262 matches
-
două vorbe: burduhănosul Falstaff dorește să intre în casa voastră, să vă ademenească soția, să vă forțeze casă de bani și să vă dezonoreze patul), furia lui Ford izbucnește și se sfârșește la cuvintele fatidice șoptite de Bardolfo peste întunecimea timbrala a orchestrei redusă la corzile grave și suflători: le corna (coarne). În finalul actului I, femeile, împreună cu suflătorii de lemn, și bărbații, împreună cu restul orchestrei, cântă pe ritmuri diferite în timp ce vocea lui Fenoton se ridică deasupra tuturor. Printre replici neglijente
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
îmbinând spontanul și imaginarul specific vârstei cu obiectivele învățării. După conținutul și obiectivele urmărite, jocurile didactice muzicale se pot clasifica în: A. JOCURI DIDACTICE MUZICALE DE FORMARE A COMPETENȚELOR MUZICALE: o jocuri melodice; o jocuri ritmice; o jocuri de diferențiere timbrală; o jocuri pentru însușirea elementelor de expresie. B. JOCURI DE STIMULARE A SPIRITULUI CREATIV, A IMAGINAȚIEI: o jocuri de construire a formei unui cântec; o jocuri de asociere la o muzică dată a unor elemente extramuzicale (imagini, mișcări, descrieri etc.
CÂNTĂM ŞI COMUNICĂM by ELENA SIMINA () [Corola-publishinghouse/Science/493_a_864]
-
colectiv orchestral (mult ocrotit de către conducere), care nu răspunde uneori pe măsura încrederii acordate și a valorilor individuale, care nu lipsesc. Un alt merit revine în alcătuirea grupului de soliști (judicios stabilit de dirijor), folosind voci catifelate din aceeași familie timbrală. Soprana Diana Bucur, mezzosoprana Maria Macsim-Grierosu, tenorul Ricardo Nori și basul Octavian Dumitru au format o grupare omogenă care și-a dat măsura valorii calitative mai ales în „Benedictus”, ca să dau doar un exemplu, dar și în alte intervenții.Realizarea
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
cum stă bine unor profesioniști. BOEMA LA ȚINUTĂ ARTISTICĂ ÎNALTĂ Se întâmplă destul de rar ca într-un spectacol curent, pe afișul oricărui teatru ar fi el, să întâlnești o distribuție atât de omogenă, cu soliști ale căror însușiri vocale, calitativ timbrale asemănătoare se contopesc într-o poftă de a cânta cu toată dăruirea de care sunt în stare. Și încă la un sfârșit de stagiune! Ei bine, iată că la Opera Națională Română din Iași, în seara zilei de 29 iunie
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
în linii ferme, - reducție la limită a confesiunii directe, în profitul obiectivării (întărită de un relativ eliptism al frazei și de absența legăturii aparente în versurile-imagini); iar la nivelul substanței verbale ca atare, avem de-a face cu o unificare timbrală a versului, joc al aliterațiilor, propagare în vers a sonurilor, menită să realizeze - cum va spune Ion Barbu mai târziu - depășirea individualității noționale a cuvântului spre „unitatea fonică a versului”. (Alte exemple concludente ar fi aici versuri ca: „Drum pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
surprindere, dezamăgire, tristețe, durere și resemnare. Remarcabile au fost însă: liricitatea cântului, boltirile rafinate și pianisimele eterice din ultimul tablou. Față de premieră, tenorul Marius Vlad Budoiu a căpătat un plus de încredere în forțele proprii, vocea omogenizându-se cantitativ și timbral, cu momente culminante în: intrare, monolog și, mai ales, în moartea lui Otello. Este inteligent, cultivat, cunoaște bine partitura și subtilitățile stilului, stă bine pe scenă și simte evident, multe dintre trăirile umane ale acestui frământat erou verdian. Desigur, nu
OTELLO, ?n anul bicentenarului Verdi by Lumini?a CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83427_a_84752]
-
totuși o artă temporală, că peisajul din dreptul urechii e bine să plece, să se miște: sonoritățile se schimbă, fie și infinitezimal, de la o secundă la alta, o modulație, un glissando, o cezură, o nouă pulsație, un accent, un incident timbral ori spectral îl modifică ireversibil. Oricât te-ai strădui să o prezervi, clipa sonoră nu poate fi păstrată. Decât doar dacă o abandonezi în favoarea alteia. O altă clipă. Mereu alta. Lucrarea muzicală curge prin clipele pe care le părăsești, una
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
sau alteia. A doua categorie subsumează peisajele sonore pe care le voi numi "ambientale" - deși cuvântul nu e tocmai adecvat, întrucât aceste peisaje ies deseori din neutralitate pentru a deveni intens expresive. De fiecare dată altfel alcătuite, cu o dominantă timbrală sau alta, ele sunt construite prin aglomerarea de obiecte sonore provenind din lumea rurală : pocnete de lemne, bătăi de toacă, glasuri de fluiere și de păsări (inclusiv de buhă rău-prevestitoare), acordaje și pizzicato-uri de instrumente de coarde, clinchete de
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
Lachenmann, Sciarrino. Și tot cu adresă fixă sunt aluziile la categoriile de unde sonore (: sinusoidale, rectangulare, dinți de ferestrău), unde explorate de asemeni de Gérard Zinstag, și în alaiul cărora Grisey jubilează, declanșând procese complexe de transfigurare a lor în aliaje timbrale, formule ritmice ori solo-uri instrumentale, cum este, de pildă, cel al pianului, instrument împins aici către limitele virtuozității tehnice. Limite ce sunt greu de apreciat atunci când e vorba de interpreții ansamblului "Intercontemporaine": Dmitri Vassilakis (pian), Samuel Favre (percuție), Emmanuelle
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
l-a urmărit și l-a călăuzit în mirabila parabolă a devenirii sale artistice. Datorită revelației produse de această rezonanță, chiar dezvoltarea fizică a vocii sale s-a înscris pe o traiectorie evolutivă deosebită conferindu-i un profil sonor și timbral cu totul neobișnuite care aveau să-l impresioneze foarte mult pe viitorul său profesor, baritonul Aurel Costescu - Duca al cărui discipol a devenit la Conservatorul „Astra” și apoi la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București. Maestrul a înțeles valoarea absolută a
Nicolae Herlea ? carisma umanismului vocal by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83385_a_84710]
-
masa de public fiorul acelei așteptări pline de emoție și de dragoste. Am fost uimit de forța sonoră a glasului său magnific emis cu o relaxată ușurință a cărei elasticitate punea în valoare un vibrato fascinant admirabil modulat în nuanțe timbrale de la cele mai strălucitoare la cele mai întunecate. Treptat, l-am admirat în toate celelalte roluri ale repertoriului său. Linia nobilă a cantilenei verdiene era de o eleganță absolută care culmina într-o seducătoare expansiune a acutelor sale legendare. În
Nicolae Herlea ? carisma umanismului vocal by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83385_a_84710]
-
Beethoven, Sonata-Fantezie în sol diez minor, op.19 de Skriabin și Tablouri dintr-o expoziție de Musorgski și-au revărsat armoniile într-o infinită varietate de culori și intensități, fiecare sunet fiind, deopotrivă, sculptural și translucid. Predilecția pianistului pentru coloritul timbral s-a relevat mai ales în Tablouri... de Musorgski. Impetuozitatea interpretării, ca și nuanțele infinitesimale au dezvăluit caracterul orchestral intrinsec al acestei suite, în policromia căreia Ravel va fi descoperit, cu siguranță, soluții inedite pentru propria-i orchestrație. După un
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
aproape complet izgonite în favoarea celor rapide, ariile largi cu desfășurări melodice lipsesc, iar linia este fragmentată în replici - "un parlando vertiginos" care păstrează însă elanul și plastica melodicității. Spațiul muzical este animat de o infinită varietate de ritmuri, armonii, culori timbrale, motive melodice (unele țâșnite de-a dreptul din inflexiunile vorbirii); puținele intermezzi lirice înclină balanța de la râs la emoția sauvă (splendidele arioso-uri ale tinerei perechi de îndrăgostiți, "nocturna" din final). Așa cum remarca în cuvântul introductiv regizorul Cristian Mihăilescu, artiștii
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
caval, fluier, Dorel Burlacu - clape, muzicuță, Gari Tverdohleb - baterie, percuție, xilofon, reuniți în grupul „Trigon” aplaudat ani de-a rândul în țări de pe mai multe continente. Cele două prezențe scenice din Bulgaria și Republica Moldova s-au impus prin diversitate, policromie timbrală și insolit expresiv, ilustrînd în chip sesizabil egida stilistică atotcuprinzătoare ethno-jazz. Recitalurile propriu- zise nu au însemnat însă singurele tentații ale acestei sărbători muzicale: în Clubul „ArtCAFE-La SCENA” de la Casa Avramide au fost oferite fanilor de către subsemnatul (și prezentator al
DOBROJAZZ 2014 by Florian Lungu () [Corola-journal/Journalistic/84115_a_85440]
-
preluat din tradiția lăutarilor locului, limbaj pe care geniul enescian îl adoptă, îl elaborează, în Sonata "în caracter popular românesc". Zicerea doinită - a cărei intimidate cunoaște aici, la Azoiței, o impresionantă bogăție de stări expresive - este împlinită de diversitatea culorilor timbrale; rafinamentul acestora, suplețea adresării, sunt susținute de valorile unui meșteșug stăpânit în mod suveran. întreaga construcție capătă claritate, coerență, o seducătoare expresivitate. în plus, în cele două opus-uri datorate lui Johannes Brahms, în sonatele în re minor și în
La Viena și Berlin sub semnul muzicii lui Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6674_a_7999]
-
fost sublim. În Elisabeta, rol deosebit de dificil, am văzut-o pentru prima oară pe soprana Eva-Maria Westbroek, care se regăsea perfect în partitura cerută de compozitor. Era frumoasă, sensibilă. știa să-și modeleze glasul pentru a reda prin toate culorile timbrale pe care le poseda drama eroinei. De o mare frumusețe a fost rugăciunea ei din actul al III-lea, în care soprana și-a pus în valoare toate aceste calități. Evoluția cântăreței ne-o certifică ca pe o interpretă consacrată
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]
-
avea vocea cerută de partitură. A nuanțat corect anumite fraze, dar, cel puțin pentru mine, nu a reușit să redea acea noblețe pe glas a personajului. A fost doar o interpretare corectă și doar atât. Ne amintim cu emoție culoarea timbrală nobilă a lui Eduard Tumagian în acest rol. Marea dezamăgire, însă, a fost basul Christof Fischesser în Landgraful Herrmann, o apariție ștearsă, fără a fi impunător și puternic ca intenție. Ne punem chiar întrebarea cum e posibil la Covent Garden
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]
-
prima oara numele sopranei americane Kallen Esperian, aleasă pentru a cânta rolul Desdemona, alături de Placido Domingo. Statura și frumusețea celor doi crea un cuplu ideal pentru scenă: mai tânără artista lirica era o parteneră cu glas amplu, de o bogăție timbrala seducătoare. Era emoțională, credibilă, sugera vulnerabilitatea inocentei. Nu am uitat nici articolele în care presa franceză "bombănea" spectacolul (nu pe interpreți) și regia românului Petrică Ionescu, se pare plină de inițiative, dar cam nebunatecă. Erau incriminate "umbrelele" cu care "coristi-cetăteni
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
este atins de grandilocvență ci câștigă în măreția sentimentului nespus, a sentimentului cântat al iubirii, al dragostei ce trece dincolo de viață și de moarte. În schimb, pe parcursul Suitei de balet „Pasărea de foc” de Igor Stravinski, este valorificat spectacolul coloritului timbral al muzicii. Sugestia imagistic poetică este impresionantă. Evocat timbral prin gestul lui Simonov, zborul păsării atinge în suplețe farmecul indicibil al grădinii Edenului! La cei șaptezeci de ani pe care îi împlinește în această perioadă, Simonov se situează la zenitul
Relațiile muzicale româno-ruse: o promisiune, o speranță by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5509_a_6834]
-
nespus, a sentimentului cântat al iubirii, al dragostei ce trece dincolo de viață și de moarte. În schimb, pe parcursul Suitei de balet „Pasărea de foc” de Igor Stravinski, este valorificat spectacolul coloritului timbral al muzicii. Sugestia imagistic poetică este impresionantă. Evocat timbral prin gestul lui Simonov, zborul păsării atinge în suplețe farmecul indicibil al grădinii Edenului! La cei șaptezeci de ani pe care îi împlinește în această perioadă, Simonov se situează la zenitul carierei sale. Este de menționat reacția publicului românesc; în
Relațiile muzicale româno-ruse: o promisiune, o speranță by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5509_a_6834]
-
ansamblu atașat marii tradiții a cântului orchestral, dezvoltat în Rusia de peste două secole, menținut la mare cinste inclusiv în perioada sovietică, revigorat în deceniile din urmă. Este un ansamblu în egală măsură atașat unei viziuni noi, cea care valorizează transparențele timbrale, maleabilitatea dinamică a evoluției orchestrale. Nu este de mirare. Orchestra împlinește în acest an șase decenii de la fondare; este un ansamblu relativ tânăr. Ansamblul a evoluat de o manieră absolut spectaculoasă; în mod special în anii din urmă. Actualul turneu
Relațiile muzicale româno-ruse: o promisiune, o speranță by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5509_a_6834]
-
în do major de Beethoven și cea de a 2-a Simfonie de George Enescu, lucrări apropiate lumii spirituale a dirijorului nostru. Ce poate fi mai seducător - ne aducem aminte - decât o simfonie beethoveniană de tinerețe, revigorând cu transparențele sale timbrale, spiritul vienez al sfârșitului de secol XVIII? Ce poate fi mai captivant decât acest mare opus enescian care stabilește o relație atât de intimă, de pertinentă, între tematica melodică de specific românesc și simfonismul de natură clasico-romantică, o relație pe
Relațiile muzicale româno-ruse: o promisiune, o speranță by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5509_a_6834]
-
Schumann și Johannes Brahms nu l-au simpatizat. Liszt dezvoltă imaginația pre-impresionistă, tematismul romantic de natură poetică, discursul rapsodic, virtuozitatea strălucitoare, aspecte pe care Viniciu Moroianu le stăpânește cu deplină autoritate profesională; dispune de un simț bine orientat al culorii timbrale, cel ce animă viața interioară a muzicii, îi conferă atracțiozitate, o indicibilă noblețe. Publicul bucureștean de concert? Mulți se orientează cu greu între evenimentul autentic și cel ambalat de o reclamă bine regizată. Mulți cedează tentației minimei rezistențe. Cultura recitalului
Muzică de larg consum și muzică by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5102_a_6427]
-
fost laureat al ediției din anul 2007 a Concursului Internațional "George Enescu". Celebra piesă enesciană "Lăutarul", lucrare prezentată la solicitarea insistentă a publicului, a dispus de pertinența abordării în ce privește caracterul rapsodic-doinit al lucrării, de un excepțional simț al valorificării rafinamentelor timbrale, de o înțelegere a funcției ornamentelor specifice acestei muzici; ...în vreme ce realizarea celui de la 2-lea Concert de Serghei Prokofiev are în continuare de câștigat în ce privește vigoarea, tonusul adresării, caracterul volitiv al adresării. Tot Beethoven - dar nu lucrările îndeobște audiate în
Evenimentele muzicale ale miezului de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7627_a_8952]
-
am distins în derularea părții orchestrale introductive a Poemului pentru vioară de Ernest Chausson. Aici ca și pe parcursul celebrei piese „Havanaise” de Camille - Saint-Saens, violonistica lui Alexandru Tomescu s-a distins prin stră- lucire virtuoză, imaginație seducă- toare, fermecător colorit timbral. Ultimele concerte ale stagiunii bucureștene, primele zile de caniculă, au coincis. Din păcate! Curios lucru - nu pot aprecia altfel, meteodependent se dovedește a fi publicul bucureștean de concert. Canicula excesivă, vremea ploioasă a sfârșitului de iunie, ne derutează pe unii
La București, concertele finalului de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5386_a_6711]