îl ispitește și pe C.: un personaj-autor pe care îl
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]