418 matches
-
fluierelor, pe care o recompunea șuierând, în timp ce se prefăcea că ar cânta la coada unei măturici. Îl vedeam adesea pe preot în acest decor, cu brațele pline de flori necunoscute, cu o pălărie colonială și o sutană deschisă la culoare, tivită în partea inferioară cu o broderie de noroi uscat, ocupat să privească ploaia caldă căzând peste pădurile lucitoare. Îl vedeam surâzând. Surâzând tot timpul. Nu știu de ce. Când m-am trezit în camera parohului, m-am gândit la Clămence. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fi chemat Înapoi la Lake Geneva, se Îmbrăcase, timorat, dar plin de mulțumire lăuntrică, cu primii săi pantaloni lungi, scoși În evidență de o cravată-acordeon violacee și un guler „Belmont“ cu marginile unite implacabil, cu șosete liliachii și o batistă tivită cu violet ițindu-i-se din buzunarul de la piept. Mai mult decât atât, Își elaborase o filosofie proprie, un cod de comportament care, În măsura În care i se poate da un nume, era un fel de egocentrism aristocratic. Își dăduse seama că principalele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
F.P.-urilor. DESCRIPTIV Amory Împlinise optsprezece ani, avea cu puțin sub un metru optzeci și arăta excepțional - dar nu Într-un sens convențional al cuvântului. Avea o față foarte tânără, a cărei inocență era stricată de niște ochi verzi, pătrunzători, tiviți cu gene negre, lungi. Îi lipsea cumva magnetismul intens de sorginte animală ce Însoțește adeseori frumusețea masculină sau feminină. Personalitatea sa părea că rezidă mai degrabă În ceva mental și nu-i stătea În putere s-o activeze sau s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lui înaltă și ochii lui uluitori, umbriți de sprâncene dese, frumos desenate, în nuanțe de șaten deschis, într-o multitudine de tonuri parcă, în funcție de felul în care îi cade lumina pe față. Aceleași gene lungi și negre, împreunate câte două-trei, tivesc ochii cu irișii albaștri, pe alocuri pătați cu minuscule pete de culoarea cojii de alune, sesizabile doar la o examinare extrem de atentă. Doamne, ce dor îi este de Liviu! De-ar putea îmbrățișa copilul și să-și apropie obrazul de
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
Cum o făcea la ceasul cel dintâi? Mi-e gândul asuprit și-n răvășeală, Rămân spre țărm iar, zorii să-i tămâi... SONET XII Mă redescopăr viu sub promoroacă Prin iarna care umbrele-și deșartă, Sculptând în stânci neîntinata artă Tivesc culori ce timpul le îmbracă. Iar marea de ar vrea să ne despartă- În valuri reci regretele se joacă, Doar salbe de luceferi ne împacă Pecetluind în stele-a noastră soartă. Un vis tardiv s-a odihnit pe tâmple, În
POEMELE VISULUI IMPLINIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368365_a_369694]
-
Cu oțelul nopților târzii”. Cam așa poetificam, pe-atunci... Studii, cărți, oameni, ziarul, radioul, jurnaliștii, lumea în mișcare, inima noastră visând la ziua de-acum, când multe nu s-au întâmplat. ...Mai sus de Biblioteca Centrală Universitară, printre teii care tivesc trotuarele, urci spre Copou și, când intri în Parcul renumit, dai de Teiul Marelui Bard. Vântul adie, adesea, a Eminescu... Bănci romantice cu pasageri prozaici, uneori cu îndrăgostiți, alături și de Veronica Micle, împietrită-n dragoste și durere, muză și
GÂNDURI DE SUB PLEOAPE: PRIN IAŞII STUDENŢIEI MELE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367639_a_368968]
-
conservi tu castraveții , iute îți preda rețeta , de se-nghesuiau băieții să aplice cu vedeta ! Cuie când era să bată iute rezolva buclucu' . Mâna pe ciocan îndată , la iuțeală-ți făcea lucru ! Chiar și la croitorie pricepută , cu arnici îți tivea la meserie orice doamna Găurici . Poarta scârțâie cam tare ?! Balamaua-i ruginită ! Ea pompa cu-ndemânare vaselina potrivită ! La tuci , la bucătărie își pusese șorțulețul mestecând „la meserie” mai să rupă făcălețul ! În grădină sau prin vie când efectua săpatul
TANTI GĂURICI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367062_a_368391]
-
liricii creștine, în vremea în care trăiesc, nu știu câtă nevoie are poezia de mine; știu câtă nevoie am eu de ea!” Confirmarea celor de mai sus este poemul „Mă pierd”. „Mă pierd într-un ocean de îndurare/ deși-s un val tivit cu broderie/ de-un Sfânt cu răni în mâini și în picioare./ Când unda mea mânată e de vânturi/ ce vin cu-nfrigurare peste mine,/ mâna-I străpunsă mă alină-n cânturi/ Și-mi liniștește dorul meu năvalnic/ ce vrea
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
în loja centrală. Alături, pe o măsuță joasă sclavii așezaseră tăvi cu fructe, nectar, suc de citrice și vin, în vase de argint. Procuratorul se îmbrăcase în ținuta militară de gală peste care înfășurase o togă fină din lână albă tivită cu purpură brodată în fir auriu iar în picioare purta o pereche de calige, cizme militare, de culoare albă, lucrate cu mare finețe. Dincolo de faldurile togii sale se zărea platoșa de gală, din aramă suflată cu aur, având reliefuri reprezentând
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
îi vor îmblânzi, poate. Fie, am încredere în tine ca întotdeauna...fă cercetările care crezi că sunt de cuviință, magistre. Spunând acestea Tiberius arătă către cei prezenți spre vila Iovis. Natus, servitorul preferat al împăratului îi înfășură acestuia toga albă tivită cu pupură aurită. Alura gârbovă a lui Tiberiu contrasta puternic în fruntea înalților și masivilor membrii ai gărzii germane. Micul convoi porni în direcția vilei. În următoarele zile Thrassylus se grăbi să plece spre Alexandria unde se întâlni din nou
AL ZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349509_a_350838]
-
mulțumi ulterior! Nu pot să închei înainte de a-l parafraza pe domnul profesor Liviu Negru, care, în cuvinte brodate cu mândrie ardelenească pe pânze de suflet spunea că la Bologa, „Unul dintre cele mai mândre sate cu care Dumnezeu a tivit poalele Vlădesei”- căci așa îl descrie autoarea - „Dumnezeu a semănat un sâmbure de geniu!” Georgeta RESTEMAN Săcuieu, județul Cluj 13 mai 2013 Referință Bibliografică: Georgeta RESTEMAN - IOANA RESTEMAN: „SURÂSUL UMBRELOR” - O REUȘITĂ FRESCĂ A SATULUI ARDELEAN / Georgeta Resteman : Confluențe Literare
O REUŞITĂ FRESCĂ A SATULUI ARDELEAN de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350421_a_351750]
-
o duminică pe la ora zece. Eu mai fusesem la biserica catolică și știam că Klesch se îmbrăca ministrant. Adică, participa la serviciul divin purtând o îmbrăcăminte specifică ritualului, din care se distingea cu deosebire gulerul, foarte lat, în diferite culori, tivit cu o bendiță aurie. Culiță rămăsese cu gura căscată, văzând cele petrecute în biserică. - Ce face ăla acolo? mă întrebase. Și ce tot cară hârțoaga aia de colo până colo? - Îl ajută pe popă, îi răspunsesem. Iar aia nu-i
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
contrazice vreodată, cartea lui Ion Dumitrașcu, nu se citește, ea se trăiește. Iar când ajungi la ultimul cuvânt vei putea afirma fără nici un dubiu și tu: „Sunt dealul pe care l-am urcat sau valea pe care o cobor, cerul tivit pe margini cu nori zdrențuiți, calea care mă cheamă fără cuvinte.” Nu știu în ce e specie a geniului epic aș putea încadra cartea lui Ion Dumitrașcu fără să greșesc, ea putând fii în aceeași măsură o autobiografie, un jurnal
TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365885_a_367214]
-
de pasăre măiastră... Cântă toată splendoarea Primăverii pământului, cu fruntea luminată rezemată de Curcubeul sfinților, cu brațele înflăcărate, care îmbrățișează nemărginirea martirilor, cu gândurile albe, celeste ale poeților în care se țese cerdacul Zilei, cu brâul de Azur al filosofilor, tivit din surâsul serafic al serii, cu brocardul ei verde, sacerdotal, podoabă a demnității nemuritoare, cu mersul ei regal al devenirii, ce calcă senin și-mprăștie miresme... Sub pașii căreia cresc majestos firicelul de iarbă și trilul privighetorii... Făptura aceea Albă
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
știu un ochi mai plîns un șold mai durduliu certată consecvent cu simetria (pe toate le rezolvă pălăria!) viața cu două luni mai devreme ușa cam des deschisă la poeme o cusătură pe rotulă în fața evidenței o cagulă acum îmi tivesc pălăria cu aur o-mpodobesc cu os de brontozaur pană de vulpe-i atașez, discret să nu se vadă pana de poet încerc din răsputeri s-o-nvăț sanscrită ea-mi zice să fiu și mai zăpăcită monștrii cu mîini
O MEGA LIBRĂRIE PENTRU SUFLET ŞI MINTE INTERVIU CU POEŢII LUMINIŢA ZAHARIA ŞI ROMEO TARHON de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365152_a_366481]
-
altceva ca-ntr-o nemiloasă cavalcadă, destinderea calculată și liniștea le lași pentru mai târziu, timpul șederii e scurt și câte nu mai sunt de văzut! De oriunde-ai privi, senzația tridimensională a înscrisurilor publicitare nu te părăsește, liniile sunt tivite cu grijă în cheie electrică și eclectică, neonul este mărunțit în forme nepământene dând la iveală proporții fidele liniei de pe planșeta arhitectului și tu caști gura și te pierzi în întrebări adesea absurde, când singura filozofie obiectivă, simplă și utilă
LAPORTARI CU FIRETURI ŞI GALOANE CA LA C.C.AL P,C.R. ÎN LAS VEGAS !(IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366725_a_368054]
-
nopțile târzii, când se coc gândurile, se dumiresc aleșii inimilor și se încheagă dorurile... Acolo, la lumina lămpii agățată de cuiul din peretele casei bătrânești de sub pintenul dealului de la Valea Dăii, pe care adeseori le „prinde” în vârful acului, sulfilează, tivește și calcă cu mașina cu tăciuni aprinși, pe care o tot învârtește până amețește dis-de-dimineață, netezind încă odată cu grijă colțurile țuguiate ale carpetei, insistând mai acatării la coșul de fum de lut și piatră spartă de deasupra acoperișului de șiță
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
se împletea cu cea a tufănelelor și a crizantemelor în lungi și minunate simfonii care îmi șopteau: Tu, copile, ai observat Floarea roșie de mac? S-a ivit, așa, deodată, De soare binecuvântată. Veșnic e îndrăgostită, Și pe poale e tivită Cu dantelă-mpurpurată, Cu iubire e brodată. Floare roșie de mac, Tu doar știi că eu te plac! Nu te teme, nu te rup, Te sărut doar, ai văzut?!? Florile sunt un dar prețios al naturii, putem să le admirăm în
GRĂDINA FERMECATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365762_a_367091]
-
barierele în minte: vârstă, etnie, imagine și câte or mai exista nedescoperite. Actorul făcu câțiva pași pe scenă, oprindu-se în fața ei. Diana se felicită în gând pentru opțiunea vestimentară din acea seară. Știa că arată impecabil în sacoul roșu, tivit cu blănita neagră la gât și la manșete, cu bluză din dantelă neagră de dedesubtul lui și pantalonul până, mătăsos, de sub care se vedeau vârfurile botinelor negre, lăcuite. Părul castaniu, bogat, era prins într-un coc spaniol, probabil că nițel
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
douăzeci și cinci de ani ajunși la capătul aleei pașilor pierduți. Muzica ușoară românească ajunsese o rochie superbă de mireasă de crai, agățată în crengi cu spini, pe cărarea unei grădini cu ghirlande. Turneul „Șlagărele României” o va descâlci și-o va tivi cu fireturi. Vor murmura cântece dulci ca viața, fericite ca iubirea, renăscute din forme ancestrale și umbre bleu, de vis! Vor fi omagiați cântăreții, compozitorii, textierii neuitați, ziditori de cântec ce se topește numai în văzduh, unde se preschimbă în
ŞLAGĂRELE ROMÂNIEI SE-NTORC ACASĂ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350596_a_351925]
-
responsabilitatea propriilor fapte; - Perseverează necontenit întru realizarea șansei tale de viață; dacă ai căzut ridică-te și ia-o de la capăt, cu tot mai îndârjită determinare; - Cunoaște și cunoaște-te oricât de mult, studiind și înțelegând; admite că ești insulă tivită cu margini, finită, că nu poți să cuprinzi necuprinsul, dar alimentează-ți dorințele omenești peste nivelul posibilului, alegând echilibrul dintre rațiune și glasul inimii în întreaga-ți existență umană; - Fără Dumnezeu nu se poate să fii om; - Speranța omului nu
STINDARD, TEMATIC, INTRODUCTIV de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/351390_a_352719]
-
De dimineață, puțină lume în local . La o masă, într-un colț, o doamnă își savura cafeaua; un domn între două vârste, cu ochi măslinii, răsfoia, plictisit, un ziar . Patroana, simpatică foc, sta lângă el sorbindu-l din priviri și tivindu-și, cu oarecare grație, buzele moi și subțiri . Era , fără păcat, cochetă, dar pe deget nu purta verighetă . Îi priveam circumspect . Pentru patroană aveam un respect . Pe domnul nu-l cunoșteam ; nu mă interesa deloc . Îmi degustam, la o masă
CLIENTUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351634_a_352963]
-
zâmbind spre mine. Cămașa roșie și pantalonii bej de in îi veneau perfect. Părul negru, lung și des, era prins în coadă. S-a oprit în fața mea întinzând jovial mâna. Evidențiați de bronzul pielii, ochii lui de un gri cenușiu, tiviți cu gene lungi, dese, mă priveau direct dar prietenos. -Bine ai venit! -Mă bucur să fiu aici! I-am strâns degetele lungi și fine. Ce sentiment plăcut era în preajma lui. Nu avea nimic din comportamentul unei vedete. Un perfect gentleman
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
zbor sublim spre piscul neuitării. Deschid ferestrele drapate-n vise Nădejdi târzii ivite-n pleoapa zării Renasc dorinți de-nchipuiri ucise. Fecioarei din oglindă-i simt fiorul Când gândurile împletesc cunună E viața piesa-n care joacă dorul, Un rol tivit pe-un colțișor de lună. De-acolo se revarsă-n lume, tainic, Și-ascute-n spinul rozelor simțirea Oglinda sparge, dorul cel năvalnic, În ochii-i verzi înmugurind iubirea. (2) Ion VANGHELE: IARNA CA O COAPSĂ DE FEMEIE Iarna-i ca o
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
lacul de argint, mi-ai zis. Numai tu știi cum ai încăput în somnul lui și ai reușit să coși marginile cerului de pumnul lacrimei! - Te-am strigat pe numele de împrumut și am distras atenția incertitudinii, ba chiar am tivit stratul de nesomn ... Între timp o lebădă își prinsese piciorul în zăbrele de stuf și a rămas prizonieră în propriul cuib! Am transpus imaginea aceea în ochii tăi, era păcat să n-o vezi! - Oprește odată ploaia aceea, mi-e
PLOAIE CU MAJUSCULE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351226_a_352555]