120 matches
-
nas. - Ce, sări Stănică, faceți mofturi? Știți voi ce e mirodenia? Ați mâncat voi pătlăgele vinete cu scorțișoară? - Vai! se scandalizară fetele. - Ba e bun, zise Agripina. Stănică ține minte. Bunicii noștriașa găteau, numai cu untdelemn, cu mirodenii și în tingiri de aramă cositorite. Și mâncau mai mult pește și carne de oaie. Pătlăgelele așa se fac: cureți vinetele de pieliță, ca de obicei, le dai în undă, le scurgi de apă, le toci, le prăjești în untdelemn, pui și puțină
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și carne de oaie. Pătlăgelele așa se fac: cureți vinetele de pieliță, ca de obicei, le dai în undă, le scurgi de apă, le toci, le prăjești în untdelemn, pui și puțină ceapă tocată mărunțel, pe urmă le așezi în tingire cu apă, sare, piper, ce-i trebuie, pătrunjel, scorțișoară și unt de nucă (cum se mânca odată), și înăcrești cu zeamă de lămâie. Și lași să fiarbă. - Și pe urmă, adaugă Stănică cu apetit, presari pe deasupra tot scorțișoară pisată! - Așa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
venit mătușă-sa, a lu Spală-Varză, ca să-i cheme acasă. Așa a rămas copil necăjit, de unșpe ani, și cu liota de frați după ea... La urmă, a început să le tot ceară nemții căpățâni de zahăr, și gaz, și tingiri de aramă, și cazane, și a luat și clopotu de la biserica Capra. Unde mai era-n casă cin’ să spuie-un cuvânt mai spunea, da pe ei, bieți orfani, cin’ să-i apere ? A mai sărit cu gura vecinii, i-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tine, dar și de obiectele situate Între tine și o altă oglindă. Desigur, fizica Îți poate spune ce se Întâmplă și de ce: pui o oglindă concavă care concentrează razele emise de obiect - În cazul de față un alambic pe o tingire de aramă - și oglinda va trimite razele de incidență În așa fel Încât tu să nu vezi obiectul, bine conturat Înlăuntrul oglinzii, ci să-l intuiești fantomatic, evanescent, pe jumătate În aer și răsturnat, afară din oglindă. Sigur, va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
căutat-o. Apoi mi-a scris o scrisoare scurtă, foarte evazivă. Îmi spunea că avea nevoie de o perioadă de reflecție. Nu i-am răspuns. N-am simțit pasiune, gelozie, nostalgie. Mă simțeam golit, lucid, limpede și curat ca o tingire de aluminiu. Am mai stat un an În Brazilia, dar simțindu-mă de-acum pe picior de plecare. Nu l-am mai văzut pe Agliè, nu i-am mai văzut nici pe prietenii lui Amparo, petreceam multe ore pe plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
alți mușterii, încep să cânte toți șase, pe rând sau împreună. Pe la zece jumate li se alătură și patroana. Spre unșpe răsar doi prieteni ai șefei și se pun și ei pe fado-uri. Iar către spartul târgului iese dintre tingiri și bucătarul, cu șorț și bonetă, și intră în cor, cu mici numere solo. Totu-i ca un chef într-o familie de vis, în care, iată, ne simțim adoptați. Ciocnim pahare, cântăm, râdem, aplaudăm, ne îmbrățișăm. Doar chelnerul tuciuriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
repezi cuscrul, știți vorba aia românească: De unde nu-i, pică! Râse puternic. Oamenii ăștia din comerț îs dați dracului, domnule, au o iuțeală de minte și de mână, că n-ai timp să zici nici pâs. Acu aruncă ridichea în tingire, face aia clamp, clamp, gata ridică tingirea că doar nu-i la farmacie și-ți răstoarnă marfa în plasă. Atâția lei, zice, mai doriți altceva? O să-și facă și casă, o să-și facă de toate, nu-i plângeți. Ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu-i, pică! Râse puternic. Oamenii ăștia din comerț îs dați dracului, domnule, au o iuțeală de minte și de mână, că n-ai timp să zici nici pâs. Acu aruncă ridichea în tingire, face aia clamp, clamp, gata ridică tingirea că doar nu-i la farmacie și-ți răstoarnă marfa în plasă. Atâția lei, zice, mai doriți altceva? O să-și facă și casă, o să-și facă de toate, nu-i plângeți. Ei să se potrivească și să se înțeleagă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îl priveau uimite. De mulți ani nu rostise Leiba Sanis atâtea cuvinte. El știa atâta: când se înturna acasă de la abator, scotea de prin buzunări și de prin turetci bucăți de carne și le arunca pe leasa care aștepta sub tingirile de aramă, pe urmă tropăia cu cizmele-i pline de sânge, se așeza la locul lui și nu zicea nimic, pânăce nu-l chema nevastă-sa la mâncare. Atunci își îndesa în cap pălăria spartă și începea să înghită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zâmbet luminat de bunăvoință, pe care străluceau două șiraguri de dinți de un alb fără egal. Flăcăul alergă în calea musafirului fluturându și pletele în vânt, și-l întrebă din mers: - Domnul vrea să comande ceva? Avem cazane de țuică, tingiri pentru fript cârnați, ibrice de aramă spoite pentru cafea, ce zice domnul? - Domnul zice, tinere, că vrea să vorbească cu bulibașa. Se poate? - Cum să nu, e ceva mai încolo, la cortul lui. Tocmai își aprinde pipa. Vă duc eu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Vișinel. Alte treburi îi mânau pe Lisandru și Rafira, ca și pe oamenii șatrei, pe drumurile vieții lor pline de atâtea hârtoape nevăzute. * Vișinel începu să-și adune câteva scule, puse nicovala în fața cortului și continuă să lucreze la o tingire începută cu o săptămână în urmă, ascultând fiecare bătaie a ciocanului ca pe un cântec ce voia neapărat să-i prindă zborul de pasăre măiastră. Bucata de tablă de aramă se supunea docilă, dobândind treptat forma dorită de tânărul meșter
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
entuziast, de zeci de ori, fața plină de soare a chipului ce apăruse. În oglinda tipsiei se profilase chipul unei fete. Stătu câteva clipe pentru a se dumiri. Era ea, Voica, ea era, fără nici o îndoială. Chipul persista pe fundalul tingirii sale cu tandrețe, având strălucirea unei ființe venită din lumea poveștilor. Vișinel nu se putu abține și-și strigă bucuria cu glas tare: - Mamă, mamă, vino repede, vino! Rafira ieși alarmată din cort, crezând că băiatul se accidentase, că pățise
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ofițer, i-am zis, deși avea galoane de cârpă, era un caporal pesemne, eu sunt unul dintre rătăciții pământului! A râs el, au râs și cei care-l însoțeau și m-au lăsat în banii mei. Am legat căzănelul și tingirile la oblânc, am pus între ele cârpe să nu sune și am venit într-o goană spre tine, bulibașa mo. Cum vei chibzui tu, așa o fi bine. Un timp, acesta nu scoase un cuvânt. Dar câteva clipe mai târziu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
hotărât, îmi duc șatra la marginea satului Bălășești, unde oamenii ne așteaptă. Nu am a mă teme de nimic! Toamna bate la ușă și sătenii au mare nevoie fie de noi cazane de țuică, fie de spoit cele vechi, de tingiri și câte și mai câte. Este de lucru berechet! Zis și făcut. Aflând pricina alergării lor, bulibașa Iorgu Stănescu porunci să se oprească la întâmplare, pentru noaptea aceea, la marginea unei păduri, să-și instaleze tabăra unde știa că este
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dimineața aceea, de la sfârșitul lui Cuptor, toate ulițele erau pline de zarva țiganilor. Sătenii se bucurară. Șătrarii erau așteptați, fiind mai mult decât trebuitori în sezonul care se apropia văzând cu ochii, când se umplu pivnițele și cămările. - Spoim cazane, tingiri! strigau ei cât îi țineau puterile, și oamenii ieșeau pe la porți, îi chemau în curțile lor, le ofereau mai întâi hrană și băutură, ca apoi să le solicite meșterirea unor obiecte de trebuință imediată. Nu se îndoiau de măiestria meșteșugarilor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu am primit niciodată un colet scris pe două coloane cu creion chimic. Mă trezeam noaptea, în tindă misterul cubului legat cu sfoară de cânepă ispitea simțirile. Le miroseam pe toate. Aroma drojdiei desfunda cuptorul cu pâine (Crăciunul venea în tingirea de cozonac), Paștele înroșea cerul (o pasăre uriașă și-a făcut cuib deasupra norilor, Dumnezeu vopsea ouă), ciocolata topită imprima ambalajele (gustul de cacao ieftină, zahărul și romul ispiteau intențiile), portocalele le mângâiam prin pânză aveau pielea netedă. Tata vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nici luna nici lumina de zi nu-și mai pot da măsura. amuleta vedenia tăcerii, melodioasă și tulbure, o port în vis la gât ca amuletă. e grea și rece și alte vedenii secretă. împodobită mă simt și totodată golită, tingire în soare lucind, de toată lumea ocolită. o, dar visul e lung, niciodată nu se termină astfel încât cineva milostiv să-mi pună pe umeri o hermină, să-mi adăpostească creștinește goliciunea, să-mi ofere în locul tremurului, salvatoare, rugăciunea. dar nici rugăciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mă iscăli! Alte vremuri, vecine, suspină megieșul Dimitrie. Dar, hai mai bine să ne bucurăm de nașterea pruncului Hristos! Bătrana puse înaintea oaspeților o strachină cu turte cu julfă, scoase, din cuptor, o oală cu sarmale, cartofi copți și o tingire, în care străluceau plăcinte cu bostan. Se strânseră toți în jurul unei mescioare, cu trei picioare, așezată înspre laița de la geam. Se închinară la icoanele sfinte și începură a mânca bucatele gătite de baba Ileana, dând, mai întâi, o dușcă din
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
din răsputeri să se calmeze, Zulfik controla pentru ultima dată setările synthesizer-ului său cu o singură clapă și un singur buton. Naybet, cu părul său vâlvoi care îi adusese faima de nebun, testa concentrat bateria ce îi alimenta cratițele și tingirile care îl făcuseră celebru. Bubui dintr-o căldare de aramă, năucindu-i pe toți. Avalanșa sunetelor dezordonate și cacofonice antemergătoare acordajului, întrebările puse instrumentelor începură de îndată umplând întreaga Lume de Deasupra, încremenind orice altă activitate a norilor, care rămaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
divin Ceresc dă tuturor viață veșnică în împărăția lui Dumnezeu, pentru că dragostea Sa este veșnică. Dragostea este mai puternică decât moartea. Chiar dacă aș cunoaște limbile oamenilor și ale îngerilor, dacă nu aș avea dragoste, glasul Meu ar suna ca o tingire goală de alamă. Chiar dacă aș spune ce va veni și aș cunoaște toate secretele și toată înțelepciunea, și chiar dacă aș avea credința puternică precum furtuna care ridică munții din locul lor, dar nu aș avea dragoste, Eu nu aș fi
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
puterilor în lupta cu masa, a oamenilor, cu natura. [3] Omenirea se mândrește când vede cât de mare e un om. [4] Precum orice casă are cloaca sa, așa și ziaristica își are canalele sale de scurgere, 227r pentru ca orice tingire să-și afle capacul și orice om semenii. 1053 {EminescuOpXV 1054} [5] rămân după aceea numai figuranți în societate [6] Este o maximă falsă de-a pedepsi orice crimă la-ntîia dată cu mai puțină asprime. Pedepsiți-o aspru, pentru ca reprezentarea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
neapărat, se pot adăuga o ciorbă de burtă și niște mici, care nu au păstrat numele turcești, ca toate cele de mai sus, dar cam tot de pe acolo provin. Cam asta este ceea ce au adunat bunicile și străbunicile noastre în tingirile lor de-a lungul celor cîteva secole de „jug otoman”. Au luat ce au găsit prin bătătură sau pe vreo tarabă de băcănie, au făcut focul cu chibrite sub ceaun, au pus totul pe o tavă pe care au așezat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
poate și de faptul că în timp ce pe plita mare, încălzită cu lemne, legumele fierbeau și carnea se prăjea, ea cânta. Sunetele, la început naive ca surâsul copiilor la răsărit de soare, se amestecau pe plita încinsă cu bucatele fierbinți din tingiri, cratițe și tigăi, apoi fierbeau împreună, dădeau în clocot și săreau în rotocoale lovindu-se de bagdadie și de obiectele din jur, care le amplificau ca o cutie de rezonanță a unei viori-gigant. Amestecul acesta de mirosuri și arome diferite
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mut fălci, îndoi coaste, fac rost de doliu. Înțeles?..." Mirare, bucurie, dar și curiozitate. Începe spectacolul. Marele Bronz, tot amic: "Pitește-te printre talgere și dobe. Stai la vedere doar cât să te zărească juriul și bate cu milă-n tingiri, să nu se-audă prea mult zgomotul..." Fac semne de mulțumire. Cu un așa prieten, cum să nu-ți fie drag să fii "om de Ferentari"? Rămân mască: suflătorii, puștii cu arcușul și țambalagiul fac minuni. Băieții știu carte. Dirijorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zgomotul..." Fac semne de mulțumire. Cu un așa prieten, cum să nu-ți fie drag să fii "om de Ferentari"? Rămân mască: suflătorii, puștii cu arcușul și țambalagiul fac minuni. Băieții știu carte. Dirijorul e cam în plus. Bat în tingiri cu sfială, în dobe numai atât cât să tulbur puțin praful de pe ele. Marele Bronz, trudind alături de contrabas, e în culmea fericirii. Îmi face semn că e mulțumit de mine. Chiar și dirijorul îmi arată a satisfacție pentru discreta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]