154 matches
-
Am scos limba. - Și tata tău cum e? S-a purtat elegant. A admis că e năsos și are ciorapii cîrpiți. Și am convenit și eu ca e bun, pentru că ne dădea halva. - Dar Măricica? Am facut-o praf amîndoi. Toanta, șleampăta, clăpăuga, am distrus-o. Ne-am distrat ceva... Fredi rîdea că la teatrul cu șfori, parcă dăduse strechea în el, se agață de crengile părului și-și dădea drumul. După care, se caută la coiut. - La mine nu se
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
dătătorii cu părerea! Acum luminile rampei s-au stins, iar despre Simona se va vorbi când va participa la vreun turneu sau va mai avansa în topul celor mai bune tenismene ale lumii. Acum e momentul să facem circ. Dacă "toanta" aia de Halep și-a micșorat sânii ca să poată lovi mai bine mingea, să vă arate Zăvoranca cele 'neșpe operații cu care defilează mândră! Pentru că fiecare țară are ceea ce merită, Simona și-a sacrificat copilăria pentru a ajunge o jucătoare
Huidu, mesaj CONTROVERSAT: Dacă "toanta" aia de Halep... by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/74035_a_75360]
-
-i murea în lunile din urmă și încă nu aflase cauzele ce-i provocaseră sfârșitul. Oricine l-ar fi bănuit pe Filipoiu, numai că omul era plecat în perioada aceea din oraș, că avea o funcție importantă în Prefectură, iar toanta de nevastă- sa, sectantă, n-ar fi fost în stare să strivească nici măcar o gâză. În plus, îl rugase pe doctorul Piticu să-i facă animalului autopsia și nu descoperise nici otravă, nici niscai urme de lovituri brutale. Nimic nu
Tablouri dintr-o expoziție by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Journalistic/2940_a_4265]
-
ceva, zice: — N-am înțeles niciodată de ce am inventat că tre buia să mă mărit... Nu știu de ce ți-am trântit așa o prostie. Și a continuat să bodogăne că de fapt nu avusese pe nimeni, că a fost o toantă... și că nu înțelege ce im puls ciudat a avut. — Zi ceva! a țipat deodată. Te-am iubit ca o nebună, prostule! Priveam în gol. — Trebuia să mă lași să-ți dau în tarot, i-am șoptit. Pauza mi-a
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
că este, atunci e chiar mai bine așa, fiindcă dacă vreodată băiatul lui Stin va fi expus virușilor ăstora, vom ști dinainte în ce se va transforma. Femeile tăcură preț de câteva clipe și apoi Airam bombăni: - Sper doar ca toanta de maică-sa să se fi descurcat pe Vechea Terra cu ceea ce i-am trimis. - Ești incorigibilă..., râse Maria. - Normal. Sunt și lucruri în care într-adevăr doar ți se pare că poți alege. Nu au am decis să fiu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
atenție, un flecușteț pe care să-l folosească după placul inimii ei, poate chiar s-o ajute să-și găsească un alt prieten. Astea fiind zise, a scos din buzunar un plic cu cinci bancnote de douăzeci de dolari. Și toanta, speriata aia de Alice Dembosky l-a luat. Iar, prin asta, n-a făcut decât să demonstreze ceea ce toată lumea, cu excepția lui Heshie (și a mea), mirosise de la bun început despre pulaneză: că planul ei era să-l ia pe Heshie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-mi fie împachetată în ambalaj festiv și seara i-am făcut-o cadou. — Să-mi spui ce cărți să citesc, OK? Cu această rugăminte a reușit să mă înduioșeze în seara întoarcerii noastre în metropolă. — Căci de ce să fiu o toantă dacă, după părerea ta, sunt așa de isteață? Iată-l, așadar, pentru început, pe Agee, cu fotografiile lui Walker Evans, să-i fie de ajutor: o carte care să-i vorbească despre prima parte a vieții ei, să-i lărgească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Numai și numai bun simț, fără ocolișuri. Doar că asta l-a înfuriat pe Portnoy al nostru, l-a scos din pepeni pe Conașu’ Cu Draci. Cum adică de ce să faci una ca asta? De ce crezi tu, măi, goiete, măi toanto! Du-te și stai de vorbă cu câinele, întreabă-l pe el. Întreabă-l pe Spot ce crede el, geniul patruped. — Vrei să fie Kay-Kay evreică, Spottie - ia zi, amice, ai? Și ce mare căcat de motive ai să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la următoarele 50 din curiozitate, iar la ultimele 30 cu tot mai mult interes. Când am ajuns la sfârșit, am lăsat să curgă genericul de final, am scos DVD-ul și am dat televizorul pe „mute“, uitându-mă ca o toantă la imagini de undeva din Africa, de pe Travel & Living, pentru că mi se păreau cele mai calme. Ce vreau, de fapt, să spun este că filmul te lucrează, te face să redescoperi ce bogată în sensuri e tăcerea, ce bine te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
tare era că diferențele nu erau radicale, ci de nuanță, și tocmai nuanțele astea nu le puteam descurca, se confundau și se învîrtejeau în mintea mea. Nu mi-ar fi fost deloc ușor să spun prin ce diferea, să zicem, toanta de Garoafa de cea dinainte, în afară de faptul că începuse să fumeze. Grețosul damf de tabac prost să mi-o fi înstrăinat atît? Gemenele se înălțaseră binișor și te făceau să râzi de plăcere văzîndu-le zâmbetul simultan, pe jumătate tâmpit, pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
desenată în cartea de istorie de-a patra. Sau un diamant mare cât un ou de curcă, acea "piatră minunată ce nu este-n lumea toată" din jocurile noastre. Ne-am mai ploconit în fața Reginei vreun sfert de oră, dar toanta nu ne dădea nici un ordin, nici o poruncă, stătea cu gura rânjită și cu gușa umflată, cu coroana pe-o ureche, de mai mare mila. Părea o bucătăreasă travestită în regină. Ne-am împrăștiat până la urmă pe la casele noastre, după ce-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fost molestată. I s-a luat cinstea de-a mai căra lucrurile lui Noth. A fost pusă să stea de-o parte în timp ce tuturor celorlalte li se încredințau diverse comori. Pedeapsa ei era să fie obligată să se simtă o toantă. I se dăduse prilejul să participe la civilizație și ea îl ratase. — Am venit să-mi iau la revedere, i-am spus lui Noth. — La revedere, mi-a răspuns. — Plec pe front, i-am zis eu. — O iei drept pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
S-a întors și s-a îndepărtat brusc de mine. S-a dus la femeia cu ochii ca stridiile care mai că scăpase vaza albastră. Ea stătea rezemată de un zid, unde i se ordonase să stea, jucând amorțită rolul toantei pedepsite. Werner Noth o scutură puțin, încercând să trezească în ea măcar un atom de inteligență. Îi arătă o altă femeie care ducea un hidos câine chinezesc sculptat în lemn de stejar, purtându-l cu atâta grijă de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
trezească în ea măcar un atom de inteligență. Îi arătă o altă femeie care ducea un hidos câine chinezesc sculptat în lemn de stejar, purtându-l cu atâta grijă de parcă ar fi fost un bebeluș. Vezi? i se adresă Noth toantei. Nu voia cu tot dinadinsul s-o chinuiască. Încerca s-o facă, în ciuda prostiei ei, o ființă omenească mai cizelată, mai utilă. — Vezi? repetă el cu seriozitate, cu solicitudine, rugător. Așa se umblă cu obiectele de preț. CAPITOLUL NOUĂSPREZECE MICUȚA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mânioasă decât speriată. - Parcă și-a mai venit în fire, zise ea, l-am frecat cu oțetaromatic. A mâncat ca un bivol, asta e tot. Sunt moartă de oboseală. Omul ăsta o să mă bage în pământ. Și nu mai vine toanta aia de Marina cu doctorul! Trebuia să se ducă Titi. Nici nu știu cui seamănă băiatul ăsta, așa de nesimțitor e. Nici n-a vrut să se scoale! Doarme dus. - E chestie gravă, comentă Stănică, din plăcerea de a vorbi.La vârsta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a întors acasă. Are el alta acu, da se cheamă că s-a întors acasă, măcar că stă ca pe ace. Îl vezi că stă ce stă și odată își ia haina din cui și pleacă. — Niki e la tenis, face toanta de Ivona. Toți știe unde se duce el, da toți se face că-l crede. — La tenis, la dracu, la călărit muieri, dar-ar dracu-n coiu lui ! zicea ea-ncet. Și ce mai râdea baba când o auzea ! Nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de ele. Nu este cazul să-și forțeze norocul. Pleacă umil fruntea și, cu cele două cuferașe rotunde sub braț, se îndepărtează de a-ndăratelea spre ieșire. Principele îl oprește din drum. Capul sus! Peste șase luni, Plautius Silvanus și cu toanta de nevastă-sa o să se pupe și-n cur de norocul care a dat peste ei. Între timp, îl vom face pe Narcissus al tău și luperc. Să le cadă mai bine la stomac. Până în februarie, are destulă vreme să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de câștigat dacă obține condamnarea lui Libo. O simplă victorie goală de sens. Se simte copleșit de un sentiment neplăcut de inutilitate. Dacă ea, care este atât de deșteaptă, face asemenea prostii, cum o fi să viețuiești alături de alte femei, toante și nătânge? Logica și sentimentele sexului frumos nimeni nu le poate înțelege, pentru că sunt iraționale. Bieții bărbați! Trăiesc pe lumea asta mai rău decât dincolo de malul Styxului. Un murmur îi moare pe buze: Scribonia...! Tresare alarmat. Își ferește iute privirea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
repede să răs pundă prima: — Ops, din sămânța lui Saturn, le-a născut mai întâi pe Iuno și pe Ceres. Vesta a fost a treia. Ce să spun! se strâmbă Occia. Ai lămurit-o mai mult de-o groază. Oftează. Toanta asta nu-i în stare să se exprime pe înțelesul unui copil de șase ani. Trăsăturile i se încordează. De fapt, adevărul e ascuns de ochii muritorilor. Își umple plămânii cu aer până la refuz, ca să reziste tentației de a vorbi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
jește sfidător către ea, în timp ce celălalt, cu ochii bulbucați, își masează penisul umflat. — Zoe...! țipă isterizată fetișcana din spatele ei. O apucă furioasă de mână și o trage după ea. Toată frus trarea stăpânită până acum se revarsă asupra bietei nefericite. Toanta asta nu știe decât limba în care s-a născut. Pe grecește se sperie, pe grecește tăinuiește când are ceva de ascuns și tot pe grecește se ceartă. Grăbește pașii. Să ajungă cât mai repede! Să stea jos, că nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu plecăciunile. Gallus îl strigă din urmă: — Atenție, să nu vă vadă nimeni! Din pragul ușii, Toranius îl liniștește: — Fii fără grijă, ne strecurăm prin spate. Stăpânul casei este în continuare agitat și neliniștit. Dacă se întâlnesc cu Vipsania și toanta se apucă să țipe ca din gaură de șarpe de față cu invitații? Revine spre neguțătorul de sclavi și-l prinde de manta. Urcați mai întâi la etajul al doilea și coborâți pe cealaltă scară, cea de lângă apartamentele liberților. Vânzătorul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
privit. — Asta s-o crezi tu. Ochii femeilor nu sînt niciodată la fel. SÎnteți ca pisicile. Toate. Îi gîdilă fața pînă ce ea făcu ce o rugase și deschise ochii din nou. Dar, de data asta Îi căscă, făcînd-o pe toanta. — Nu așa, zise el. Atunci ea Îl privi normal. Așa-i mai bine. Fața lui avea o expresie blîndă. Ai ochi frumoși. SÎnt superbi. Prima oară ți-am remarcat ochii. — Credeam că te-au atras picioarele. — Și picioarele. Îi susținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu un an Înainte. Se aruncase pe scările de la John Allen House; urmase un scandal cumplit. Fusese dată afară de la minister, trimisă acasă la părinții ei - un vicar și soția lui - din Birmingham. — Toți am spus c-a fost o toantă, spuse Viv. Dumnezeule, aș vrea să fie aici! Luase... Se uită În jur, și vorbi În șoaptă, a luat niște pilule, nu-i așa? De la un farmacist? Nu știu, zise Betty. — Așa a făcut, zise Viv. SÎnt sigură că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
apoi le reținu să le examineze vîrfurile. Și ce unghii mici ai, spuse ea nedeslușit. Unghiuțe și dințișori. Helen se intimidă, deși lumina era extrem de scăzută. — Nu te uita la mine, spuse ea trăgîndu-și mîna. — De ce? — Eu... eu nu merit. — Toanto, spuse Julia rîzÎnd. După asta, Închiseră ochii, și, probabil că Helen ațipi. Își dădu vag seama că Julia se ridicase din nou, se Îmbrăcase În capot și coborîse la baie, dar era În miezul unui vis absurd și se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
același timp vorbe și crâmpeie de fraze fără legătură, în care bucuria și înduioșarea își găseau descărcarea trebuincioasă. După ce se mai potoli, d-na Bologa se întoarse spre servitoarea ce înlemnise cu lumânarea în mînă: ― Rodovico, ce stai ca o toantă?... Pune sfeșnicul pe masă și du-te fuga de ațâță focul, să pregătim ceva de îmbucat domnișorului... Fuga, Rodovico!... Iar tu, Petre, așează colo lângă ușă bagajele și odihnește-te oleacă, să mănânci și tu, că pe urmă o să pleci
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]