870 matches
-
depersonalizări (formă a spleen-ului), pînă la mînuirea imponderabilelor de către o făptură hibridă, "omul simbiotic" al lui Joel de Rosnay cyborgul: "clipești și îmi spui că doi oameni care fac dragoste / se scufundă și ard fiecare în privirea celuilalt / mă tocmesc cu tine să nu ne amestecăm cenușile / bine bine dar cenușa mea strălucește mai tare spui / ce ipocrit ești uite un animal costeliv / oase virtuale de cyborg" (oameni cenușă. efect de lasou ). Artificiul: o tentativă a ființei de-a se
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
purtat frumos cu mine..." Între timp mi-a scris o scrisoare. Mă roagă să-i pomenesc numele în public. Măcar o singură dată. Dacă se poate, în scris. Îmi spune că dacă nu o fac... Oricum, cei care l-au tocmit i-au mai dat și alte comenzi. O să văd eu... Iar eu nu vreau. Pur și simplu nu vreau. Să nu-ți închipui că e ușor să-l refuz. Tipul mă așteaptă în fiecare dimineață când ies din casă. Stă
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
o impresie despre întreaga nație judecând după comportamentul afaceristului viclean alături de care a stat întâmplător la aceeași masă. O sută de mii de franci! imploră el, iar Chavel cel calm de lângă el îi șopti: „Spui mereu același lucru. De ce te tocmești? De ce nu le oferi tot ce ai?“. Liniștiți-vă, Monsieur Chavel, zise Lenôtre. Judecați o clipă... n-o să-și dea nimeni viața pentru niște bani de care nu va avea parte niciodată. Vă dau tot ce am, zise Chavel, gâtuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pentru osteneală. In seara aceea, țiganul a băut oleacă mai mult și avea chef de vorbă. Că de felul lui era cam mutălău. „Cinstiți gospodari”, a pornit el a grăi. „Acum vreo doi ani, în iarna ceea grea, am fost tocmiți să cântăm la o cumătrie în satul de pste pădure. Doar eu eram mai bătrân printre ceilalți muzicanți. Cobzarul - un copchil. Oleacă mai copți erau cel de la țambal și celălalt viorist. Omătul ajungea până la genunchi și era un ger de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-l închide cam cu ură. Șoferul pleacă. Lionel se întoarce spre Liliane: — Cât? — Ce cât? face pe proasta Liliane. — Cât ai luat pentru informația c-o să cinăm la Duc d’Anjou? — Două mii, se smiorcăie ea. — Puțin, nu știi să te tocmești. Mai ia trei mii de la mine. — Mulțumesc, ești gentil. Taxiul oprește în fața blocului. Lionel mai îngroașă o dată obrazul și-i spune șoferului: — N-ai putea să mă împrumuți c-o hârtie de două sute? Vreau să-ți dau un bacșiș gras
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
eu, să-mi mai spună careva că n-am pe lângă casă decât prepeleacul de pus oale. Dusu-m-am, Smarandă, că așteaptă Duman și Tălășman. Ajungem numai bine, adică la spartul iarmarocului, când s-au săturat oamenii să se tot tocmească și plătesc mult și dintr-odată. Ia hai! (pleacă) Tabloul 4 (Luminiș de pădure. În fund, capătul unui lac, de unde va ieși Codârlic.) DĂNILĂ (stă așezat pe-o buturugă): Mândre locuri și mândre drumuri, nimic de zis! Când cobori, crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să iau? Poate mă sfătuiești dumneata c-ar fi bine să-l leg c-o curelușă și să-l scot la promenada în fiecare dimineață, să nu se bolnăvească de plictis! Sigur, că altă treabă n-am! Ori poate să tocmesc pe cineva să-i poarte grijă dumnealui, gănsacului, pănă la toamnă, doar banii stau la mine grămezi-grămezi, și numai ce-mi bat capul cum să scap de dânșii. Foarte mulțumesc de-așa ofertă! DĂNILĂ: Fie, jupân Marcule, că bine le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am bucurat. Apoi de asta am venit, că am trebuință de el. ILINCA: Ba, don' șef, e sfântul nostru și nu te lăsăm să ni-l iei! DUMITRAȘ: Hai-hai, Ilincă... Te mănâncă chelea, așa-i? Bag samă că v-ați tocmit ajutoare la dânsul. Te pomenești că vreți să vă-ncontrați cu mine... BABA RADA: Nu vă puneți, soro, cu stăpânirea, că-i mai rău! Lasă să-l ia dacă așa-i porunca, ce-o să-i facă. Sfânt nu-i el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
După ce și-a populat casa, tanti Magdalena trece la colonizarea locuințelor vecine. Pentru treaba asta percepe un comision de 20%. Pentru că aduce chiriași. Li-i bagă-n casă. Li-i vâră pe gât. Umblă cu chiriașii să-i rostuiască, se tocmește la preț. Nu e ușor. Astfel că 20% e un procent de bun-simț. Tanti Magdalena poate cîștiga până la un milion pe zi. Vara trecută și-a luat mașină. Afacerile îi merg, dovadă elocventă fiind cele 3-4 ghiuluri care-i împovărează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cum? Eu, Costache Vultur, am ajuns să mă bocesc ca o babă? Nu se poate!!”... Înserare de toamnă așezată... Costăchel a ieșit în prag, să privească rostogolirea soarelui dincolo de dealul Ponoarelor. Toată dimineața a lucrat cu Măriuca prin ogradă. A tocmit una, a făcut alta, dar gândul lui era numai la întâlnirea cu agronomul... Făcea ce făcea și deodată rămânea pe gânduri, cu ochii în soare... Când și ultima rază de lumină a fost biruită de întuneric, a strigat peste pârleaz
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mod special pentru a încălzi oarecum atmosfera, căci majoretele și „manechinuitele” botoxate nu erau încă la modă. Noi, puștimea din preajma stadionului, eram nelipsiți și necesari în timpul jocului, pentru a ridica la loc popicele doborâte la plin și la izolat, fiind tocmiți cu ora pentru care primeam un leu, bașca o primă tot de un leu, pentru fiecare „nouar” doborât dintr-o singură lansare a bilei. Pentru a ne bucura de cât mai multe premieri, purtam în buzunar o sfoară sau o
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cazonă, de iarnă, și o pereche de ciorapi, tot de iarnă, groși și călduroși. Este necesar să trecem în magazia mare. Trecem. Au trecut. Femeia s-a luminat la față. A văzut, dintr-o privire, tot ce-și dorea. Se tocmi, dete banii, în schimbul chitanței, după care se duse după furgoneta-taxi. Sosi îndată. Găsi pe cine s-o ajute. După ce încărcă totul, plecă spre casă. Acolo, Dumitru Durlig, soțul, o întâmpină cu gură mare. Ai cumpărat patul ăsta, cazon! Că doar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
te dau cumva afară". Continua cu și mai multă asprime: Ia vezi! Pantelică, ăla din colț, de la blănărie, abia așteaptă să-l ajut și pe el cumva cu lucrul p-aci, prin juru' sfântului lăcaș, și nu umblă să se tocmească pentru orice, cum fac alții! Înțelegi mătăluță?". "Înțeleg, Sfinția Voastră, cum să nu înțeleg!? Da' mi-e că mă judecați cu prea mare asprime, că io sunt băiat bun, muncitor și ci'stit. Nu mai spun că Pantelică, întrebați pă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cine-i ăla de mi-a făcut ordinăria asta. Mamă, dacă-l prind... Dacă-l prind... Să mor dă nu-l fac dă o să vomite sânge!". Foarte corect!", îl susținu cu tărie Monica. Ba chiar plusă: Dacă-l găsești, să tocmești niște moldoveni ori niște ucraineni cu foamea-n gât, ceva, să-l spargă cu bătaia, să-l bage o lună-n spital". "Îi rup capu', mă! Doar să-l prind, fir-ar mămițica lui a dracului, să fie!", se ambală
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Dumitru și cu Pâcu, s-au apucat să cerceteze roata cu pricina. Apoi la primul hop mai rău Iordache rămâne fără roată. Hlibocene, mai ai lădița ceea pe care ți-am dat-o eu? Acolo găsești tot ce trebuie ca să tocmim roata. Noroc că Mitruță a băgat de seamă, că altfel... - a apreciat moș Dumitru situația. Iordache! Ce ai păzit de nu te-ai uitat la roțile carului? - l-a întrebat Pâcu, cu mustața zburlită a zurbă. Îi vina mea că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
asta n-a fost nici o problemă, Părințelul și Milițică, de parcă ar fi fost înțeleși dinainte s-au pus pe treabă, au dat telefoane peste telefoane la o mulțime de furnizori ca să procure doar marfă de cea mai bună calitate, au tocmit transportatorii și hamalii, și au băgat mîna în buzunar de cîte ori a fost nevoie. Cine s-ar fi gîndit că e posibil ca cineva să arunce într-un asemenea fel cu banii în stînga și-n dreapta o face
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ușoară renunțarea la ceea ce-i era inaccesibil. — Trebuie să fi pierdut trenul. Va trebui să mă Întorc după ea. Nu se scuză pentru promisiunea călcată, ci se Îndepărtă cu repeziciune cât Încă mai Îi era ușor să plece. Negustorul se tocmea cu șoferul. Acesta coborâse prețul până la o sută de dinari, iar oferta celuilalt se ridicase la nouăzeci. Lui Myatt Îi era rușine de intruziunea sa și de disprețul pe care amândoi bărbații trebuie să-l fi simțit față de atitudinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
el. Nu mai e aici. De ce l-ai lăsat să plece? Doar mi-ai promis! — Da, ți-am promis. Și-și Încrucișă două degete, așa cum fac copiii cînd calcă un jurămînt. — De ce-ai făcut asta? — A trebuit să mă tocmesc cu el, răspunse ea În doi peri. Rowe Începu să desfășoare cu atenție filmul - nu voia să-l expună prea mult. Dar te-a păcălit! exclamă el, Întinzîndu-i filmul. Nu știu ce ți-a spus că-ți dă În schimbul libertății, dar te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rămas în Botswana vreme de patru săptămâni. Am dat un anunț în ziar cum că oferim o recompensă pentru orice informație despre locul unde s-ar putea afla. Mă tot duceam la fermă și treceam în revistă toate posibilitățile. Am tocmit un vânător să cerceteze savana din zonă. A căutat două săptămâni apoi a renunțat înainte să renunțe. Nu avea ce să găsească. În cele din urmă, s-a stabilit că se întâmplase unul din două lucruri. Ori fusese omorât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să găsească o metodă s-o scoată la capăt Mma Ramotswe. Dacă Mma Ramotswe ar dispărea din peisaj, problema s-ar rezolva de la sine. Dacă ar putea... Nu, e un gând oribil, în plus, probabil, nu-și poate permite să tocmească un vraci. Îndepărtarea unei persoane costă mult și, oricum, e mult prea riscant. Oamenii vorbesc, iar poliția ar interoga-o și nu-și putea imagina nimic mai groaznic decât închisoarea. Închisoarea! Ce-ar fi dacă Mma Ramotswe ar ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
te comporți c-un geniu? Ar trebui să fie bucuroși că le fac o asemenea favoare... Dacă te prind în rețeaua lor, nu mai scapi niciodată. Mi-a depășit așteptările. A avut de băut din banii ăia vreo trei săptămâni, tocmise un taxi să-l poarte din cârciumă-n cârciumă, să-l aștepte până-și termină activitățile. Acum mai avea vreo trei admiratori, unul era chiar șoferul. Pe urmă, toate au intrat în normal, Anatol a reintrat în „Zoiosul”, c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
om vedea într-o seară... - Ce mai zice? - A-nceput să-și facă casă cu piscină. Nu i-a ieșit de prima dată, a căzut de pe stâlpi când au intrat toți să se băiască... S-a răsturnat cu ei... Acuma tocmește zugravi. O să-i spun că te-am văzut. Hai, baftă! *** Carina nu s-a întors. Nu mi-a trimis nici SMS-uri, ceea ce-i neobișnuit pentru ea. Mai traduc vreo douăzeci de pagini despre traumele oamenilor. „Înțelegerea familiei contează foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-și facă meseria. Din păcate trăia într-un loc care nu prea avea clienți care să-și dea seama de calitățile lui. A dormit neîntors și a doua zi la amiază l-a întrebat pe Ali Mehmet dacă ar putea tocmi o căruță care să-l ducă la Sarichiojd. Turcul a clătinat din cap, nu că ar fi greu, dar nu vedea ce-ar căuta un domn din București tocmai în văgăuna aia. "O să muriți de sete, domnule, nu-i pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Turcul s-a desprins ușurel, nu-l convinsese și nici nu-l molipsise entuziasmul său, parcă era mînios dintr-un motiv foarte întemeiat, "cred că nu prea aveți ce face în tîrgul nostru. Trenul de București e acum, după-amiază. Să tocmesc o birjă să vă ducă la gară?" De fapt îl dădea afară. Sigur, dacă ar fi vrut, ar fi rămas, oricum era singurul client, dar Ali Mehmet avea chiar dreptate. Ce să mai facă în Medgidia, să se distreze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sănătate sau cu alte pricini?" K.F. ridică din umeri cu o ușurătate care nu prevestea nimic bun. "De unde să știu, au venit, s-au instalat în odăile de sus, intrarea e direct din grădină pe scara exterioară, știi dumneata, scara tocmită de prinț ca să nu se știe cînd intră și cînd iese, cine să pîndească de pe deal dacă umblă cineva pe acolo, au despachetat vreo cinci cufere, au hodorogit și de atunci n-au mai ieșit. Stau ca doi huhurezi, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]