456 matches
-
rost toate cântările. Viața o repetiție continuă în câteva "Ceasuri Împărătești". Învierea, o promisiune amânată, legată nod de batistă. La 16 ani, viața pe orizontală era o curgere domoală. Petru era decorul. Cu ochii închiși, cu bărbia căzută, cu genunchi tociți, cu palmele încleștate, cu umerii exfoliați, cu fruntea brăzdată. Un decor nu-l poți locui cu un alt decor. Este imposibil să saluți un decor, nu poți să-i ceri iertare unui decor, nu ai cum să te cerți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iluzii, oscilând între un punct A și un punct B: Un așa favor, Stăpâne, nu-mi ajunge nici măcar să-mi hrănesc paranoia de a respira. Era complice cu un sine străin într-o mare minciună. Adevărul, un zar cu muchiile tocite, s-a rostogolit de atâtea ori pe partea luminoasă, încât partea luminoasă nu mai exista și totuși rostogolea cuburile știrbite de nenoroc în virtutea gravitației de a fi unul. Complicitatea sinelui de împrumut se ia precum noroiul pe ghete: Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mereu la 4. Desculț, pe neatinse, pe nevăzute, pe nesimțite, trecea pe lână plantonul ce depănușa vise, pe lângă rastelul cu 21 de morți aliniate după o ordine de bătaie aleatorie, pe lângă stativul cu 21 de perechi de bocanci (aveau tocurile tocite, cuiele perforau inima). În spălător, 20 de oglinzi paralele, două câte două. Fereastră sau mormânt, nici o diferență. Și apoi ce mai contează cine trăgea zăvorul? Fiecare trecere ascundea atâta cât să scormone o cârtiță. În spălător, cristale reci ciupeau memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
jumătate piatră. La ce bun să numeri leșurile, dacă după tine vin corbii și le mănâncă? La 15 ani, Petru era precum o bucata de puzzle ce întregea decorul; pe partea întunecată a oglinzii creștea șotronul. Decupajul inimii avea muchiile tocite, piesa se desprindea din întreg, celelalte piese, lacome, împărțeau absența în părți inegale. A zburat pasărea, au rămas pe ramură amprentele cuibului. Văzduhul păstra zborul ca pe o urmă de înger. Deasupra pământului, catapetesme fără sfinți; dedesubt, frânturile de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zburat pasărea, au rămas pe ramură amprentele cuibului. Văzduhul păstra zborul ca pe o urmă de înger. Deasupra pământului, catapetesme fără sfinți; dedesubt, frânturile de nimic râvneau nimicul: Dumnezeu împărțea vouchere în icoană. Petru era piesa de puzzle cu muchiile tocite. Privea pe fereastră: zăpadă, pe sub zid, un om, o pereche de ghete, pași. Cine era acel individ, cu ce era încălțat, spre ce i se îndreptau pașii nu interesa pe nimeni; urmele imprimau misterul, semnele se priveau din semne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
căreia preacinstitul nu îndrăznise să i-l dăruiască: "Sus, pe cer, sunt multe stele; Câmpu-i plin de floricele; Dar nici una dintre ele Nu-i ca chipul puicii mele!". Monorimă și pes octosilabic (precum în poezia populară), cacofonie, diminutive hilare, expresii tocite, toate concură la coagularea unui șablon sentimentalist de care s-ar fi rușinat până și Văcăreștii sau Costache Conachi. Și, credeți-mă pe cuvânt, bărboșii boieri aveau standarde relativ modeste, fiindcă poezia neotrubadurescă din secolele al XVIII-lea și al
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să te plictisești citind un asemenea roman; n-ai timp nici să respiri. Radu Paraschivescu conduce bine povestea, în alambicările ei iberice, și știe să creeze, din detalii precise, o atmosferă tenebroasă. Mai puțin supravegheat e uneori stilul, cu comparații tocite sau chiar răsuflate și cu naivități de benzi desenate. Câteva exemple: ,Măcar așa, cerneala beznei ținea la distanță necazurile și grozăviile" (pp. 26-27); Prea multe silnicii are viața asta ca să dai cu piciorul cristalelor de fericire." (p. 45); , Tânărul conducător
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
Elisabetaa Marii Britanii. "Regina este cea care își protejează și ajută poporul", spune el. "Reginei îi pasă de poporul ei, toți știu asta. De aceea venim din România, ca să ne ajute și pe noi". Tabăra amplasată ilegal cu pilote murdare, valize tocite și cutii de carton este într-un contrast stringent cu expoziția de mașini de lux din apropiere. La scurt timp după răsăritul soarelui picioare goale încep să se preumble pe gazonul rezervației parcului londonez, iar brichetele aprind primele țigări. "Vrem
Țigani români, "rezidenții" unei străzi luxoase din Londra by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/78791_a_80116]
-
că există o simplă, profundă plăcere născută din intimitatea cu literatura. Dar să revin la propriile mele mini-strategii, prejudecăți, manii și vicii. Multă vreme, nu mi-a păsat cum arată cărțile. Îmi era indiferent dacă erau uzate, murdare, cu pagini tocite, cu sublinieri, tipărite pe hârtie proastă, cu coperte dizgrațios-poroase. Important era să fie cărți. Chiar și astăzi, ideea de carte mă trimite aproape automat la câteva volume din "Biblioteca școlarului", o colecție amărâtă, mai ieftină chiar decât "Biblioteca pentru toți
Ce tabieturi de lectură aveți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7400_a_8725]
-
un vers uitat de albine pe buzele copiilor." (p. 21). Prezențe blajine, care nu sînt de-adevăr, ca a bunicii Monicăi, în odăi cu ochelari răbdători, și cu mirosuri din cuhniile lui Pillat, umplu casa Deleanu. Șiruri de obiecte învechite, tocite fidel, deodată cu stăpînii lor, detalii umplînd aerul dulce, amestec peste poate de etichetă și confort, al cămărilor bătrînești. Teodoreanu insistă, pe pagini întregi, pe teaca vreunei săbii de copii, ori pe războaie închipuite care răvășesc, trecător, armonia. Așa e
Copilării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7442_a_8767]
-
seamănă, nici viața, opiniile, sau prietenii. Dar se completează minunat, Sanda Cordoș scriind despre întregire și speranță, "știu că e singurul loc în care coborînd (ce șansă) Golgota (colina Clinicilor) și văzînd turnul zvelt al Catedralei Sf. Mihail ori urcînd tocitele scări de la Litere, am o bătaie de inimă în plus și cred, oricît întuneric, că există, totuși, un miez de lumină și că viața are preț", Marta Petreu despre despărțire și rosturi: "Jos - școala. Sus - clinicile. Și Cimitirul. Cimitirul cu
Arizona Dream by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7293_a_8618]
-
așezați pe aceste scaune, erau ocupate. Nici pe dușmea, între scaune, n-aveai unde să te așezi. Numai unul dintre cei nou-veniți, roșcovan, cu părul cârlionțat, cam de optsprezece ani, într-o cămașă în carouri și cu pantalonii de catifea tociți, avea genunchii încă liberi. Însă nu mi-a cedat scaunul. Mă privea cu ochii mijiți și, arătându-mi proprii săi genunchi, m-a invitat: „Vă rog, de nu vă indispune”. M-am așezat, iar el, răsucindu-se puțin, mi-a
Brodski: Drumul de la pierde-vară la laureat Nobel by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5895_a_7220]
-
FMI în România, Jeffrey Franks. Cel puțin asta reiese din fotografiile oficiale ale Cotrocenilor de la întâlnirea de sâmbătă cu președintele Traian Băsescu, prelucrate de jurnalistul Cristian Șuțu și publicate pe blogul său. Într-una dintre poze se poate observa talpa tocită a pantofilor purtați de Franks, iar în centrul tălpii pare a fi chiar o gaură cu un diametru considerabil, scrie RTV. Despre modestia vestimentară a reprezentanților Fondului și atenția scăzută pe care o acordă accesoriilor a povestit anul trecut Andrei
Jeffrey Franks, cu pantofii găuriţi la Cotroceni. AFLĂ AICI ce personalități au mai fost puse în situații jenante () [Corola-journal/Journalistic/48613_a_49938]
-
și pe insula Gotland. Nu-mi mai amintesc toate drumurile. Unele au fost obositoare și fără mare câștig, altele mi s-au părut binevenite. De la un timp, drumurile astea, care la-nceput ți se par mari realizări, devin cea mai tocită rutină. Așa cum după o vreme nu-ți mai colecționezi cronicile din reviste, cum nu-ți mai cauți numele pe internet, cum nu te mai bucură fiecare traducere din cărțile tale, la fel, nu-ți mai contabilizezi călătoriile și lecturile. Nu
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
Mai întâi, Schopenhauer e opusul unui gânditor dialectic, având repulsie față de oscilările tactice între concepte contrarii și repudiind fățiș răsturnările de optică din discursul speculativ. Așa se explică și inflexibilitatea cu care, grație unor sentințe care astăzi au căpătat vetustețea tocită a expresiilor obositor de celebre, a înfierat „fanfaronada fichteană"și „șarlatania hegeliană", vrînd astfel să stigmatizeze piruetele retorice ale celor două nume care îi eclipsaseră cariera universitară. Schopenhauer ura dialectica din rațiuni de competiție glorioasă, neputând privi cu simpatie o
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
învățare. La Medeea Iancu, moartea medicalizată e tradusă în delicate metafore ale copilăriei (vezi Divina tragedie): „moartea-i doar o păpușă de lemn / pe care fetițele și băiețeii o lustruiesc mângâind-o / târâș- grăpiș trece moartea / cu nasul lung și tocit la vârf”. La Ana Dragu, „servicii funerare non-stop / niciodată nu va fi îndeajuns de multă dragoste / să țină moartea departe”. 5. Situareaumăr la umăr, în proximitate - o moarte a celuilalt dezbrăcată de toată recuzita romantică, într-o teribilă suprapunere cu
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
declarații neverificate sau scoase din context, dezinformări, erorile de orice fel - de la greșeala de tipar până la falsul strecurat cu intenție -, neconsultarea „celeilalte părți”, titlurile fără acoperire în conținut, paginarea (sau ilustrarea) tendențioasă sau doar neadecvată, stilul pompieresc, vocabularul imprecis sau tocit, toate contravențiile delictele și crimele împotriva gazetăriei oneste, bine făcute. Era vorba de o redacție care instituise, în 1969 și 1970, mai întâi monitorizarea publică a greșelilor (proprii si ale altora) și apoi funcția de ombudsman, un fel de arbitru
Unde sunt ziarele de altădată? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5865_a_7190]
-
căreia au fost adunate trăsăturile de rutină ale unor probleme uzate de timp. Cine scrie despre curaj sau libertate, dacă nu e înzestrat cu predestinarea de genă de care vorbeam mai sus, are un spațiu de manevră foarte mic, vechimea tocită a problemelor excluzînd posibilitatea ca discursul să-i fie inspirat. Iar Petru Creția nu e inspirat în virtutea unei predestinări de genă. Din acest motiv, volumul e o antologie de locuri comune spuse într-o limbă rafinat de îngrijită, principalul merit
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
carte. În mai multe rânduri, cronica sa, Marius Miheț - dar într-un loc și Cosmin Ciotloș - pare a-i reproșa lui Lăzărescu faptul că n-a scris un roman palpitant, eventual de acțiune ori... de dragoste: „o palidă evoluție, subiecte tocite”, „tensiunea narativă lipsește”, spune M. Miheț, pe când C. Ciotloș deplânge abandonarea „latentulșuiț roman de dragoste care se ascunde în paginile Amorțirii”. Or, Amorțire este un roman ale cărui personaje nu sunt cine știe ce eroi sau oameni speciali, ca să treacă prin evenimente
Printre rânduri by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3317_a_4642]
-
Miheț Florin Lăzărescu, Amorțire, Iași, Editura Polirom, 2013, 245 pag. Mult așteptatul roman al lui Florin Lăzărescu trebuia să confirme maturitatea artistică a unui prozator cu priză bună la public și critică. Numai că Amorțire dezamăgește. O palidă evoluție, subiecte tocite, numeroase locuri comune și, ce e mai grav, idei reșapate, imposibil de recondiționat, chiar în cheie parodică. Prins prea mult în lumea scenariilor de film și televiziune, discursul lui nu a câștigat mai nimic în greutate. Ba dimpotrivă: viziuni suspendate
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
de mormoloci, de neluptători. Trebui să recunosc că am și defecte cu care sunt perfect de acord. Mihai Gălățanu: există de fiecare dată „o femeie care se zbate în chinurile nașterii și una la câmp, care șade pe-o piatră tocită și ascute o coasă veche”. A doua șade întoarsă cu spatele și nu răspunde la vorbă, cum bine știa Sorin Titel. Ne întoarcem dintr-o scurtă „viligiatură”. E ciudată devastarea pe care o simt după orice absență de acasă, chiar
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3598_a_4923]
-
pe încălțările mele de lucru/ muștele se pregătesc de decolare// oamenii vin se așază lângă mine/ lasă în urma lor mucuri de țigară/ hârtii înnegrite de cifre/ cu zerouri mari școlărești/ sume în dolari macheta marelui oraș/ o bucată de plastic tocit/ de atâtea mângâieri și atingeri// n-am niciun chef să mă ridic de aici/ mă uit în continuare la muște/ ca la un documentar despre eficiență” (p. 14). Dósa extrage din cele patru luni de viață în SUA (despre a
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
Voi fi îmbrăcat de înfățișarea Hieratică a penelor. Să trec dincolo de limbajul Omenesc învățând să murmur trilul Ce delectează inepuizabilul, Secretul ce rămâne în majestatea sa Logică și ilogică, reală și ireală. Mă așteaptă să mă purific Poarta și pragul tocit De beția cantică a pelerinilor Vârstelor și stelelor căzătoare. Din orice loc visul părea corect, El mă iubea ca mușcătura-n pară. Să muști e cel mai nobil intelect, Viermele-i viu în slava asta-amară. A duhului dragoste din turcoază
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
toate benzile de telegraf și făceam pe ele, cu creionul chimic muiat în gură, linii și puncte. Apoi le strîngeam la loc și mă duceam în dosul magaziei de cereale ca să scobesc zidul între cărămizi c-un cuțit vechi și tocit de bucătărie. Acolo am întîlnit-o pe Ada. De la început mi-a spus că Robinson Crusoe i-a dat voie și ei. Am furat imediat nasturii aurii de la uniforma lui taică-meu, nasturii aceia ce au pe dînșii o roată cu
Adio, Robinson Crusoe (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15799_a_17124]
-
Carol și străduțele dimprejur, în care bătrînii T. și-au trăit iubirea și misterul, și Brașovul primei tinereți, pe care Tia îl lasă, ca pe coconul gol al fericirii de-altădată, seamănă. Au aceeași arhitectură, aceleași străzi en ronde, cumva tocite, știrbe, fără colți, ,unde visezi să locuiești măcar la bătrînețe, ca o recompensă a anilor care s-au scurs", un soi de întuneric secretos și tandru. Arhanghelii nu mor este și pansarea acestor inimi de tîrg, abstracție făcînd de blocurile
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]