124 matches
-
căsnicia noastră a luat sfîrșit. Căsnicia noastră a luat sfîrșit. Repet aceste cuvinte În mintea mea, Însă mi se pare că sună fals. Nu le pot deloc Înregistra ca atare. Parcă acum cinci minute ne aflam În luna de miere, tolăniți fericiți pe plajă. Dansam la nunta noastră, În grădina din spatele casei alor mei, iar eu eram Îmbrăcată cu rochia veche și Învolănată În care-a fost mireasă și mama, cu o coroniță de flori pusă Într-o rînă. O Întreagă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
lui Pusio. — Vino-ncoace! îl cheamă. Se oprește lângă cușca de alături, unde se lăfăie o tigroaică imensă. — Mama micuților? întreabă călărețul. Dresorul dă din cap. — E un animal teribil de rapid, șoptește misterios. Germanul se uită derutat la fiara tolănită și apoi la Rufus. — Parcă dormitează. — Moțăie, dar nu doarme, îl corectează Thaos. Glasul i se înalță maiestuos: — E întuneric aici și pentru dihănii s-a lăsat noaptea, cu tainele ei. Strecoară o mână prin grilajul ușii și o agită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar fi să aducă ziarul. Nu se așteptase să dărâme cu coada piesele de artă valoroase așezate pe măsuța de cafea. Plus că Îi găsea zăcând pe podea În cele mai nepotrivite locuri. Iar În cele mai confortabile locuri stăteau tolăniți cei doi papucei de blană, Pup-pup și dragul de Poochini, care, eram bucuroasă să constat, se acomodase complet. Nu mai stătea lângă ușă așteptându-mă să vin să Îl iau acasă. După o lună de conviețuire, Marlena a Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
popoare la cei strînși acum din el." 9. "Veniți toate fiarele de pe cîmp, veniți de mîncați, toate fiarele din pădure! 10. Toți păzitorii lui sunt orbi, fără pricepere, toți sunt niște cîini muți, care nu pot să latre; aiurează, stau tolăniți, și le place să doarmă. 11. Totuși sunt niște cîini lacomi, care nu se mai satură. Sunt niște păstori care nu pot pricepe nimic, toți își văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere: 12. "Veniți, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
prin mișcări ondulatorii și care Tony Pavone Încerca să le diminueze prin masaje sensibile...! Avea dreptul să ceară Șefului câteva Înghițituri din alimentele ce-i fuseseră luate cu japca...! Îi lipsea Însă curajul. Acesta Îi oferise privelegiul de-a sta tolănit cât era ziua de lungă În timp ce restul deținuților...! Nu vroia să-l supere. Mai mult chiar. În timp ce el se Îndopa cu pâinea furată din rația celor flămânzi apreciind calitatea conservelor aduse cu mare trudă de Tony Pavone, acest dobitoc, era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
stare de șoc sau ceva asemănător. „Ai fost așa de norocos, atât de norocos“, am murmurat eu, privind în jos spre stâncoșii Rockies sau Smokies sau Ropies prin plafonul alb alcătuit din zăpadă și conturul norilor... În fotoliul alăturat stătea tolănit un tânăr elegant -costum de vară sobru, ten de californian, păr des pieptănat fără cărare. Am crezut că e actor. Își ridică paharul. — Pentru baftă, spuse el. Și pentru bani. Păi, n-am avut nevoie de prea multe îndemnuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Nu mai intră, și gata! — Și ce-i cu asta? — De ce se întâmplă astfel? De ce, odată simțindu-se liber, își uită rostul său de până atunci? E o chestiune de principiu. Atunci ea, răsucindu-se dintre pernele între care stătea tolănită, jucându-se cu un fel de franjuri, ciucurei sau ce-or mai fi fost atârnați de fața de masă, s-a întors spre mine. — Ce principiu? s-a arătat interesată. — Vorbeam de principiul dopului de plută: de ce acesta, scos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a spus el inspectându-mi budoarul care arăta ca după bombardament. Din fericire, ai fost cruțată de o îngrozitoare obsesie nevrotică legată de ordine. — Dacă știam că vii pe-aici, aș fi redecorat toată camera, am replicat eu binedispusă, stând tolănită pe pat și radiind în halatul cel bun al lui Brigit. —Ei, ce drăguț, a zis Luke privind posterul care anunța expoziția Kandinsky de la muzeul Guggenheim. îți plac artele vizuale, nu? — Nu, am răspuns surprinsă să aud cuvintele „arte vizuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
totul înconjurat cu un gard de nuiele. Mai erau și trei capre pe care le învăța rusește în răstimpul în care nu-și alăpta copiii pe care nu-i avea. Pentru că nea Miluță nu se învrednicise. Învățătoarea îi asculta poeziile tolănită într-un fotoliu de paie pe prispă și, dacă nu-i plăcea rima sau ritmul, pleosc! o palmă după ceafa autorului. Deși acum era o bătrânică sfrijită, în pozele vechi de șaizeci de ani tanti Clemanza apărea ca un zdrahon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
asculta comentariile lui Gargajo, ironiile tăioase cu care-l lua peste picior pe rotofeiul Romero, explicațiile pe care le dădea despre corpul rotofeiului, pentru că o dată Îl surprinsese, mort de sete și de căldură, pe cînd Își scria articolul despre corridă tolănit ca o șopîrlă Într-un fotoliu de paie pe terasa apartamentului său. Susan nu-și mai putu stăpîni curiozitatea și se apropie să vadă cum se desfășura discuția; Juan Lucas i-l prezentă pe Gargajo spunîndu-i pur și simplu Gargajo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
n-o să mai ajungă niciodată acasă, ca să poată bea un pahar de coca-cola de la gheață, singura soluție pe care o vedea pentru a scăpa de coșmarul În care se transforma Încet-Încet acea după-amiază fără siestă și fără conversația leneșă stînd tolănită Într-un fotoliu de paie pe marginea piscinei de la clubul de golf. În sfîrșit ieși În față măicuța care era profesoară de pian și Începu să-și strige elevii. Îi Însoțea chiar ea pînă la pian și-i supraveghea În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
schimbă casa cu un colț al bistroului de la Bagh-e Melli, unde se adunau toți mulah-ii și pasdar-ii orașului. Era singurul căruia nu i se umfla pântecul sub cămașă. Era printre puținii neîntinși pe divan, singurul care nu își aștepta supa tolănit ca un pașă. Auzise că îi spuneau „inginerul de frig care stă ca un împăiat la o masă“. Între ei, deprinsese plictisul bărbaților care își iroseau orele de siestă. Pufăia, în salonul cu narghilele, și apoi se simțea obosit. În
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să respiri, Wakefield. Avem un pact, Îi reamintește Zelda și cuvîntul pact evaporă plăcuta reverie. Wakefield a făcut o mulțime de pacte la viața lui și acum a făcut și Pactul cel Mare. Brusc, Îl ia cu amețeală. Diavolul stă tolănit pe acoperișul catedralei, trăgînd chiulul de la o reuniune „importantă“. În ultimul timp numărul Întîlnirilor demonice a crescut neplăcut de mult și nu poate suferi flecăreala diavolilor cu gură mare, care se bagă În vorbă neîntrebați și care fac mare caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
convins că orașul ascuns a fost special pus acolo pentru a-i oferi lui o nouă viață. A petrecut trei ani studiind orașul pisicilor și a ajuns la concluzia că locuințele gatobiliene au fost construite pentru a permite Întinsul și tolănitul. Never Stop a găsit o ascunzătoare de stîlpi de ascuțit ghearele, piepteni și instrumente muzicale adaptate la utilizarea cu ghearele, precum și sute de cristale folosite odinioară la decorarea orașului. — Există orașe ale pisicilor, turuie Înainte Never Stop, precum Roma și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
unul dintre deținuți, în timp ce comuta pe canalul pe care era transmis westernul. Dacă mai pui mâna pe televizor, te vei trezi în iad! Vocea venea dinspre patul unde dormea unul din „duri“. Acesta era în pat și alături de el stătea tolănit amantul său, un deținut mai tânăr. Cunoșteam reputația acestui „dur“. Era un om deosebit de periculos. Ceilalți deținuți așteptau încăierarea. N-am treabă cu tine, i-am răspuns eu. Nu te cunosc, dar te-am văzut și pe tine schimbând canalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
adevăr. - Ai putea să scrii niște amintiri suculente. Nu‑i o simplă solicitare, a adăugat. Ți‑o transmit ca pe o Îndatorire. Fă‑o În maniera ta de memorialistică de siestă, după ce ai ingerat câteva pahare de vin și stai tolănit, emițând opinii și observații. Îmi place să te ascult turuind despre Edmund Wilson sau John Berryman ori despre Whittaker Chambers, când ai fost angajat la Time dimineața și dat afară de el Înainte de prânz. M‑am gândit de multe ori ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Piața Independenței... — Nu e o idee rea, răspunse el, sorbind o înghițitură de whisky. O să mă ocup și de reînnoirea pașaportului și să găsesc ceva haine... — Distrează-te, fiule! O să te țin la curent. Au închis telefonul. Rămase câteva clipe tolănit. Apoi, se îndreptă spre fereastra mare și o deschise larg. Zgomotul asurzitor al traficului pătrunse ca o haită de câini de vânătoare. Douăsprezece etaje mai jos, imensul bulevard al Republicii apărea congestionat cât vedeai cu ochii, de la Nord la Sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acasă, nici nu se punea problema să doarmă, iar Întrebarea sa ar fi inutilă. — Ciao, papà, strigă Chiara din camera de zi. El Își puse jacheta În șifonier și merse de-a lungul coridorului spre camera de zi. Chiara stătea tolănită Într-un fotoliu, ridicându-și ochii dintr-o carte ce-i stătea deschisă În poală. Când intră În cameră, aprinse imediat becul veiozei de deasupra ei. — Vrei să orbești? Întrebă el, probabil pentru a șapte suta oară. — O, papà, văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
că trecuse pe acolo În cursul nopții. Trecu pe lângă un restaurant și aruncă o privire Înăuntru ca să-i vadă pe membrii personalului Îmbrăcați În jachete albe Îngrămădiți În jurul unei mese, servind o ultimă băutură Înaintea plecării acasă. Și pisici. Șezând, tolănite, șerpuind În jurul fântânilor arteziene, lingându-se. Pisicile acestea nu vânau, deși șobolani erau cu nemiluita. Îl ignorară, cunoscând orele precise la care veneau oamenii să le hrănească, sigure că acest străin nu era unul dintre ei. Trecu de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
căscat în pământ, căptușit cu frunze uscate, bine camuflat, acoperit cu cetină și-n 286 DANIEL BĂNULESCU Capitolul 9 ZIUA A CINCEA: "SĂ NU FURI!" În urmă cu aproximativ două luni, Sanatoriul de boli psihiatrice "Mociornița" ședea, când și când, tolănit, sub razele severe ale unui soare de februarie, întocmai ca o pisică imensă și se spăla peste tot. Era un sanatoriu nemaipomenit de curat. Pe la 5,30, cu o oră, o oră și jumătate înainte de a se crăpa de dimineață
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
comestibil sau ingurgitabil. Fu cam șocat că până la această oră nimeni nu insistase pe lângă el să mănânce. Se plimbă puțin prin odaie cu mâinile la spate, aruncă ochii spre dormitorul improvizat, a cărui ușă era deschisă, și zări pe Indolenta tolănită pe divan, cu un aer cam indispus. - De ce n-ai venit la masă? Întrebă ea. Arhitectul se afla cuprins din nou de planurile lui și, fire extrem de subtilă și chiar sofistică în delicateță, nu găsi nici un cuvânt de răspuns. Ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ceilalți se împrăștiaseră care-încotro pe la casele lor, el era cel care nu mai avea somn, el se scula cu noaptea-n cap și, fără să vrea, își trezea nu numai consoarta, ci și câinele care în cotlonul lui încă sforăia tolănit nepăsător. De data aceasta rolurile s-au inversat. Adormise de cu seara, mai devreme ca de obicei, cu gândul la ce i se întâmplase în București și la geanta cu cinci fermoare care stătea burdușită în fața lui, gata-gata să pocnească
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Ce dracu ` sunteți așa de proști și credeți toate balivernele? Noroc, că e ziua noastră, iar nevestele s-au dus drept la țintă, cu medelin ionescu... La ăla nu e cu scut. 03.05. 2011 Apocalipsa Cald. Un soare plictisit, tolănit ca o pisică leneșă peste acoperișuri, un cer scăldat În albastru, fără nori, nicio răsuflare de vânt care să răcorească decorul. Pe terasa cârciumioarei din cartier este lume multă, pestriță, Înghesuită În jurul meselor acoperite de pălăriile multicolore ale unor umbrele
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
oservatoru, ș-ăl mai dilimache o bunghește că-i copia În meniatură la gara Constitución, da mai puțin Încliftată, ie drept. În jur ie un lac mic, da cu pescari și toate altele. În basca lui albastră, norii vagabonzi stă tolăniți uneori sub perdeaua ploii. Dân cauza munților, aeru stă pă loc. O calitate dezolantă care io o zic cu cele mai vii presimțiri: LIPSA TOTALĂ, CEL PUȚIN SEZONU ĂSTA, DĂ ARGENTINENI, ARTRITICI OR NU. Ai grijă ca vorba asta coaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe dl. M. Owen, c/o Peacock Press, Vanity House, 116 Providence Street, Londra, W7. Și pe moment, atât am putut să fac. În orice caz, elanul meu s-a dovedit a fi temporar, căci mi-am petrecut zilele următoare tolănit în fața televizorului, uneori urmărindu-l pe Kenneth Connor cum fuge speriat de frumoasa Shirley Eaton, alteori urmărind știrile. M-am familiarizat cu fața lui Saddam Hussein și am început să aflu de ce devenise recent atât de celebru: cum își anunțase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]