614 matches
-
o ai? S-o văd. Cosmos, luat prin surprindere, se execut ;̀ scoate dintr-un “buzunar” o fotografie și o arat ̀Elei. Ela smulge fotografia și o privește atentă: Mă, extraterestrule din, din...montat din componente, ca să nu zic tinichea, pentru că eu sunt o doamnă, de unde ai fotografia? Dar repede că aduc polonicul de la bucătărie și-i vai de tine cu toate becurile și beculețele tale! Roboții izbucnesc într-un răs metalic care o cam sperie pe Ela. Cosmos: Am
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
îi întinde altă fotografie pe care Ela o privește atentă și cu o oarecare emoție. Ela: De unde ai fotografia asta? Cosmos: Era pe robotul de prăjit păine din bucătărie... Ela: Era pe robotul din bucătărie: mă articulatule, ca să nu spun tinichea, am spus sunt o doamnă, aici, în fotografia asta aveam optăsprezece ani. Atunci eram îndrăgostită de profesorul de geografie care vorbea așa de frumos despre Pămănt, Soare, Univers. Despre oameni și excursii chiar pe Lună. Era tănăr, necăsătorit, chipeș ca
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
îl rog să aibă grijă de sufletul lui care sigur se află în ceruri. Cosmos: Nu logodit tu? Ela: Nu... Cosmos: Logodit cu mine? Ela: Cum? Să mă logodesc cu tine?! Cosmos grav: Da...! Ela: Mă, articulatule, ca să nu spun tinichea, pentru că sunt o doamnă: să mă logodesc cu tine?! Dar tu ești nemuritor dacă nu te defectează dl. Evelin. Tu locuiești undeva în Univers unde eu nu pot să merg. Cosmos: Am fotografia și fac o clonă. Ela: Mă faci
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
fără sentimente? Iau cu mine fotografia și am s-o fac, ca oamenii, un fel de icoană. Robo: Cosmos, tu ai început să ai sentimente umane?! Pe Ela am certat-o și am vrut s-o pedepsesc; m-a făcut tinichea! Cosmos: Robo, te pot ruga pe tine să ai grijă de Ela pănă la următoarea mea vizită? Robo: Cosmos, oare sentimentele tale umane n-o să te pună în pericol să fii distrus? Cosmos: Da. Am să-i spun lui Evelin
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
a familiei sale. Într-o pondere semnificativă, Drumul egal al fiecărei zile se citește și se înțelege ca o dramă familială apăsând și sufocând, până aproape de sfârșit, existența tinerei provinciale admise la Filologia bucureșteană. Ea are dosar prost, trăgând o tinichea zăngănitoare, în urechile vigilente ale responsabililor de la Cadre. Tatăl este, de ani buni, închis, iar unchiul care o are în grijă a fost exclus la o ședință de Partid din 1952 și scos de la catedră, pentru culpa de a nu
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
amintire pe care o păstrez despre ele este surâsul tău. Or fi fost caraghioase? Sunt sigur în orice caz că le scriam cu elan. Scrisul îmi oferea aceeași bucurie pe care o simțeam când, copil, mă jucam cu motociclistul de tinichea, cu uneltele de reparat ale tatei, cu mosorelele de ață sau mica roată zimțată cu care tăiai aluatul. Cuvintele mi se păreau ca niște jucării, iată că aveam astfel la dispoziție toate jucăriile din lume. Comentariile tale erau scurte și
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
în Groapa lui Ouatu, adică în "câmpul întins și pustiu al Cuțaridei", de la marginea cartierului Grivița, e Grigore, paznicul: Când își adusese nevasta și lopata să-și sape bordeiul, împrejur nu era țipenie de om. Un an de zile păzise tinichelele gropii și gura ei adâncă" - se spune în capitolul introductiv al romanului (prima ediție apare în 1957; a doua, cu modificări și adaosuri, în 1963; a treia ediție, cu alte ajustări, intră în 1966 în "Biblioteca pentru toți", ceea ce înseamnă
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
prin simpla relație cauzală. Relația de suprafață devine, în multe cazuri, relație de adîncime. Imaginile prezentului trebuie interpretate. Care prezent? Cel mai elocvent exemplu pare a fi cel din Ion. La începutul romanului există două semne de avertizare: Hristosul de tinichea de la intrarea în sat și Savista, oloaga, cărora scriitorul le acordă o partitură neașteptată. Încheierea romanului e, de asemenea, citabilă: "Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Cîțiva oameni s-au stins, alții le-au
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
Ștefan Girovescu tremura În tăcere și parcă o liniște total nefirească Îi cuprinse toată făptura. Spusele căpitanului Îi Întăreau unele convingeri știute. De la securitate nu se intră și nu se iese decât cu duba și pe ușa din dos, cu tinichele de coadă, cu mutări În alte orașe aflate tocmai la mama-dracului, cu o carieră complet compromisă și cu imaginea unui om pătat. Asta numai În cazul În care mai poți ieși, altfel treci la subsol, adio și ...pământ galben! Nici
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
stă așa într-o rână acoperișul ista. Am să-ți spun eu, Dumitre. Bunicul meu spunea că pe când era el copchil și o văzut pentru prima oară crâșma asta, acoperișul era și mai tare răsturnat. Abia când i-o pus tinichea și o boit-o în roșu l-o mai îndreptat oleacă. Asta înseamnă că crâșma îi de pe când era bunica fată - cum s-ar spune. Bunica, Dumitre? Poate străbunica sau... Altfel cum s-ar spune locului „La Crâșma din drum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
oraș, ca să ajung din nou, cumva în audiență la primar. Neavând nicio șansă, eram conștient de asta, aveam de gând să mă angajez totuși într un serviciu, cât de cât, cu toate că Sima avusese grijă să plec de la instituția lui, cu tinichea de coadă. Dar în tot răul întotdeauna e și un bine. Singura ușă deschisă am găsit-o la gazda mea, o doamnă mai mult decât cumsecade, care avea să-mi aranjeze, fără s-o rog prea mult, să lucrez la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se reflecta În pupilele celor Întinși pe pavaj, ale ei petele luminoase care dormitau pe parbrize. Era o noapte liniștită, ca și cum ambele seminții și-ar fi Încheiat definitiv socotelile războinice. Se mai auzeau când și când o tuse tuberculoasă de tinichea, un claxon stins, un oftat din eșapament. Străduța pe care am ieșit era aproape pustie. Limuzina pe care o văzuserăm Înainte, de la etaj, fâșâia din pneuri pe pietriș. Simțindu-ne, s-a oprit și parcă, sub capota ei prelungă, s-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în nas mirosul vaporilor de benzină. Copertina din tablă ondulată care acoperă parțial incinta stă parcă să se prăbușească și să provoace o catastrofă. Totul e hîrbuit, plin de rugină și praf, pompele, stingătoarele de incendiu, lopețile, tîrnăcoapele, gălețile de tinichea, lăzile cu nisip, vitrinele, pînă și Mercedesul Bot de Cal care alimentează. Avea dreptate Bătrînul cu previziunile lui, își zice oprindu-se din nou ca hipnotizat de indivizii grăbiți care îi taie calea, îl îmbrîncesc, îl calcă pe picioare, i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să saliveze, încuie ușa Curistule, revine Roja cu păsărica lui, știu eu ce știu, vă spun eu că distracția abia acum începe, degeaba mă luați voi peste picior. Aici e mai frig decît afară, zice Curistul, privind înspre cuptorul de tinichea din colțul încăperii, cineva ar trebui să aprindă focul. La asta chiar că nu s-a mai gîndit nimeni, zice Tîrnăcop, o să înghețăm aici, sare de la locul lui se așază în genunchi și începe să cotrobăie după așchii în lada
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
începînd să taie aerul cu palmele în toate direcțiile ca să împrăștie muștele care încep să bîzîie în jurul feliilor de pîine. Ia-o pe îndelete, ca să ne dăm mai ușor seama despre ce e vorba, spune Tușica desfăcînd dopul termosului de tinichea pe care-l dosea bine în fiecare zi într-un locșor secret, umplînd încăperea cu un miros cald de năut. Nu știu cîte din toatea astea au să se adeverească sau nu, reia Delfina, împărțindu-și pachețelul în trei părți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o știți și dumneavoastră la fel de bine, vrea să convingă. — E treaba ta cum o s-o scoți la capăt, spune domnul Președinte. Era bine dacă-l puteam agăța și pe Potaie, dar n-a fost să fie, îi atîrnă prea greu tinichelele alea pe umăr și pe deasupra e pus sub supraveghere strictă, nici la budă nu mai merge fără escortă. — Copoiaș, coconaș, ce bine ne-ai fi prins matale, încep să te urăsc așa de la distanță, se plesnește Monte Cristo cu palma
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
urechi, dîndu-și în sfîrșit seama că este desculț, ai dormit fără ciorapi, să vezi dacă n-ai să faci iar o criză de prostată. — Ia să vedem cum stăm, zice Dendé, răsucind robinetul chiuvetei, slobozind apă într-un ibric de tinichea, privind în direcția holului spre Roja care așteaptă țeapăn în poziție de drepți, cu receptorul telefonului la ureche, și firul răsucit atîrnînd în aer. Gulie și Tîrnăcop se trîntesc de-o parte și de alta a mesei de bucătărie pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
furt, să vă faceți o mulțime de partide doar de ochii lumii cînd noi știm că sînteți cu toții plămădiți din același aluat, că mințiți opinia publică cu nerușinare la fiecare apariție publică. Trage un șut la o conservă goală de tinichea care se rostogolește pe hol izbindu-se de ușa de la intrare, făcînd un zgomot spart. Tîr-țîr-țîîrrrrr, se aude soneria din senin, cine-o fi la ora asta? se întreabă neliniștit. O fi uitat ceva Roja? Sau mai nou poșta vine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și se lichefiază . ,,Profesorului,, Îi vine Însfârșit rândul la șuvița de apă călâie. Își spală Întâi fața, ca un șofer de tir , coborât din mașină după un drum lung, la marginea unei șosele, după care umple până la refuz vasul de tinichea și revine pe aleea ,,Păpădiei,, numărul 8. Plăcințica Îl Întâmpină În fața ușii, cu un zâmbet luminos pe buze, Îi ia vasul din mână și Își toarnă cu voluptate, toată apa În cap. Părul, tricoul albastru și pantalonii de bumbac, mustesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de copii ale lui Tonitza, verdele lui Iser, Întunericul păstos al lui Schwaitzer-Cumpăna... Vedea norul de praf stârnit de mașina rablagită și cerul albastru, nemișcat În imensa lui puritate. Luna plină se vede noaptea pe cer ca o tobă de tinichea galbenă și e cel mai adevărat tovarăș de liniște. Cu o simplă atingere poate incendia cerul și casele și vegetația. Ai vrea bani de mărimea ei. Acolo unde este Îți dă un sentiment de siguranță. În clubul de jazz pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
alături, m-am oprit câteva clipe și, am privit Înăuntru prin ochiurile perdelei. În penumbră am zărit-o pe vecină gemând și zbătându-se cu picioarele desfăcute sub o huidumă de bărbat, gol. Am atins fără să vreau burlanul de tinichea care a scos un sunet dogit care i-a făcut pe protagoniști să stingă imediat lumina slabă. Noaptea, În singurătate Îmi Închipui un act sexual universal În care copaci, flori, păsări, aștri, pietre, munți, oameni, gândaci, șobolani, case, totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Nici un os rupt; coatele și genunchii, juliți. O gâlmă măricică de sânge coagulat pe ceafă; una mai mică pe coapsa stângă. Buze umflate. Ochi Înnegriți. După ce m-am șters, am dat peste o sticlă de șliboviță și o cutie de tinichea cu plasturi uzați. Plasturii mi i-am lipit pe corp, acolo unde am considerat necesar, iar sticla am pus-o pe masă. Din șifonierul din hol am recuperat ultima pereche curată de chiloți și cămașa scorțoasă, aproape nefolosită, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Între cele două tabere. Dinspre cimitir nu se auzea nici un sunet, ceva de așteptat, probabil, dar de data asta nu distingeam nici măcar vagabonzii care, de obicei, Își făceau veacul În preajma zidului lung de cărămidă. Nu tu zdrăngănit de oale de tinichea deasupra focurilor ilegale, nu tu galimații, șuturi brutale sau scâncete de câine. În schimb, cu atât mai multă larmă din direcția opusă: ferestrele care dădeau spre piață erau deschise și vietățile - păsările de curte, copiii și căruțele, chiar și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Cum dorește doamna inspector - șef. Ușa se trânti. Îl auzeam pe ofițer Îndepărtându-se ca un dansator de step, care părăsește scena. Neștiind dacă e cazul să mă apropii, am rămas țintuit Într-un loc, țeapăn ca un soldățel de tinichea. Nu vreți să vă faceți comod, domnule Knisch? Manetti indică spre un scaun de lângă ușă. M-am așezat - și m-am trezit imediat cu soarele amiezii În ochi. Acum vedeam și mai puțin din presupusul geniu al orașului. M-oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o femeie care, jucându-se cu poșeta, reuși cumva să țină o mână Întinsă În sus. Mi-am continuat drumul pe lângă restaurant, pe lângă pantofar și pe lângă un magazin second-hand. Acum am putut desluși „PENSIUNEA LANDAU, ETAJUL 2“ pe tăblița de tinichea care ieșea În afară dintr-o clădire Înghesuită de mai Încolo. Chiar Înainte să deschid ușa, am aruncat o privire spre vitrina magazinului de alături. Cine dorea, putea să cumpere un Întreg „set pentru igienă“ la un preț modest, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]