149 matches
-
este nietszscheană, bazat pe tensiunea între apolinic și dionisiac, așa cum o prezintă filozoful german în Nașterea tragediei. Există un filon tragic în acest tablou, care subliniază prin intermediul simbolurilor prezența în muzică a pulsiunilor instinctuale într-un cadru care prin intermediul pietrei tombale face aluzie la prezența insinuantă a morții. Cruzimea, dar și temperamentul năvalnic al declanșării instinctualului sunt prezente în acest tablou, sintetizate estetic în figura sfinxului, expresie a frumuseții stranii a unei noi arte. Cele două tablouri prezente în același spațiu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
printre mormintele îngrămădite ale vechiului cimitir evreiesc. În curînd va bate miezul nopții, liniștea se va lăsa peste oraș, întunericul e din ce în ce mai mare. Porțile cimitirului sînt întredeschise, umbre se strecoară, îmbrăcate în mantii lungi, apoi se adună în jurul unei pietre tombale. Sînt reprezentanții a douăsprezece triburi ale lui Israel, care, conform unui obicei milenar, trebuie ca în fiecare secol să se sfătuiască în taină în legătură cu mijloacele ce vor fi folosite pentru asigurarea gloriei supreme Poporului Ales. Cineva, cel mai în vîrstă
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
putea totuși Împlini pe durata unei generații și nici, cu atît mai puțin, să fie opera unei singure per soane. În jurul acestor cărți iau naștere școlile bolog neze de drept. Reprezentările figurative de scene de școală (În manuscrise, În sculpturile tombale) arată maestrul la catedră, cu o carte deschisă dinainte-i, În postura de a o citi și comenta În fața unor grupuri de școlari, care-l ascultă Într-o atitudine de respect. Cultura care se construiește În școlile universitare pune În
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
secolul al VI-lea, cu fibule de aur în formă de păsări. Raclele cu oseminte, relicvariile din Evul Mediu timpuriu. Gisanții de bronz din secolul al XI-lea, măștile din cupru aurit din secolul al XIII-lea, dalele funerare, statuile tombale ale lui Blanche de Champagne, papii și sfinții îngenuncheați din mormintele renascentiste. Să scurtăm litania clișeelor. E o constatare banală că arta se naște funerară și renaște îndată după ce moare, sub imboldul morții. Onorurile mormântului relansează, din loc în loc, imaginația
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dar un triumf dobândit asupra morții și meritat de aceasta. Și să nu se creadă că ordinea simbolului are o origine mai pură decât cea, mai grosieră, a imaginarului. Cadavrul le este un sol comun. Semn vine de la séma, piatra tombală. Séma chéein, la Homer, este ridicarea unui mormânt. Semnul prin care este recunoscut un mormânt precede și fondează semnul de asemănare. Moartea ca semafor original pare foarte departe de semiologia și semantica noastră modernă, dar răzuiți puțin știința semnelor și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
oceanului cu sedentarii care-i îngroapă în poziție fetală pentru a-i reda pământului-mamă, care-i va face să renască. Fiecare civilizație tratează moartea în felul ei, prin care nu se asemănă cu nicio alta; și fiecare are formele ei tombale; dar n-ar mai fi o civilizație dacă n-ar trata-o deloc (iar decăderea arhitecturii funerare face modernitatea noastră destul de apropiată de barbarie). Societățile arhaice care au făcut din moarte nucleul lor de organizare nu au aceeași monumentalitate, fiindcă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a decedat la Paris la 24 aprilie 1986. La ceremonia funebră de la castelul Windsor au participat regina Elisabeta II, regina-mamă și prințesa Alice, ducesă de Gloucester. A fost înmormîntată, alături de soțul ei, la Frogmore, în Windsor Great Park. Pe piatra tombală se pot citi cuvintele Wallis, Duchess of Windsor. Moartea șterge multe resentimente, iar timpul le estompează și memoria. La National Portrait Gallery există 63 de portrete ale lui Eduard în ipostaza de prinț de Wales și de rege. La Colecția
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
să folosim acest cuvânt care nu are nici o relație cu mișcarea corpului frumos al prietenului nostru ce se plimba cu mine azi-dimineață pe frunzele foșnind viu ale pădurii de deasupra orașului), s-a mutat doar În altă locuință; din Întunericul tombal nu se nasc decât obiecte vii, care așteaptă de multă vreme să capete formă; În crăpăturile ce se iscă din cub, ca În deschizătura mormântului lui Agamemnon de la Micene, rânjesc lubric semne (ne)născute, se concentrează În particule finisime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
comenzi și dădeau ordine și își asumaseră misiunea să facă țara praf și pulbere cu zbieretele și marșurile lor. Și mama a venit într-o casă devastată, din care nu mai rămăsese decât pivnița și cobora acolo într-o cameră tombală aflată sub pământ, ale cărei fresce de pe cei patru pereți povesteau despre viața de odinioară: despre zăpada înaltă de câțiva metri și despre plimbatul cu sania în spatele crupelor vălurite ale cailor de-a lungul caselor și pe aleile ale căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dispreț. Nici tu nu ești mai mult decât un H. Și eu am trecut cu palma peste pământul acela și peste pietre, am șters mormântul pe care îl confecționasem cu atâta minuție ore în șir, am distrus modelul unui așezământ tombal din epoca târzie a bronzului, care fusese așezat acolo în acel timp îndepărtat de răsturnări violente, de transformări și apariții de noi elite, ca semn de rang și dominație, am bătătorit puternic pământul cu mâinile până m-au durut palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
capitolul „Fortuna Nord“, să fie de față la reînhumări dorite și, împreună cu Oskar - lucru pe care mi-l recomandase și mie - să predea sufertașele pline cu fiertură la prânz la crematoriul cimitirului spre a fi puse la-ncălzit, tema artei pietrelor tombale și a ordinii în cimitir este epuizată; în plus, la nevoie s-ar putea spune câte ceva despre poezie și adevăr: cine, cui, ce i-a pus în gură, cine minte cu mai multă exactitate, Oskar sau eu, cine ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-și murdara răceală în corpolența caldă a necunoscutului de lângă ea, Mesalina adormi buștean, până hăt-târziu, în dimineața de iarnă, când, trezindu-se și tremurând, începu a-și descolăci trupul ei de salamandră amorțită de frig. Deschise ochi suri, între pietre tombale, acoperite de zăpadă, scuturându-și bodogănind stratul alb care îi acoperise de o palmă pe amândoi. Privi fără să înțeleagă ceva spre insul de alături, care, sub plapuma de zăpadă, dormea, strângându-se tot mai încovrigat de frig și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
noaptea geroasă, ambii astrucați sub înveliș de omăt și în vânzoleală de frunze uscate sub ei. Firește că, în scurt timp, îl părăsi în zăpadă, pornind-o la treburile ei de hoinară. Rămânând absolut singur în acel peisaj de pietre tombale, de stele de granit, dispuse la căpătâie de morminte și învelite în alb în cimitirul fără de nici un răsunet, dormind tot mai încovrigat de ger și tot mai indiferent la statutul lui straniu de pribeag, pe Vladimir îl învălui absența oricărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a întregul într-un bloc de marmură, nu reuși altă tresărire decât să-și rotească puțintel ochii în cap... Ansamblul ființei sale rămânea încremenit. Pe deplin încremenit de ger! Din această ipostază, în raza lui vizuală, reuși să enumere pietre tombale vechi și foarte vechi, cu elemente în relief ce, probabil, erau Maghen David (Scutul sau Steaua lui David), Sigiliul lui Solomon, Zodiacul, apoi Mâinile Kohanimilor binecuvântând... Și numai atât reuși să observe din mișcarea circulară a ochilor uscați, stăruind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
venise în Cimitirul israelit din extravilanul orașului de baștină, ca să drămăluiască aproximativ ce urgențe erau de gospodărit, după ravagiile crivățului din februarie, constată că năzdrăvăniile auzite de la neghioaba de Măslina cu Slănina se adevereau: un vagabond înghețat agoniza între pietrele tombale! Copilul aplecat, ca și el, asupra muribundului care părea congelat bocnă și care îi semăna Șamașului-ului, ca două picături de apă, întrebă speriat: Țadik-Im, ce facem noi, acum? Pelerinul nu auzi decât o parte dintre cuvintele pe care le rostise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cele câteva tabere întărite existente în arealul inițial de gravitație. Existau însă, într-un număr mai redus, și case din lemn sau din chirpici cu acoperiș din paie, după modelele cunoscute din grafitele din Munții Boiarî. Înmormântările sunt familiale, amenajările tombale fiind constituite din gropi acoperite, deasupra cărora se ridicau tumuli. Bogăția minelor de staniu și de aramă a făcut ca bronzul să fie folosit multă vreme de către tagareeni, care nu încep să folosească fierul decât către secolele V-IV î.Hr.
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
în partea sa de est, cu orientarea est-vest, prezentând puternice analogii cu lumea sarmato-alanică rasăriteană. Pe lângă tipurile principale, în spațiul pruto-nistrean mai sunt atestate gropi dreptunghiulare mari, fără trepte, și morminte pătrate sau circulare. Alte două cazuri atipice sunt construcțiile tombale acoperite cu pietre, întâlnite la Dubăsari, dincolo de Nistru, și lângă Gura Bâcului, ambele fiind introduse în tumuli mai vechi. Majoritatea mormintelor indică o orietare sud-nord, din cele 303 de construcții funerare luate în calcul de V.I.Grosu, 70 % având această
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
-se la Corpaci, Olănești și Petrești I. Inventarul funerar este cel caracteristic lumii sarmatice apusene, în acest domeniu diferențele în raport cu alte regiuni fiind mult estompate față de alte aspecte. Dintre tipurile ceramice cu o mai mare frecvență de apariție în construcțiile tombale sarmatice, pot fi amintite oalele, ulcioarele, străchinile, ceștile și afumătorile, din rândul olăriei lucrate manual, iar dintre piesele confecționate la roată recipientele cu torți, ulcioare, oale, cești, farfurioare, lucerne - diferențiate și prin culoare - specifice fiind ceramica roșie, în majoritate de
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
a găsit și odihna aici. În biserică se află de asemenea mormântul lui Grigorie al III-lea Ghica, decapitat de turci în 1777 pentru protestele împotriva cedării Bucovinei către austrieci. Alături de acesta se găsește un mormânt pe a cărui piatră tombală sunt scrise următoarele cuvinte: „Victimă, vai! a medicilor, odihnește acum sub această piatră Scarlat, fiul lui Grigore Ghica.” In timp ce eu spuneam acestea, am auzit cum Spiritul domnesc își dregea glasul, gata să-mi vorbească... - Dragule prieten și om
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
păsări..." Două sunt căile de accedere a răposaților în cartea-dicționar a Cimitirului "Eternitatea": prima condiție să fi fost o personalitate recunoscută în epocă și-n posteritate dar merge și dac-ai avut parte de un monument, bust, statuie, basorelief, piatră tombală cu anume valoare artistică. În cele mai multe cazuri, se întrunesc amândouă criteriile, dar sunt și situații în care numele decedaților nu spun mai nimic, construcția funerară trebuind să preia sarcina legitimării lor ca locatari într-o lume în care, cum spunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
geților când ajung la epilogul aventurii lor pământești. Revoltă Toamnă. Codrul nu mai e decât un mormânt pustiu. Dacă voi muri aici, poate că alt poet - eu însumi într-o altă viață - va putea să exprime aceeași stare de dezolare tombală. Mă cuprinde un strigăt de revoltă infinită. Socrate Plouă fără încetare. Aș vrea să pot să mă topesc și eu în curgerea materiei. De când sunt aici, sufletul meu e invadat de o melancolie continuă. E ca și cum ar aștepta să devină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Roma. Ca să pot să fiu lăsat în pace pe ultimul meu traiect, sunt nevoit să le scriu numai scrisori fictive. La Tomis cerul e mai curat decât oriunde și soarele e chiar mai strălucitor. Fiori Aici liniștea din jur este tombală. Mă plimb în fiecare noapte, temător, sub stelele țiuitoare. Aștept încordat un răspuns, oricât de firav, de undeva. Mă surmenează această singurătate infinită. Tăcerea nopții îmi dă fiori. Aș vrea să reușesc s-o rup; aș vrea să pot să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să-l fi cunoscut vreodată, a venit la căpătâiul ei. Ultima întâlnire. A organizat ceremonia de înmormântare: ultima ei sărbătoare. Ultimele pregătiri: și-a ales rochia de înmormântare - bleumarin cu motive albe -, o fotografie în care zâmbește, pentru piatra sa tombală, iar ca epitaf: «M-am uitat deja!». A scris un ultim poem, pentru obituar. A reținut cimitirul Montparnasse drept adresă definitivă. Nu vroia să moară. A remarcat că asta era prima dată în viața ei când nu mai era nerăbdătoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
lutul au fost primele și cele mai rezistente. Dacă prin argilă nu se mai trimit decît mesaje ale formelor sculpturale, ori ale veselei capacități, pietrei omul i-a rămas scriitor credincios, durînd în ea, de la însemnele esențiale de pe o lespede tombală, la cele necesare ori deșarte de pe soclul unei statui. Drumul pietrei, din vechime pînă azi, a fost însoțit de cursuri paralele ori de afluenți pitorești: lemnul, mătasea, metalul, osul, frunza, papirusul și pergamentul, pînă la atotputernica domnie de cinci secole
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
silabic, alfabetul alveolar și distrat al pietrelor ilustrului Leagăn, armau nemăsurat ori alungau infuz tablele unei nerepetate Physici. "Sub revolta continuată a zidurilor, consolidare în cub, zar de automorfă lumină, Veghea se tencuia, prin lespezi. Lor prins, asociat, înalt profil tombal, Roderick Usher (mai înalt prin sălbateca, mătăsoasa și preoțeasca surpare a părului) cunoștea neîmpărțit ființa îndelung provocată a Poeziei". Sinteze comentate sclipitor de Basarab Nicolescu în capitolul "Alfabetul primatic" al poeziei: ""Zidurile" sînt limitele pe care cunoașterea umană le are
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]