121 matches
-
asta țiu minte că era iarnă. Că bătea vântu, și era un frig și-o zloată ! Și până să plecăm din Gară, zloata a trecut în ninsoare, mai știu io cât om fi stat ? Am stat ceva, că așa trenuri ticsite nu mai văzusem ! Atâția oameni pe scări, pe acoperișuri, unii numa-ntr-o mână, alții numa-ntr-un picior, alții-și scotea capetile afară pân geam, că abia putea să răsufle. Păi ce crezi, câți din ei o fi murit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ne vom sui în el, vom ajunge la destinație și, gata, aventura a luat sfârșit. Totul redevine anost. Începe plictiseala. Gări normale, în care trenurile vin și pleacă, în care lumea se calcă în picioare, se înghesuie. Săli de așteptare ticsite, în care te îneacă mirosul de fum de țigară și de transpirație. Ceasuri care merg cu o precizie necruțătoare, arătîndu-ți în fiecare clipă cum ți se scurtează viața. Unde vom mai găsi noi atâta liniște? O linie ferată pe care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Spital. Studenți. Peste 80 % legionari dar și trecuți pe lângă Mișcarea Legionară, sau infiltraț i etc., frontieriști, reacții puerile cu rupere de tablouri comuniste... unii cu stări precare de conștiință, traseiști la comuniști. Alții, rezistenți, la carceră. Regim sever. Penitenciarul ticsit. Înfometare maximă. Severitate excesivă. 6 Decembrie 1949! Spre zori. Care zori? Spre lunga noapte a sistemului comunist și a unei ideologii care a furnizat cele mai diabolice proceduri de distrugere a personalității umane. Uneori moarte bruscă. În general, moarte lentă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
scosese o vorbă și apoi de cîțiva ani ea nu mai povestise nici o Întîmplare. Era mai bine să tacă mai departe și să profite de faptul că acum se putea odihni, mergea și ea o dată cu automobilul, nu Într-un autobuz ticsit, era mai bine să Închidă ochii, să n-o mai vadă pe Păsărica și să se odihnească. Își sprijini capul de spătarul canapelei și Încercă să doarmă. Carlos dăduse drumul la radio fără să-i Întrebe dacă voiau să asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Coada se face cupă și pântecul se încovoaie, surprinse de înălțarea pământului. Picioarele lovesc, genunchii întorși înapoi zbătându-se ca un tren de aterizare avariat. O altă pasăre plonjează și vine grămadă, luptându-se pentru un loc liber la popasul ticsit, de-a lungul celor câțiva kilometri de apă rămasă încă limpede și suficient de lată ca să pară sigură. Amurgul se lasă devreme, așa cum se va întâmpla câteva săptămâni de-acum încolo. Cerul, de un albastru înghețat printre sălciile și plopii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-o pe femeia din urmă cu un an. Acum, ea îi întoarce privirea. Nu știu ce am vrut de la dumneavoastră. De ce v-am scris despre Mark. Nu știu ce-am vrut de la el. De la oricine. Își întinde palma către dovada incriminatoare - câmpul ticsit de păsări. Există oare ceva de vrut? Ea se uită în altă parte, stânjenită. Se ridică în capul oaselor, arătând spre perechea din apropiere - două păsări mari și agitate, mergând cu aripile întinse, trăncănind. Una dintre ele șuieră o melodie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
croazieră. Pînă la curba care deviază canalul Saint-Martin spre est, pasarelele metalice, ecluzele, podurile turnante, capetele scuarurilor, reverberele de fontă conturează un peisaj încărcat de perspective surprinzătoare, care se reflectă în oglinzile schimbătoare ale apei. Altădată, de-a lungul cheiurilor ticsite, antrepozitele și atelierele erau numeroase. Acest peisaj urban ieșit din comun atrage o populație nouă, care vine să ocupe spațiile eliberate de activitățile industriale și portuare, care au intrat în declin și au dispărut odată cu circulația șlepurilor. Cheiurile Valmy și
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
ANUNȚURI DE NOI PRODUSE, INFAILIBILE ÎN PREVENIREA CIUMEI. Către orele șase dimineața, toate aceste ziare încep să se vândă la cozile care se instalează la ușile magazinelor, cu mai mult de o oră înainte de deschidere, apoi în tramvaiele care sosesc, ticsite, din cartierele mărginașe. Tramvaiele au devenit singurul mijloc de transport și merg foarte greu, cu scările și platformele încărcate să plesnească. Lucru curios, cu toate astea, toți pasagerii își întorc spatele, în măsura în care pot, pentru a evita o contagiune reciprocă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și vine momentul în care tăcerea, praful, soarele și ciuma își dau întâlnire în plină stradă. De-a lungul marilor case cenușii, căldura se revarsă fără încetare. Sunt lungi ceasuri captive care sfârșesc în seri fierbinți prăvălindu-se peste orașul ticsit și flecar. În primele zile de căldură, ici și colo, și fără să se știe de ce, serile erau pustii. Dar în prezent, prima răcoare aduce o destindere, dacă nu o speranță. Toți coboară atunci pe străzi, se amestecă în vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Și totuși Uri era aici, cu ea, refuzându-și acel calmant pentru durere. —Intră. Aprinse lumina într-o cameră care se afla, din fericire, în partea opusă bucătăriei în care găsise ea cadavrul lui Rachel Guttman noaptea trecută. Era mică, ticsită, din podea până în tavan, de cărți. Mai erau și teancuri întregi de hârtii, ordonate și nivelate, așezate pe orice suprafață disponibilă. Pe un birou obișnuit, în mijloc, mai degrabă o simplă masă, se aflau un calculator, un telefon și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
între timp nu mai era acea drăgălașă fustiță cloche cerută de rigorile speciei, privea pe fereastra palatului unde o închisese Ozymandias. Era o închisoare plăcută, luxoasă chiar. O alta în locul ei s-ar fi bucurat de sărurile de baie, dulapurile ticsite, mesele așternute cu olandă fină ca-n pictura lui Frans Hals. Așa ar fi fost normal, căci prietenia sculptorului îi cultivase gusturile și o rafinase tocmai în sensul de care a profitat până la urmă irezistibilul său rival. Dar tocmai ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
rapoarte, de privit peretele gol din biroul lui și de suportat un șef înăcrit. Paisprezece zile de trezit la șase dimineața, de luat în grabă un mic dejun prost, de îndurat frigul în stradă, de așteptat o oră un autobuz, ticsit și rău mirositor, și de îngrijorare la posibilitatea de a ajunge cu întârziere. Paisprezece nopți de întors cu același autobuz, de îndurat același frig, de mâncat prost și fără poftă și de căzut istovit în patul dintr-o cameră înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Alice îi trecuse prin minte să facă ordine, dar de fiecare dată abandonase ideea în favoarea a ceva mult mai presant. Acum, însă, părea a fi momentul potrivit. Alice a deschis ușa, care a căzut cu promptitudine, și a privit rafturile ticsite. A tras coșul de gunoi - o fostă cutie de vopsea- și a început să curețe locul. Alice era absorbită de această treabă când cineva din spatele ei a zis: Hei! cu un mârâit sugestiv, scos pe o voce joasă. Alice a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
participat În cei 16 ani postdecembriști, n-a fost prezentă atât de numeroasă lume și n-au vorbit atât de mulți participanți ca la acest real eveniment cultural, constând În prezentarea memorialului „Noi nu am avut tinerețe”. Sala era literalmente ticsită, nerămânând vreun loc liber nici În picioare pentru ultimii sosiți, care de aceea aveau să fie nevoiți a-și reprima bucuria participării, făcând cale Întoarsă. Fiind unul dintre privilegiații posesori ai celor trei ediții, primite toate În cursul anului 2005
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
-o sută de lei, cât îi mai rămăsese după cumpărarea biletului de tren și care în fond îi fuseseră dați de moș Costache, conform unui aranjament, prin secretariatul internatului, ca bani pentru mici cheltuieli. Scoase un portmoneu în care ședeau ticsite câteva monede de argint. - Numai cinci lei, zise Costache, ochind portmoneul.Felix îi întinse o piesă groasă și mare. - Da pâinea, sări Marina, care n-ai plătit-o de două săptămîni! Moș Costache își mai ciupi puțin fruntea și repetă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ale lui. Împărți ultimele firimituri, își scutură fusta și se ridică : — Să nu mă mai cauți, îi spuse. Noi doi nu putem fi vii în același timp. Privi, înainte de a intra în spital, în lungul străzii și al parcării deja ticsite. Se întrebă când va înceta să se mai uite așa, peste umăr, dar răspunsul se pierdu în saluturile pe care le împărți în stânga și-n dreapta. Camera anesteziștilor era, ca de obicei, goală, se duseseră deja în saloanele de reanimare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a catapultat într-o groapă din care a ieșit boțit rău de tot abia peste un sfert de oră. Ar fi evitat creanga cu ghinion de care se sprijinea în timp ce se căznea să apuce o ramură ceva mai mare însă ticsită cu flori de tei numai bune pentru ceai și care s-a rupt aterizând împreună pe o suprafață de teren presărată ici acolo cu prundiș, ici acolo cu spini. Ar fi evitat poate chiar și accidentul, cu patinele, care era
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
interiorului unde sălășluiește Dionis: "în alt colț, un pat, adecă câteva scânduri pe doi căpriori, acoperite c-un mindir de paie și c-o plapomă roșie" (Eminescu: 2011, II, 37). Odaia lui Toma Nour reia intratextual prototipul interiorului simplu și ticsit de cărți specific eroilor eminescieni și, probabil, sugestiv pentru un model biografic mai mult sau mai puțin apropiat: "într-un colț al casei, la pământ, dormeau una peste alta vro câteva sute de cărți, visând fiecare din ele ceea ce coprindea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și de evaluare adecvate, astfel încât elevii să-și fixeze norma gramaticală conform căreia, în limba română, sunetele cs și gz se redau în scris, prin litera x și, totodată, să rețină și cuvintele care se scriu întotdeauna cu cs : Alecsandri, ticsit, rucsac, micsandră, cocs. În clasa I, elevii se familiarizează și cu scrierea substantivelor comune de genul masculin, nearticulate și articulate, prin citirea și scrierea acestora și, cu deosebire, prin exerciții de pronunțare a substantivelor articulate, pentru a preveni tentația sau
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
inimă și un gol în stomac ca la alunecarea pe un tobogan foarte abrupt. La câte o aluzie politică mai tare, la cenaclu sau la teatru, "îngheța" o sală întreagă. Dar și în fotoliul tău din camera ta cu biblioteca ticsită, cu picturi frumoase pe pereți, cu flori peste tot, cu pick-up și magnetofon, cu mașină de scris pe birou, cu tot acest blindaj prin care nu trecea nimic din viforul de afară (așa am supraviețuit cu toții), și în intimitatea micului
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Radu i-l dăruise și la care până acum ținea foarte mult, vrând să-l arunce pe fereastra trenului, ca apoi să-l mototolească cu mâinile, tremurând de nervi și să- l ascundă în geanta de voiaj printre pachetele bine ticsite, țâșnind în lacrimi amare și ștergându-și fruntea de sudoare rece. La cumpăna dintre ani, în toate curțile satului L., se auzeau strigăte de veselie, urări de tot felul, unii cântând ”la mulți ani”, în timp ce bătaia clopotelor aducea un plus
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
de la vb. tiskatĭ „a strânge, a presa”; a se vedea rom. a ticsi „a umple până la refuz”. Fără k din tiskatĭ există tot în slavă forma tesatĭ „a ciopli lemnele”, în rom. a teși, teslă. Forma adjectivală este tesen „strâns, ticsit, înghesuit”, care s-a întâlnit în baza traco-latină cu lat. densus >des, vb. denseo „a îndesi, a condensa”. Formele tracă și latină sunt contrase, cum arată engl. together „împreună” și germ. gesamt „tot, întreg”, ca și formele cu g, precum
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Ce-n public niciodată nu este înjosit; Plăcut prin rațiune, el nu vrea s-o provoace. Cât pentru falsul comic cu groase echivoace, Ce are drept spectacol tot glume uricioase, Să meargă, dacă-i place, pe treptele glodoase, Netrebnica mulțime ticsită unde șade, Și slugilor să joace acele mascarade." (Tr. rom. de A. Naum, n. tr.) 48 "Prin asta al seu teatru Molière ș-au ilustrat Cununa aceea mare el poate ar fi luat; De n-ar fi fost atâta poporului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Era ca și cum cineva l-ar fi pocnit În măruntaie din nou, fiecare convulsie producându-i valuri de durere În stomacul său plin de cicatrici. Clădirile unu, doi și trei erau pline cu cadavre de animale. Numărul trei nu era tocmai ticsită: mai erau cam trei-patru metri pătrați de ciment gol, neacoperit cu cadavre, dar plin cu un mâl galben și gros. Muștele moarte pocneau sub picioare. Undeva, pe la grajdul numărul doi, Logan se răzgândise: Insch nu era cineva care Îl pedepsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
numesc des-cerul meu. Exilul! Proscrierea! Și ce experiențe intime, chiar și religioase, îi datorez! Întâi acolo, pe acea insulă Fuerteventura, pe care o voi iubi veșnic și din străfundul rărunchilor, în acel azil al Domnului, iar apoi aici, în Parisul ticsit și debordant de istorie omenească, universală, mi-am scris sonetele, pe care cineva le-a comparat, ca origine și intenție, cu Pedepsele scrise împotriva tiraniei lui Napoleon cel Mic de către Victor Hugo pe insula lui, Guernesey. Ele însă nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]