290 matches
-
avertizează discret să fim atenți, să nu zgâriem masa joasă de cristal care a costat nu știu câte sute de dolari canadieni. Culmea "integrării" este reprezentată de fotografiile celor doi copii, proaspăt absolvenți de colegiu. Ei zâmbesc cu gura până la urechi, purtând tichii caraghioase, pătrate, pe capul lor de absolvent. S-au integrat pe deplin. Toronto, final de partidă. Împreună cu Alexandru și Diana, la petrecerea KPMG, organizată într-un spațiu care se dorea deopotrivă șic și cool un fel de mare hangar din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de vreme el nu-și putea permite un caiet. Chemat la tablă ori de câte ori toți ceilalți erau în încurcătură, sosea în grabă îmbrăcat în costumul lui alb și murdar sau crem, făcut din cea mai ieftină pânză, din care se făceau tichiile vara, cu picioarele lui goale vârâte în niște pantofi de căpătat, albi și ăia, și începea să încropească răspunsul, acoperind cu trupul lui slăbănog rândurile pe care le scrisese cu creta, iar semnele pentru infinit arătau ca niște furnici frânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
asiduitate, atât dintr-un motiv tactic, căci venea o grămadă de lume bună acolo și puteai să-ți faci cunoștințe publice și de afaceri, cât și pentru a fi trași în poză de reporteri, râzând și îmbrățișându-se poznaș cu tichii de hârtie creponată pe cap și ghirlande pe umeri, cu fețe importante la masa lor, vreo cântăreață într-o rochie fără bretele cu bărbia ridicată și dinți de porțelan, sau vreun președinte de companie care dădea pe gât un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
negru.) Există și o sărbătoare anuală, Ziua Inversiunilor, o zi în care toate rolurile sunt inverse și elevii au șansa să-i învețe pe profesori. (Pabblem participă la distracție intrând în rolul Domnului Dezordine și face turul claselor cu o tichie de bufon.) Totuși, chiar și printre membrii cancelariei cărora le plac astfel de lucruri, Pabblem nu e un director popular. Dincolo de aparența de jovialitate, s-a dovedit a fi un om foarte pedant - un despot meschin, obsedat de punctualitatea profesorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
boltă micuță și, conducându-mă acolo, și-a trecut mâna în jurul taliei și s-a scărpinat alene pe bucata de piele de culoarea mierii care se vedea între tricou și pantaloni. Bărbatul din spatele barului era un ins aspru, cu o tichie de moș Crpciun pe cap și o rămurică de vâsc în spatele urechii. Țipa ininteligibil la colegii lui și la cei trei clienți care stăteau la bar. — E în regulă, Barry? a zbierat la un chelner care trecea când am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
păcăleală a lăudăroșeniei moldovenești, care spune mereu „am” în loc de „oi fi avut”. Strâ mbau cuc onii din nas la miresmele fără cin, uitându-se cu lepădare. După un timp, iaca și Manaș venind de la butiile Cotn arului, cu pestelcă albastră, tichie, ochelari pe vârful nasului (roș) și lumânare (ca Diogene), - Bună ziua la boieri și la cucoane. - Dar unde s cucoanele? întreabă un fârlifus cu monoc lu. - Dar unde-s boierii? Oftează Manaș, suflând în lumânarea Cotnarului. Așa mă întreb și eu
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
negri. - Cei cu sprâncenele îmbinate. - Chiorii sunt reputați în Orient ca provocatori ai deochiatului. - Oamenii pociți, urâți, cu diverse metehne ale trupului. - Pot deochia și oamenii cu părul roșu, spânii. - Aceeași putere magică ar avea-o și copii născuți cu tichie. Cine poate fi deochiat? - Copiii sunt cei mai expuși deochiului. E deajuns ca un copil să fie frumos sau să pară foarte deștept, pentru ca lumea, minunându-se de el și lăudându-l peste măsură, fără a întrebuința formula obișnuită “Să
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
lat cît ecranul. Important e să participi, dar și mai important e să te declare arbitrii campion. Pe capul americanului Paul Hamm, campionul olimpic la individual compus în concursul masculin de gimnastică, ramurile de măslin împletite în coroniță ședeau ca tichia de mărgăritar pe scăfîrlia chelului. Domnul Hamm-Hamm - sau Hau-Hau, dacă vreți - sărise ca o plăcintă și picase pe masa juriului, fleoșc, peste hîrțoage, aparatură electronică și pixuri primite suvenir de la niște candidați la organizare. 9,137 pentru o săritură de
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Russo și E. Lovinescu, care au scris abundent și inspirat despre chestiunea pantalonului ca factor de occidentalizare, trebuie reținut că În vremea lui Bibescu s-au importat doar 3 (!) perechi de pantaloni, Însă nu mai puțin de 5.500 de tichii 4. În general, la 1850, tranzitează in crescendo „schelele” (porturile) românești foarte multe mărfuri și obiecte care apar În memoriile lui Honigberger. În Asia, din importurile iraniene la 1850, două treimi o constituiau textilele (din bumbac, lână sau mătase)5
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
1981; Mihai Eminescu, București, 1983; Dumbrava Roșie, București, 1984; Pe aripi, București, 1987; O copilărie nepereche, București, 1990; Aron Pumnul, Iași, 1994; Domnul Iisus Hristos, București, 1994; Amintiri din Țara Dornelor, Iași, 2003; Cumințenia pământului, București, 2003. Culegeri: Făt-Frumos cu tichia de aur, București, 1971 (în colaborare cu Dumitru Lazăr); Dochița împărătița. Basme și poezii populare din Țara de Sus, București, 1972; Frumoasa Frumoaselor, București, 1973; Dacă poți râde, să râzi. Proverbe și zicători din Banat, introd. Dumitru Lazăr, Timișoara, 1974
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289281_a_290610]
-
o dată cu romanul. Tot lui Ulise îi este caracteristic și episodul care îl leagă de tema nebuniei, deschizând astfel drumul literaturii europene a nebunilor, cu stadiul medieval al nebunului-bufon, după cum opina J. Schmidt în Ulixes comicus: "Ulise și-a pus o tichie (pileus) de măscărici și a înhămat la plug un cal alături de un bou, simulând nebunia, pentru a se eschiva de la război. Motivul nebuniei a transferat figura lui Ulise din planul direct, înalt, în planul comic al parodiei- travesti"118. Alături de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
preluată și prelucrată de Mihail Bahtin, care consideră că, în sfera creațiilor comice, Evul Mediu se înrudește cu Roma: În special tradiția saturnaliilor a continuat să existe, într-o altă formă, în decursul secolelor medievale. Roma veselă a saturnaliilor, purtând tichia de măscărici Pileata Roma (Marțial) a izbutit să-și păstreze întreaga forță și întregul farmec în cele mai tenebroase perioade ale Evului Mediu"181. Un aspect aparte îl reprezintă conferirea de către biserică a unor libertăți până atunci neîngăduite mirenilor, chiar dacă
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
specific renascentist. Căruia unii exegeți îi atribuie totuși o descendență medievală clară, întrucât în Evul Mediu târziu prezența măscăricilor și a nebunilor parodia diverse momente ale ritualului serios. Contextul îi favorizează pe bufoni, cei ce stârnesc râsul atunci când își scutură tichia sau când simbolizează nebunia ca formă de eliberare. Aceștia se impun și ca "hibrid parodic"199, autoparodiindu-și "prin îngroșarea cuvântului străin, propriul cuvânt", după cum susține Mircea Doru Lesovici. În Renaștere, bufonul nu se mai limitează la "pozne și farse", ci
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
frapant cu spectacolul de vervă și de inteligență desfășurat de intervievat: de o parte, o cămăruță sărăcăcioasă, dominată de cărți, dar mai ales de patul unde, îmbrăcat în pijama, în halat sau în pulover, în orice caz cu o nelipsită tichie neagră pe cap, Ț. părea condamnat la o nesfârșită agonie; de cealaltă, un spirit viu, un „geniu al oralității” (Mircea Eliade), care, mizând fie pe naivitatea jucată, fie pe inspirația profetică, însă întotdeauna pe spontaneitatea inegalabilă, lăsa impresia că are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
negri. - Cei cu sprâncenele îmbinate. - Chiorii sunt reputați în Orient ca provocatori ai deochiatului. - Oamenii pociți, urâți, cu diverse metehne ale trupului. - Pot deochia și oamenii cu părul roșu, spânii. - Aceeași putere magică ar avea-o și copii născuți cu tichie. Cine poate fi deochiat? - Copiii sunt cei mai expuși deochiului. E deajuns ca un copil să fie frumos sau să pară foarte deștept, pentru ca lumea, minunându-se de el și lăudându-l peste măsură, fără a întrebuința formula obișnuită “Să
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
panoramă de amintiri și asociații vizuale. Umbrele după-amiezii se întind peste o arenă de coridă, inundată de tonuri roșii și galbene (aluzie la drapelul Spaniei), deasupra căreia mărșăluiesc, în șiruri drepte și paralele, moaștele Sfântului Narciso (patronul Cataloniei), ele formând tichia, fileul și capa toreadorului. Alte elemente dezvăluie imaginea ascunsă a toreadorului. Corpul celei de-a doua Venus se preschimbă în fața și trunchiul toreadorului. Sânii statuii formează ochiul drept și nasul lui, în timp ce brațele ei iau forma gurii lui. O zonă
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
obloanelor la școală”. Pentru cimitirul nou, meseriașul I.G. Herșcovici a încasat suma de 1.074 de lei pentru „...materiale de ferărie, cuie, belciuge, cârlige etc. la gardul cimitirului nou”. Cum dom’ președinte-secretar Glückman nu putea să-și agațe pălăria sau tichia rituală (yarmulka) pe un cuier ordinar, la data de 9 august 1930 a cumpărat din banii contribuabililor săi „...un cuer din lemn de palisandru” care a costat 850 de lei. Potrivit statului de plată pe luna august 1930, la cimitir
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
niște studenți. Însă prezența evreului, oarecum exotică în acel local, fusese imediat remarcată, chiar de la intrare, și o liniște sumbră se așezase peste zumzetul obișnuit al crâșmei. Și n-a durat decât câteva minute : — Auzi, jidane... Poți să-ți dai tichia aia jegoasă jos la noi în bar, sare unul, mai amețit, de la o masă de lângă ei. Era un tip solid, puțin mai gras chiar, cu o ceafă mare și niște fălci slinoase ca de porc, încruntat și iritat la culme
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
un mușchi. Fără nicio intenție de a pleca, blocat parcă. Până și tânăra îi spune că ar fi mai bine să meargă în altă parte, dar degeaba. Haide, Iacob, să mergem mai sus, la o cofetărie poate. Hai, ridică-te ! — Tichie jegoasă, ascult-o pe cumătra și dispari ! — Hei, sare deodată tipa, nu trebuie să-l jigniți ca un bădăran, domnul nu v-a făcut nimic. — Domn, auzi ? Cuconițo, mie nu-mi plac jidovii și nu sufăr să-i văd în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
afla de ce șchioapătă Hauptmann. Aci, acesta nu a vrut să explice misteriosul accident! Condamnat la scaunul electric, după ce a fost văzut de mama sa, venită special din Germania, asistat apoi de un preot, după ce a fost ras În cap, pentru tichia electrică, când să fie condus În camera electrică, vine un telefon de la centrala poliției să fie suspendată execuția Întrucât s-a prezentat un cetățean care susținea că el a furat copilul lui Lindberg. S-a dovedit că era un zmintit
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
p. 24)"/>. În 1840, vorbind despre „ovreii noștri”, Alecu Russo observa că aceștia sunt „neclintiți când e vorba de uniforma lor, care e pentru ei articol de lege”, precum și că ei „ar vrea să moară cum s-au născut, cu tichia de catifea și cu toate celelalte rămășiți din Evul Mediu”. „Ar trebui - continuă Russo - ovreilor moldovenești și leșești un om mare, destul de puternic, ca să-i facă să-și schimbe costumul ; aceasta ar face, fără Îndoială, ca mulțimea [de creștini] să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a dus și plouă. aur spun bătrânii pleoștiți sub umbrele, aur e ploaia asta pentru pământ. și aurul cade pe străzi, se scurge-n rigole, băltește pe trotuarele inexpugnabile. întuneric e-n urmă, vraiște prin ușile deschise. Don Quijote cu o tichie albastră doarme sub scări încălzit de pisici. fără cântece exaltate, fără spasmele marilor vise, fără "adevăruri fundamentale" (dar vă întreb: "unde sunt ele, glorioasele caravane ale verii, anunțate de gorniștii călări?) s-a îmbarcat generația mea, lălăind ca recruții. toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
filmului, când orașul capitală de județ n-are nici o stradă pavată, toate ulițele începând cu strada principală fiind o mare de glod când plouă?” După ce aduce și alte acuzații, interogatul încheie cum ar fi făcut orice român: „Îi lipsea chelului tichie de mărgăritar!” Panait Istrati și „Raiul rusesc” de P. Rădulescu, un comentariu după articolul „L'affaire Roussakov ou L'U.R.S.S. d'aujourd'hui” din revista franceză „La Nouvelle Revue Francaise” - drama unui muncitor rus careși pierde locuința și familia
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
crede că copilul odată înțărcat și întors iar la piept, cres cînd mare, va deochea orice va vedea frumos. Se crede că deoache numai oamenii cu ochi albaștri care sînt născuți strigoi, adică la naștere ies cu un fel de tichie pe cap, pe care îndată o apucă cu mînele și o trag la gură ca să o mă nînce; mîncînd acea tichie, rămîn strigoi în toată viața și deoache orice ar vedea și oridece s-ar mira. Copilul care va suge
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
că deoache numai oamenii cu ochi albaștri care sînt născuți strigoi, adică la naștere ies cu un fel de tichie pe cap, pe care îndată o apucă cu mînele și o trag la gură ca să o mă nînce; mîncînd acea tichie, rămîn strigoi în toată viața și deoache orice ar vedea și oridece s-ar mira. Copilul care va suge țîță de la o țigancă nu se va deochea. Ferește-te de omul cu ochii verzi, că te deoache. Dacă întîlnește cineva
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]