126 matches
-
țurcă pe care ei nu au cum să o joace: o mie de mingi le vor umple țeasta, o mie de bîte le-o vor lovi, de încă o mie și încă o mie de ori, iar tu vei sta tolănit văzînd cît de bine este să fii mort, cînt toți vorbesc despre tine de o mie de ori mai frumos pe cît de urît vorbeau cînd erai viu și nu te vedeau sau îți făceau trupul scîndurică în care băteau
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
aceste două zone, desi contigue, concep un alt fel de identitate corporală: trupul viguros, atletic și masculin al scufundatorului, al surferului din ziua de azi dacă vreți, în opoziție cu acela molatec și erotizat în pasivitate și așteptare, al ființei tolănite în nisip. Corpul agresiv construit de întîlnirea cu elementul acvatic e treptat dublat sau chiar substituit de un corp-receptacul de senzații. Plajă modernă începe să se schițeze, semnificativ de altfel, odată cu figură invalidului (de regulă presupus a proveni din Anglia
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
-vor nervii. Se-mpurpurează mate rune fermecate. Lumea Futuristului în luminile Minervei. Nervi-jongleri - constelații de strune! (1913) Vladimir NARBUT (1888-1938 sau 1944) * * * Lipsa de acțiune nu deranjează: au nu eu (în lături, inamici!) sunt spermatozoidul neobosit în propria mea noapte tolănit? De la existență, Darnice Creator, nu râvnesc mai mult decât acel care din cauza catedrei ce-a crăpat așteaptă cărțile să fie altfel date. În fine, sigur că te simți jignit să te afli, iată, numai înfășurat într-o găurită pelerină și
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
drumul de la un bar la altul. Ce mă deranjează profund e faptul că niște întâmplări ce țin de stricta activitate privată a omului devin, prin televiziuni, evenimente la care ești obligat să participi. Ce mare scofală că niște indivizi stau tolăniți pe plajă și trag la beri cu disperarea cuiva dezhidratat de soarele Saharei? La urma urmelor, treaba lor. Dacă-și găsesc un sens al vieții în astfel de ocupații, n-au decât. Dar de ce sunt eu obligat, ca plătitor de
Dipsomania salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10655_a_11980]
-
o rochie lungă, roz, și-a lăsat mâna pe brațul lui și l-a privit în față. După care i s-a adresat veselă; - Bună seara, Willie dragă! Camera ei era caldă și luminoasă. În fotoliul comod de lângă pat, ședea tolănită o păpușă uriașă, cu picioarele desfăcute. Stephen a încercat să-și îndemne limba să vorbească, dorind să pară degajat, în timp ce o privea cum își descheie rochia și îi urmărea mișcările ferme, deliberate, ale capului parfumat. A rămas încremenit în mijlocul camerei
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
mistere, tot mai departe... Secretare, colaboratoare ale scriitorilor sau politicienilor (vestitul Gore Vidal apare în fotografii în brațe cu un motan alb), pisicile trec degajate prin viață, cercetând cu un calm de sfinx enigmele lumii. Culmea calmului e o pisică tolănită", spune Jules Renard; această aserțiune o vor împărtăși desigur, citind antologia, chiar și felinofobii.
Din lumea paralelă a pisicilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7683_a_9008]
-
salturi mari, împrăștiind acolo unde abia atingea pospaiul de spuză albastră o avalanșă orbitoare în jur, lăsând în urmă un evantai de pulberi în lumina nelimpede încă a zorilor. Lenevise (ceea ce nu-i mai era de mult în obișnuință), stând tolănită pe cerga mițoasă, albă și ea ca un polog de zăpadă, cu ochii-n geamul irizat în lumină, și-l așteptase. Îl simțise prin somn. Nu venea în fiecare zi. Când sosea, când și când, avea ore diferite, după toane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
comestibil sau ingurgitabil. Fu cam șocat că până la această oră nimeni nu insistase pe lângă el să mănânce. Se plimbă puțin prin odaie cu mâinile la spate, aruncă ochii spre dormitorul improvizat, a cărui ușă era deschisă, și zări pe Indolenta tolănită pe divan, cu un aer cam indispus. - De ce n-ai venit la masă? Întrebă ea. Arhitectul se afla cuprins din nou de planurile lui și, fire extrem de subtilă și chiar sofistică în delicateță, nu găsi nici un cuvânt de răspuns. Ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prin mișcări ondulatorii și care Tony Pavone Încerca să le diminueze prin masaje sensibile...! Avea dreptul să ceară Șefului câteva Înghițituri din alimentele ce-i fuseseră luate cu japca...! Îi lipsea Însă curajul. Acesta Îi oferise privelegiul de-a sta tolănit cât era ziua de lungă În timp ce restul deținuților...! Nu vroia să-l supere. Mai mult chiar. În timp ce el se Îndopa cu pâinea furată din rația celor flămânzi apreciind calitatea conservelor aduse cu mare trudă de Tony Pavone, acest dobitoc, era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o caleașcă frumoasă de cristal, cu oiștea de rubin și roțile de smarald. Echipajul era tras de patru câini negri, mari cât pumnul, cu urechi până la pământ. Patru cărăbuși, călărind ca jocheii, conduceau cu ușurință acești cai drăgălași. În fundul caleștii, tolănită alene pe pernele de satin albastru, era o tânără becață, purtând pe cap o pălăriuță roz și îmbrăcată într-o rochie de tafta așa de largă, încât se revărsa peste cele două roți. Într-o gheară cucoana ținea un evantai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
asculta comentariile lui Gargajo, ironiile tăioase cu care-l lua peste picior pe rotofeiul Romero, explicațiile pe care le dădea despre corpul rotofeiului, pentru că o dată Îl surprinsese, mort de sete și de căldură, pe cînd Își scria articolul despre corridă tolănit ca o șopîrlă Într-un fotoliu de paie pe terasa apartamentului său. Susan nu-și mai putu stăpîni curiozitatea și se apropie să vadă cum se desfășura discuția; Juan Lucas i-l prezentă pe Gargajo spunîndu-i pur și simplu Gargajo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
n-o să mai ajungă niciodată acasă, ca să poată bea un pahar de coca-cola de la gheață, singura soluție pe care o vedea pentru a scăpa de coșmarul În care se transforma Încet-Încet acea după-amiază fără siestă și fără conversația leneșă stînd tolănită Într-un fotoliu de paie pe marginea piscinei de la clubul de golf. În sfîrșit ieși În față măicuța care era profesoară de pian și Începu să-și strige elevii. Îi Însoțea chiar ea pînă la pian și-i supraveghea În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Pusio. — Vino-ncoace! îl cheamă. Se oprește lângă cușca de alături, unde se lăfăie o tigroaică imensă. — Mama micuților? întreabă călărețul. Dresorul dă din cap. — E un animal teribil de rapid, șoptește misterios. Germanul se uită derutat la fiara tolănită și apoi la Rufus. — Parcă dormitează. — Moțăie, dar nu doarme, îl corectează Thaos. Glasul i se înalță maiestuos: — E întuneric aici și pentru dihănii s-a lăsat noaptea, cu tainele ei. Strecoară o mână prin grilajul ușii și o agită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rea, stucatura decolorată arăta oribil. Astăzi, Însă, strada era luminată din abundență, iar frontoanele caselor păreau Înălbite, ca niște oase proiectate pe cerul albastru. Londra arăta bine, se gîndi Helen. Trotuarele erau prăfoase - ca blana de pisică, după ce a stat tolănită ore În șir la soare. Ușile erau deschise, iar ferestrele ridicate. Erau atît de puține mașini, că În timp ce mergeau puteau distinge țipetele diverșilor copii, bolborositul radiourilor și țîrÎitul telefoanelor din camerele goale. Apropiindu-se de Baker Street, Începură să audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Toți băieții au cuțite. — Du-te tu. — Eu am cărat sacoșa. Du-te, Julia. — Sfinte Dumnezeule, zise Julia. Se ridică fără grație, luă sticlele, una În fiecare mînă, și o luă prin iarbă spre un grup de tineri care stăteau tolăniți. Mergea destul de țeapănă, aplecată Întrucîtva, poate din timiditate, dar o clipă, Helen o văzu prin ochii unui străin: Îi remarcă frumusețea, dar și faptul că arăta matură, avînd aproape un aer de matroană, pentru că puteai sesiza la ea ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
le aranja mai bine. Pozele, așa cum au ieșit, erau, deși Julia pretindea că nu Îi plăceau; arăta fantastic În ele, dar nu atît de fantastic, se gîndi Helen, pe cît era În realitate, fără să facă nici un efort -cum stătea tolănită acasă, să zicem, În pantalonii necălcați și cămășile peticite. O făceau să pară bună de măritat - Helen nu găsea un cuvînt mai bun. Și se gîndi, disperată, la cîți oameni obișnuiți luaseră Radio Times și Îl deschiseseră la poza Juliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am privit goală în oglindă. Aveam o senzație ciudată. Faptul că încă nu știam nimic despre viața. Se făcuse oră 11,00 și telefonul nu sunase încă. Luasem deci pauză. O pauză care părea că nu se mai sfârșise. Stăteam tolănita în fotoliu, cu picioarele pe pereți, cu ochii pe tavan. Nu mă mai fardam, nu mă mai preocupă deloc persoana mea... Apoi, am auzit ușa de afară deschizându-se zgomotos. Am ieșit să văd cine mă caută. Și l-am
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
era prea subtil pentru ea. Lăură analiza cartea din coperta în coperta cu mare atenție și-i zise : -Imi place.Tot ceea ce e legat de țara mea îmi place, e într-adevăr fascinantă... -Mă bucur, conchise el . Ea stătea puțin tolănita, ca și cum ar fi uitat că el este acolo. Oare l-ar lasă să o sărute acum? Simțea o atracție irezistibila față de ea, dar dacă o să râdă de el ? Brusc ea se ridică și începu să-l dezbrace grăbita. -Mi-a fost
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
povestim, ci facem puțintică retorică. Șezi colea lângă noi și întinde-te o clipită. Precum noi obosim cu scrisul, așișderea tu cu cititul. Ut pictura, lectura. Nu umbla încrâncenat după înțelesuri și pricini acolo unde însuși izvoditorului îi scapă, ci tolănit cum bine-ți șade la umbra istorisirilor în pârg, lasă creionul roșu în iarbă și privește cu ochi blânzi, somnoroși, ce frază frumoasă am scos. Așa! Să-i lăsăm acum o vreme pe Metodiu și pe han, pe Iovănuț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sute de femei desfășurat pe zeci de aliniamente succesive dinainte stabilite. Și măcar de-ar fi fost înarmate, dac-ar fi observat la ele vreo pregătire de atac, intenția constituirii unei falange, a unui azimut... Nimic! Pur și simplu stăteau tolănite, acesta e cuvântul, tolănite într-o rână, dar într-o perfectă ordine, în șiruri drepte asupra cărora privirea lui bătea perpendicular. Căpitanul încercă din răsputeri să se trezească, se zvârcoli în pat, dar o forță mai presus decât puterile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Jalea, Dr. Gh. Danielopol, Zambacian, G. Oprescu, frații Ionel și Păstorel Teodoreanu, Geo Bogza... Aici, ne spune Mihail Constantinescu, în perioada când își redacta Ultimele sonete, medicul-poet își „avea locul lui, știut de toți, pe divanul de lângă patefon, unde ședea tolănit, retras, - un fel de Vlahuță de odinioară - izolat, taciturn, inspirând, de acea, sfială, îmbrăcat cu un costum ros de prea multă purtare, cafeniu cu subțiri dungi albe, iarna încălțat cu bocanci”... Era toamna anului 1954. Înfășurat în paltonu-i uzat la
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
oservatoru, ș-ăl mai dilimache o bunghește că-i copia În meniatură la gara Constitución, da mai puțin Încliftată, ie drept. În jur ie un lac mic, da cu pescari și toate altele. În basca lui albastră, norii vagabonzi stă tolăniți uneori sub perdeaua ploii. Dân cauza munților, aeru stă pă loc. O calitate dezolantă care io o zic cu cele mai vii presimțiri: LIPSA TOTALĂ, CEL PUȚIN SEZONU ĂSTA, DĂ ARGENTINENI, ARTRITICI OR NU. Ai grijă ca vorba asta coaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
popoare la cei strînși acum din el." 9. "Veniți toate fiarele de pe cîmp, veniți de mîncați, toate fiarele din pădure! 10. Toți păzitorii lui sunt orbi, fără pricepere, toți sunt niște cîini muți, care nu pot să latre; aiurează, stau tolăniți, și le place să doarmă. 11. Totuși sunt niște cîini lacomi, care nu se mai satură. Sunt niște păstori care nu pot pricepe nimic, toți își văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere: 12. "Veniți, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
volumul Viespele de frică, Risoprint, Cluj Napoca, 2007 - asemenea unor oameni. Efectul este în cele mai multe cazuri hilar. „O stea - povestește Ștefan Aurel Drăgan - îmi tot făcea cu ochiul un semn nedeslușit, / dar nu-ndrăznea să mă subjuge / ...de la o vreme stă tolănită/ pe proaspăta brazdă a timpului...“ „Zăpada se va repezi spre aer / unde nu va fi aplaudată, / doar reumele și nasul roșu / dacă ar interveni...“ „Secera din cer își pierde vremea / râzând ca o nebună și aruncând cu ger.“ „Lângă uliță
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
povestim, ci facem puțină retorică. Șezi colea lângă noi și întinde-te o clipită. Precum noi obosim cu scrisul, așișderea tu cu cititul. Ut pictura, lectura. Nu umbla încrâncenat după înțelesuri și pricini acolo unde însuși izvoditorului îi scapă, ci, tolănit, cum bine-ți șade, la umbra istorisirilor în pârg, lasă creionul roșu în iarbă și privește cu ochi blânzi, somnoroși, ce frază frumoasă am scos. Așa!“. O sută de ani de zile la Porțile Orientului, un roman care a amuzat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]