105 matches
-
era de fapt balegă de vacă în care mai introduceai pleavă ori paie și amestecai totul pentru a face aliajul mai consistent. Dar noi nu procedam așa. Adunam pur și simplu balega uscată de pe câmp, căreia acolo i se spunea "tizic". Cei patru frați mai mari sub comanda lui Mircea plecam pe câmp luând cu noi patru saci precum și "uneltele" necesare: adică patru bețe destul de grosuțe prevăzute la una din extremități cu o crăcană, așa cum e suportul de lemn la praștie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
carnea umerilor piperniciți. La semnalul meu S.O.S. care anunța o iminentă trecere a emitentului în "lumea drepților" Mircea a reacționat cu viteza luminii: Lică, oprește! Treci dincolo! Saltă! De o parte și de alta a sacului plin cu tizic cei doi frați îl săltau ținându-l pur și simplu suspendat, fără să-mi atingă spatele. Acum respiram mai ușor, iar plămânii puteau aduce mai lesne oxigenul atât de necesar circuitului sanguin. Cum te simți, Titi? Vă mulțumesc; mult mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
rugi iar în virtutea inerției corpul o lua înainte pe câtă vreme tu, cu piciorul devenit prizonierul rugilor învingători, te trezeai azvârlit la pământ. A naibii treabă! Era destul de neplăcut. Eu veneam cu nasul în miriște, tamponat în ceafă de sacul plin cu tizic, în timp ce comentariile ironice ale lui Mircea mă determinau să suplimentez eforturile pentru a reveni mai degrabă la starea de verticalitate. O, da' ce faci măi Titi, te-ai pocăit? Faci mătănii? Nu cumva ai de gând să te călugărești? Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pentru fete, cât și pentru băieți. În timp ce mă gândeam că poate-poate am scăpat de porțiunea asta atât de plină de capcane, ambele picioare mi-au fost blocate și am căzut secerat la pământ cu fața în miriște, în timp ce sacul cu tizic stătea imperturbabil pe ceafa mea, asemenea samarului pe spatele asinului... A fost căzătura cea mai violentă și cea mai dureroasă de până atunci. Eu mergeam în urma fraților mei mai mari, Lică și Mircea. Căzătura mea le-a atras atenția și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai dureroasă de până atunci. Eu mergeam în urma fraților mei mai mari, Lică și Mircea. Căzătura mea le-a atras atenția și într-o clipă au fost lângă mine. S-au speriat grozav. Eram inert, leșinat și cu sacul de tizic deasupra mea. Fața îmi era plină de țărâna îmbibată cu pleavă și cu alte resturi vegetale; buzele-mi erau plesnite, umflate și sângerau, iar dinții din față se clătinau și mă dureau îngrozitor. Sângele care-mi cursese din belșug se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îngrozitor. Sângele care-mi cursese din belșug se amestecase cu țărâna care-mi intrase în gură în momentul în care sărutasem involuntar și brutal pământul dușmănos, împiedicându-mă să respir în mod firesc, având pe gâtul meu sacul plin cu tizic ce mă obliga să stau lipit pământului ca în fața unui dictator nemilos. Titi, Titi! Vai de mine, Titi! Ce-ai pățit, Titi? Scoală-te, scoală-te nu mă speria! Și-mi ștergea cu batista fața murdară, plină de sânge și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nemuritoare. Desigur că nu-Ți trece prin gând ce-Ți voi oferi, însă surpriza va fi cu atât mai mare și mai impresionantă. Iată: este vorba de un sac de bălegar de vacă uscat, căruia pe-aici i se spune tizic. Ai folosit vreodată așa ceva? Nu? Oooo, Doamne! Dac-ai ști cu câtă dificultate l-am adus până acasă... De ce? Păi, m-am împiedicat de rugii de mure și-am venit în nas pe miriștea aia îndrăcită încât mi-am jupuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unui specialist în vederea confecționării unei duble proteze dentare. Vai și-amar de capul meu...! Noroc de frații mei care m-au ajutat să-mi revin, căci altfel dădeam ortu' popii și nu mai ajungeam să-ți fac peșcheș sacul de tizic pe care nu Te jena Te rog să-L primești, deoarece ți-L ofer din toată inima. Stai liniștit, acolo, lângă plită și mai bagi câte o balegă pe foc... Ce să-i faci? Ăsta-i combustibilul săracului. Cine n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
frați mai mari în camera din stânga a holului care între timp devenise bifuncțională obținând statutul de "magazie plus cămară de alimente", și ne-a zis: Dragii mei copii, priviți aici: acesta este stocul de combustibil pe care îl mai avem: tizic, tulpini de floarea-soarelui și de bumbac. Nu avem bani să ne cumpărăm nici lemne și nici cărbuni. Din păcate, ceea ce avem aici adunat nu este suficient pentru toată iarna. Prin urmare cât mai este încă vreme frumoasă va trebui să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
doar de răsuflarea aburindă a celor șapte ființe zgribulite sub păturile suprapuse. Printr-un reflex necondițonat de apărare instinctuală ne trăgeam mai bine păturile pe noi, pentru a nu permite aerului rece să diminueze căldura acumulată sub învelitori. În sobă, tizicul a mai pâlpâit anemic de vreo câteva ori stimulat de curenții de aer circulând prin horn, apoi a devenit cenușă. Își făcuse pe deplin datoria și acum se retrăgea spre odihnă perpetuă în cimitirul celulelor moarte. Mircea însă, consecvent cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fi stâlpul de nădejde în creșterea și educarea copiilor noștri, Vasilică, Vasilică...! Trăiam copilăria sub cer vânăt de plumb Pe plită coceam boabe din galbenul porumb Afurisita foame ne da mereu târcoale Și adormeam plângând cu pântecele goale. În sob-ardeam tizic și resturi de coceni Păziți ziua și noaptea de bravi milițieni Foarte activi și harnici ca trântorii în stupi Având drept ajutoare o haită de câini-lupi. Îndurerat, voi spune doar atât: Copilăria noastră a fost un vis urât, Supravegheată zilnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe pământ și să ne continuăm povestirea. Iarna după cum ați văzut fusese grea, friguroasă și lungă, iar încălzirea camerei necesita o mare cantitate de combustibil. Sursa noastră de producere a căldurii după cum ați aflat deja era constituită din trei elemente: tizic, tulpini de floarea-soarelui și de bumbac. Tizicul și tulpinile de bumbac se aflau complet sub stratul de zăpadă. Mai rămânea în discuție doar tarlaua de floarea-soarelui, care nu fusese arată și de pe care se mai puteau ciuguli niște resturi vegetale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Iarna după cum ați văzut fusese grea, friguroasă și lungă, iar încălzirea camerei necesita o mare cantitate de combustibil. Sursa noastră de producere a căldurii după cum ați aflat deja era constituită din trei elemente: tizic, tulpini de floarea-soarelui și de bumbac. Tizicul și tulpinile de bumbac se aflau complet sub stratul de zăpadă. Mai rămânea în discuție doar tarlaua de floarea-soarelui, care nu fusese arată și de pe care se mai puteau ciuguli niște resturi vegetale sub formă de bețe uscate. Dar acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se udau; ne opream pentru a bate palmele una de alta; frecam alternativ când o mână când cealaltă pentru a pune sângele în circulație. Cu degetele înghețate plângeam de durere și continuam această activitate diabolică și monstruoasă, pe lângă care adunarea tizicului, vara, mi se părea o joacă de copil agreabilă și plină de surprize minunate. Copilăria... Care copilărie?? Ajunși acasă, lăsam sacii la locul lor, iar mama îmi punea într-un vas apă rece în care introduceam ambele mâini pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
voi îndura de cine vreau să mă îndur." (Romani: 9-15) Și care sunt preferații tăi, Doamne? Care sunt simpatiile tale? Pe cine vrei să miluiești cu augusta-ți bunătate? Că în ceea ce ne privește... ne-am lămurit!! Mergând să aducă tizic pentru foc, mama a făcut o constatare de natură s-o pună serios pe gânduri: tizicul se terminase. Din cele trei materiale folosite la foc, tizicul era cel mai consistent, asemănător carpenului din flora silvică; celelalte două, păstrând proporțiile necesare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Care sunt simpatiile tale? Pe cine vrei să miluiești cu augusta-ți bunătate? Că în ceea ce ne privește... ne-am lămurit!! Mergând să aducă tizic pentru foc, mama a făcut o constatare de natură s-o pună serios pe gânduri: tizicul se terminase. Din cele trei materiale folosite la foc, tizicul era cel mai consistent, asemănător carpenului din flora silvică; celelalte două, păstrând proporțiile necesare, comparabile cu teiul și plopul. Copii, ne aflăm într-o situație delicată: tizicul s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
augusta-ți bunătate? Că în ceea ce ne privește... ne-am lămurit!! Mergând să aducă tizic pentru foc, mama a făcut o constatare de natură s-o pună serios pe gânduri: tizicul se terminase. Din cele trei materiale folosite la foc, tizicul era cel mai consistent, asemănător carpenului din flora silvică; celelalte două, păstrând proporțiile necesare, comparabile cu teiul și plopul. Copii, ne aflăm într-o situație delicată: tizicul s-a terminat. Va trebui să mai facem rost de niște crengi uscate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
serios pe gânduri: tizicul se terminase. Din cele trei materiale folosite la foc, tizicul era cel mai consistent, asemănător carpenului din flora silvică; celelalte două, păstrând proporțiile necesare, comparabile cu teiul și plopul. Copii, ne aflăm într-o situație delicată: tizicul s-a terminat. Va trebui să mai facem rost de niște crengi uscate de salcâm pe care le-a rupt vântul. Da, mama, așa vom face. Mama a plecat la muncă. Am așteptat să se lumineze deplin, apoi am gustat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
generozitate la dispoziția domnilor milițieni pentru a le proteja trupurile fine și deosebit de sensibile în anotimpul când termometrele indică temperaturi sub zero grade. Ce de-a lemnăraie, Doamne! La ce le trebuie atâtea lemne? Oare ei n-au folosit niciodată tizic? Lângă vestiarul milițienilor se afla pe partea opusă coridorului sala de anchetă sau de interogatorii. Mobilierul era foarte redus: un dulap metalic sau fișet, o masă mare, dreptunghiulară, acoperită cu pânză roșie, înconjurată de scaune, iar lângă unul din pereți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
hornul în întregime. Cum să ieșim? Cum?? Eram sechestrați, blocați, închiși, condamnați... Cine să ne salveze? Cine? Apa de băut din căldare era pe terminate. Nu aveam cum și de unde să topim zăpadă; pentru încălzit mai aveam un rest de tizic și câteva legături de tulpini de bumbac. Mălaiul se terminase. Ce era de făcut?? Și mai era un lucru deosebit de jenant, neplăcut și penibil. O căldare de tablă ruginită era utilizată pe post de "baie", unde rând pe rând cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Dacă o fi să mă ucidă, nu voi tremura, dar voi descurca în fața Sa firele pricinei mele." (Iov, 3:15) Dar să revenim. Timpul trecea. La orizont nu se întrevedea nici un ajutor, nici o salvare. În cameră era frig și întuneric. Tizicul se terminase. Mai aveam niște resturi de tulpini de bumbac. Apă mai aveam pe fundul găleții. Hrana zilnică erau boabele de porumb. Dar ceea ce ne-a dat cu totul peste cap viața în acest interval de timp unde, în Câmpia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Da. Am avut o rezervă de porumb pe care l-am transformat în făină. De asemenea, am avut pentru iarnă o rezervă de cartofi, fasole, untură, ulei, care s-a consumat. Desigur, ne făcuserăm și noi provizii de combustibil solid: tizic, tulpini de bumbac, de floarea-soarelui, de coceni; am ars aproape tot. Dar nu tot așa stăteau lucrurile cu familiile în care forța de lucru era matură, iar toți membrii ei apți de muncă. Ei aveau tot ce le trebuia: și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și tata. Mama cu tata. Familia: tata, Mircea, Lică, Victor, Radu, Țuki, Bebi, mama. Familia: Lică, Victor, Țuki, Mircea, Mitana (soția lui Mircea), Radu, mama, Bebi, tata. Cuprins George Țâra Un roman al destinului 5 Caietul numărul 3 11 1. Tizicul sau reciclarea materiei arse 15 2. Crivățul dezlănțuit și consecințele imprevizibile ale încălcării poruncii: "să nu furi!" 31 3. O scurtă și edificatoare vizită în subsolul iadului 32 4. Vizita bătrânei doamne sau vizibile discrepanțe sociale 32 5. Tentația rușinoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la Institutul Agronomic am avut rezultate foarte bune. De exemplu, era saivanul mare și profesorul Lăbușcă, frate cu fostul deținut politic avocat Lăbușcă 25, îmi spune o dată că o să vină cu studenții și atunci să le dau furci să scoată tizicul. Deh, gândire de profesor fără practică. După ce-a plecat profesorul, am adus două tractoare, le-am alimentat cu motorină, le-am pus lame și până după-amiază era totul bec, lună! Am scos afară un munte de tizic. Când a
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
să scoată tizicul. Deh, gândire de profesor fără practică. După ce-a plecat profesorul, am adus două tractoare, le-am alimentat cu motorină, le-am pus lame și până după-amiază era totul bec, lună! Am scos afară un munte de tizic. Când a venit Lăbușcă cu studenții, pământul din saivan era ras, reavăn, negru. El era bucuros în felul lui: "Tovarășu inginer, ce fac eu acum cu studenții?" Nu faceți nimic, lăsați-i în pace!" Tot la Rediu am trimis la
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]