93 matches
-
mult în vederea distingerii: pământul și apa se aleg separat, își află o margine, o limită care, ea abia, conferă apei identitatea mărilor, iar pământului, lăsat "să se ivească" la marginea lor, pe aceea a uscatului. Apa și pământul sânt acum "tocmite". Cerul, pământul și mările apar deci prin simplă demarcare. Cu ele, opera peratologului geometru se încheie; din ziua a patra asistăm la faptele peratologului modelator. Lumea aceasta, repartizată doar pe câteva registre, este lipsită de viața formelor; nu există o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Episodul 46 NESTOR — Foicica fragului, grea e viața codrului, da’ și viața lotrului!... oftă Stănciuiescu Demeter. Că-n codru te duci și vii, dar fiind lotru, așa rămâi. Poftim? - nu înțelese Metodiu. — Fratelui Demeter îi place să grăiască pre viersuri tocmite - îl lămuri Stăncilescu Vasile. Asta-i boala lui, de la tata, care-a fost tâmplar. — înțeleg - răspunse Metodiu. — Da’ uite că ne-am luat cu vorba și nu v-am poftit la nemică! - zise Stănciuiescu Vasile. Frate Demeter, mai găsim noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lega ploile”, și nu invers. Ecouri ale unui alt gest ritual, practicat mai cu seamă de cărămidărese, se regăsesc de asemenea în folclorul copiilor. Este vorba de așa-numita clocire a cărămizilor. Femeile cărămidarilor, de regulă cele bătrâne, sau vrăjitoarele tocmite anume se așezau pe câteva cărămizi ca pe niște ouă, simulând clocirea lor. Făceau aceasta tot timpul cât dura coacerea la soare a cărămizilor. Meca- nismul de funcționare a gândirii magice este ușor de bănuit : nu va ploua, nu vor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
oficial din limba ungurească a statului În româna Bisericii greco-catolice, răstimpul bu clucaș de o lună ar fi trecut de mai multe ori, iar apoi, nunta era deja rînduită peste o săptămînă, cu nănași aleși, cu nuntași poftiți, cu muzicanți tocmiți. Preotul a hotărît să țină de ochii lumii o scurtă slujbă, nu de cununie, ci de bine cuvîntare cu sănătate și de Întărire a credinței pentru cei puțini de față, Însurățeii, părinții lor și nănașii, ca peste o lună, sub
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
măriii sale pașii...” Unul „la oamenii de pe supt Codru pentru făcutul șoproanelor...însă 30 grinzi și 100 cară frunzari.” Apoi dă poruncă strașnică unui vornic să repare cu oamenii de sub Codrul Iașilor podurile de la Șanta până la Iași „ să fie toate tocmite când va sosi măria sa pașa ce merge la Hotin”. Nu scapă de porunca lui vodă nici Mihalache Sturza - ispravnicul ținutului Roman - care trebuie „să orânduiască la ținutul Romanului 30 cai pentru ridicarea agarlâcului măriii sale pașii”. Cu aceeași strășnicie vine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
meciurile pe care le are cu poporul român, el singur decide cine să joace, cine e în formă, cine trebuie să mai aștepte, cine e bun pe postul ăla și cine nu. Schimbă, dărâmă, apelează la transferuri dubioase, la arbitri tocmiți, prezice precum Nostradamus că PSD și PNL sunt niște echipe din liga secundă prost antrenate, și spune oricui că vor mai sta mult și bine în opoziție. Adică, așa cum ar spune Gigi Becali pre limba lui, echipele acelea nu vor
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
meciurile pe care le are cu poporul român, el singur decide cine să joace, cine e în formă, cine trebuie să mai aștepte, cine e bun pe postul ăla și cine nu. Schimbă, dărâmă, apelează la transferuri dubioase, la arbitri tocmiți, prezice precum Nostradamus, că PSD și PNL sunt niște echipe din liga secundă, prost antrenate, și spune oricui că vor mai sta mult și bine în opoziție. Adică, așa cum ar spune Gigi Becali, pre limba lui, echipele acelea nu vor
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
deschisă ca într-un zâmbet. Când turnam vin pe ea noaptea, la fiecare lună nouă, ni se părea că gura i se deschide și mai mult, de plăcere. Cu câțiva ani înainte de a apărea Iacob, Laban încă mai avea oameni tocmiți, servitori care munceau pentru el și pajiștea era plină cu ei, cu nevestele și cu copiii, cu mirosurile de la vetrele lor și cu râsete. Când a venit tatăl meu, nu mai erau în jurul lui Laban decât o nevastă bolnavă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
plac. Era, Într-adevăr, un spectacol impresionant: ambarcațiunea, aparent atât de fragilă, ridicând pânza și pornind Înspre Întunericul ce se lăsa, pe sub buza amenințător lăsată a marii faleze. Apoi, după o dușcă de Încălzire la han, se Întâlniră cu trăsurica tocmită și se Întoarseră la Whitby cu acest mijloc de transport, foarte mulțumiți de plimbare. În cazul lui Henry, starea de spirit agreabilă se risipi brusc sub imperiul unui obiect care Îl aștepta la revenirea acasă: un mesaj de la Daly, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
încărcați cu daruri pentru fin. Aduseseră plapumă de mătase, scutecele de stambă și ciorapi mici, lucrați în grabă de femeie, tigheliți cu lânică. Meșterii au lăsat femeile în casă și au ieșit în curte, să vadă împrejurimile. Sosiseră în trăsuri tocmite. Birjarii așteptau la poartă, înveliți în pături flocoase, cu căciulile pe cap. Ningea des, cu fulgi mari. Stere, cu dogarul și cu nașul înainte au arătat rudelor gardul și pomii, pivnița unde au zăbovit bine, să guste fiecare sorturile de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Bică-Jumate nu mai era. Dar lumea tot aflase, erau cu toții aici și așteptau. Mortul stătuse trei zile și, deși iarnă, începuse să miroasă și nu mai puteau întîrzia fără să-l fi dus la cimitir. Rudele așteptau să sosească dricul, tocmit tot în taină, să-l care la Străulești, un cimitir de la marginea orașului, până unde, gândeau, nu va merge nimeni, cu siguranță. Popă nu chemaseră, pentru că nici unul din preoții mahalalei n-ar fi venit să-i cânte la cap fără
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dar în fața clopotniței se izbiră de un zid de oameni. 221 Erau milogii, vreo cincizeci de bărbați bărboși, numai zdrențe, care începură să huiduie și să lovească cu picioarele în burțile animalelor. Se făcu o învălmășeală cumplită. Zadarnic băteau clopotele tocmite. Fratele mortului se ridică pe trotuarul de pământ și începu să răcnească cerșind mila mulțimii: - Frați creștini! Nu intrați în păcat! - Voi sînteți frate cu dracu, nu cu Dumnezeu! strigau femeile, înghesuindu-se spre ușa fărâmată a dricului, prin care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de gât. Că-mi place să fac ce-mi trece prin cap, să nu dau socoteală. Și unde mi s-au așezat pe capul negustorilor! întîi au răscolit Filantropia. Au spart obloanele la Tarapana, au cărat marfa cu un camion tocmit. Pe urmă au trecut la jaful Griviței. Intrau ziua-n amiaza mare peste negustori și le puneau cuțitele în piept: -Banii! O învățaseră și pe Didina. O luau cu ei în spargeri, să țină șestul. Se strecurau în prăvălii pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zări deodată un crîmpei din partea bombardată a scuarului: era ca și cum Providența l-ar fi mînat anume În acest loc, pentru a-i arăta deosebirea dintre „atunci“ și „acum“. Oamenii pe lîngă care trecea puteau foarte bine să fie niște actori tocmiți să joace un rol Într-un spectacol moralizator destinat numai lui. N-ar fi putut, desigur, să nu participe la „goana după comori“, cu toate că ar Începuse deja să se simtă dezamăgit cînd se gîndea că o să afle despre ce comoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și-a terminat treaba, cel mai bine e să fie decapitat ori împușcat. Comanditarii încep prin a încheia un contract și sfârșesc prin a nu achita contravaloarea serviciilor comandate. De fapt, rareori se întâmplă ca aceste servicii, pe care supraveghetorii tocmiți au consimțit bucuroși să le îndeplinească, să fie răsplătite. Pactul nu este respectat, iar supraveghetorii sunt penalizați: în cel mai rău caz, uciși; în cel mai bun caz, neplătiți. Cei slabi pierd întotdeauna. Și, pe deasupra, pentru că au acceptat să încalce
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
rai; spațiu terestru (deschis), dar și iad; pădure; cetate/sat; răscruce etc. În afară de textele cu caracter literar, chiar din perspectiva sistemului modern al genurilor (spre exemplu, de tipul cărților populare de aventuri, Viața și petreacerea svinților și Psaltirea pre versuri tocmită, datorate lui Dosoftei, al Istoriei ieroglifice și al Țiganiadei, al traducerilor din textele sfinte și al hagiografiilor) sau purtătoare de indici de "literaturitate" (horoscoape, zodiace etc.), și în programele iconografice apar semne ale "artisticității". Aceste mărturii merită de asemenea integrate
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
condițiile istorice respective și sub presiuni militare și religioase continue, imaginarul popular este absorbit direct în istoriografie; el se întâlnește aici, pe de altă parte, și cu simbolismul bizantin integrat de instituțiile puterii. Precum la Dosoftei, în Psaltirea pre versuri tocmită, sacrul (religiosul) traversează palierul istoriei și se configurează ca mit, iar mitul, prin discursul creștin, revine către istorie (precum în iconografia murală). Astfel se declanșează multiple circuite de simbolizare, care uneori se intersectează și dau seamă de o cultură orală
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
mult în vederea distingerii: pământul și apa se aleg separat, își află o margine, o limită care, ea abia, conferă apei identitatea mărilor, iar pământului, lăsat „să se ivească“ la marginea lor, pe aceea a uscatului. Apa și pământul sunt acum „tocmite“. Cerul, pământul și mările apar deci prin simplă demarcare. Cu ele, opera peratologului geometru se încheie; din ziua a patra asistăm la faptele peratologului modelator. Lumea aceasta, repartizată doar pe câteva registre, este lipsită de viața formelor; nu există o
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]