249 matches
-
sensul batjocoritor e general și stabil. Gestul (care poate fi amplificat prin repetare cu ambele mâini, una în prelungirea celeilalte) e atestat în literatura universală într-un celebru pasaj din Rabelais, descriind înfruntarea dintre Panurge și englezul Thaumaste. Termenul românesc tiflă este, așa cum arată toate dicționarele noastre, un împrumut din neogreacă; sensul de bază al cuvântului grecesc τυϕλα este însă „orbire” și legătura semantică dintre cuvânt și etimonul său nu este deloc transparentă; dicționarul lui Tiktin explică totuși că gestul era
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
și legătura semantică dintre cuvânt și etimonul său nu este deloc transparentă; dicționarul lui Tiktin explică totuși că gestul era însoțit în grecește de o formulă-imprecație care invoca orbirea. Acest detaliu etimologic ne permite să legăm expresia a da cu tifla de o altă intrare de dicționar: în Dicționarul limbii române (Tomul VII, partea a 2-a, Litera O, 1960) există o formă oarba, definită ca „exclamație ironică la adresa adversarului care părăsește lupta și fuge în mod laș”. Sursele sunt din
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
Gloata strigă: «Oarba!»”; „Strigau în urma lor: «La oarba!... la oarba...»”). Expresia a da cu oarba (înregistrată de Dicționarul academic al lui Laurian și Massim și de I. Zanne în Proverbele românilor, vol. II, 1897) este echivalentă cu a da cu tifla. În Dicționarul lui Laurian și Massim apar și exclamația oarba și construcția a striga oarba cuiva. E limpede că formula agresivă a circulat atât ca împrumut din grecește (tifla), cât și într-o traducere adaptată (oarba); în secolul al XIXlea
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
Proverbele românilor, vol. II, 1897) este echivalentă cu a da cu tifla. În Dicționarul lui Laurian și Massim apar și exclamația oarba și construcția a striga oarba cuiva. E limpede că formula agresivă a circulat atât ca împrumut din grecește (tifla), cât și într-o traducere adaptată (oarba); în secolul al XIXlea ambele forme erau destul de frecvente. Heliade Rădulescu folosea exclamația în Imnul dracilor - „Oarba, Satan! Oarba, Satan!” (Opere, I, 356); la Caragiale, aceasta apare, tot într-un context violent, între
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
plonjarea Norei Iuga în literatura cea mai pură, între postmodernismul românesc și Aktionsgruppe: „Se făceau mari eforturi de înnoire a limbajului, a expresiei, se făceau incursiuni în trecut, încercări de a înnoda un lanț întrerupt sau de a da cu tifla (Levantul), poezia era «la umbra textelor în floare». În tot acest timp, în tabăra nemților noștri se citea pe rupte Brecht, Bierbaum și Brinkmann, dar și O’Hara, Salinger sau Truman Capote... Pe americani îi citeau și optzeciștii noștri pe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3498_a_4823]
-
așa, oricum nu se uitau la ea decât snobii... Înfățișarea grafică a unei publicații își are, firește, importanța în succesul sau eșecul demersului. Dacă nu ești „The New York Review of Books”, adică o instituție care-și permite să dea cu tifla schimbărilor, atunci reinventarea periodică e obligatorie. Nu cunosc multe alte exemple de reviste culturale (firește, „Times Literary Supplement”) care să respingă ideea de înnoire a hainei grafice. Statutul „iconic” de care se bucură revista lui Robert B. Silvers a ținut
Speranța de celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3574_a_4899]
-
le duc în pod. E curios să aibă atâta chef de viață un om pe care nu-l atrage mai nimic. Slavă Domnului, am ajuns la vârsta când pot arde gazul fără să mă simt vinovat. Așa că-i dau cu tifla inconturnabilului supraeu posomorât. Am de scris patru pagini de proză belferistică în cam zece zile și-mi tot spun, degeaba, astăzi mă apuc. E dimineață, stăm de vorbă despre programul săptămânii. Adică, ce ar fi mai important de făcut. La
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3598_a_4923]
-
asumat total, ba chiar nițel exhibiționist. Metodele lui Vlad Drăgoi sunt niște exerciții stilistice cam prea coerente de Gică- Contra, înglobând relatările unui ins blazat și cinic, teribilist și naiv, care-și face un adevărat program din a da cu tifla convențiilor sociale de tot soiul. Primul nivel al frondei se îndreaptă, evident, împotriva familiei: „de ce ați vândut casa cu grâu mie nu/ mi-ați zis nimic și acolo voiam să fac filme/ cu iepuri jupuiți găini ca în nekroromantic 1
Horror show by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3418_a_4743]
-
pe zid, un reflex luminos între oglinzi paralele. încât se știe că sunt, și chiar într-un număr considerabil, însă nimeni, nimeni nu poate aduce dovada. Ca să nu mai vorbim de strigoi, stafii, vampiri, egregorii. Sunt, și ne dau cu tifla. Noi nu vom mai fi, ele vor rămâne. în mediul diurn, o lume întreagă, bărbați, femei, procurori, toate cele trei sexe, caută pretutindeni, cu disperată obstinație, iar cei mai mulți înnebuniți, niște entități de astă dată în carne și oase, cu înfățișare
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
trecutului", începe să trăiască. Și a trăit, sfidînd, acum, de la sigură distanță teoriile unui om care povestește dar nu, nu-și mai recunoaște pielea de-altădată: ,De data asta, nu eu, ci neghioaba se vîră pe fir, îmi dă cu tifla, hai, băbătie, trage-i un comentariu!". Gîlceavă, bine făcută din efecte de text, între femei ieșite una din alta, fără să mai poată intra, vreodată, la loc și, mai ales, umorul lancinant al păgubașului. Comedia comediei cu neveste fericite. A
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
o parte, lumea petrecăreților de nevoie care, într-un oraș cu gene orientale, cu rahagii și bragă rece, își țin și ei rangul cum pot, la reuniuni simandicoase cu iz de baluri răsuflate. Făcînd parte din ea, și totuși aruncîndu-i tifla, sînt cîrcotașii de soiul lui Haikis, culcușit într-un vagon abandonat pe șine, sau Poldi. Apoi, oamenii cu adevărate probleme. Stăneștii, care praf se fac într-un accident de mașină, cînd să plece la Constanța, la fina Rica, în micul
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
traiul decent și bani bine drămuiți ca să evite băutură. Și soarta pare să-i surâdă: a cunoscut o femeie plăcută și bogată, s-a îndrăgostit că în anii tinereții, cunoaște în sfârșit siguranță și fericirea, poate să le dea cu tifla celor din clanul Koch. Totul până începe să uite. Semnele pierderii memoriei se înmulțesc și Konrad Lang pierde legăturile cu realitatea și prezentul, dar boală activează amintiri depozitate în stratul adânc al memoriei. Abia acum Elvira Koch simte pericolul, pentru că
Memoria ca teritoriu periculos by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3885_a_5210]
-
șomer și mă blama pentru bucuria mea, la angajarea ca funcționar „la stat”). Acum mă tem că voi fi „liberă”, dar pe linia moartă. Deci nu mai știm să fim liberi, șomeri, pensionari, liber-gânditori și... săraci; liberi să dăm cu tifla unor șefi, să dormim, să fim bolnavi, să sictirim - să ne fie urât și... și să nu mai vrem nimic de la nimeni. Doar liniștea cimitirului de la Gruiu, din noaptea de Înviere - când toate mormintele sunt luminate cu lumânări aprinse... când
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
Comentînd versulețele Dîmboviță, apă dulce/Cin’ te bea nu se mai duce, Bilciurescu nota că autorul lor "avea probabil, cum zice termenul vulgar, orbul găinilor, căci dacă ar fi avut văzul și gustul ca toată lumea, i-ar fi dat cu tifla cam așa: Fie vorba între noi,/Cin’ te bea, te bea noroi " Aprecierea nu l-ar fi flatat prea tare pe Pappasoglu, care își începe și își închide cartea cu binecunoscutele rime, convins însă de adevărul lor. Așa cum erau convinși
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13681_a_15006]
-
că Violeta e victima sigură, după ce a stabilit cu aceasta locul unde urma să se întâlnească, a trimis un mesaj lui Eugen despre ceea ce urma să se întâmple. Eugen sigur pe nevasta lui, a mers doar pentru a da cu tifla celui care-l atenționase. Lumea s-a prăbușit în jurul lui când a văzut pe Violeta, iubirea vieții lui, în brațele fostului coleg. A plecat bulversat, neștiind pe unde merge, a rătăcit așa trei zile. În cea de-a patra zi
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383871_a_385200]
-
peste alta, era plăcut în odaia princiară. Dacă n-ar fi fost și pâhăniile de pureci, pe care le împărțea frățește cu cei trei dulăi ai lui, bătrânului i-ar fi fost chiar bine și i-ar fi dat cu tifla reumatismului de care suferea. După întoarcerea alaiului la castel, Glad fugise la Ruxandra, nevasta lui, provenită de pe plaiurile Moldovei actuale, pe care o bănuia de legături, nu tocmai conjugale, cu medicul de familie, senior Cioccanelo din Raguzza, și îndemna pe
DIN CICLUL: POVESTIRI ISTORICO-FANTASTICE DESPRE RAMUNC SI MESSENGER de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383281_a_384610]
-
ocheau întruna și dădeau greș de fiecare dată. Gărzile naționale și soldații râdeau ochindu-l. El se culca la pământ, apoi se ridica, se ascundea în dosul unei porți, țâșnea, pierea, se ivea iar, fugea, se întorcea, răspundea mitraliei cu tifla și fără încetare, prăda cartușe, golea cartușiere și-și umplea coșul. Răsculații, gâfâind de frică, îl urmăreau cu ochii. Baricada tremura; el cânta”. M-am gândit atunci la noi, copiii de astăzi, cu vârste apropiate de vârsta lui, provenind din
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
Giotto Îl ridica. — Se pare că orașul vostru capătă proporții uriașe, messer Alighieri, odată cu Înfumurarea voastră, a florentinilor. Dar și la Siena, concetățenii mei au așezat fundația celui mai mare dom al creștinătății. De pe acoperișul lui o să vă dăm cu tifla, vouă, florentinilor, și În jos, până la papa de la Roma, zise Cecco, făcându-i din degete semnul cu pricina. Dante nu izbuti să Își Înfrâneze un zâmbet. Parcă Îl vedea: Cecco, În vârful unei clopotnițe, ocărând cu gestul acela scârbavnic. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și o zbughi de partea cealaltă a străzii, strecurându-se printre trecătorii care se apropiau curioși și făcându-se nevăzut În masa de capete, după ce Îi adresase poetului un gest obscen. — Sunt prior al Florenței, animalule! Să-i dai cu tifla cățelei de maică-ta! strigă Dante În timp ce falsul cerșetor Îi pierea din vedere. Tersit mizerabil! mai avu puterea să adauge, gâfâind de efort și de enervare. Zări cum un tânăr ieșea din mulțimea de curioși și o lua pe urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de parcă dormea în ea, Maestrul nu putea să treacă de această putere care se numește memorie și, paradoxal, toate imaginile alea îi aminteau de uitare, pentru că el, de fapt, vroia să o uite și nu putea. Atunci, supărat, dădea cu tifla: eu nu fac nimic în grădina aia de acolo, mi-e scârbă, toți merii ăia, florile, caprifoiul, straturile, lucerna, legumele, căpița de fân, pârâul, mie nu-mi mai spun nimic, astăzi n-am timp să le văd, nici să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > CU TIFLA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 379 din 14 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Cu tifla Mi-a năvălit toamna în suflet cu toți pasteliștii, vălătucind frunze galbene tristețea miriștii. Poate că e același decor, numai eu sunt
CU TIFLA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361309_a_362638]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > CU TIFLA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 379 din 14 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Cu tifla Mi-a năvălit toamna în suflet cu toți pasteliștii, vălătucind frunze galbene tristețea miriștii. Poate că e același decor, numai eu sunt altul. Am ajuns modestul citadin și măsor asfaltul. Culorile se amestecă, de la galben, la mov. Sunt cu toate
CU TIFLA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361309_a_362638]
-
în frescă. Un critic poate fi savant, venind să măsoare, probând că toate s-au spus demult, cu altă culoare. Îți poate aminti cu reproș de locuri comune, sucește, inventează vorbe, bizare să sune. Fără să vreau am dat cu tifla, nu am scris un pastel. Criticul nu se obosește Să caute model. Aș vrea să fiu la conac, la vii cu araci catarge - e semnul plecărilor noastre spre zările large. Aș vrea să fiu modern Robinson, să scriu mari poeme
CU TIFLA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361309_a_362638]
-
large. Aș vrea să fiu modern Robinson, să scriu mari poeme, fără toamne, frunze galbene, ieșite din vreme... Dar mă plimb prin toamnele mele de vise și doruri, înscrise pe zările-ntinse în amplele zboruri. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Cu tifla / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 379, Anul II, 14 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CU TIFLA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361309_a_362638]
-
unele autoportrete se confundă pe sine în peisaj. Nu ține cont de nici o regulă prozodică. Un non - poetic voit ! Scenariile nu sunt complicate, reține spontaneitatea și extragerea esențelor. Ies în evidență aerul sensibil, foamea de lirism, deși uneori dă cu tifla prin meșteșugul poetic. De aceea, poemele, să le zicem totuți poezii, nu sunt atât formele prozodice pe cale mai veche sau mai nouă, ci gând grav, pur, tăios, incitant. Ele pulsează de vibrații nebănuite, ignorate la o lectură ușoară. Peste pagini
PAROLA CARE DESCHIDE CALEA VIEŢII ESTE IUBIREA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349354_a_350683]