294 matches
-
aici o slujbă chiar în ziua execuției (7 decembrie 1724), dată care de atunci este comemorată de protestanți ca fiind ziua execuției martirilor. În același timp au mai fost confiscate și acordate catolicilor o școală protestantă, o capelă și o tiparniță. S-a hotărât și ca majoritatea membrilor consiliului municipal să aparțină catolicilor. Evenimentul a fost folosit de propaganda susținută de statul Brandenburg-Prussia ca exemplu al intoleranței poloneze. Într-o mare parte a continentului unde protestanții erau majoritari, episodul “curtea însângerată
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
din Munții Stâncoși, este exemplara. În condiții de o rară asprime, autoimpuse, Serafim Roșe, părintele Herman Podmoșenski și alți câțiva ortodocși americani au creat din nimic o mănăstire tipică, asemănătoare celor din primele veacuri. Un generator asigura curent electric pentru tiparnița. Nu există telefon, fie el fix ori mobil, nu există radio ori televizor sau altceva de acest fel. Chiliile sunt de mici dimensiuni, sărăcăcios mobilate. Destinația lor este destul de strictă: Pravila (rugăciunea), studiul și, puținele ore de somn. În rest
Seraphim Rose () [Corola-website/Science/302541_a_303870]
-
lăcaș monahal aflat în "Fundul Găvanului" între două izvoare în punctul numit "„La Lăstuni”". Terenul (poieni și păduri) pe care a fost construită prima biserică, reprezintă danie a lui Moise Ignat Beșliu de pe vremea episcopului Damaschin (cărturar și animator al Tiparniței Episcopiei Buzăului). Într-un inventar care datează însă din 1863, anul menționat al întemeierii este însă 1708. Mai târziu din cauza frecventelor stricăciuni provocate de ape, schitul - destinat călugărilor - a fost mutat într-o poiană situată mai jos (Poiana din Vale
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]
-
activitatea de construcție s-a intensificat. Patronatul domnitorului nu s-a limitat doar la Țara Românească, daniile sale au fost destinate și Mănăstirii Sf. Ecaterina de pe Muntele Sinai, unor biserici din Ierusalim, Liban, Epir și mănăstirilor de pe Muntele Athos. Prima tiparniță cu litere mobile din Caucaz provine din Țara Românească, prin mijlocirea lui Antim Ivireanul. Ilustrul voievod se afla în corespondență cu Ludovic al XIV-lea, Petru cel Mare, papa Clement al XI-lea și cu împărații de la Viena Leopold I
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
Potocki a murit în 1782, fiind îngropat în Catedrală Adormirii a cărei construcție o finanțase. În 1604 intra în comunitatea monastica Ivan Zalizo, cunoscut mai târziu că Sfanțul Iov al Poceaevului. Ajuns egumen al așezământului, va instala în 1630 o tiparnița care va produce un mare număr de cărți liturgice și religioase pentru întreaga zonă de vest a Ucrainei. A murit în 1651 fiind canonizat la scurt timp după aceasta. În 1720 lavra a trecut în mâinile congregației vasiliene a bisericii
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
1934. Nu profesează avocatura, ci se lansează în presă și în critica literară. Debutează în revista Premiera, cu un medalion consacrat lui Walt Whitman (1927). Frecventează Cenaclul "Sburătorul", condus de Eugen Lovinescu. Colaborează la Facla, Adam, Adevărul literar și artistic, Tiparnița literară, Capricorn, Mișcarea, unu (unde a semnat cu pseudonimul Vasile Cernat), Contimporanul (secretar de redacție, 1930-1931), Zodiac, Discobolul, Jurnalul, Viața românească, apoi, în 1933, devine redactor al ziarelor Dimineața, Adevărul și al săptămânalului Cuvântul liber. În Facla lui Ion Vinea
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
folosea tava de litere pentru a tipări pagini întregi. Doar Johann Gutenberg a popularizat presa de tipărit cu litere mobile din metal în secolul XV, astfel cărțile devenind mai accesibile. Aceasta însă a deranjat status quo-ul, ducând la remarci precum "Tiparnița va permite cărțile să ajungă în mâinile celor care nu au nici o treabă să citească". În secolele următoare s-au îmbunătățit atât presa de tipărit cât și condițiile de libertate a presei prin relaxări treptate a legilor restrictive. Vezi: proprietate
Carte () [Corola-website/Science/297102_a_298431]
-
sudice a acestuia. Nivelul inferior este străpuns de tunelul intrării, deasupra acestuia înălțându-se camera clopotelor. Mănăstirea devine un monument de referință pentru istoria culturală a Bucureștiului, începând de la sfârșitul secolului al XVI-lea. În 1573, se înființează aici prima tiparniță din București, prin grija voievodului Alexandru al II-lea Mircea și a soției sale, Ecaterina Salvaresso. Aceasta este a treia tiparniță înființată în Țara Românească, după cea a ieromonahului Macarie, înființată în 1508 la Mănăstirea Dealu de Radu cel Mare
Mănăstirea Plumbuita () [Corola-website/Science/307520_a_308849]
-
referință pentru istoria culturală a Bucureștiului, începând de la sfârșitul secolului al XVI-lea. În 1573, se înființează aici prima tiparniță din București, prin grija voievodului Alexandru al II-lea Mircea și a soției sale, Ecaterina Salvaresso. Aceasta este a treia tiparniță înființată în Țara Românească, după cea a ieromonahului Macarie, înființată în 1508 la Mănăstirea Dealu de Radu cel Mare (1495-1508); și după cea întemeiată în 1544 sub Radu Paisie (1535-1545) la Târgoviște, condusă de logofătul Dimitrie Liubavici, în care s-
Mănăstirea Plumbuita () [Corola-website/Science/307520_a_308849]
-
ebraică, intitulat „Sefer Tuv Hataam”. La 70 ani a părăsit soția și copiii pentru a se stabili în orașul imperial Isny im Allgäu,pe atunci în Bavaria, la invitația reformatorului și ebraistului Paul Fagius, care l-a rugat să supravegheze tiparnița ebraică de care dispunea. A trăit acolo 2 ani, între 1540-1542, vreme în care a scris cartea „Tishbi” (Isny 1541), un dicționar conținând 712 cuvinte din Talmud și Midrash, cu explicații în germană și o traducere latină de Fagius, apoi
Eliya Levita () [Corola-website/Science/329219_a_330548]
-
se hotărăște să publice toate lucrările lui Voltaire, multe dintre care erau interzise în Franța. El a cumpărat drepturile pentru majoritatea manuscriselor lui Voltaire de la editorul Charles-Joseph Panckouck în februarie 1779. Pentru a scăpa de cenzura franceză, a amenajat o tiparniță la Kehl, în Germania. El a cumpărat de asemenea de la văduva lui John Baskerville întreaga topitorie de litere din faimosul tip englez. Trei fabrici de hârtie au fost cumpărate de Beaumarchais. Șaptezeci de volume au fost publicate între 1783 și
Pierre Beaumarchais () [Corola-website/Science/314924_a_316253]
-
împreună cu Alecsandri, Ion Ghica, si Petre Balș, au fost suprimate de autoritățile moldovene, care le-au considerat suspecte. Împreună cu Costache Negruzzi, a publicat toate lucrările lui Dimitrie Cantemir care existau în acele timpuri, iar mai tarziu și-a cumpărat propria tiparnița, cu care dorea să tipărească edițiile complete ale cronicilor moldave, inclusiv pe cele ale lui Miron Costin și Grigore Ureche (după mai multe întreruperi asociate cu opțiunile sale politice, proiectul a fost realizat în 1852). În acest context, Kogălniceanu și
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
arhitectură ale Renașterii Poloneze, inclusiv vechile sinagogi din cartierul evreiesc Kazimierz, cum ar fi Sinagoga Veche. În timpul domniei lui Cazimir al IV-lea, diverși artiști au venit să lucreze și să trăiască în Cracovia, iar Johann Haller a înființat o tiparniță după ce Kasper Straube tipărise Calendarium Cracoviense, prima lucrare tipărită din Polonia, în 1473. În 1520 cel mai celebru clopot bisericesc din Polonia, poreclit "Clopotul Sigismund" după Sigismund I al Poloniei, a fost turnat de Hans Behem. La acea vreme, Hans
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
1682, Doamna Anastasia, soția lui Gheorghe Duca, a construit pe locul cimitirului Bisericii Albe o biserică nouă cu hramul Stratenia (Întâmpinarea Domnului), care a preluat rolul de catedrală mitropolitană. În anul 1680, mitropolitul Dosoftei Barilă (1671-1674, 1675-1686) a instalat o tiparniță într-o clădire din incinta mănăstirii „Sf. Nicolae Domnesc”, aici fiind tipărite mai multe cărți în limba română, printre care: "Molitălvnic de-nțeles" (1680); Viața și petrecerea sfinților" în patru volume (1682-1686); "Parimiile preste an" (1683); "Dumnezeiasca Liturghie" (ed. a
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
regii continuând să elimine folosirea latinei din domeniul administrativ și juridic: Francisc I combate în general puterea bisericii catolice, ca s-o întărească pe cea regală. De aceea, dat fiind că biserica publică numai în latină, regele înființează în 1543 Tiparnița regală, destinată publicării de opere în greacă, ebraică și franceză. De altfel, bisericile protestante abandonaseră limba latină și răspândeau Biblia în traducere franceză. În același timp, față de celelalte idiomuri vorbite în regat, franceza ca limbă vorbită continuă să fie minoritară
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
mai buni ucenici ai săi, ipodiaconul Mihail Ștefan, la Alba Iulia, unde a tipărit o "Bucoavnă" și un "Chiriacodromion". Pe același Mihail Ștefan, l-a trimis în țara sa de origine, Georgia. Acolo, la Tbilisi, ipodiaconul a pus bazele primei tiparnițe cu caractere georgiene din țara natală a lui Antim, unde au fost tipărite mai multe cărți în limba georgiană. Pe lângă lucrările tipărite, au rămas de la el și câteva manuscrise: Analiza cărților originale publicate, dar și a celor două manuscrise duce
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
așa cum consemnează în cartea de memorii Părintele Constantin Galeriu, convorbiri realizate de Dorin Popa „Cu părintele Galeriu între Geneză și Apocalipsă’’. A publicat articole de critică în cele mai prestigioase publicații intelectuale ale timpului: "Viața Românească" (1926), "Universul literar" (1928),"Tiparnița literar"ă (1928), "Vremea" (1929-1931),"Gândire"a (1929-1936), "Propășirea" (săptămânal ploieștean, unde a publicat la 1933 ciclul "Scrisori din Brașov. Zece capitole de artă contemporană", despre pictorii sași, maghiari și români din acea localitate), "Ideea europeană, Ultima oră". Aurel Broșteanu
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]
-
Heliade Rădulescu, Albina Românească (1829), a lui Gheorghe Asachi, și Gazeta de Transilvania, tipărită de George Barițiu. Un interes deosebit din partea vizitatorilor îl stârnesc și celelalte obiecte expuse în muzeu: ornamentele tipografice, inelele sigiliare, xilogravurile, valoroasele legături de carte și tiparnița din secolul al XVIII-lea, piesa de rezistență a expoziției. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având .
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
taxi licențiate de primărie și care operează în oraș și în localitățile apropiate. În perioada medievală și timpuriu-modernă, buzoienii care s-au remarcat în cultura românească au provenit din cercurile bisericești, un exemplu fiind episcopul Mitrofan, care a adus prima tiparniță la episcopia Buzăului și a tipărit biblia de la Buzău în 1691, în timpul lui Constantin Brâncoveanu. Mitrofan, el însuși meșter tipograf, a avut o activitate prolifică în domeniul publicațiilor bisericești.Pe lângă episcopia Buzăului a funcționat o școală de pictori de icoane
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
și la școală. Munca de tipar consta din xilogravură și necesita eforturi deosebite. Fiecare pagină trebuia sculptată în lemn. Pentru aceasta Coresi folosea 10-20 de ucenici, pe care îi amintea în prefața cărților editate de el. O replică modernă a tiparniței lui Coresi este expusă astăzi la Muzeul „Prima școală românească” din Brașov. Datele sunt stabilite potrivit ; cf. .
Coresi () [Corola-website/Science/302713_a_304042]
-
lucrat la început cu American Sunday School Union și a început să apere sclavi fugari. Într-o vreme când opinia publică din Cincinnati era dominată de legăturile de afaceri cu Sudul, Chase, influențat de evenimentele locale, inclusiv de atacul asupra tiparniței lui James G. Birney din timpul Răscoalei din Cincinnati din 1836, s-a asociat mișcării antisclavie. Chase era și membru al clubului literar Semi-Colon („Punct și Virgulă”), alături de Harriet Beecher Stowe și Calvin Stowe. Chase a devenit liderul reformiștilor politici
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
cu o tânără socialistă, . Maria a murit în 1921, iar în luna octombrie a acelui an, Piłsudski s-a căsătorit cu Aleksandra. La acea dată, cei doi aveau deja două fiice, și . În februarie 1900, după ce autoritățile ruse au găsit tiparnița clandestină "Robotnik" de la Łódź, Piłsudski a fost încarcerat la . După ce a mimat o boală psihică în mai 1901, el a reușit însă să evadeze dintr-un spital de boli mintale din Sankt Petersburg, cu ajutorul unui medic polonez, , și al altora
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
de la nivel militar, ci și de înnoiri pe plan administrativ și cultural, prin înființarea primei [[tipografie|tipografii]] turce din Imperiul Otoman. Până la înființarea în anul [[1727]] a primei tipografii turcești din Imperiul Otoman, de către , în granițele statului funcționaseră 37 de tiparnițe, conduse de diverse minorități, încă de la sfârșitul [[secolul al XV-lea|secolului al XV-lea]]. Primii care au adus tipografia pe pământ otoman, mai precis, la Istanbul, au fost [[evrei]]i, în anul [[1494]]. Aceștia au mai pus bazele unor
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
stat. Sait Mehmet Efendi, fiul lui Mehmet Çelebi, care este considerat a fi primul vorbitor otoman de limbă franceză, a fost uimit de ușurința cu care erau multiplicate cărțile în Paris, cu ajutorul tipografiilor, astfel și-a propus să deschidă o tiparniță la întoarcerea la Istanbul. Îl întâlnește pe Ibrahim Müteferrika, căruia îi prezintă schițele și se hotărăsc să pună bazele în anul [[1727]] a ceea ce avea să devină prima tipografie turcă din Imperiul Otoman. În anul [[1726]], Müteferrika a scris un
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
astfel s-ar putea obține mult mai ușor multiplicarea cărților și la un preț mai mic, doar că mai întâi ar trebui găsite câteva persoane care să poată corecta cele scrise. Cu aceste cuvinte, Müteferrika a putut pune bazele mult-doritei tiparnițe chiar în propria casă, cu condiția netipăririi cărților religioase. İbrahim Müteferrika a tipărit în tiparnița înființată de el însuși în total 17 cărți : İbrahim Müteferrika nu s-a rezumat la fondarea primei tipografii turce, ci a încercat să-i dea
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]