150 matches
-
a domnit ani 47, luni 3”). împlinindu-și datorii firești (Ruxandra, fiica lui Petru Rareș, a „înfrumusețat” mormântul - de la Mănăstirea Probota - al fratelui ei, Ștefan, ucis de boieri, s-a aflat - probabil - între cei ce au compus textul de pe lespedea tombală a lui Alexandru Lăpușneanu de la Mănăstirea Slatina (trad.) „[Această groapă este a monahului] Pahomie, care s-a strămutat din viața de aici la veșnicele lăcașuri și a fost îngropat aici în ctitoria lui cea nouă, în anul 7076 [1568], luna
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
poruncă: „Și rog pe cei ce Dumnezeu îi va îngădui să vie după noi, să păzească adăpostul acesta mic și lăcașul oaselor mele, ca să fie nestricat”94. După pilda socrului său, și Radu de la Afumați se va adresa viitorimii de pe piatra tombală de la Argeș, pe care, în relief plat, este înfățișat Voievodul, călare și cu buzdugan în mână. Dacă presupunerea potrivit căreia acest „hronic” condensat a fost incizat în timpul vieții lui Radu, la porunca lui, este corectă, atunci întreaga „compunere” devine un
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
jupânesei Sima Buzescu (fiica lui Gheorghe Pribeagul din Bogdănești), rudă cu doamna Stanca, în grupul celor ce au compus și așezat pe marmură „permisul pentru eternitate” al lui Stroe Buzescu nu ne putem îndoi. Pe muchia din partea stângă a pietrei tombale (în al cărei câmp, în relief, boierul oltean și cumnatul hanului tătar, călări, se luptă) se află scris: „Scri(u) și cu jupâneas(a)Sima a stol(ni)cul(u)i lu Stroe, deacă voi muri, să mă gropați lângă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
avut ca prim ctitor pe Alexandru al II-lea Mircea [1568-1577]; Radu Mihnea a reconstruit-o între 1620 și 1623 [căci în 1595 o ruinase Sinan Pașa] și a terminat-o, între 1623 și 1627, Alexandru Coconul). Inscripția de pe piatra tombală (în care ne este dezvăluit autorul transferului: „Această piatră de pe mormântŭ o-u făcut și o-u fr[u]musețat cela ce es[te] binecinstit și de Hs iubit creștin Alexandru voevod, nacătoriul[ui] dumniilu[i] celui ce s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
unor extinderi făcute de Ștefan Cantacuzino (1714-1715) și al unor repetate renovări și restaurări. Turiștii pot admira acolo un policandru venețian din 1695, picturile altarului care datează din 1715, portretele voievozilor Țării Românești până la Șerban Cantacuzino, iar în pridvor, piatra tombală a domnitorului. l Mănăstirea Bistrița Așezată la poalele masivului Buila-Vânturița, la intrarea în Cheile Bistriței, la o altitudine de 560 m, mănăstirea, ctitorie a boierilor craiovești, este atestată documentar de la 1494. Timpul n-a fost prea îngăduitor cu această construcție
Agenda2003-47-03-turistic () [Corola-journal/Journalistic/281754_a_283083]
-
grețoși s-au îmbrăcat în borangicul neprihănirii. Trădarea liderilor liberali (mai întâi în 2007, iar în 2009, odată cu preluarea puterii de către Crin Antonescu, ajungând-se la totala aservire a partidului intereselor oligarhiei de stânga, reprezentate de PSD) a pus placa tombală peste necesarul proces al măsurilor efective de condamnare și despărțire de ideologia comunistă. Războiul declanșat în mass-media a avut drept țintă compromiterea oricărei acțiuni care viza curățarea societății românești de toxinele ideologiei totalitare comuniste. Reauacredință, ticăloșia, minciuna sfruntată au covârșit
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
unor extinderi făcute de Ștefan Cantacuzino (1714-1715) și al unor repetate renovări și restaurări. Turiștii pot admira acolo un policandru venețian din 1695, picturile altarului care datează din 1715, portretele voievozilor Țării Românești până la Șerban Cantacuzino, iar în pridvor, piatra tombală a domnitorului. l Mănăstirea Bistrița Așezată la poalele masivului Buila-Vânturița, la intrarea în Cheile Bistriței, la o altitudine de 560 m, mănăstirea, ctitorie a boierilor craiovești, este atestată documentar de la 1494. Timpul n-a fost prea îngăduitor cu această construcție
Agenda2003-44-03-turism () [Corola-journal/Journalistic/281669_a_282998]
-
Antigona. Sfidînd autoritățile, ea pune la mormîntul gol al fratelui ucis la Katyn o placă funerară cu data decesului 1940, anul crimelor sovietice. Într-un fel, Agnieszka asumă acest rol și inerentul sacrificiul pe altarul memoriei rezumată de inscripția pietrei tombale destinată fratelui asasinat la Katyn. Ies aceste figuri exemplare, din ceea ce au ele exemplar, aceasta este întrebarea? Avem o ușoară impresie de schematism cu o serie de personaje, altele, în schimb, au un relief mai pronunțat, de exemplu sublocotenentul Jerzy
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]
-
unei personalități crepusculare. O tînără personalitate în curs de impetuoasa afirmare își manifestă astfel dorința de superioritate în fața uneia pe care o socotea "depășită". Pentru că la decesul patriarhului socialist să publice un text "cu un subtitlu irevocabil, ca o piatră tombala", după cum se exprimă Valentin Chifor: O eroare în viață. O eroare în literatură. O eroare în politică. Iată opiniile dezaprobatoare ale lui Aderca, așa cum apar conspectate de monograful sau: " În soluția prea concentrată a băii cu acizi, Aderca developa un
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
voia oțiului său, de factură urbană: „La Antalya, unde există unul dintre cele mai bogate muzee de arheologie din lume, poți sta așezat la o masă în grădina lui bînd bere sau cafea între coloane elenistice, stele funerare și pietre tombale romane”. Deplasarea amplă îl indispune. „Urînd mișcarea”, precum celebrul bard francez, reduce impactul cu un topos exotic prin asimilarea acestuia unuia autohton: „la Dingli, în Malta, în aprilie 1990, am putut privi Mediterana de la o înălțime de patru sute de metri
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
protocolul diplomatic și autodiscreditându-se astfel în fața curților occidentale, amuzate de zeflemeaua princepelui la adresa sultanului. O altă grilă în cartea lui Ovidiu Pecican ne este oferită prin analiza propagandei interne a principelui moldav cu ajutorul bisericilor și mănăstirilor, apoi prin restaurarea pietrelor tombale pentru a puncta importanța dinastiei Mușatinilor, prin letopisețe, cronici și geste. Ștefan cel Mare facilitează o adevărată industrie a evangheliarelor, psaltirilor, apostolilor, mineielor; nu este vorba, însă, doar de biblioteci mănăstirești, ci și de biblioteci personale, dată fiind mulțimea copiștilor
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
prin ’68, filosoful cu blana portocalie în cârcă, o cotise, căpătând simpatii maoiste. S-ar fi putut să i se fi tras de la blana aceea voyantă, oribilă; ori invers. Iar acum, la doi pași de biserica istorică unde peste piatra tombală doarme culcat Descartes cu spada întinsă pe piept și cu o cărticică ținută la distanță în mâna stângă, ca un miop, nevăzând bine, filosoful la modă cu Ființa și Neantul să aducă un asemenea afront Continentului în care mai zac
Filosoful cu blana portocalie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13240_a_14565]
-
estetică, a ,cuvintelor frumoase" împotriva ,cuvintelor urâte". Nu, era o bătălie între realități. În spatele fiecărui cuvânt se ascunde ceva plin de semnificație. Ceva pentru care poți omorî. Se ascund ambiții, pofte, dorințe, posesiuni. În abstracțiunea lor, cuvintele cad, asemenea pietrelor tombale, peste realități concrete. Trebuie să se întâmple câte o nenorocire, pentru ca să ne dăm seama de importanța acestei stranii invenții. De pildă, cuvântul ,proprietate". De când au pus mâna pe putere, comuniștii n-au avut dușman mai mare. ,Proprietate" înseamnă ,independență". Înseamnă
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
lui Ioan fără }ară & al lui Richard Inimă de Leu, Henric al II-lea Plantagenetul. El, de-ar fi trăit pe vremea ceea, n-ar fi admis ca epitaful acestei prea-imunde roze să fie scris în piatră, pe lespedea-i tombală. Nu i-ar fi dat, adică, imprimatur./ Dar nu de dragul mamei lui Ioan fără Țară îi este, el, potrivnic Rosamundei, - ci dintr-o gelozie care-l face să nu suporte nici o altă roză, inclusiv rozul din La vie en rose
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
în loc de inscripție tombală pe mormântul Doamnei Olga Constanța Esthera Böhmler Breban Zi îndoită Zi îndoită spre moarte. Cine ascultă? Cine vede? Pentru că m-am învins încă o dată, bezmetic secundele bat ca un clopot în trunchiul impudic al beznei ce mă străbate. Și mă
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
dus să-i vedem mormântul însoțiți de prietenii noștri romani, Michele &Carmen. L-am găsit destul de greu, era spre zidul nordic, -,,vicino con Shelley’’- cel înecat în Marea Tireniană, maestrul lui iubit.,,Sorry!’’ ,,Spirit is Leif’’ - începea poemul de pe piatra tombală a lui Gregory . Chica sa de adolescent rebel și-a păstrat-o toată viața, abia când era foarte bătrân, o avea desfrunzită de vântul iernii, venind dinspre mare, pe Via Ostiense. Scrisese deja Bomb și Marriage, când apăru primul număr
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
pentru cei care nu s-au grăbit să se vîndă. Neavînd din ce trăi, Bezviconi e nevoit să se angajeze portar, apoi ghid la cimitirul Bellu. Rămas și acolo om de știință, se apucă să (re)examineze inscripțiile de pe pietrele tombale, ca și monumentele de sculptură și arhitectură. Astfel, continuînd preocupări mai vechi (Cimitirul Bellu din București - muzeu de sculptură și arhitectură, 1941), întocmește lucrarea Necropola Capitalei (apărută abia în 1972), prețioasă prin documentarea ei insolită. În ultima perioadă a vieții
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
din 1893, avea dreptate să i se închine, zguduit de admirație și milă, „acestui erou al suferinței care, printr-o silință uriașă, mai ține o clipeală cu mîna piatra mormîntului, pentru a spune cuvîntul de viață generațiilor viitoare”. * Umbra lespedei tombale, a monumentului ultim care-i năpădește neoprit creatorului existența, presiunea ei familară, pentru un soi de nesigură cumpănă, de sinistră întrecere, - toate acestea induc, în metafora lui Iorga, adîncimi de vis treaz, ce dilată straniu contemplația. A inculca lărgime, neașteptat
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
și strategiei lor de a degrada discursul amoros, de a-l coborî în deriziune. Terminat de nevroză, ajuns omul fără însușiri, nemulțumit de slujba la Castel, abulic și considerându-se neisprăvitul neisprăviților, se consolează cu biblioteca în a cărei liniște tombală se simțea dumnezeiește. Decât la cursuri, mai bine în acel refugiu unde, dacă nu-l fura somnul, citea Romanul comic al lui Scarron. Și totuși, studentul nostru un curs tot frecventa, și anume cel despre elite și revoluții. Portretul respectivului
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
scrupulos vârstele: "când mă gândesc la anii mei optsprezece", "la douăzeci îți pare", "tatăl mamei mele la optzeci de ani"... M-am înțeles bine cu pietrele", al doilea grupaj de poeme, metamorfozează fără probleme orice ține de mineral în piatră tombala: "atunci afli / în totul dată ție / pe piept culcata piatră", "piatră fiind din toate / singură alături" etc. Ultima parte este o continuare firească (sau o repetiție firească) intitulată "Darul lacrimilor". Elementele preferate sunt, firește, eșafodul și ploaia/plânsul. Așadar un
Poeme despre moarte by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17642_a_18967]
-
se desfășoară în douăsprezece homeomade; după cea de-a douăsprezecea, oamenii își părăsesc propriul spirit, iar zeii nu le mai trimit nici un semn. Credințele etrusce despre moarte nu au fost încă pe deplin clarificate. Din secolul al IV-lea, picturile tombale înfățișează un Infern inspirat din mitologia greacă, dar destul de diferit față de acesta. Mortul călătorește pe lumea cealaltă pe un cal sau într-un car și este primit de un grup de bărbați, probabil strămoși ai lui. Aita, zeu identificat cu
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
la eternitate ca vampir democrat și erou civic, Abe refuză propunerea în beneficiul eternității care te înscrie în istorie. Propunerea vine cu puțin înainte ca eroul națiunii să fie invitat la un spectacol de teatru care avea să pună piatra tombală mitului.
Ultimii „bampiri“, Abe și agheasma constituțională by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4325_a_5650]
-
mi-am amintit de fraza lui Sartre că deosebirea dintre om și animal constă în faptul că omul se poate sinucide. La capătul aleii, luând-o pe stânga, ajung la casa de veci a autorului Florilor răului, Charles Baudelaire... - construcție tombală sobră, de asemenea cu bilețele, pietricele, dar și cu un... dop de plută de la vreo sticlă de vin, probabil ca aluzie empatică pentru boemă și absint. De unde purced să-i întâlnesc pe ai noștri. Ajung la mormântul lui Eugen Ionescu
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
sunt debarasate de flori, obiecte etc. De la Ionescu - la casa de veci a lui Emil Cioran. (Casa de pe lumea cealaltă, unde, posibil, Cioran deja și-a îndeplinit visul - de pe lumea aceasta - de a fi hagiograful unor vagabonzi celebri.) Pietrele lor tombale nu se află prea departe una de alta, și nici de cea a lui Constantin Brâncuși. [Peste patru decenii de la decesul mamei sale, înmormântată la Hobița, marele sculptor se confesa, că (sunt) „neîmpăcat sufletește, știind că trupul meu va putrezi
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
un leu românesc, prinsă sub argila ulcelei, să n-o ia, eventual, vântul. Pun și eu, alături, una de un leu... moldovenesc. În Cimitirul Montparnasse se află și celebrul... Le baiser de la mort, una dintre cele mai faimoase, aici, sculpturi tombale pe care, în anul 1910, Constantin Brâncuși a executat-o pentru mormântul tinerei rusoaice Tatiana Rachewskaia (Rașevskaia). De cum am dat cu ochii de acest nume, în memoria mea a tresărit ceva! De unde, de unde îl cunosc?!... Sigur, de la Ilya Ehrenburg, din
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]