1,584 matches
-
m-am născut pe 15 ianuarie (ziua lui Eminescu! ) 1991 în orașul Tighina - sau Bender cum i se mai spune - din Transnistria. Am copilărit în Chișinău, alături de bunica din parte tatălui care m-a crescut, mama trăind și lucrând în Tighina și având grijă de cele două surori. Pe mama o cheamă Galina, s-a zbătut din greu să ne crească... A lucrat toată viața croitoreasa, dar acum nu mai poate lucra deoarece a cam lăsat-o vederea... poate de la atâta
INTERVIU CU NICOLAI BIRULIN, UN TÂNĂR TRANSNISTREAN CARE IUBEŞTE ROMÂNIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 47 din 16 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345113_a_346442]
-
plăcut mai mult? La Bender sau la Chișinău? Nicolai BIRULIN: Nu pot să zic că mi-a placut mai mult într-un loc sau altul... Copilăria la Chișinău a fost la fel de interesantă și plină de aventuri că și adolescență în Tighina. Din prima perioadă a vieții nu îmi mai amintesc prea multe. Totuși mi-am făcut un prieten încă de când frecventam grădiniță, prieten pe care îl mai am și acum. Îl consider cel mai bun prieten din Chișinău și legătura mea
INTERVIU CU NICOLAI BIRULIN, UN TÂNĂR TRANSNISTREAN CARE IUBEŞTE ROMÂNIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 47 din 16 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345113_a_346442]
-
România visăm încă din clasa a IX-a! Era vorba să merg să fac liceul în România, dar mama m-a oprit motivând că sunt prea mic și nu voi putea supraviețui singurel în străinătate. Astfel, am continuat liceul la Tighina. La „Alexandru cel Bun”. Anii de liceu, au fost ani decisivi în „romanizarea” mea. Au început să apară materii la care eram printre primii: matematică, informatică, chimia, mai tarziu chiar și... istoria. Am inceput sa conștientizez că nu sunt inferior
INTERVIU CU NICOLAI BIRULIN, UN TÂNĂR TRANSNISTREAN CARE IUBEŞTE ROMÂNIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 47 din 16 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345113_a_346442]
-
unul dintre cei docili care acceptaseră absorbția la comuniști, Novicov mai gira și funcția de secretar general la Ministerul Artelor, condus de fapt de secretarul general Nicolae Moraru care, tot așa, vorbea româna cu accentul din copilăria mahalalei alogene din Tighina; și, tot Novikov, mai făcea rotiri la conducerea oficiosului „Flacăra” al Uniunii Sindicatelor de Artiști, Scriitori, Ziariști cu Ion Vitner, dentist bucureștean trecut pe la avangardiștii cărora le făcea plombe și extracții și ajuns activist prin „Ajutorul roșu”. E vorba de
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
ajungă în Cosmos, eu am visat viața întreagă să trec Prutul. A murit și visul nu i s-a împlinit, să-și vadă patria întregită. La sfârșitul volumului autoarea ne propune o retrospectivă asupra istoriei cetăților Moldovei, Hotin, Cetatea Albă, Tighina, Soroca, Caliacra, cetățile-simbol ale României interbelice. „Pământul care doare - cealaltă Românie” este cartea de conștiință publică a Marianei Cristescu, a unui „gazetar pentru care Patria înseamnă infinit mai mult decât scrie în toate dicționarele lumii...” Prof.univ. Dr. CORNEL SIGMIREAN, istoric
PĂMÂNTUL CARE DOARE, CRONICĂ DE PROF.UNIV. DR. CORNEL SIGMIREAN, ISTORIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345367_a_346696]
-
să trimită o divizie a Armatei a Xl-a care intră în Chișinău pe 13 ianuarie. Generalul Prezan declară că armata a venit pentru a aduce ordinea și pacea și că ea va respecta autonomia și libertatea. Bolșevicii se retrag spre Tighina. Mărturiile diferă în privința primirii făcute trupelor române. Istoricul Ștefan Ciobanu scrie în 1929: În fapt, chemarea trupelor române în Basarabia nu este decît un act natural, un ajutor frățesc acordat micii republici de același sînge și o consecință logică a
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
își găsiseră refugiu în Basarabia. Nemulțumiți de felul în care au fost tratați de autoritățile române, bolșevicii fac o propagandă intensă și sistematică împotriva românilor. [...] Luptele pe care armata română le-a dus cu ocazia ocupării Basarabiei, la Chișinău, la Tighina, la Cetatea Aibă și la Vîlcov au fost lupte cu comandanții bolșevici străini de Basarabia". Brătianu, în cartea sa Basarabia. Drepturi naționale și istorice, apărută la București în 1943, afirmă: "Lupte violente s-au dat în jurul Tighinei. Numai după trei
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
la Chișinău, la Tighina, la Cetatea Aibă și la Vîlcov au fost lupte cu comandanții bolșevici străini de Basarabia". Brătianu, în cartea sa Basarabia. Drepturi naționale și istorice, apărută la București în 1943, afirmă: "Lupte violente s-au dat în jurul Tighinei. Numai după trei zile de lupte pe străzile orașului, bandele roșii au fost respinse dincolo de Nistru. Basarabia se găsea în afara oricărei amenințări, iar Sfatul Țării era în măsură să-și reia activitatea". Pe 24 ianuarie, în ședință solemnă, este votată
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
opt pînă la nouă sute de participanți. În 1920 vor fi recrutați 10.000 de auditori. Sînt distribuite hărți ale României Mari și portretele familiei regale. Cu toate acestea, apar adesea rezistențe: un inspector aflat în vizită într-un district din Tighina, în 1925, descoperă cu indignare pe pereții unei clase portretele familiei imperiale ruse și scene din războiul ruso-japonez! Basarabia este un spațiu pe care războiul, revoluția de la 1917-1918 și chemarea revoluționară lansată de pe celălalt mal al Nistrului, începînd cu republica
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
se ridică împotriva deciziei de înaintare dincolo de Nistru. Regele își exprimă dezacordul refuzînd să meargă pe front în momentul în care acesta se află dincolo de limitele teritoriului românesc. Mihai povestește că îl însoțea cu plăcere pe Antonescu în Basarabia, la Tighina sau la Cernăuți. Mai tîrziu, Antonescu insistă ca regele să meargă la Odessa și în Transnistria. Nu avem ce căuta acolo, îi răspunde suveranul, nu este un pămînt românesc. Nu merg acolo." Între 1942 și 1943, cînd raportul de forțe
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
avea la granițe trupe aliate, ci, dimpotrivă, era înconjurat pe tot flancul dunărean de puternice concentrări inamice, adică otomane; cel mai inofensiv gest de trădare ar fi însemnat atragerea oștilor otomane și tătare; i s-a poruncit să meargă spre Tighina; a pornit pentru a ajunge la conacul său de la Gherghița și, în schimbul unor mari sume de bani, a smuls porunca de a se opri acolo; s-a mutat apoi lângă Urlați, loc care permitea fie contactul cu trupele ruse în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și latină, turcă și tătară, polonă și italiană), A. a fost timp de cinci ani (1709-1714) secretar de cancelarie și interpret al regelui Suediei Carol al XII-lea, aflat, după înfrângerea de la Poltava, în refugiu basarabean, în satul Varnița, lângă Tighina. Relațiile sale la Poartă și serviciile aduse suedezilor nu-i impun scrupule de fidelitate, căci întreținea relații epistolare și cu hanul tătarilor, dușmanul regelui. Ulterior, calitățile sale diplomatice sunt bine apreciate la Curtea Moldovei, unde dobândește și ranguri: mare „ușeriu
AMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285327_a_286656]
-
se disting ușor la noi în toponimie: Novaciul (în Gorj), în Vrancea, iar în Bucovina și Basarabia, întâlnim localități cu terminația în -ăuți: Părhăuți, Milișăuți, Colincăuți, Popăuți, Frătăuți, dar și în -ovăț, precum Volovăț, Iaslovăț, ș.a. Localități ca Tigheciu sau Tighina indică o "diagonală" de penetrație slavă. În schimb, râurile moldovenești între Siret și Nistru au denumiri turanice (Prut, Bârlad, Covurlui), ca și lacurile din sudul Basarabiei (Cahul, Ialpug, Cătlăbuga), dar Bistrița, Moldova sunt slave. În Câmpia munteană, avem nume de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dovada existenței unor localnici destul de organizați pe văi și pe grupe de sate. Alături de aceste "boierii", sunt vechile formațiuni populare, deja menționate: Câmpulungul Moldovenesc, "Câmpul" lui Dragoș, "Cobâle" în Vrancea și în Tigheci. Apoi, erau cetăți la hotar: Hotin, Țețina, Tighina, și cele bizantino-genoveze: Licostomo și Moncastro. Mai erau colonii de populație străină: ceangăii cu așezările lor de la minele de argint de la Baia și coloniile de sare de la Tg. Ocna, centre de stăpânire ungurească la est de Carpați. Treptat, pe măsură ce teritoriul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la românii din Transilvania și Maramureș.37 Lui Bogdan i-a urmat fiul său, Lațcu (1367-1374), "nume rutean" (Iorga), care avea datoria imperioasă de a continua "cruciata", izgonind pe tătari, oprindu-le în robie țiganii și înaintând până la Hotin și Tighina. Altfel, notează Iorga, nu știm mai nimic despre această domnie de cucerire și luare în stăpânire pur militară. N-avem nici un document, nici o monedă. Lațcu urmase tatălui său, mama nu i se cunoaște, n-avem nici un act de la eleste o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
, Leonid (1.III.1930, Talmaza, j. Tighina), istoric literar și folclorist. Este fiul Pelaghiei (n. Gonciarov) și al lui Ilie Curuci, țărani. Și-a făcut studiile superioare la Institutul de Învățători din Tiraspol (1949-1951) și la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău (1952-
CURUCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286607_a_287936]
-
COLOȘENCO, Mircea (3.VI.1938, Căinari, j. Tighina), istoric literar și editor. Este fiul Nataliei (n. Musteață) și al lui Petre Coloșenco, învățători. Între 1960 și 1965 urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. În 1969, a absolvit și cursurile de biblioteconomie ale
COLOSENCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286334_a_287663]
-
, Alexie (16.III.1888, Căinari, j. Tighina - 13.VIII.1917, Chișinău), poet, traducător și eseist. Este fiul Nadejdei (n. Neaga) și al lui Mihail Mateevici, preot. Își petrece copilăria în satul Zaim. Studiază la școala duhovnicească (1897-1902), la Seminarul Teologic din Chișinău (1902-1910) și la Academia Teologică
MATEEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
politic otoman și după păcile de la Karlowitz din luna ianuarie 1699. Pe lângă efectele dezastruoase, pe plan economic (provocate de refugierea și staționarea, la Bender, o cetate scoasă cu aproape două secole mai înainte de sub jurisdicția Moldovei, când purta denumirea de Tighina, și trecută sub cea a Porții Otomane), bătălia de la Poltava și-a pus pecetea și asupra statutului lor juridic. Fenomenul s-a concretizat în grava sa alterare ca urmare a introducerii de către Poarta Otomană a unui nou sistem de exercitare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în satul Susleni (Orhei), fost deputat în Sfatul Țării, care a urmat studiile la Facultatea de Litere și Istorie a Universității din Iași și la Sorbona, ulterior profesor la Universitatea din Iași; Ștefan Ciobanu, născut în 1883 în satul Talmaz (Tighina), absolvent al Facultății de Litere a Universității din Kiev, fost profesor la Facultatea de Teologie a Universității din Iași, cu sediul la Chișinău, și la Universitatea din București, iar în anii 1942-1948 vicepreședinte al Academiei Române; Anton Crihan, născut în 1893
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în perioada 1923-1936 a exercitat funcția de Ministru al Industriei și al Comerțului. Deputat și senator în mai multe legislaturi din partea PNL. A dispărut din viață în închisoarea de la Sighet (Giurescu, Amintiri, p. 473). • Născut în 1887 în satul Tomai (Tighina). A studiat Dreptul și a fost membru în Sfatul Țării din partea minorităților găgăuză și bulgară. După Unire a fost deputat în Parlamentul român, Subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii și Domeniilor în guvernul Ion Gigurtu (4 iulie-4 septembrie 1940). După
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a vieții liderilor din Sfatului Țării, mai ales după instaurarea regimului comunist. În acest sens elocvent este cazul lui Ion Buzdugan, născut în 1887 în satul Brânzeni Vechi (Bălți)71, al lui Pantelimon Erhan, născut în 1884 în satul Tănătari (Tighina)72, a lui Teofil Ionciu, născut în 1885 în satul Olișcani (Orhei)73. Revenind la situația din Basarabia de după 28 iunie 1940, ar trebui reținut faptul că vidul creat de refugierea sau arestarea vechii elite interbelice a fost umplut prin
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
păcate, după această primă tentativă de abordare a folclorului românesc G. nu a mai publicat decât o culegere precară (și ca dimensiuni, și ca interes), Din literatura populară de astăzi a Basarabiei, realizată „în vara anului 1918”, în județele Chișinău, Tighina și Akerman. Volumul cuprinde cântece lirice, haiducești, colinde, orații de nuntă, bocete, pilde. Pasiunea începuturilor se mai întrevede în anii maturității în decantarea sensurilor și a etimologiei unor expresii populare sau în formularea punctuală a unor ipoteze asupra originii și
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
VII.1989, București), prozator și poet. Este fiul Alexandrei (n. Galbură) și al lui Vartolomeu Gurduz, țărani. Urmează școala primară în satul natal și termină apoi Școala Normală din Orhei (1936). Un timp lucrează ca învățător în Tvardița, din județul Tighina, și la Umbrărești. Concentrat ca ofițer în rezervă, este trimis pe frontul de Răsărit (1941-1944) și cade prizonier, rămânând în lagăr până în 1948. Din 1951 devine redactor al emisiunilor literare pentru copii din cadrul Radiodifuziunii Române. Debutează cu versuri în 1938
GRUIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287376_a_288705]
-
, Sorana (pseudonim al Sarei Gurfinchel; 18.XI.1913, Comrat, j. Tighina - 10.VI.1956, Paris), prozatoare, traducătoare și publicistă. Părinții, Ghitlea și Isac Gurfinchel, erau destul de înstăriți, astfel încât G., cea mai mare dintre cele trei fiice ale lor, se pregătește acasă cu guvernante străine și își începe învățătura în particular, intrând
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]