496 matches
-
altă satisfacție decât să mă culc în noaptea aceea în patul său și să mă las pătruns de căldura și parfumul trupului ei, să mă lăfăi în voie. A fost singura dată în viața mea când am avut un somn tihnit. Mai târziu, ea s-a mutat în altă cameră. Seara, când mă întorceam acasă, n-o vedeam nicăieri. Nu știam dacă venise sau nu. Și apoi, nici nu țineam neapărat să știu - odată ce eram condamnat la singurătate, la moarte. Căutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pentru a ne pune ordine în viață, nu mai vedem lucrurile cu adevărat frumoase care ne înconjoară, nu mai auzim sunetul interior al muzicii de calitate. Când ne oprim din fuga zilnică spre nicăieri și începem să gustăm plăcerile existenței tihnite, semnificațiile se distribuie altfel, estetica implicită a relațiilor umane profunde capătă o forță nebănuită, devine o împăcare cu lumea și cu propriile vise. Nu mai poate fi evitată nevoia de contemplare și instituire a sensurilor pentru noi înșine, prea des
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
înfășoară în jurul gâtului și dispare în colțul gurii. Și eroina noastră zice: — Dă-o dracului de împărțire. Aici nu-i vorba de case de vis pe care le vinzi doar o dată la jumătate de secol. Nu-i vorbe de cuibușoare tihnite. Dă-o naibii de subtilitate. Pete reci, aburi ciudați, animale de companie agitate... Ei îi trebuiau pereți șiroind de sânge. Îi trebuiau mâini nevăzute, reci ca gheața, care-i smulg pe copii din pat în toiul nopții. Îi trebuiau ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
duce o viață de sihastru, lucrând pământul și îngrijind grădina. Viața familiei lui era foarte grea. La 44 de ani, un incendiu îi mistuie casa. Gospodăria lui ajunge la sapă de lemn. Cu toate acestea, starea sufletească a poetului rămâne tihnită. Era tocmai perioada sa prolifică în creația literară. Poetul își alege, pentru prima dată, drept surse de inspirație, viața și peisajele de la țară, descriind într-un registru epicurian plăcerea traiului rustic, departe de onoruri deșarte. În poezia sa reprezentativă Întoarcere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
venit în Tibet și a devenit suveranul tibetanilor cu păr negru, fiind cunoscut sub denumirea de regele Ghesar. Pentru ca el să îndeplinească misiunea sfântă, aceea de-a învinge și subjuga demonii și monștrii și de-a asigura norodului o viață tihnită și liniștită, autorii anonimi ai epopeii i-au atribuit virtuți excepționale și forțe supraomenești, descriindu-l ca pe un erou în trupul și sufletul căruia erau uniți Zeul, Dragonul și Nian (o zeitate fioroasă din religia primitivă tibetană). După ce-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
simbol al forței, curajului și înțelepciunii. Epopeea descrie faptele a opt generații de eroi ai acestui neam, care au condus poporul în lupta împotriva invaziei și robiei impuse de conducătorii unor etnii străine, pentru obținerea libertății și a unei vieți tihnite. Aceasta este alcătuită din opt părți, Manas este titlul general, iar fiecare parte are propriul subtitlu, precum Manas, Semetei, Seitek, Kainaimu, Saite, Bacha Asele și Bacha Biek, Sumubilaik și Qigetaiyi. Fiecare capitol cuprinde povestea unei generații de eroi, dar cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fim singuri, fără Bau-Bau prin preajmă sau alte sperietori de oameni mari (noi și cu toți Mateii noștri mici și mari de la început până la sfârșit, bine mersi și fără nici o treabă într-o poveste care nici nu mai trebuie scrisă, tihnită și atât), mă înțelegi, până una alta, dacă jigodia nu dispare, ar putea să meargă și așa cu povești și cu scrisori care să ne aducă mai aproape, eu și tu și Filip și toată lumea, dormi Matei, cred că fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-n patru și cu urechile ciulite, să știi că nu vine nici o amenințare, de niciunde, să urci liniștit, cu pași normali, să nu te zgârcești la săru’ mâna, la bună ziua și la răspunsuri cumsecade date vecinilor. Iar în asemenea momente tihnite, când armele sunt puse în cui, când strategiile militare se prăfuiesc, iar redutele sunt părăsite vremelnic de combatanți, devin posibile gesturi și fapte de neimaginat în trecut. Spre exemplu, eu, Filip, care i-am provocat Constantineascăi atâtea crize de furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și nevoia aproape patologică de a mă ascunde sau, În cazul În care acest lucru dă greș sau nu este posibil, de a purta măști. Combinația căpățînă greoaie și membre lipsite de vigoare m-a forțat să adopt un mers tihnit și potolit și, deși ulterior, În decursul vieții mele, mi-a plăcut să-mi Închipui că acesta Îmi dădea un aer metodic și demn, la momentul respectiv nu mă făcea decît să par și mai ciudat decît eram. Nu reușeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
secolului XIX, cu narațiunea lui lineară, cronologie clară, personaje consulare ce-și ocupă cu desfătare propriile domenii în cadrul unui timp și al unui spațiu ample? Îl mai preocupă pe el originile personajului și ale personalității scufundate adânc în trecut, cercetarea tihnită a rădăcinilor, examinarea celor mai subtile nuanțe ale comportamentului social și ale relațiilor personale? Mai are scriitorul autoritatea morală să inventeze o lume suficientă sieși și izolată în sine, să-și domine personajele ca un examinator, cunoscând dinainte toate întrebările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Încă un metru și-și zdrobea țeasta... Îi plăcea să se așeze pe stînca aceea În amurg și să parieze pe viața și moartea marilor albatroși care se Întorceau „acasă” după lungul lor periplu, invidiind senina frumusețe a zborului lor tihnit și Întrebându-se ce simțeau atunci cînd, contemplînd insula, se apropiau, atrași definitiv de o forță stranie, un uriaș magnet ascuns care, o dată pe an, exercita asupra lor o influență irezistibilă, oricît de departe s-ar fi aflat de coastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fiecare dimineață, Oberlus repeta, ca și cum ar fi fost o Îndatorire, același traseu, Începînd din punctul cel mai Îndepărtat din nord-vest și Încheindu-și drumul În dreptul cotiturii pe care o formau pietrele aflate sub stînca Înaltă de la miazăzi, Într-o plimbare tihnită, În care ochii lui albaștri aproape transparenți - singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos - scrutau fiecare plajă și fiecare val, În căutarea amănunțită, minuțioasă și excitantă a oricărui obiect, cît de mărunt, pe care curentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care adesea mocnește la firile liniștite și statornice, mai puțin Înclinate călătoriilor și aventurilor; era de fapt acel tăinuit romantism mic‑burghez care i‑a determinat relația lui față de mare. (Fiindcă el va Înlocui deplasările și orizonturile Îndepărtate prin călătoriile tihnite ale gândului, iar interesul primului nepoțel față de lumea fluturașilor de timbre va fi doar un pretext, ca să nu pară ridicol În ochii celorlalți și chiar În fața sa.) Asta era deci extremitatea peisajului său spiritual care se afla la un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bătucise de atâta somn Împovărător, de atâta Încremeneală a trupurilor, ori când mai palpitase lutul trupului, când mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mâncase de la duritatea diamantină a stâncii grotei. Zăceau cu fața‑n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvâcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcând urzeala părului de cămilă, care se mâncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața‑n sus În bezna beznelor din dealul Celionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum până atunci moțăise ca‑ntr‑un leagăn, scuturat de scâncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele‑i firave, cu măruntaiele‑i secătuite, cu inima‑i tihnită, cu pielea‑i veștejită se lăsa acum În voia sfârșelii, Într‑o suflare lină, simțindu‑se ca un prunc buimac de somn. Nu, acela nu mai era vis, acea sfârșeală, acea iluminare! 18. Înainte să se uite‑n stânga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ideea că de acum înainte va trebui să suporte perindarea atâtor personaje la catedra din fața clasei. Avea experiența orelor de franceză, începute în clasa a II-a, când apariția sporadică a profesoarei de limbă străină le dădea peste cap mersul tihnit și ritmul obișnuit al lucrurilor. Urma să piară acea intimitate de familie cu care tovarășa îi învățase. Încerca aceeași senzație pe care o trăia, de fiecare dată, în fața darurilor din jurul pomului de Crăciun. Ambalajul, legat cu grijă, ascundea o taină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
frânt inimile tuturor cu disperarea pe care n-a reușit să și-o ascundă. Ținea de mână pe băiețelul cel mai mare care, în neștiința celor trei anișori, privea uimit somnul nemișcat al părintelui său și se întreba de ce această tihnită adormire a adunat și întristat atâta lume. Întoarsă de la cimitir, cu sufletul cernit în veșmântul negru, fata constată că îi este interzis să intre în curte. Lipiți de poartă, Anda și Dan refuzau, cu încăpățânare, să se dea la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vină acasă, să-și strângă în brațe iubitele. Pretențios și deosebit de critic, el făcea observații pertinente vizavi de lucrările nevestei și ea se grăbea să remedieze neajunsurile. Cuprinsă de fiorul pasiunii pentru pictură, umplu casa de tablouri. În această stare tihnită o găsi ultima zi de concediu. Întoarsă la muncă, Luana găsi pe birou, în locul mașinii de scris, un calculator. Așa cum prevăzuse, unitatea se dotase cu tehnologie modernă. Nuța Cordel o întâmpină surâzătoare. Doamnă Noia, nici nu știi ce bine-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fi simțit atât de năpăstuită. Dar ea se crezu o prezență incomodă alungată, iar atunci când, urcată în tren, îl văzu plecând fără să-i arunce măcar o privire, o gheară îi strânse inima și căzu sfâșiată pe banchetă. În ciuda vieții tihnite pe care o găsi lângă cele două ființe dragi, ce o așteptară la gară cu o nesfârșită dragoste, ea nu reuși să-și alunge zbuciumul. Aniela se aruncă în brațele mamei și-o copleși cu sărutări, se lipi de pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îngrozitoare. Doar câteva vrăbiuțe zgribulite mai caută de mâncare în frigul iernii. Animalele sălbatice hibernează. Cerbii și țapii cei negri și țintați mai caută hrană; căprioarele gingașe cu picioarele ca niște lujere au adormit; urșii își sug labele în hrubele tihnite; vulpile roșcate mai umblă după mâncare, dorm din când în când; lupul fioros și-a schimbat părul, dar năravul ba; iepurașii fricoși s-au ascuns pe sub zăpadă. Toate animalele visează un vis sălbatic. Pădurarul iscusit mai vine uneori să pună
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ale celor care parcurg cartea, autorul păstrează același ritm lent, didactic în derularea observațiilor sale previzibile - cu totul și cu totul previzibile - asupra vieții: „Vremea nu ne oferă numai zile însorite. Nici viața omului nu este alcătuită numai din zile tihnite și fericite.“ „Mai prețioasă decât averea materială a omului este bogăția spirituală și sufletească.“ ‹ „Stările tensionate din viața de familie pot fi atenuate și stinse mai ușor înainte de a lua amploare“ etc. Din cauza acestui stil ticăit-sfătos, se creează impresia că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
În slujbă la curtea Împărătească din Viena, o răpise pe Antonella, frumoasa fiică a unui colonel, și o dusese cu el În munții Maramureșului. Iată o doamnă pentru care merita să curgă acel Rivulus. Și ar fi curs mult și tihnit doar pentru ea, dacă tatăl ei, colonelul, nu s-ar fi pus În fruntea unei oștiri pline de tunuri și n-ar fi pornit să-și ia fata Înapoi. Numai că n-a biruit a răzbate peste Someș, apă lată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
douăzeci și doi de ani din viața sa, dar de care n-ar fi dorit nicicând să se despartă... Că erau ai lui, ai vieții lui, ai copiilor lui și ai mamei acestora, ai căminului pe care l-a considerat tihnit, care l-a atras ca un magnet către liniște și căldură. Dar iată că totul s-a prăbușit fără nicio urmă de speranță de revenire la normal. Și aceasta nu din cauza intransigenței lui, ci motivat de hotărârea Iosefinei de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
limba și literatura suedeză. „Micul necaz“, spunea el, niciodată „Accidentul“. Sau „Episodul ridicol“. Sau „înghețul meu relevant“. Când se întâmplase, încă nu eram născut. El tocmai rămăsese văduv și tata hotărâse să petreacă Crăciunul la Bostället, căci în această ambianță tihnită avea să fie ocrotit de singurătate. Primise ca dar de Crăciun un pian mecanic marca Hupfeld, să-i cânte acum, când bunica nu mai era. în seara de Bobotează a plecat în pădure, spre Hattstensborgshållet. Tata tocmai privise termometrul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de superioritate - vagi, dar constante - pe care intelectualii români le-a dezvoltat, în bună tradiție galică, relativ la ceea ce se petrece peste ocean sunt, la rându-le, teme demne de înde-lungă meditație. Le-am lăsat, acum, în penumbră pentru a lămuri tihnit sistemul de multipli și submultipli pe care îl incumbă - în discutarea operei lui Steinhardt - recentele aproximații critice de metrologie a lecturii. Pentru că exact despre asta e vorba în titlul acestei cronici. Care e altceva decât un lapsus calami impus de
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]