13,035 matches
-
se face mare caz de costumele Chanel concepute de Lagerfeld pentru Callas Forever, să spunem că, în esență, e ca și cînd filmul transformă ceva "haute couture" într-o confecție confortabilă (mai mult sau mai puțin pentru midinete). E și tiparul interpretării lui Fanny Ardant... "M-am apropiat de rol cu teama și venerația cu care te apropii de un mit. Am pornit din afară, de la cum pășea, cum mișca brațele, cum rîdea"... Acest nivel i-a reușit; "martori oculari" spun
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
în orice text al poetului". Altminteri este însă apreciat Ioan Alexandru. Acesta a suferit, într-un timp relativ scurt, o metamorfoză radicală și, nu mai puțin, contradictorie, trecînd de la agitația dionisiacă, "păgînă", la un simțămînt exclusiv religios, turnat în ostentative tipare sacerdotale: Ne aflăm în fața unui credincios fervent, lipsit de cea mai mică urmă de-ndoială, pentru poet Dumnezeu este o certitudine absolută. Acum, poetul se va metamorfoza în Marele Preot". Ne-am fi așteptat ca faza a doua să smulgă
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
1928), Radu Petrescu (1927) și alții, toți, pe meleaguri dîmbovițene. N-am luat în considerare. * În sfîrșit, tot în Litere, dl Tudor Cristea semnalează în editorialul său un lucru incredibil: într-o obscură editură cu numele Lider a văzut lumina tiparului versiunea românească a cărții lui Michael H. Hart 100 de personalități din toate timpurile care au influențat istoria omenirii. Și fiindcă ediția engleză nu conținea nici un român, cîțiva politicieni români cu vocație cultural-patriotică au fondat un comitet, condus de dl
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
determinant o realizează cu cel precedent: "consecințele deciziei președinților comisiei". Construcția este puțin probabilă în limba populară, dar constituie o adevărată tentație în stilul nominal al limbii culte (în limbajul științific, juridic, administrativ). De fapt, chiar și limba populară utilizează tiparul, dar aproape exclusiv în formulele onomastice extensive și explicative ("Ion a lu Vasile a Măriei Vameșului"). Ca și în alte cazuri, pentru a formula cu oarecare convingere ipoteze asupra raportului dintre trăsăturile structurale ale limbii și deciziile culturale care i-
Lanțul de genitive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14227_a_15552]
-
deplin de cetate. Pentru Gramatopol, eseul este calea liberă (de prejudecăți, preconcepții, predeterminări etc.) care pune în slujba rigorii teoriilor științifice ale unei discipline sau alta fantazarea creatoare. Ceea ce înseamnă ieșirea - pragmatică, poate chiar cinică de la un punct încolo - din tipare cu ajutorul tiparelor înseși: "ingeniosul bine temperat" - ca să ne sprijinim, într-un alt context, pe celebra formulă. Al doilea nivel ține de viziunea construcției, mai exact de spiritul dinapoia ei, care o animă și menține pe cât de vie, pe atât de
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
cetate. Pentru Gramatopol, eseul este calea liberă (de prejudecăți, preconcepții, predeterminări etc.) care pune în slujba rigorii teoriilor științifice ale unei discipline sau alta fantazarea creatoare. Ceea ce înseamnă ieșirea - pragmatică, poate chiar cinică de la un punct încolo - din tipare cu ajutorul tiparelor înseși: "ingeniosul bine temperat" - ca să ne sprijinim, într-un alt context, pe celebra formulă. Al doilea nivel ține de viziunea construcției, mai exact de spiritul dinapoia ei, care o animă și menține pe cât de vie, pe atât de solidă. Spirit
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
dată, cititorul specializat acordă o particulară atenție complexei rețele de relații dintre creator și mediul său de formare, privilegiind însă puterea sa de reacție, a creației ca răspuns și replică la mulțimea circumstanțelor modelatoare, dar pe care le redimensionează în tiparul propriei viziuni. Așa se întâmplă cu "mitologia" presei la Balzac, în ale sale Iluzii pierdute, eseu unde criticul, declarând că-l citește pe autorul Comediei umane din pură plăcere, nu se poate abține - și bine face - să nu cerceteze, cu
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
Barbu Cioculescu Rămas fidel sonetului, rondelului, acele forme fixe ale liricii tradiționale în care, timp de secole, s-au exersat poeții, pe când proza se năștea, iar dramaturgia se supunea, de asemenea, unor tipare prestabilite, Dinu Ianculescu oferă exemplul mai rar al declamatorului și autorului de poezie totodată, în dubla-i calitate de actor și poet, stăpânită de el de mai bine de șase decenii. Timp în care s-a impus cu autoritate în
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
trece în lumea celor drepți. Volumul al șaselea a apărut de curînd la Fundația Națională pentru {tiinta și Arta de pe lîngă Institutul “G. Călinescu” al Acadcemiei Române. Cu trei ani mai devreme decît plănuise editoarea. Primele patru volume văzuseră lumină tiparului la răposata Editură Minerva, cu începere din 1993. Aflate în posesia d-nei Monica Lovinescu, Agendele au fost încredințate spre tipărire d-nei Omăt în 1991. Din jurnalul recent al fiicei criticului, aflăm că prima sută de pagini manuscrise (din 1500) a
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
citi în fiecare săptămână o carte pentru a scrie despre ea. În sfârșit, să mai spun că mai am, la acest "punct", două bucurii. Una apare atunci când primesc de la un scriitor de valoare o carte cu o dedicație ieșită din tiparul amabilității convenționale. A doua poate părea nițel deplasată, dar nu e: sun la telefon pe cineva, și îmi răspunde o voce politicoasă, dar cam rece, de nu chiar acră. După care, când mă recomand, vocea se schimbă complet, tonul devine
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
spaniol care a colaborat cel mai îndeaproape cu Coșeriu și a petrecut ultimele șase veri în casa lui din Tübingen, ajutându-l cu generozitate ca să-și pună în ordine hârtiile, să-și recupereze vechile adnotări și ciorne, să pregătească pentru tipar ultima sa operă redactată în spaniolă, care va fi postumă, Problema corectitudinii idiomatice. Fiica mea, care a asistat la cursurile lui Coșeriu, care a învățat din lecțiile și cărțile sale bazele luminoase a ceea ce ea predă acum despre limba noastră
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
Liviu Bleoca Frumoșii învinși Frumoșii învinși este cartea care a spart tiparele tradiționale în proza canadiană și, în același timp, una dintre cele mai cunoscute scrieri experimentale ale anilor '60. Michael Ondaatje, autorul best-seller-ului Pacientul englez, mărturisea în 1970: "Frumoșii învinși este un roman superb, cel mai viu, mai fascinant și mai
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
Leonard Cohen s-a născut la Montreal în 1934. A debutat în 1956 cu volumul de versuri Să comparăm mitologii. În 1961 a plecat în Anglia, unde a scris primul său roman, Joaca preferată (1963). Frumoșii învinși a văzut lumina tiparului trei ani mai târziu. Cohen a trăit intermitent în Anglia, pe insula grecească Hydra, în California și la New York. Este autorul unui număr impresionant de volume de versuri bine primite de critică și al unei discografii care a făcut din
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
o anume franchețe și simplitate a tonului, modul foarte direct de a comunica, o superioară, înțeleaptă seninătate a privirii îndreptate asupra unei lumi care trece inevitabil către Muzeu, dar nu înainte de a-și fi lăsat și în noi urmele unor tipare de adâncime, lumina câtorva Exemple. Marea Dv. carte, Mémoire des Carpathes, a apărut de curând în românește la Editura Echinox din Cluj. Este, cred, o excelentă ocazie pentru a retrasa oarecum istoria contactelor Dv. cu civilizația și cu cultura tradițională
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
etc.) și care nu mai vor altceva decât să fie lăsați să-și țină cașcavalul în cioc până la pensionare. Ei au tot interesul ca lumea de rând să fie și să rămână tembelă - motiv pentru care își formează ucenici după tiparul lor, tembeli și abilitați în tembelizarea celorlalți; și au tot interesul ca noi, cititorii și autorii articolelor din revistele culturale, să tăcem sau să nu ne facem auziți până când se retrag ei, pe urmă n-avem decât să trăncănim și
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
pentru Dumnezeu, sau faptele pe care le susțin sunt adevărate (de pildă, că a fost profanată memoria eminentului istoric și arheolog care a fost Radu Popa, că persoane a căror semnătură apare în tratat n-au dat niciodată bun de tipar și nici n-au știut că vor semna textele respective etc. etc.) și atunci ele trebuiau prompt și sever sancționate public sau ele sunt simple calomnii nedemne de personalități academice. Tăcerea este complicitate. Câtă vreme o vom cultiva nu sunt
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
după modelul orwellianului Newspeak). Răspunsul e afirmativ, în măsura în care se ține seama de specificul fără precedent al noilor mijloace, de raportul special pe care ele îl imprimă situației de comunicare (cel puțin, arată autorul, așa cum au făcut-o, rînd pe rînd, tiparul, telegraful, telefonul, radioul și televiziunea). Crystal subliniază însă existența unor diferențe mari între principalele situații de comunicare care au în comun suportul electronic: limbajul poștei electronice, al grupurilor de chat și al listelor de discuții asincronice, al lumilor virtuale, al
Stilurile Internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15135_a_16460]
-
Constantin Țoiu Încredințez tiparului două scrisori primite din partea marelui prozator român dispărut cu gândul de a adăuga, cât de cât, o nuanță portretului său pe care destui confrați, recent, ori mai demult, i-l făcură. Este la mijloc și un interes de epocă... Ambele
Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15134_a_16459]
-
noi despre tatăl d-sale. E perceptibilă o frustrare: poetul a murit înainte de a i se fi tipărit vreo carte sub regimul comunist. Fiica poetului accentuează acest aspect în introducerea la una dintre întrebări. Totuși! Traducerea lui Faust vede lumina tiparului în 1955 iar în 1957 poetului îi apar traduceri din Lirica universală. Sigur, acestea nu sînt "originale", dar în interviu era vorba de tipărituri pur și simplu. În legătură cu Poeziile prefațate de G. Ivașcu în 1962, dna Blaga spune că poetul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15143_a_16468]
-
trage mereu în jos. Incursiunile gazetărești "pe teren" au concluzii invariabil sceptice ("reieșea că terenul lui nu e al nostru, e un teren minat, amenințător parcă, înaintarea se face mai greu decât s-ar fi crezut"), care, neîncadrându-se în tiparele oficiale, trec în redacție drept "documentare de-a moaca", incapacitate de a observa "esențialul". I se reproșează "aerele de scriitor", e criticat că face "gazetărie de cenaclu", i se rețin textele de la publicare, iar după ultimul documentar, evocând un episod
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
din numărul precedent, dedicată monografiei Opera lui Mihai Eminescu de G. Călinescu, intitulată de mine O carte rescrisă, prevăzând într-o observație aparent fugară referitoare la o operă formal finită, plăcerea creatorului ei de a nu impune restricții presupusului său tipar conceptual. G. Călinescu enumeră două posibilități care l-ar determina să pună în aplicare orice nouă proiecție. Când, atinsă fiind forma considerată de autor "consolidată", tot el descoperă "chestiuni de amănunt" în număr mare, pe care le-ar putea adăuga
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
mai puțin "tari" decît capitolele cu cap și coadă, arată o foarte personală și interesantă relație cu autorul comentat. O mare diversitate de stiluri se prefiră cu această ocazie și lejeritatea aparentă a acestor notații, în interiorul unei "serioase" monografii, sparge tiparul și cîștigă cititorul. Apar astfel tot felul de amănunte captivante, cum ar fi istoria numelui lui Creangă. Scriitorul s-a vrut întotdeauna Ioan, Călinescu l-a botezat cu obstinație Ion. De ce? Iată o explicație care-i va supăra pe mulți
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
se ridică trombe de reflexe/ înșurubîndu-se-n aer și căzînd înapoi în/ lut ca o oglindă spartă în mii de/ forme. (Așadar, ca un viscol ce spulberă argintul) Imaginile par a țîșni de-a dreptul din revolta materiei ce-și reneagă tiparele, își vomează principiile, își blestemă condiția. Însă Nordul e plurisemnificativ. El face posibilă apropierea antipozilor metafizici, care se întîlnesc nu în arena înregistrării mecanice pe care o săvîrșește scriptorul, ci în chiar funcționalitatea eului său sfîșiat: "în Nord sînt mai
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
ușoară, glumele flăcăilor și pudoarea, uneori jucată, a fetelor. La grațiosul balet al "personajelor", se adăugau abilitățile tehnice: eram uimit de varietatea strofelor, de versurile scurte care le încheiau uneori, de amfibrahii savanți. Lui Coșbuc îi datorez chiar numele principalelor tipare ritmice. Eram fericit cînd îmi reușeau strofe complexe ca ale lui. Și nu mi se părea că dovedesc lipsă de originalitate scriind în maniera lui. Recitindu-i mai tîrziu pe Coșbuc și pe Topîrceanu, dar și pe Alecsandri, Bolintineanu ori
Poezia adolescenței, adolescența poeziei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15208_a_16533]
-
necesar exhibiției în Buicqul-vitrină al familiei", pînă la omagierea frumuseții în serile de petreceri din palatul Barodin. În plimbări, Aimée "sta ca o poză" solicitînd aplauzele audienței presupuse, cu un "surîs mic, estompat așa fel ca să nu devieze gura de la tiparul ei perfect, sau un alt surîs cu buzele întredeschsie în sus și în jos pe dinții mici. Surîsul nu era în legătură cu nimic din ce vorbeau sau gîndeau cei trei ci numai cu exigențele probabile ale publicului privitor. Deși studiat în
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]