1,242 matches
-
Pârvu, publicat în Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016. Încă o toamnă Cristina Pârvu Privesc azi frunzele căzând, Pe lacul nostru de-altădată. Din luna razele mușcând, Cu-aur acoperind-o toată. Același foșnet de demult, În al meu timpan răsună. Asuprind al vieții tumult, În mintea-mi amintiri se-adună. Mi-e dor de-o toamnă-n doi, Pe umărul meu tu iar să plângi. Sub cerul prea plin numai noi, Sufletul prea gol să-mi atingi. Citește mai
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
plin numai noi, Sufletul prea gol să-mi atingi. Citește mai mult Încă o toamnăCristina PârvuPrivesc azi frunzele căzând,Pe lacul nostru de-altădată.Din luna razele mușcând,Cu-aur acoperind-o toată.Același foșnet de demult,În al meu timpan răsună.Asuprind al vieții tumult,În mintea-mi amintiri se-adună.Mi-e dor de-o toamnă-n doi,Pe umărul meu tu iar să plângi.Sub cerul prea plin numai noi,Sufletul prea gol să-mi atingi.... X. FERICIRE
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
Era prin noiembrie. O vreme câinoasă mă scosese în curte să pun capăt treburilor toamnei. De undeva, mă lovea peste timpane un pocnet de bici. Un rateu repetat de potcoave, lovind betonul străzii, mi-a adus aminte de fierarul Caraivan, care, cu puterea lui animalică, punea calul pe spate pentru a-l potcovi. Amintirea aceea de animal chinuit, supus omului brutal
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
Mediteranei, aptă să primească generos masele de entuziaști, fără frică de îngheț. Ghidurile turistice respectabile somează amatorii să nu subestimeze zgomotul infernal al pocnitorilor de toate calibrele, îndemnând la purtarea obligatorie de dopuri în urechi. Proba de rezistență maximă pentru timpane este canonada zilnică de la orele 14, ritual care se ține cu sfințenie, cu începere din prima zi a lunii, până într-un „final furioso” la cumpăna dintre 19 și 20 martie. Durează zece minute și costă, tot zilnic, în jur
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]
-
îndreptată contra unor oameni care nu-ți făcuseră nici un rău - ba dimpotrivă? Ce fel de ființă umană poți fi? Pe de o parte, să te delectezi cu marii poeți anglo-saxoni, pe de alta să iei bani de la cooperativa "Ochiul și Timpanul" pentru informațiile scabroase furnizate? Aceasta e întrebarea căreia nu pot și n-am să-i găsesc vreodată răspuns. Sigur, se pot invoca lipsa de caracter, ura viscerală împotriva semenilor, setea de parvenire, invidia bolnăvicioasă și multe alte lucruri din aceeași
Și totuși, ce facem cu turnătorii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8226_a_9551]
-
O. Nimigean ar putea-o fructifica într-o fază ulterioară de creație. O singură mostră: "eu muream aproape fericit/ eu aproape plângeam/ steaua căzuse/ rotindu-și cenușile-n geam// silabiseam scrisul clar/ pe bolta de piele/ arar îmi cădea pe timpan/ o grindină de cucuvele// urma să se-ntâmple ceva adevărat/ proștii îi spun nenorocire/ îngerul cu piele de liliac/ se încâlcise în pânza subțire// rămăsesem în sfârșit singur/ în liniștea murmurândă/ aproape fericit/ aproape la pândă" (Epitalam). Poemele elementare: nu
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
de bani au toți. Ia uite, îi vezi pe ăia trei? De ieri dimineață stau acolo. Trage-te și matale acuma, nu vezi că se uită la mine? În tot acest timp, Doamna Stela trăncănea trăgînd cu ochiul și cu timpanul ba la Bulevard, ba la ecranul televizorului ce mergea în voie. Jos, mașinile delegațiilor treceau rar, dar cu vîlvă. Gazda noastră se impresiona. Avionul Președintelui Bush a aterizat de ceva vreme și toată lumea așteaptă ca, din clipă în clipă, unul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8594_a_9919]
-
de tipul: ai mâncat sticlă? sau ai rude la Mediaș? (localitatea unde se află o cunoscută fabrică de sticlă). Metonimia este cu atât mai spectaculoasă, cu cât condensează mai multe salturi semantice, rămânând însă decodabilă: denumirile glumețe Cooperativa Ochiul și Timpanul sau Pleoapa și Timpanul (pentru poliția secretă - Securitatea - din perioada comunistă) evocă activitățile instituției, selectându-le pe cele mai nepopulare (urmărirea și ascultarea convorbirilor) și indicându-le fie prin organul care le realizează (ochiul), fie chiar printr-o parte a
Metonimii argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6974_a_8299]
-
sticlă? sau ai rude la Mediaș? (localitatea unde se află o cunoscută fabrică de sticlă). Metonimia este cu atât mai spectaculoasă, cu cât condensează mai multe salturi semantice, rămânând însă decodabilă: denumirile glumețe Cooperativa Ochiul și Timpanul sau Pleoapa și Timpanul (pentru poliția secretă - Securitatea - din perioada comunistă) evocă activitățile instituției, selectându-le pe cele mai nepopulare (urmărirea și ascultarea convorbirilor) și indicându-le fie prin organul care le realizează (ochiul), fie chiar printr-o parte a acestuia (pleoapa, pentru ochi
Metonimii argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6974_a_8299]
-
pentru poliția secretă - Securitatea - din perioada comunistă) evocă activitățile instituției, selectându-le pe cele mai nepopulare (urmărirea și ascultarea convorbirilor) și indicându-le fie prin organul care le realizează (ochiul), fie chiar printr-o parte a acestuia (pleoapa, pentru ochi; timpanul, pentru ureche). În măsura în care desemnarea indirectă - prin parte, cauză, efect etc. - atenuează efectul negativ al unei numiri explicite, metonimia se asociază cu eufemismul. O asemenea asociere apare, de exemplu, atunci când verbul a speria este folosit cu sensul "a fura" ("a face
Metonimii argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6974_a_8299]
-
cotidian al discursului public oferit de televiziuni, indiferent de culoarea lor politică, este dovada perfectă a absenței autocenzurii din viața noastră politică și culturală. Un discurs plin de zgomot și de furie, incapabil de reținere și de decență, ne sparge timpanele fără a ne comunica un mesaj clar și convingător. În numele dreptului la opinie, marele mit al contemporaneității noastre democratice, pretind egalitate în exprimare numeroși indivizi care n-au avut, în fond, niciodată nimic de exprimat. Există și alții care n-
Despre (auto)cenzura necesară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4463_a_5788]
-
Omul simplu a preluat neologismele În vocabularul curent, Înțelegând noțiunea pe care o reprezintă, dar neștiind și nici neinteresându-l de unde vine, atâta timp cât exprimarea este mai comodă pentru denumirea esenței. Așa se Îmbogățește o limbă, și nu cu forța, zgâriind timpanele, ochii și creierele oamenilor simpli. Așa că nu vă speriați, domnilor: limba română s-a Îmbogățit și se Îmbogățește mereu și nu va stagna În evoluția ei din cauza istericalelor domniilor voastre, dar lăsați evoluției mersul ei normal. Voi forțați și produceți anormalitate
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
ce să ne mai spună? Crede și nu cerceta. Vocile Eram într-o mică sau mare bântuire? Vocile mă îngropau, mă acopereau, nu mai știu în ce stare eram, pentru că nu mai auzeam nimic decât vocile care se înghesuiau în timpanul meu, vibrând asurzitor. Vocile zburau în jurul capului, îmi cuprindeau mâinile în semn de adio! Cineva a îngenuncheat lângă patul meu, să mă apere, să mă trezească din acest animism păgân. Remușcările, pasiunile s-au frânt la jumătatea drumului. Un copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
văd un înger sub aripă purtând pahare de Nancy, cești brodate în aur și culori ca o bucurie descopăr un obraz tânăr și veșnic nevinovat de timpul care demult a plecat. Stăruie în respirația mea, gesturile își fac loc în timpane rămân în timp, ca sfintele icoane. În casele mici și meschine și-n marile saloane, iată! nu mă mai miră că la plecare versurile cad triste din liră. Și galeria este de vânzare în lumea prezentă de bacara, lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Vorbele mari le tot ascult, și iată, nu le înțeleg, de parcă m-ar răni mai mult decât credința și căința unui păcătos îngenuncheat, pe treptele bisericii uitat. Mă plimb pe zăpada albă, prin ceață în fiecare dimineață. Îmi sună în timpane trompete despre țară, că-mi vine să plec afară să nu asurzesc de tot. Atâtea glorii au apus și alte destine vin lângă pașii mei fără izbândă Chinuiți fără simbrie și fără dobândă. Mică, în spital, refuzam moartea. Așa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Pătrunjel ajun sese la o concluzie. Nu tocmai comodă, dar concluzie. Își vârî degetul - privind furiș spre unghiile încercănate de cerneala ziarului citit cu o seară înainte - în gaura discului. În câteva momente, de la capătul celălalt i se strecură în timpan un „la“ spart, răgușit, ca de megafon. Așteptă cu privirea împiedicată în romburile covorului. Tehnica aceasta care era mai bătrână și decât bunică-sa reușea încă să-l pună în încurcătură mai dihai ca întrebările existențiale despre viață și om
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
flăcări și o lumină puternică și nebuna strigă tu ești și nimeni nu răspunde, dar bătăile în ușă se înmulțesc și parcă zeci de pumni lovesc în ușa care se deformează hâd cu fiecare lovitură și fiecare lovitură îi asurzește timpanele și chipuri care strigă mut apar în lemnul ușii și așchii de vopsea încep să sară din bucățile de lemn ciobit și nebuna aleargă iar prin cameră și caută ceva caută orice caută un obiect cu care să dărâme ușa
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
vreo zece zile până la Crăciun când, pe la prânz, Ana dă buzna ca o furtună în casă și, fără să spună nimic, sare la gâtul meu și cu o voce sugrumată de emoție îmi strigă la ureche, de să-mi spargă timpanul: Uraaa! Tată, vine Mihai! Ce te-a apucat, domnișoară? Da' tată, vine "maestrul". De unde ai aflat, cin' te-a păcălit? Ai visat? Nu tată, nu am visat și nu m-a păcălit nimeni. La Lazăr, la liceu, am o colegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și ridicole atribuite lui Brâncuși. Însă în pofida firii sale discrete și pudice, atunci cînd vibrația lăuntrică l-a copleșit și cînd obrăznicia și vulgaritatea celor din jur au impus-o irepresibil, el a știut să-și acordeze și lira pentru timpanele delicate, dar și să-și aștearnă loviturile biciului pe spinările solzoase și tuciurii ale celor care l-au transformat pe Brâncuși fie într-un SRL cu aspirații internaționale, fie într-un furnizor neobosit de pietre postume, una mai caraghiosă decît
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
sens, desacralizez umanitatea:/ contopirea Eului cu Absolutul Moale,/ identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii/ pentru explorarea Abisului din EGO regenerându-l!" (Ion Antoniu); " Diversitatea văzută prin lentile de salcie devine deranjantă în momentul spargerii în tipare străine a două timpane posomorâte. În același spațiu își face apariția neliniștea, care se laudă bucuroasă cu degetele ei impare și inconsistente în același timp." (Cosmin Miuțe); " Eu n-am știut decât să dezbrac femeile și/ să mă urc pe ele,/ să dau din
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
pierzanie, Ioan Alexandru ajunge a invoca dezastrul printr-o textură dureroasă, printr-un amestec de germinație și moarte: "Să vină ploaia / peste pustiul cuibului în care oul / din mîna universului căzu / sub aripile clocitoare,/ peste întîia urmă de mînz în timpanul cîmpiei, / acum cînd degetele îndoielilor / se umflă nemilos deasupra noastră; / prin crăpăturile lor abia de mai sorbim / lungi fulgere ce-adună norii ca turmele de porci / sub plesnetele bicelor" (Rugă ). Dînd iluzia a fi un inepuizabil rezervor de energii stihiale
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
să se prăbușească: învelișul ei de crengi se va desprinde și stoluri negre se vor ridica. Să arhivez și iarna asta - undeva, în minte, natura mea e înzăpezită. Restul sunt numai apa și lumina traversând orașul. Muzica sare răscolitor din timpane; bulbul ei neted deasupra noastră, cu învelișul îngroșat. Imaginea mea tresaltă - afișajul video arată un pixel așezat prost. Din capătul șoselei, pornește o mașină - în boxe, ploaia face gâl-gâl! și două molii zboară încrucișat, de jos în sus, în șanțuri
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
ureche. Fără să poată da o explicație coerentă pentru această situație, părinții, deși au la dispoziție două astfel de aparate, i le pun Elenei pe rând. Când am ajuns noi, ne auzea puțin cu dreapta. Doctorii spun că implantul de timpan ar putea fi o soluție definitivă de rezolvare a problemelor acestui copil. Elena merge la școală, dar prea puțin înțelege. Semnele durerii pe corpul tatălui său Tatăl Elenei, Silviu, își duce cu greu traiul, dar îi dau putere fiica și
Campania oamenilor buni. Elena, fetița cu o poveste cumplită. "Nu vedeți ce viață avem?" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77416_a_78741]
-
și au zburat în căutarea nectarului altor flori. Încă din copilărie mi-au rămas întipărite în memorie acordurile cărnoase, mustind de armonice ale corului Mitropoliei de la Roman, condus de Părintele Teofănescu (un vestit pedalist ce avea capacitatea să-ți scurme timpanul cu gravele lui). Mai târziu m-am delectat cu sonoritățile angelice, cu sclipiri de ambră și cleștar ale Corului de copii Radio îndrumat de Elena Vicică și Ion Vanica ori de Corul Operei Române din București dirijat de infatigabilul Stelian
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
tipografice până la cele ale globulelor din sânge. Microscopice, și una, și cealaltă, pentru că aceasta e scara la care Vlad Moldovan își instrumentează vocea. Dacă și-ar goni animalele de pradă din texte și dacă ar înlocui gamele majore care sparg timpanele câtorva poeme realmente frumoase, am avea, în Blank, cea mai intransigentă formă de minimalism din poezia ultimilor ani. Iar aceasta fără a apela, comod, la deliciile confesiunii. Atunci, fiecare pagină ar suna astfel: Când citeam/ sau încercam să urmăresc/ o
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]