299 matches
-
stimulat poate de exemplul altor ieșeni, studentul se instala în toamna lui 1894 la București, activând ca redactor neremunerat la „Lumea nouă”. Un an este profesor la Bacău, iar din 1900 funcționează ca profesor la Liceul Internat din Iași, fiind titularizat în 1902. După o lungă absență din presa literară, semnătura lui reapare în 1901 în „Noua revistă română” a lui C. Rădulescu-Motru, sub două articole (Cu prilejul foiletoanelor d-lui Caragiale și Curentul eminescian), semnificative pentru preocupările de moment. Pe
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
va specializa în germanistică și anglistică în Marea Britanie, Franța, Germania și Austria. Întors în țară, este profesor la Târgu Jiu, Turnu Severin și Târgoviște, de aici detașat în 1919 la Universitatea din Cluj, unde conduce Catedra de limba engleză, fiind titularizat profesor în 1925. Stimulat de mediul familial, a început să se apropie timpuriu de literatură și este posibil să fi debutat ca traducător în 1894, cu o tălmăcire din Th. Hales, apărută în „Biblioteca familiei”. Va colabora apoi la „Timișoara
GRIMM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287365_a_288694]
-
1963-1968). În 1968 este numit director al Direcției Artelor în Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă. În paralel, încă din anul 1961, predă la Catedra de literatură universală și comparată a Facultății de Filologie din București, unde va fi titularizat profesor în 1990, fiind și șef de catedră între anii 1980 și 1984 și după 1990. În acest răstimp, în 1969, își susține doctoratul cu teza Shakespeare în cultura română modernă. În 1970-1971 este detașat ca lector în SUA, unde
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
1922 devine student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității bucureștene, frecventând și cenaclul Institutului de Literatură, condus de Mihail Dragomirescu. Se va specializa în limba și literatura franceză, continuându-și studiile în Franța, la Sorbona. În 1927 este titularizat profesor la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța. Debutează cu versuri la „Analele Dobrogei” (1921), unde va continua să publice masiv până în 1938, colaborând totodată și la „Ritmul vremii”, „Gloria Dobrogei”, „Dobrogea jună”, „România de la mare”, „Adevărul literar și artistic
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
1914) limba italiană la Academia de Înalte Studii Comericale. Din 1918 este angajat suplinitor la Catedra de limba și literatura franceză la Facultatea de Litere a Universității din Iași (pe postul rămas vacant prin transferarea lui Charles Drouhet în capitală). Titularizat prin concurs în 1922, funcționează aici până în 1942. Începând însă din 1940 se străduiește, fără succes, să fie numit titular la Catedra de franceză de la Universitatea bucureșteană, dar îi este preferat Basil Munteanu. După o demitere de scurtă durată a
SERBAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289632_a_290961]
-
și Filosofie a Universității din București, pe care o va absolvi în 1929. Funcționează ca profesor la liceele „Sf. Sava”, „Gh. Lazăr” și „Mihai Viteazul” din Capitală până în 1940, când își susține doctoratul în filosofie cu teza Spiritualități românești, fiind titularizat conferențiar la Catedra de filosofia culturii și a istoriei la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității bucureștene. Suspendat în 1950 din motive politice, se vede trimis în învățământul liceal, unde predă până în 1960, an în care este numit profesor
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
a poemului Cântarea lui Roland (tipărită la Sibiu în 1942). Întors în țară spre sfârșitul războiului, predă la Școala Normală din Sibiu (1944), la Liceul Comercial din Cluj, oraș în care se stabilește, fiind și asistent la Universitate, unde se titularizează în 1948. Transferat în învățământul secundar (1949), este profesor la Liceul de Fete și la diverse școli, iar din 1954, la reintroducerea limbilor străine în învățământul superior, asistent de franceză la Institutul Agronomic, apoi, din 1956, lector la Universitate. În
TANASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
răstimp ca redactor la Editura Tineretului și la Editura pentru Literatură (1953-1955). După absolvirea facultății este angajată la Casa Regională de Artă Populară din Constanța (1961-1962), ulterior fiind învățătoare, apoi bibliotecară și profesoară suplinitoare la liceul bucureștean unde fusese elevă. Titularizată la o catedră de limba și literatura română a Liceului „Dimitrie Cantemir” în 1971, se mută trei ani mai târziu la Grupul Școlar „Electronica” din București. Obține titlul de doctor în filologie în 1974, cu teza Mituri romantice în poezia
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
Über das Leben und die Philosophie Contas (1901). Funcționează ca profesor de liceu în București (la „Sf. Sava”, „Matei Basarab”, „Mihai Viteazul”, Gh. Lazăr”) și tot aici, din 1913, ca profesor de pedagogie, sociologie, etică și estetică la Universitate, fiind titularizat în 1923. A fost ales, în 1919, membru corespondent al Academiei Române. S-a format sub înrâurirea directă a lui Titu Maiorescu, față de care a nutrit întreaga viață un veritabil cult, și s-a numărat între tinerii pe care Iacob Negruzzi
RADULESCU-POGONEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289112_a_290441]
-
profesor la Școala Militară din Iași, iar din 1894 la Școala Normală Superioară de pe lângă Universitatea ieșeană. Între 1892 și 1895 l-a suplinit pe Șt. G. Vârgolici la Catedra de istoria literaturilor moderne (neolatine) de la Facultatea de Litere din Iași. Titularizat în 1897, avea să predea până în 1907. „Pudicul Naum”, cum i se spunea, a devenit membru al Junimii în 1872, colaborând numai la „Convorbiri literare”, unde a și debutat în același an, cu traduceri. În 1887 e ales membru corespondent
NAUM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]
-
profesorilor Antoine Meillet, A. Mazon și Mario Roques. În 1925 revine la Cernăuți, unde e profesor la Școala Normală, iar în 1926 este chemat profesor extraordinar la Catedra de filologie slavă de la Universitatea din Cernăuți, post pe care se va titulariza în 1929. În același an e ales președinte al Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina, rămânând în această funcție până în 1942. Datorită prestigiului științific căpătat, e ales membru al Comisiei Dicționarului Academiei de Științe din Cracovia și i
NANDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
a înființa un consulat român la Dublin. Blocat aici de război, lucrează ca profesor de limba română la o școală pentru instruirea ofițerilor englezi ce urmau să fie parașutați în România. Susține frecvent emisiuni la Radio BBC. În 1945 e titularizat profesor la Școala de Studii Slavone Sud-Est-Europene din Londra, iar din 1946 ține prelegeri de filologie slavă la Facultatea de Limbi Medievale și Moderne de la Oxford. În 1947 devine membru al Societății Universitare Slave de la Cambridge, iar în toamna aceluiași
NANDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
al Comisiei Monumentelor Istorice, director al Muzeului Național de Antichități (din 1910) și e ales membru corespondent (1911), apoi titular (1913) al Academiei Române. Activitatea sa, atât de prodigioasă, îi conferă o aură de legendă. Munca la catedră, unde va fi titularizat în 1913, la Muzeu, la Academie (în 1920-1923 e vicepreședinte, iar din 1923 secretar general), prezența în presă sunt amplificate prin susținute preocupări de natură organizatorică și administrativă, și mai cu seamă de intense cercetări arheologice, efectuate, cu colaboratori, mai
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
Ales secretar general în 1871, el îl înlocuiește, șase luni mai târziu, pe I. Slavici la președinția societății „România jună”. În 1872, după terminarea studiilor universitare, este numit profesor de limbile latină și română la gimnaziul din Suceava. Va fi titularizat, apoi, la Catedra de limbă și literatură română a gimnaziului din Cernăuți, unde va funcționa un timp și ca director. Împreună cu alți intelectuali, înființează societatea filarmonică „Armonia” (1881) și societatea culturală „Concordia” (1885), ambele având țelul de a consolida unitatea
BUMBAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285946_a_287275]
-
Geneva, Grenoble. În 1925, își ia doctoratul în filosofie cu o teză despre A. D. Xenopol, obținând docența cinci ani mai târziu. Conferențiar suplinitor, din 1927, la Catedra de critică și estetică literară a Facultății de Litere și Filosofie din Iași, titularizat în 1931, suplinește din 1930 - G. Ibrăileanu fiind din ce în ce mai bolnav - și Catedra de istorie a literaturii române moderne; în 1937 devine profesor plin. Suferind de o afecțiune cardiacă, în ultimii ani trăia mai mult retras. Spirit lucid până la scepticism, inhibat
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
Române pentru Națiunile Unite din 1974, în același an intrând și în componența Comitetului executiv al Federației Mondiale pentru Națiunile Unite. Participă la conducerea revistelor „Studii de literatură universală”, „Secolul 20” etc. În 1965, este ales membru corespondent al Academiei Române, titularizat în 1994. Instituții de cultură italiene îi acordă premiile Tor Margana (1971), Etna Taormina (1977) și Circe Sabandia (1983). A fost, din 1993, președinte de onoare al Asociației Culturale România-Italia. Primele două monografii, Giovanni Pascoli în neoclasicismul italian (1944) și
BALACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
prin detașarea la Școala Gimnazială Nr. 2 Vaslui, „logodindu-se” cu locurile și cu cea care urma să-i fie soție, Elena, în 1978. Deși a nutrit mereu speranțe să facă din pasiune o profesie, Vasluiul l-a adoptat definitiv titularizându-se ca profesor mai întâi la Scoala Generală Nr. 3 din Vaslui și, către sfârșitul vieții la Liceul „Mihail Kogălniceanu” din localitate. În toți acești ani (1978 - 1997) s-a dovedit un dascăl iubit de învățăceii săi, apropiat de colegii
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cu tărie în corectitudine, dreptate și sîrguință, făcuse o carieră de magistrat După dînsul doar prin aceasta putea să se năzuiască la ordine în lume și la întronarea cinstei. Pe vremea cînd tata încheia facultatea, la ministerul de interne fu titularizat un om cu vederi democrate. Hotărît să pună capăt moravurilor ciocoiești, noul numit ceru facultăților din provincie să-i trimită la București absolvenți săraci dar buni știutori de carte. Așa a ajuns tata substitut de procuror în inima țării. Cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a predat Drept diplomatic și consular la Universitatea Dimitrie Cantemir; 1994 1998, profesor și Decan la Facultatea de Științe Administrative Andrei Mureșanu Brașov; din 1994 până în 2005, lector și apoi, profesor șef de catedră (Drept roman și Drept internațional public), titularizat prin concurs 1996 și decan (1996 2001), iar apoi, profesor consultant și profesor invitat (Drept comunitar) la Facultatea de Științe juridice, Universitatea Valahia Târgoviște; 1998 2002, membru al Senatului Universității Valahia; 2002 2005, Academia Diplomatică (profesor, secretar științific al Senatului
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Think-Tank Meeting on Energy security: The Role of Transit Countries organized by EURISC Foundation/IRSI Bucharest, Romania, 2-3 March 2007. ** Dimitrious Triantaphyllou, "Commentary", ICBSS Black Sea Monitor, Issue No.3, March 2007, p.2. * Doctor în filosofie, 1963. Profesor universitar titularizat prin concurs, 1973. Membru în Delegațiile României la Reuniunea pregătitoare a Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa CSCE, și la fazele 1 și 3 ale Conferinței. Ambasador al României în Finlanda 1973-1978, în Japonia 1986-1990 și în Australia 1988-1991
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
sub conducerea tânărului preot Ilie Călugăreanu, cu un număr de numai 10 elevi. În anul 1865 s-au înscris 33, în 1866 sunt 39, iar în anul următor 70. Decizia prin care noul învățător a fost (folosim un termen actual) titularizat pe post are data de 26 noiembrie 1864 și a fost trimisă prin Revizoratul Județului Tecuci. Sediul instituției se afla în satul Umbrărești, după cum rezultă dintr-o reclamație a locuitorilor umbrăreșteni, în frunte cu preotul Constantin Hâncu și preotul Vasile
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
avansare și perfecționare și de modul în care este valorificat potențialul fiecărui angajat. În urma analizei a rezultat că la nivelul cadrelor didactice cât și al conducerii se dorește o descentralizare a sistemului și în ce privește angajarea personalului pentru că cei care se titularizează își pierd interesul pentru performanță și calitate. Ei nu mai sunt motivați să se formeze continuu știind că locul lor de muncă este asigurat. La nivelul conducerii se dorește acest lucru pentru că așa se poate lucra cu oameni agreați și
Particularităţi ale dezvoltării resurselor umane în învăţământul preuniversitar by Maria Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1819_a_92274]
-
agronomie și chimie agricolă, pe care le-a finalizat cu doctoratul. În anul 1906 s-a întors în țară și a fost numit profesor suplinitor la nou-înființata catedră de chimie agricolă de la Universitatea ieșeană, iar după trei ani a fost titularizat pe acest post pe care a muncit vreme de patru decenii. După cum se știe, la capătul de sus al Copoului ieșean, pe o parte și pe alta a Aleii „Mihail Sadoveanu”, care pleacă spre Breazu, este situat complexul de clădiri
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
agronomie și chimie agricolă, pe care le-a finalizat cu doctoratul. În anul 1906 s-a întors în țară și a fost numit profesor suplinitor la nou-înființata catedră de chimie agricolă de la Universitatea ieșeana, iar după trei ani a fost titularizat pe acest post pe care a muncit vreme de patru decenii. După cum se știe, la capătul de sus al Copoului ieșean, pe o parte și pe alta a Aleii „Mihail Sadoveanu”, care pleacă spre Breazu, este situat complexul de clădiri
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Marele zid (la recomandarea lui Ion Istrati) la nou reînființata revistă "Convorbiri literare". Continuă colaborarea cu critică literară. Au loc mari inundații pe Valea Bârladului, astfel încât casa părintească este distrusă. 1973. Suportă o dificilă operație de natură renală. Va fi titularizat ca profesor la Dodești, satul copilăriei lui Victor Ion Popa, unde își va reface cadrul familial împreună cu Lina Ionică, profesoară de limba și literatura română. Au ca suport spiritual pe cei doi învățători pensionari, Janeta și Ion Ionescu, vechi prieteni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]