1,334 matches
-
grăi căruțașul și, sărind înapoi în căruța lui, pocni din bici și o luă pe uliță în sus. Curând, căruță și căruțaș fură înghițiți de întunericul nopții și în urma lor se așternu liniștea. Bătrânul hâcâi din gâtlej și alungă cu toiagul un câine mic și arțăgos, care lătra prin apropiere. Apoi dădu poarta într-o parte. Bună seara, deadule! zise Culae și îi apucă mâna dreaptă cu smerenie, ca să i-o sărute. Uite c-am venit la matale, ca să mă-nveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-l preamărească pe Domnul reprezentat în închipuirea lor concretă sub chipul unui bătrân cu barbă albă privindu-te din bolta bisericii, sub înfățășarea unui patriarh plutind pe nouri sau cineva cu arătătorul dojenitor, îndreptat către păcătoși și sprijinindu-se în toiag, oricum, ceva palpabil, perceptibil pe cale senzorială. Toate acestea, garnisite și cu o fărâmă de ignoranță, au determinat ca, la destule case din Huțulie, portretul lui Franz Ioseph, frumos înrămat, să fie păstrat pe peretele dinspre răsărit din casa cea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
un batic. Hainele de pe ea le-a băgat într-o traistă pe care și-a pus-o în spinare peste care a aruncat un suman. Și așa i-a apărut o cocoașă de toată frumusețea. În mâini a rostuit un toiag noduros și îndoit, apoi și-a continuat drumul printre spini de salcâm și mulți ciulini. Nu mică i-a fost mirarea când a zărit printre ramurile de salcâm vârful unei colibe. A dat ocol unui gard drămuit din vreascuri de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
misticilor spanioli. Dar sunt împotriva identificării lingușitoare cu suferința Unicului, ce duce la pierderea distanței și a respectului. O astfel de identificare este regretabilă în special când ierarhii Romei poartă crucea la piept, transformă în ceremonii pompoase pastoralul tradițional cu toiagul având în partea de sus crucifixul și îl poartă înaintea lor cu mândrie ca și cum ar fi ei înșiși un fel de al doilea Cristos; urmarea crucii, în definitiv, pentru mine nu înseamnă nici imitare ad litteram. Se cuvine respect deci
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
voce: Jude Law) au origini și personalități similare, dar aleg drumuri diferite în viață. Primul este spiritul iernii și gardianul distracției, are 300 de ani, dar este în continuare un adolescent rebel. Blazat de toate iernile în care își folosește toiagul pentru a aduce înghețul, Jack e un singuratic care își dorește să fie recunoscut și sărbătorit de toți copiii din lume. Pitch, în schimb, a devenit temutul Bau-Bau, figura neguroasă care amenință visele frumoase ale copiilor din lume și împotriva
Se sărbători, în cinematografe, o poveste cu "Cinci eroi de legendă" () [Corola-journal/Journalistic/80684_a_82009]
-
putred de bogat, ce voia să cunoască Europa și mai ales Parisul. Pentru asemenea tentant proiect, putea exista un cicerone mai avizat decît Codru Drăgușanu? Așa că peregrinul, bucuros că despărțirea de Paris durase doar 11 luni, își ia din nou toiagul și rolul în serios, îl duce pe naivul principe scit în orașul-lumină și îi arată acestuia minunile pariziene - pe banii principelui, bineînțeles. Peregrinul transilvan se încheie într-o apoteoză a Franței și a Parisului, singurul loc din lume ce l-
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
nu pe cheiurile unui port părăsit de pe urma unor mai vechi crize. Nu-i ușor, după ce ai atins o anumită vârstă, să zicem ceva peste optzeci, și te-ai fixat în metehnele tale, să-ți iei traista, s-o agăți în toiag, și s-o iei razna peste măguri și colnice - unde vezi cu ochii, ca-n basmele copilăriei, gata să se întoarcă. O soluție la fața locului demonstra bun simț, economisea timp, cheltuielile unei călătorii, posibil foarte ridicate, ale obținerii de
În așteptarea creșterilor negative by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7587_a_8912]
-
înțeleaptă femeie din Europa Cu un pachet îndrăcit de cărți. Aceasta, zise ea E cartea ta, Matrozul fenician înecat, (Acelea's perlele ce i-au fost ochi. Privește!) Aceasta-i Belladonna, Stăpâna Stâncilor Stăpâna împrejurărilor. Acesta e omul cu trei toiege, și-asta-i Roata, Și-aici e negustorul chior, și-această carte, Care e goală, e ceva ce cară uneori în spate, Și mi-e oprit să văd. Nu găsesc Omul Spânzurat. Ferește-te de moarte-n apă. Văd mulțimi de oameni
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
care trecusem cu bine; așa că nu am fost prea speriată de spusele lui. Însă apoi a spus ceva de-a dreptul ciudat. Mi-a spus, Ești de-a noastră. După care și-a pus bocceaua pe umăr, și-a luat toiagul și-a plecat; iar eu am rămas întrebându-mă ce voise să spună. M-am gândit mult la asta și am decis că vroia să-mi spună că eram și eu tot o rătăcitoare, fără casă, întocmai ca neguțătorii și
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
mantie din blană de oaie numită cojoc sau sarică, iar când ei susțin că aceea le este și pat și casă, nu glumesc, ei dormind afară în toate anotimpurile. Îmbrăcat în cojoc și cu clopul pe cap, sprijinindu-se în toiag stând în jurul unui foc de tabără sau dansând cu oile, Ghiță Ciobanul a făcut valuri în România. După doar 10 zile de la înființarea pe Facebook, pagina sa adunase peste 200.000 de like-uri. După o lună, numărul se dublase", informează
Ghiță Ciobanul, vedetă la BBC by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/50287_a_51612]
-
se întreabă el -, care ar putea fi modelul său ideal? Statuia discipolului există deja: „Țestoasa zburătoare”. Ea o fost creată în 1943 de către celălalt mare maestru al zen-ului românesc, Constantin Brâncuși. După aproape patru decenii, discipolul - candidat și el la toiagul de maestru al zen-ului românesc - dezvăluie modelul-tip al statuii Maestrului. Pentru aceasta el se folosește de două vechi texte buddhiste. Cel dintâi este o clasică antologie de koan-uri, Wúmén Guăn (Poarta cea fără de Poartă), alcătuită de maestrul zen chinez
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
capului lui. Trecu grăbit pe lângă porțile încuiate, ieși în grădinile cu livezi; se porniră de-acum să ciripească întâi șintâi puii de rândunele; într-o bostănărie un bătrân era înhămat și învârtea roata de la fântână; începea ziua. Nici traistă, nici toiag, nici sandale; și drumul era lung. Să treacă prin Cana, Tiberiada, Magdala, Capernaum, să ocolească lacul Ghenizaret, să intre în pustiu... Auzise despre o mănăstire de-acolo, despre oameni virtuoși și simpli, îmbrăcați în veșminte albe ca neaua. Nu mâncau
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
liderul liberal a renunțat la tot: la președinția partidului și la candidatura la alegerile prezidențiale. " Cred că întotdeauna PNL și-a căutat un personaj mesianic, cum a fost Câmpeanu și toți ceilalți președinți. Întotdeauna PNL a avut nevoie de un toiag", a spus Dinu Patriciu, la România Tv. A adăugat că "PNL mai are o caracteristică: pe lângă faptul că și-a căutat un toiag, și-a căutat și alianțe. Nu a avut încredere în el însuși și aici a fost marea
Patriciu, crunt cu Antonescu: PNL uită repede și își reneagă foștii lideri by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29828_a_31153]
-
personaj mesianic, cum a fost Câmpeanu și toți ceilalți președinți. Întotdeauna PNL a avut nevoie de un toiag", a spus Dinu Patriciu, la România Tv. A adăugat că "PNL mai are o caracteristică: pe lângă faptul că și-a căutat un toiag, și-a căutat și alianțe. Nu a avut încredere în el însuși și aici a fost marea lui greșeală. Nu a știu să meargă singur, a căutat alianțe cu PDSR, apoi o convenție democratică prin care salva partidul democrat de la
Patriciu, crunt cu Antonescu: PNL uită repede și își reneagă foștii lideri by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29828_a_31153]
-
sați lebăda dansați morții mei încoronați cu pleșuvi și stinși vulcani rătăciți prin rik-ve,-dà dan sați lebăda dansați despuiați de searbăda marmură-n suspin morgan ca nebunii spânzurați dan sați lebăda dansați și prohodul vă va da gâtul ei toiagul pânii marea traversând în van gâtu-mi atârnând în laț dansați lebăda dansați cainați și abelați devant pas-de-deux devant cu nepârgăritul pan dansați lebăda dansați până ne vom lebădà în orgasm saturnian devant pas-de-deux devant dan sați le bă da dan
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
Emil Brumaru Regia: Lucian Pintilie Bat clopotele Maia unde ești Picioarele albastre și cerești în fața vieții mele să-ți lungești Bat clopotele Maia unde ești Toiagul alb își are ziua lui Bat clopotele Maia crește-un cui în zidul plutitor de rai tehui Toiagul mov își are ziua lui Buzele-s moi și rupte-n asfințit Bat clopotele Maia și-s topit Prelins pe geamuri cercevea
Pentru cine bat clopotele, Maia? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15727_a_17052]
-
Lucian Pintilie Bat clopotele Maia unde ești Picioarele albastre și cerești în fața vieții mele să-ți lungești Bat clopotele Maia unde ești Toiagul alb își are ziua lui Bat clopotele Maia crește-un cui în zidul plutitor de rai tehui Toiagul mov își are ziua lui Buzele-s moi și rupte-n asfințit Bat clopotele Maia și-s topit Prelins pe geamuri cercevea cu chit Buzele-s moi și rupte-n asfințit Bat clopotele Maia unde ești Picioarele atît de muierești
Pentru cine bat clopotele, Maia? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15727_a_17052]
-
data viitoare nu va mai fi niciodată data viitoare. Oricum, pisicile nu-și cer niciodată iertare... Și dacă nu ajung niciodată la tine, înseamnă că n-am întârziat. ÎNTUNERICUL DIN LUMINĂ În arhitectura pleoapelor tale am căutat un om cu toiag care să mă călăuzească spre clipa ce tocmai a fost. Tunelul era întunecat, iar tu tot mai îndepărtată, în lumina torței cu care mă conduceai spre adâncuri. O leneșă descifrare a semnelor ne ademenea de pe pereți: luntrea și trecerea peste
Pisicile nu-și cer niciodată iertare by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/2963_a_4288]
-
raze și de rîndunici." Doar că fostul final pe care, cu intuiția lucrului bine făcut, Pillat îl păstrează aproape întocmai, coboară, cu tot trecutul lui, în stăpînirea unui nostalgic niciodată: În somnul veșnic bunu-ți preot, de mult, și-a lepădat toiagul/ Și întru Domnul odihnește bătrînul său paracliser." Epilog la un poem regăsit. Aceleași regăsiri, în altă tăietură de vers, la Ștefan Baciu, în Căutătorul de comori. Coperta sobră, negru pe alb, a Fundațiilor Regale. 1939. Înăuntru, lucrări în dantelă, de
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
ochii verzi, / cât de trăsniți mai eram împreună...”, precum un „Pegas cu aripi de foc...” (Hei, calule...), calul solar și uranian, vizualizat ca protector, reverberație a unor vibrații tainice; fie sonorități de litanie euharistică: „și să duceți secole la rând toiagul / unei lumi cu viață neîmpăcată...” ( Sfârșit de poveste), cu sensul de protecție și călăuzire divină. Și precum nota Edgar Allan Poe (1809-1849) încă din primele decenii ale secolului al XIX-lea, că menirea scriitorului este a aborda, cu luciditate, tehnici
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
cu totul. Vestea despre cel plecat, purtată din gură în gură, ajunge într-un tîrziu la urechile tatălui: "E viu, moș Petko, trăiește! E la un consulat din Țarigrad și e prieten bun cu consulul." Bătrînul își ia traista și toiagul și pornește pe jos spre capitala imperiului. , -Departe-i, bade, Țarigradul? - Departe, moșule, departe! Dar ce cauți tocmai la Țarigrad? - Am un fecior acolo, la consulat, prieten bun cu consulul!..." Dialogul se repetă ca într-un ritual, pe măsură ce bătrînul traversează Bulgaria
Malurile Dunării by Ștefan Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/10415_a_11740]
-
-a ce e rău..." Astăzi... ca-ntotdeauna: de dragoste Nu-ți voi lăsa nicînd mîna întinsă singură. Te voi înveseli cînd ai să mă strigi pe nume de clown, te voi înduioșa cînd mă vei chema sub nume de porumbel. Toiag am să fiu oricînd vei avea un urcuș, la nevoie, ne vom prăvăli uniți într-un torent de pietre. La orice oră mă vei afla să te dezmierd sau să te plîng nu mă lăsa să-mi ratez menirea de
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]
-
-L va naște pe Mesia. Sub crin alb e în icoană, Sfântul Gavriil evlavios, Ce-a dus Duh fără prihană În pruncul Iisus Hristos. Mihail, Cerul deschide, Vreme rea să slobozească. Natura verde închide, Ciclul vieții să sfârșească. Cu un toiag lovește-n nori, Ploile din Cer să cadă. Dar când din iad vin drăcușori, Ațâță spiritu-n pradă. De spiritul rău, răzvrătit, Brăzdează Cer cu arc de foc, Alungă duhul îndrăcit, În urmă lăsând curat loc. Căldura o ia din Soare
MITUL SFINȚILOR ARHANGHELI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384717_a_386046]
-
deschis ferestrele și au șters urmele au scos afară apa care le adâncea frigul afară a devenit înăuntru și înlăuntru au găsit în sfârșit un loc mai bun de odihnă iată străinul care umblă cu viața lui proptită ca un toiag de sprijin străinul necunoscut având ochii mei, mersul, chiar și visele locul spre care se îndreaptă nu are însă nimic străin inimii lui. Referință Bibliografică: Ipostaze ale călătoriei / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1764, Anul V, 30
IPOSTAZE ALE CĂLĂTORIEI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384749_a_386078]
-
are nevoie. .............................................. ,, Poate o ninsoare-albastră Mi-a supt chinul în adânc Poate-o liniște sihastră M-a înfășurat pe-un cânt Și nu sânt decât o umbră Și nu sânt decât cuvânt În cetatea asta parcă Mă întorc cu un toiag După veacuri petrecute-n Valea Plângerii Pripeag. ,, - Transparență - În ultima parte a acestei memorabile antologii de autor ,, Arca de frunze ,, apare poezii din ,, Singur, sinele meu ,, carte apărută în anul 1996, și ,, Trăim preaciudat ,, ( poeme inedite). În cele două cărți
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]