89 matches
-
XX noi ne-am îndreptat mai atent privirea spre societate, această zeiță suverană, pe care atât Dionisos cât și Cristos au ignorat-o. Care sunt legile care o guvernează? Ca scriitor însă am revenit încă multă vreme sub vraja fatalismului tolstoian. În ziua aceea însă când eram cu Miron Paraschivescu, eram liber ca o pasăre a cerului și prietenia care mă lega de el era singurul mit în care credeam... Tocmai se dezbrăca de pijama să ieșim în oraș și rămăsese
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
despre asta mult mai târziu. Simțeam că atunci în '49 oricât m-aș fi gândit n-aș fi putut s-o fac: nu luasem parte la război direct, ci trăisem doar în atmosfera lui, trebuiau culese mărturii, răspuns la întrebarea tolstoiană, de ce izbucnise acest cataclism, de ce Germania atacase Rusia? Lipseau documentele secrete, nu mă puteam mulțumi doar cu efectele lui, sau doar cu mărturiile despre uciderea a milioane de vieți în lagăre ale morții, care într-adevăr nu lipseau. Dar eu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
casele lor de bani... În ceea ce îl privește pe Günther Grass, scriitor din R. F. a Germaniei care pe timpul lui Hider (cînd acesta se căsătorise înainte de a se sinucide) avea douăzeci de ani, el preconizează tocmai o astfel de întoarcere tolstoiana la simpla satisfacere a necesităților, re-fuzînd, de pildă, înlesnirile oferite de o societate a abundenței, fumând nu țigări prezentate luxos, ci luând direct diatsr-o tabachere țărănească tutunul cu două degete și răsuokidu-l într-o foiță. Asta m-a impresionat mult
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
asta pentru că era exact opusul ideii de om conștiincios. De fapt, nu era nimic. Alan îi invidia detașarea ironică și își dorise deseori să poată avea cinismul lui. Nu își imaginase niciodată că Naipaul ar fi marcat de obsesia morală tolstoiană care îl speriase atât de tare pe Alan până atunci. În viața sa Î.B. (Înainte de Bull). Iar acum? Ei bine, Naipaul ar fi fost surprins să afle despre noua orientare a lui Alan. În trecut, Alan acesta îi refuzase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
voi căsători cu un făt-frumos care mă va admira mereu pe piedestalul pe care avea să mă așeze eram și mai masochistă decât acum. Mă tot gândeam, ca adolescentul îndrăgostit de citate celebre, la începutul de pomină al unui roman tolstoian care zice îți amintești? că toate familiile fericite seamănă una cu alta, dar fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei. Flagelându-mă, crezând că este de la sine înțeles că voi avea o familie etern fericită, mă rugam să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
servește de bază educației intelectuale, prin folosirea adecvată a lucrărilor manuale, și educației morale, prin practicarea unui sistem de autonomie relativă a elevilor". În aceeași perioadă, mai precis, în 1901, în India, RABINDRANATH TAGORE (1861-1941), animat de idei rousseauiste și tolstoiene, deschide la Santiniketan (Locașul păcii) o școală care, chiar dacă în lucrările de specialitate dominate de europocentrism nu a fost integrată printre "școlile noi", ea are toate caracteristicile acestora: retrasă de aglomerările sociale pentru a oferi elevilor posibilitatea unui contact cît
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
realitatea simplă adevăratul educator al copilului fără ca altcineva să încerce să scoată pentru el spinii din trandafiri (8, p. 57). Unei tendințe de socializare exagerată, care ducea la ștergerea diferențierii dintre oameni, Ellen Key îi opune în spirit rousseauist și tolstoian un nou individualism care va găsi curînd adepți, dar și potrivnici. Din dorința de a apăra individualitatea copilului de intervenții inoportune, autoarea Secolului copilului nu se oprește asupra rolului socializator al educației. Mai mult, ea preferă educația în familie, considerată
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Criteriul canonului estetic diferențiază romanul medieval de cel romantic, baroc, realist, naturalist, existențialist, modernist sau postmodernist, romanul eroic de cel exotic, fantastic, mitic, satiric, parodic, al absurdului, romanulparabolă, eseistic sau comportamentist, antiromanul etc., romanul de tip balzacian de romanul stendhalian, tolstoian, dostoievskian, proustian etc. Alte criterii sunt: formula compozițională (roman de tip memorialistic sau epistolar, de tipul jurnalului, al cronicii, de tipul romanului în roman, al romanului cu sertare/romanul à tiroirs etc.), întinderea (roman epopeic, ciclic, romanfluviu) sau particularitățile discursului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lipsă de complexitateă“52 Despre cei zece ani, care au trecut până în 1929, când Wittgenstein a revenit la filozofie, s-a vorbit ca despre „anii săi pierduți“. Poate că nu așa au fost resimțiți ei de către Wittgenstein. Cucerit de înțelegerea tolstoiană a creștinismului, Wittgenstein a crezut că pentru el ar putea exista o viață decentă, chiar dacă nu una împlinită, în afara îndeletnicirii cu filozofia. Când a decis să fie învățător, s a gândit, totodată, că educația copiilor, o activitate pe care o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lipsă de complexitateă“52 Despre cei zece ani, care au trecut până în 1929, când Wittgenstein a revenit la filozofie, s-a vorbit ca despre „anii săi pierduți“. Poate că nu așa au fost resimțiți ei de către Wittgenstein. Cucerit de înțelegerea tolstoiană a creștinismului, Wittgenstein a crezut că pentru el ar putea exista o viață decentă, chiar dacă nu una împlinită, în afara îndeletnicirii cu filozofia. Când a decis să fie învățător, s a gândit, totodată, că educația copiilor, o activitate pe care o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
imaginea a ceea ce va fi, nu trebuie să existe pentru omul care trăiește cu înțelepciune"; Sînt tot mai conștient, îmi dau seama de imposibilitatea de a trăi în numele viitorului" (fraze din Jurnalul lui Tolstoi - noiembrie, 1908). Sociologul argumentează în favoarea viziunii tolstoiene privind lipsa de sens a morții: "Nu, deoarece viața individuală a omului civilizat este integrată în "progres". În infinit, iar o asemenea viață, potrivit sensului ei imanent, n-ar trebui să aibă sfîrșit. Căci, pentru cine trăiește în cadrul progresului, există
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
meditației înțelepților și filozofilor care-și pun întrebări cu privire la sensul lumii. Iată care este condiția ineluctabilă a situației noastre istorice, de care nu putem scăpa dacă ne rămînem fideli nouă înșine. Și acum, dacă puneți din nou problema în chip tolstoian și întrebați: Cine răspunde, de vreme ce știința n-o face, la întrebarea: ce trebuie să facem și cum trebuie să trăim?" sau dacă puneți problema în termenii folosiți în această seară: "Pe care dintre zeii aflați în luptă trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și finalitatea, similare, configurează și a doua carte cu profil comparatist - L.N. Tolstoi și literatura română. Cauze social-istorice sunt convocate pentru a explica perioadele receptării, dar tabloul sporește în complexitate din cauza abundenței faptelor istorico-literare și a implicațiilor moral-estetice ale operei tolstoiene. Și rolul contextului autohton va crește simțitor în expunere, de vreme ce asimilarea se săvârșește în strânsă legătură cu devenirea literaturii române. Mai interesante decât itinerarele răspândirii sunt incursiunile comparatiste, care conduc la concluzii relevante. Astfel, se observă că, în diferite epoci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
au interesat mai puțin contextele sociale în care se desfășoară drama, concentrîndu-și întreaga atenție asupra datelor general umane pe care i le furnizau personajele, asupra complexităților psihologice ale acestora, încercînd astfel un dialog al filmului cu literatura universală de tip tolstoian și dostoievskian. Patima mistuitoare a Ancăi de a-și verifica propria convingere asupra vinovăției lui Dragomir și de a răzbuna moartea primului ei soț este potențată la maximum în filmul lui Alexa Visarion; nici o clipă personajul nu se abate de la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]