5,710 matches
-
vecinătatea lui Brâncuși sau, mai curînd, o anumită convergență a operei lor, ca să ne referim doar la reperele imediate,îl salvează din excesiva singurătate la care părea condamnat prin însuși metabolismul subtil al gîndirii sale și îl plasează într-o tipologie artistică din ale cărei resurse s-au hrănit, mai mult sau mai puțin vizibil, nenumărate energii ale artei europene și din care au derivat tot atîtea aspirații și ideologii. Este vorba de acel segment artistic care a părăsit comentariul direct
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
postbizantine din opera lui Paciurea, este, și în concepția lui Brâncuși, tot unul cu sursă bizantină, și anume Rugăciunea. Numai că, spre deosebire de Paciurea care s-a oprit la ornamentica bizantină, la exterioritatea previzibilă și mecanică a drapajului, Brâncuși extrage din tipologia bizantină austeritatea lăuntrică și monumentalitatea indescriptibilă a sacralității. Fără cea mai elementară descripție și fără nici o aluzie individualizatoare, hieratica Rugăciunii constă în resorbția substanței în atitudine, în dematerializarea formei sub presiunea unui sentiment energic și imponderabil în același timp. Și
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
actuale și de transformările recente ale corpului uman (de cîteva zile, în timpul, felației minorilor), și este finanțat de o universitate de renume nord-americană. Mi se părea interesant să analizez reprezentarile corpului uman (corporeitate și imagine DE SINTEZĂ), să-i reconstruiesc tipologiile, via artele numerice și digitale, și asta pînă acum cîteva zile. Am abordat tema transexualității, observând dezangajat viața unor transsexuali (artefacte ale tehnologiei și ale dopajului) și am aflat că sunt depășit de operatorii din tufișuri (telefon mobil, via noi
Pre-Apocalipse now by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11439_a_12764]
-
toate compartimentele fenomenului artistic bucureștean al momentului. Deduse din ideea generală de Spațiu, cele patru secțiuni și-au propus să înlocuiască criteriile de gen cu criterii tematice mult mai largi și mai flexibile, în care intrau deopotrivă concepte teoretice și tipologii vizuale. Astfel, pictorul Alexandru Chira a coordonat secțiunea Spațiul subiectiv, criticul de artă Adrian Guță a coordonat secțiunea Spațiul interactiv, secțiunea Spațiul decorativ și ambiental a fost condusă de Daniela Grușevschi și de Gheorghe Gogescu, iar pictorul Viorel Grimalschi s-
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
unor oameni cu dovedit succes la public. Niște seniori ai audiențelor care nu trec însă, in corpore proba apariției în volum. Citită cu atenție această carte ar putea fi de folos politicienilor și specialiștilor în comunicare din cadrul diferitelor partide. Studiind tipologia discursurilor de succes în România de azi, ei și-ar putea eficientiza propria comunicare, astfel încît mesajul lor electoral să să sune cît mai convingător pentru categorii cît mai largi de oameni. Marius Tucă, Verde-n față. Interviuri, Editura Polirom
Seniorii rating-ului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11513_a_12838]
-
postbizantine din opera lui Paciurea, este, și în concepția lui Brâncuși, tot unul cu sursă bizantină, și anume Rugăciunea. Numai că, spre deosebire de Paciurea care s-a oprit la ornamentica bizantină, la exterioritatea previzibilă și mecanică a drapajului, Brâncuși extrage din tipologia bizantină austeritatea lăuntrică și monumentalitatea indescriptibilă a sacralității. Fără cea mai elementară descripție și fără nici o aluzie individualizatoare, hieratica Rugăciunii constă în resorbția substanței în atitudine, în dematerializarea formei sub presiunea unui sentiment energic și imponderabil în același timp. Și
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
a expresiei, tipul generic al arhaicității, al întemeietorului, al omului primordial. Sînt absorbite aici nenumărate istorii și geografii, coduri culturale și niveluri simbolice. Egiptul și Bizanțul, lumea precolumbiană și straturi etnografice nedeterminate și nelocalizabile se întîlnesc și fuzionează într-o tipologie unică, într-un chip generic foarte apropiat de neantul măștii. Inventarul acestei absolute arhaicități, fără definiție și fără identitate, este și el unul greu de citit într-un cod anume. Un amestec de funerar și de ludic, de mumie carbonizată
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
e cu totul autre chose. Sigur, comparațiile sînt, din capul locului, inechitabile. țara, mai mult sau mai puțin, a rămas, Caragiale a plecat, cu tot cu talentu-i de portretist care n-a (prea) scris portrete. Însă avem, de pe urma lui (lasă "îndreptarul" de tipologii, un vademecum în politică, societate...), limbajul contaminat de tot felul de "parole", pe care Florin Gabrea le-ar fi putut folosi mai "artistic", nu doar din loc în loc, pentru culoare. Mai ales că, pentru a pune în scenă o "gargară
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
și anonimă cu soarta, zeii și stihiile. Odysseus este de aceea pentru posteritate nu atît eroul de la Troia, cît multîncercatul rătăcitor prin lume, care răzbește datorită perseverenței și ingeniozității. Pentru orice parcurs inițiatic spre o Ithaka generică, Odysseia oferă o tipologie a obstacolelor ce se pot ivi în cale. Prigoană înverșunată, ostilitate fățișă și violentă, primejdie ascunsă sub aparență ademenitoare, bunăvoință sufocantă, dragoste cu de-a sila, desfătare paradisiacă și amnezică: paleta de pericole capabile a-l abate din drum pe
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
N-ar mai fi existat această fractură - parcă tot mai de nevindecat - între diversele grupuri și clase sociale. Dihonia sădită cu bună știință de acest expert al manipulărilor contondente în momentele decisive pentru emanciparea societății românești a creat o nouă tipologie umană: sinucigașul iliescan, individul decerebrat, incapabil să vadă cu propriii ochi, dar gata să-ți spargă țeasta pentru că ai pus sub semnul îndoielii mistica învățăturilor Marelui Preot Bolșevic. Câtă vreme Iliescu va avea un cuvânt de spus în viața publică
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
atât de atent elaborat (până la detaliul infinitezimal), "funcționarul neantului" e transpus și văzut în decoruri, registre și lumini diferite, compus multidimensional. Oricât de curios ar părea, el este o rezultantă a romanului, iar nu un punct fix al lui, o tipologie clară și ordonatoare. Ce diferență față de romanul realist tradițional, al formației unui erou ambițios, trecând prin varii încercări și momente potrivnice, pentru a izbândi sau a cădea, la final! Aici, ficțiunea cade, ca o pelerină, pe umerii tari ai protagonistului
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
limbajului de lemn au funcția unor savuroase caricaturi verbale. Față de complexitatea și adâncimea eroilor adevărați ai romanului, platitudinea celor prefabricați (muncitori depășind stahanovist planul cincinal) apare ca totală. Într-o parte avem, așadar, producția de serie și pe stoc, schematismul, tipologia săracă a realismului socialist înfățișată cu o seriozitate de mare efect comic: "Ascultându-i pe oamenii științei și tehnicii din institutul și din Centrul de cercetări pentru mașini hidraulice din Timișoara, cum vorbesc îndelung și aprins despre fenomene precum cavitația
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
unic al epicii bănățene, fraze enorme, despletite, cu subordonate multiple și cu ideea recuperată abia la sfîrșitul întregii demonstrații. Asta era, Silviu, îi răspund eu, chiar de acest moment aveam nevoie ca să pot începe textul, de acestă reconfirmare a unei tipologii umane și culturale pe care tu o reprezinți într-un mod aproape didactic, aceea a bănățeanului schizoid, împărțit abisal între pămînt și cer, între gravitație și imponderabilitate, între geometrie și disoluție, între mundan și transcendent, între statica agrariană și deambulările
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
este una dintre amplele fresce epice realizate de Isaac Bashevis-Singer, plasată de astă dată în contextul evoluției dinamice a societății poloneze după eșuarea răscoalei din 1863 împotriva ocupației rusești. Devenim martorii evenimentelor dintr-un mediu familial evreiesc foarte ramificat ca tipologie socială, religioasă, culturală, economică. Punctul de pornire îl constituie ingeniozitatea și hărnicia unui personaj complex. Calman Iacobi, un patriarh al clanului, implantat în structurile rurale atrase în procesele înnoitoare ale epocii. Destinele descendenților săi ilustrează, așa cum precizează autorul în nota
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
efectivă a cărții. Este acceptabil decupajul propus de autor, cu împărțirea materiei epice în șase mari capitole, alocate unor diferite personaje feminine. E logic ca fiecare capitol să aibă o anumită autonomie, fixând verosimil cadrele unei existențe și ale unei tipologii. Dar romancierului i se pot reproșa vizibile carențe compoziționale: intercalarea unor fire inutile (dacă povestea cu bunicii Melaniei are o frumoasă culoare biografică, aceleia, încâlcite, legate de mama ei nu-i văd noima) și, de asemenea, lipirea forțată a altora
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
întrucît avem a face cu o avangardă recurentă, cu o creație de un tip ce se reinventează spectaculos prin repetiție, printr-o noutate în același timp autentică și integrabilă într-o serie (sîntem în măsură a vorbi acum despre o tipologie avangardistă, similară cu cele ale romantismului, barocului, expresionismului etc.). Ceea ce contează nu e "originalitatea" (negreșit, omologabilă și ea), ci pulsația irepresibilă a unui soi de artă ce pare a se dezice de sine, a se lepăda nu doar de "bunele
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
de a concepe nu doar lucrarea muzicală, ci un gen sincretic, o expresie artistică supremă. Inovațiile sale în structură, în dramaturgie, în montarea scenică, în armonia tonală a romantismului cu bătaie directă spre atonalism, au decurs din acele ambiții. Ca tipologie componistică, Wagner se înscrie pe linia beethoveniană, este ultimul mare "super-erou" al istoriei muzicii, în accepțiune romantică. În secolul 20 s-a tins treptat spre demitizare, spre obiectivarea unor figuri mari de compozitori (inclusiv Beethoven sau Wagner), în fine spre
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
lui Br�ncuși sau, mai curînd, o anumită convergență a operei lor, ca să ne referim doar la reperele imediate, îl salvează din excesiva singurătate la care părea condamnat prin însuși metabolismul subtil al gîndirii sale și îl plasează într-o tipologie artistică din ale cărei resurse s-au hrănit, mai mult sau mai puțin vizibil, nenumărate energii ale artei europene și din care au derivat tot atîtea aspirații și ideologii. Este vorba de acel segment artistic care a părăsit comentariul direct
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
acestei aserțiuni pledează și următoarele două mari capitole ale cărții: Orizontul european - o altă istorie și Originea altor vremuri. Modernitatea scandaloasă a romantismului, utopia proiectului libertății sexuale, strategiile învăluirilor și dezvăluirilor în spațiul public citadin și în cel al saloanelor, tipologia relațiilor erotice - matrimoniale, în cupluri amoroase sau l^amour à trois, o teorie a elitelor exemplificată prin dandysm, al cărui unic reprezentant în Germania ar fi fost Ernst Jünger, soarta elitelor în mass-media, și o teorie a seducției bazată pe
Nicolaus Sombart și supremația femeii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13014_a_14339]
-
sînt aduse în discuție Jocul de-a clasici de A. J. Cortazár, cu elementele sale adesea ironice, de natură metafizică existențială, și Tunelul de E. Sábato, cu al său erou argentinian al subteranei. Dialogul se realizează la diferite nivele: influența, tipologia analogo-contrastivă a situațiilor, răspunsurile tragic-ironice la marile intrebări ontologice. Este de amintit și comunicarea lui J.L.Fl. López din Mexic: Dostoievski, Octavio Paz și scriitorii latino-americani, precum și alte lucrări abordînd spațiul hispanic (I.A. Hita Jiménes despre Unamuno și J.
Dostoievski la Budapesta by Albert Kovacs () [Corola-journal/Imaginative/9060_a_10385]
-
opera epică a lui Mircea Eliade îi apare criticului "productivă" pentru literatura română, căci și acestea au clintit inerții: În timp ce romanul românesc mergea măreț și liniștit pe albia cunoscută, verificată, Eliade încearcă să-i mute cursul. Agită spiritele, schimbă conflictele, tipologia..." "Un spirit al amplitudinii", "al întregului", "un spirit al totalității", aceștia sunt termenii deseori folosiți de Simion pentru a-l caracteriza pe Eliade dar care i se potrivesc și lui însuși. Spuneam și mai sus: critica sa este mobilizată de
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
adăuga colateral, fără să dezvolt, preocuparea pentru integrarea unor aplicații ce deschid noi fronturi, noi perspective, precum compoziția asistată de computer. Fugitiv și tangențial amintesc și producțiile multimedia, ce dezvăluie într-o formulă cvasi-sincretică și îmbunătățită tehnologic, anumite valențe, coordonate, tipologii expresive împrumutate din alte domenii artistice, fie ele convenționale, fie neconvenționale. Adaug în spiritul axei analizate libertatea abordării, indiferența față de cutume și de principii „sacrosante”, refuzul încadrărilor. Compozitorii nu mai resimt apasarea că trebuie să se înroleze într-un curent
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
aceste unități generative de bază se poate configura orice edificiu (de la monodia gregoriană până la Politopul lui Xenakis). Ne propunem ca prin prestația interpretativă (performativă) să generăm operă muzicală constituită din modele de succesiune și simultaneitate desfășurate în timp întro anume tipologie de lectură transgresată din obiect în principii de ordine, în acțiune (formativă): adică de „rostire” într-o Logică alta decât cea din Lumea noastră de producători și „consumatori” de artă a sunetului. În consecință, educația muzicală va trebui să se
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
își depășește permanent definiția în timp, prin timp; consecințele acestei activări par adecvate oricărei forme de comunicare (în spațiul timp...). În configurarea enunțului muzical, textul (partitura) va propune un set de principii de structurare a frecvențelor. De asemenea, va defini tipologia timpului muzical (strié și lisse) și, în cadrul acesteia, structurile ritmice a fi aplicate în enunțul frecvențelor sonore și al tăcerilor. De asemenea va stabili criteriile de continuitate și discontinuitate a transformărilor dintre valorile spațiale date ale domeniului. Câteva mențiuni speciale
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
-se în continuare în această „nuanță”, iar în cele de-al doilea caz, avem de a face cu întreruperea (totală) a acțiunii muzicale (lapsus, ieșire din procesul „rostirii”, al comunicării muzicale). Pornind de la cele înfățișate mai sus și în sensul tipologiilor morfologice și sintactice studiate în aparițiile anterioare ale Logicii lumilor Posibile vom expune în intervențiile noastre ulterioare anumite studii de caz legate de formarea în performanță a unei muzici cu doi pași privind configurarea enunțului muzical.
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]