1,495 matches
-
nu este nici al unui scenograf. Este în mod definitiv și fatal unul de pictor. Dar al unui pictor de o factură specială, care îmbină voluptatea, plăcerea fără margini de a contemplă formele, cu austeritatea și poate chiar cu o timiditate de fond. Obiectele sînt alese cu grijă, aranjate în așa fel încît să-și exprime din plin, dar fără ostentație, forma și materialitatea și oricît de multe ar fi, ele își păstrează în mod miraculos unicitatea. Prin selecție și prin
Atelierul fără Artist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17540_a_18865]
-
apel a profesorilor din țară este îngrijorătoare. Mi s-ar fi părut firesc să vină și ei cu manuale. Rezultatele de la olimpiadele naționale arată că, în provincie, se face uneori o școală mai bună decît în București. De unde, atunci, aceasta timiditate a dascălilor din atîtea orașe mari și mici și, de ce nu, din comune pe care tradiția le obligă la mai mult? Cu excepția unei liste de nume de scriitori canonici (nume care, oricum, nu puteau lipsi!), manualele aleg textele din toate
Noile programe si manuale de liceu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17598_a_18923]
-
la coal pentru a ăă ț public mai multe poezii, putea avea grij de fra ii Î ă-ă dar tot sub pseudonim. ns era lor din partea mamei, Gheorghe Thomai mici. Ziua muncea prin cas , iar șă ș ț momentul ca timiditatea i anonimatul maide.noaptea, dup cei adormea fra ii, ă â ș ăî ă ș s ia sf r it. De la Br ila vine foarte mboln vindu-se pe nea tepElena citea ce apuca, pentru a nu î șă șî ăță
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
are misiune și să îl lase în pace. Numai că Fotache deja scosese vioara, și-o potrivise sub ureche, își frecă arcușul cu degetele îmbibate de sacîz și fără să îl asculte pînă la capăt pe Țepordei începu cu oarecare timiditate, cu voce tremurată ca și cum ar fi încercat cuvintele: Foaie verde, foi de viță, Am să cînt de o domniță Care Hannah se numește Dă Doamne de-o ocrotește Că e fată din popor, Din poporul muncitor, Din poporul muncitor, măi
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
o naștere, de pildă, sau reacția aia de leșin pe care o descrie atunci când a avut prima experiență erotică... și l-a luat leșinul. A simțit că moare atunci. Mi-a spus el...“ Aproape toți „martorii“ vorbesc despre taciturnitatea și timiditatea lui Preda,despre stinghereala și inapetența sa pentru ieșirile în public, mereu evitate : „era mai timid și mai retras. Nu se băga la școală cu copiii“ (Cutieru Ilie, croitorul satului); „era totdeauna absent și, de cele mai multe ori, pleca pe neașteptate
Reconstituirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2424_a_3749]
-
incomparabil mai mult. ...Puțină pudoare trebuie să existe în meseria noastră. Observ la foarte mulți inconștiență de a crede că totul se poate face. Or, nu e așa de ușor să dai viața unui personaj. Nici obrăznicie inconștiență, dar nici o timiditate care să te sufoce. Respectul și îngrijorarea trebuie să stea la baza muncii tale. ...Am fost, întotdeauna, liber că pasărea cerului. Liber, liber, liber. Fără nici o altă obligație, în afară de volumul imens de muncă. Obligația profesiei. Sigur, nu fac din libertatea
Gheorghe Dinică - 65 PUZZLE ANIVERSAR by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18201_a_19526]
-
dar cât de eficient oare în planul existențial al fiecărei persoane? Deficiența principială acestui mod de abordare este că se acționează nu asupra cauzelor, ci cu obstinație doar asupra simptomelor unor disfuncționalități, ceea ce face ca rezultatele să sufere de o timiditate care aproape că le anulează. Ar putea fi ele aliniate unor performanțe din zona așa-numitelor "terapii de susținere", odată excluse din cea a terapiilor cauzale? Nici măcar acest lucru nu e sigur, în absența unui minim contact interpersonal și ca
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
fond a oricăror tentative de sistem și de conceptualizare (fie și numai la nivelul etalon al unor studii statistice), lipsa unor invenții terminologice care să dea socoteală oricui de identitatea și de sănătatea inconfundabilă a acestor manifestări. Anonimatul lor cultural, timiditatea bătrânicios virgină din mediul universitar a obrăzniciei care caracterizează strada și media este, în opinia mea, tot ce poate fi mai dezolant. Efervescența ideilor ne rămâne, cel puțin pentru moment, în întregime străină, continuând să ne mulțumim cu tot soiul
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
Baia Mare, om de afaceri în domeniul industriei marmorei, care, pe lîngă susținerea unui simpozion de sculptură și a unui salon internațional de gravură mică, a pornit și la realizarea unui muzeu particular de artă contemporană. Chiar dacă este încă marcată de timiditate, apropierea, după criteriile firești ale economiei de piață, dintre omul afaceri și omul de artă începe, totuși, să funcționeze. în acest context s-a născut recent și cel de-al treilea moment indispensabil oricărei piețe de artă: o casă de
Piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16808_a_18133]
-
componență a României literare. Preferă - e clar - tabăra lui Barbu și a celor de la Luceafărul". Interesantă e și atitudinea lui Victor Felea față de A.E. Baconski. Văzînd în fostul redactor-șef al Stelei un model (id est un antidot al "timidității" și al "șovăielii" proprii), admirîndu-i siguranța de sine tonică, inclusiv cea transpusă în factura scrisului, dispus a-l aprecia apologetic, nu evită a lua distanțe față de acesta, cînd constată, în bronzul efigiei lui, fisuri decepționante: "Vizita lui Anatol la Tribuna
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
Z. Ornea N.I orga - se știa îndeobște - nu agrea teoretizările filosofice în materie de istoriografie. În 1928 nu s-a sfiit să mărturisească cu franchețea care îl caracteriza: "eu nu pot vorbi abstract, este o incapacitate din naștere", semnalînd "timiditatea mea, de cîte ori mă apropiu de mari probleme abstracte pentru care nu sînt făcut". Altădată (în 1933), referindu-se la opera fostului său profesor de la universitatea ieșeană, declara tot atît de sincer: "Xenopol era mai ales un gînditor, ale
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
a ieși din cuprins. Continuîndu-l la infinit creează iluzia infinitului. De fapt această hipertrofie este un imens spațiu gol umplut cu nenumărate iluzii inconsistente. Gîndirea este mult, mult mai cuprinzătoare, ea este viața însăși, chiar fără cunoaștere. Sentimentele parcă, în timiditatea lor, atestă acest lucru, ele apar și dispar fără program și fără explicație plauzibilă, parcă nu s-ar lega de nimic cunoscut. De unde vin? Din afară?! În orice caz sunt imediat găzduite în program. Nu s-ar putea altfel explica
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
manageri ai eternității s-au situat acele personaje care au intrat comod în conștiința publică drept purtătoare ale unei măreții tragice. Mihai Viteazul, evident, călare, Avram Iancu, înconjurat sau nu de tulnicărese, Mihai Eminescu androgin și astral și, cu oarecare timiditate, chiar Ion Antonescu, au fost de departe eroii cei mai rîvniți și mai curtați. Pînă unde a mers această patologie a monumentului public se poate ușor observa din formele delirante, grotești și paranoide care au/ne-au invadat geografia cu
Ieșirea din fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17111_a_18436]
-
bine; în marea majoritate a situațiilor. Concertele Orchestrei de cameră - în număr de patru - au crescut, efectiv, de la un moment la celălalt. Chiar pe parcursul aceleiași seri de muzică, cum s-a întâmplat în primul concert condus de dirijorul Cristian Mandeal. Timiditățile de început, atacurile nesigure, au fost depășite. Pentru prima dată la noi Cristian Mandeal a prezentat ciclul integral al celor șase Concerte Brandemburgice, al celor patru Suite pentru corzi și suflători. A fost concepută și realizată o sonoritate cu totul
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
cercul s-a lărgit și am ajuns, mînat de această curiozitate, să cunosc cei vreo treizeci de oameni, în majoritate critici literari, poeți, dar și artiști plastici. Cum au răspuns ei solicitării dvs.? Erau receptivi? Depinde. Am avut și eu timiditățile mele, au avut și ei reacțiile lor. Au fost unii cu care am comunicat imediat, la urma urmei, măcar din politețe au acceptat întîlnirea. După aceea, probabil că și-au dat seama că se poate într-adevăr discuta cu mine
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
recapitulîndu-mi viața, că aveam nevoie de această ieșire din tipar, din geometrii, din solemnități, din ceremonialul academic. Am tînjit întotdeauna, deși n-am avut întotdeauna poate curajul, să ies brusc, brutal, violent, zgomotos, și poate această incapacitate, această reținere, această timiditate s-a transmis și poeziei mele, care n-a putut fi niciodată foarte violentă, n-a clamat niciodată niște adevăruri intime, ci a rămas în zona ei de penumbre, de stări elegiace și de aspirații mai mult sau mai puțin
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
mai există!), le știam gesturile, le simțeam dispoziția îi comentam în fiecare pauză: le capturam umorile, rigorile, fixurile, strategiile, pulsul sănătos ('te simți bine când cânți bine!') sau aritmiile spirituale, tehnice, de unde se trăgea amețeala spectacolelor. Un enorm fond de timiditate m-a împiedicat să vorbesc vreodată cu vreunul din ei. Voi regreta întotdeauna că nu i-am spus lui Șerban Tassian cât de mult l-am admirat. Arta lui incomparabilă mi-a fost și a rămas model inalienabil. (Nu numai
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
altădată. Așezați într-o expectativă prudentă, jurnaliștii au devenit atenți la reacțiile acestei puteri de la care așteaptă tot ce e mai rău. Cu o excepție sau două, "marii editorialiști" de anțărț s-au retras cuminței în adăpost, de unde scot cu timiditate degetul umezit spre a vedea dincotro bate vântul. Cum afară e urgie groaznică, instinctul de conservare le spune că e preferabil s-o dea cotită, ori, ca să folosesc noul esperanto de lemn, "to keep a low profile". Însă a fi
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
cu el. Martha Bibescu, care i-a închinat, prin anii douăzeci, un extraordinar portret, publicat, mai întîi în franțuzește și, apoi, tradus, în 1930 și în limba română, socotește, în stilul ei inimitabil, că trăsătura dominantă a regelui Ferdinand era timiditatea. " Cine nu l-a cunoscut nu și-ar putea imagina ce nenorocire poate fi timiditatea atunci cînd timidul e chemat, prin natura poziției sale, să facă zilnic gesturile de autoritate, de prioritate pe care i le cere rangul". Martha Bibescu
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
mai întîi în franțuzește și, apoi, tradus, în 1930 și în limba română, socotește, în stilul ei inimitabil, că trăsătura dominantă a regelui Ferdinand era timiditatea. " Cine nu l-a cunoscut nu și-ar putea imagina ce nenorocire poate fi timiditatea atunci cînd timidul e chemat, prin natura poziției sale, să facă zilnic gesturile de autoritate, de prioritate pe care i le cere rangul". Martha Bibescu, care l-a cunoscut încă de pe vremea copilăriei, își aduce aminte: "De aceea nici nu
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
îi va fi soarta... Ferdinand de Hohenzollern nu și-a cunoscut și nu și-a acceptat destinul decît în jurul vîrstei de 20 de ani, atunci cînd formarea lui morală era încheiată". Dar, trebuie adăugat, cînd și-a acceptat destinul, în ciuda timidității sale și a predispozițiilor intelectuale, și-a exercitat rangul de rege în mod decis și demn. Însă probabil și timidității sale native și recunoștinței sale pentru chibzuința de mare bărbat de stat cu care Ionel Brătianu a condus strategia țării
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
de 20 de ani, atunci cînd formarea lui morală era încheiată". Dar, trebuie adăugat, cînd și-a acceptat destinul, în ciuda timidității sale și a predispozițiilor intelectuale, și-a exercitat rangul de rege în mod decis și demn. Însă probabil și timidității sale native și recunoștinței sale pentru chibzuința de mare bărbat de stat cu care Ionel Brătianu a condus strategia țării în anii neutralității, ca și în cea a războiului, l-a făcut prea aplecat spre șeful Partidului Național Liberal, îngăduindu
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
veros, pe care, totuși, cunoscîn-du-l, îl dorea stăvilit. Cuiul lui Pepelea, originea răului, îl constituia însă această constituțională prerogativă regală care deforma pînă în temelii sistemul electoral. Să credem că această lipsă de tărie a regelui Ferdinand să se datoreze timidității sale de care atît de frumos vorbește Martha Bibescu? Sau îi era teamă că, renunțînd la acea prerogativă, pierde din rolul și atotputernicia în stat? Pierdea negreșit. Dar nu ar fi trebuit să domnească, asemenea monarhilor constituționali de azi, în
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
rătăcește ca printr-o ceață groasă, din cînd în cînd străpunsă de fulgerul unei lumini inexplicabile. Putîndu-se termina oriunde și pregătite să ofere orice vers drept început, densele lui poeme sînt visuri epopeice, mărturii ale fragilității, semne ale unei mari timidități care-și amînă mereu lovitura decisivă și care întîrzie voluptuos momentul retragerii, dar și argument al unei copleșitoare generozități. înspăimîntat de singurătate și avînd un adevărat cult al prieteniei, Ștefan Drăghici își absoarbe cititorul cu un ingenuu instinct al posesiunii
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
o comparație foarte la modă azi, cam abuzată, din păcate, și tot ar trebui să ne pună pe gînduri. Dar au mai fost invocați, de asemenea, Cioran și, atenție, Céline. O explicație ar fi euforia Tîrgului de Carte și, poate, timiditatea pe care o trezește "fiorosul" editorialist în rîndurile intelighenției cu care acesta e în polemică veche. În măsura în care Cristian Tudor Popescu e omul de bun-simț pe care-l arată multe dintre articolele sale, atunci ar trebui să nu fie prea încîntat
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]