22,705 matches
-
cu apă rece. Exceptînd cîteva concesii din anii recuperării sale (după 1965 imediat), el a fost nesmintit de partea bunului simț, a măsurii și a adevărului. I-a plăcut să pună punctul pe i. A făcut-o mereu pe un ton civilizat, chiar dacă uneori ironic. Se numără printre cei care mai cred că ironia nu-i poate jigni decît pe proști și că inversul ei nu este seriozitatea, ci stupiditatea morocănoaă. Ș. Cioculescu a fost un polemist urban, neagresiv, un adversar
Breviar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14839_a_16164]
-
care clipocea în timpul actului sexual (dar pe ea n-o deranja) cînd stătea deasupra mea", despre "știința limbii introduse adînc în gura mea" care "ca și prima oară cînd ne-am sărutat, mă sperie" etc.; ni se explică pe un ton de scuză că sexul oral, între parteneri care se iubesc, poate să nu provoace scîrbă - asta în condițiile în care același "experimentat" Ghe crede că a performa acest tip de act sexual... asupra unei femei se poate numi "felație" (e
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
pagină întreagă din numărul din 1-14 august al publicației clujene Piața literară editorialului României literare din nr. 25 Dl. Borbely față cu reacțiunea. Părerea dlui Talcioc este că autorul editorialului l-a răstălmăcit pe dl Borbély. Și, încă, pe un ton "furios", "cu degetul catedratic ridicat a mînie și admonestare". Că dl Borbély merită oareșicare admonestare, asta rămîne între noi, doar că autorul editorialului a preferat să-l ironizeze. Ce să facem? Fiecare cu stilul lui. Dl Talcioc, mînios, dl Borbély
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
la cadouri scumpe. Iar rescrierea ei în 1996 nu face decît s-o subțieze. Povestirea cea mai bună, în opinia mea, este însă, poate părea paradoxal, tocmai cea de debut: Tata se plîngea uneori prietenilor că nu reușește să găsească tonul, unde decorul suprarealist și personajele mecanice nu vor să demonstreze, ci să se arate și, privind-o, autorul nu are un rictus, ci un soi de duioșie amar-veselă : Tata era ca un orb, care reușea să meargă pe stradă ajutîndu-se
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
Ajunge să se identifice cu modul lor de a gîndi, să înțeleagă organic opțiunile lor, iar atunci cînd devin imperioase, despărțirile lasă în urmă o undă de duioșie. Cel puțin în această carte, Cornel Ungureanu este un critic sentimental și tonul său dobîndește adesea accente de melancolie tipice literaturii post-imperiale. Delicatețea cu care descrie erorile politice ale lui Slavici din ultimii ani de viață este pe deplin edificatoare în acest sens: �Slavici va fi în continuare un strateg al defensivei, mereu
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
al Casei Scânteii, pînă și acest moment al exilului magico-simbolic a avut ceva ieșit din comun prin amploare și printr-un anumit patetism al ritualului. O măreție posacă și hilară în același timp, un soi de jubilație atinsă vizibil de tonurile negre ale melancoliei au condus pe ultimul drum, legat în lanțuri pe platforma unei remorci imense, hoitul de bronz al unui Lenin, la fel de sinistru și de dezgustător, prin proporțiile-i neomenești, ca și celălalt, cel mineralizat artificial în racla de
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
e mai puțin semnificativă însă reacția tipică pentru regimul nostru politic postdecembrist, de respingere, măcar morală (de regulă nu e doar atît!) a celui ce ar dori să se restabilească în patrie (în principiu) sau cel puțin revine acasă temporar. Tonul reținut nu poate masca deziluzia: "Lumea s-a purtat frumos și respectuos cu mine, dar așa cum te porți cu un oaspete". Și cu detalii semnificative: În pofida vorbelor frumoase auzite de la cei aflați la putere, în realitate instituțiile concrete mă privesc
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
faptului că Eminescu citise cărți serioase de egiptologie, cunoștea bine mitologia respectivă, cu alte cuvinte, își asumase această modă în profunzimea ei... Studiile despre Eliade conțin o normală schimbare de atitudine exegetică. Analiza "Domnișoarei Christina" conțiține o importantă schimbare de ton. Criticul face o descriere exactă a contextului în care a fost scris romanul (simpatiile legionare mai ales). Foarte puțini critici au analizat literatura interbelică a lui Mircea Eliade exclusiv din perspectivă estetică. Există și un mesaj transliterar în acest text
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
la cap și cu o fustă țipătoare cerșind în preajma mea, agitând un cornet de plastic. Fulgerător, realizez: e o țigăncușă de-a noastră! Trezit din grandoare, mă salt într-un cot și-ntreb: Cum îți zice, fă? Fata răspunde pe tonul cel mai natural din lume: Canada, boierule! Era încă un reflex al Parisului, aducându-mi pe loc aminte de unde provin.
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
măsură, jargonul Internetului (a posta); se caracterizează, ceva mai mult, prin dezinvoltura și oralitatea oricăror liste de discuții ("și ce mândră mă simțeam.... gata, s-a dus filingu'..."; "aici este tot șpilul"; "hmmm, bună întrebare"), asociate de multe ori unui ton ironic ("postează ceva, cîte o poezea sau chiar mai multe"); domină totuși, în mod clar, un stil cult, uneori chiar specializat (prin terminologia literară). E foarte probabil ca unii dintre cei ce scriu în aceste pagini virtuale să aibă formație
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
lui!). E fiul unui măcelar, sortit să tranșeze carnea, dar el a preferat să fondeze o "Măcelărie teatrală". Are studii de filosofie și stagii - relativ alienante - în publicitate. Practică un teatru discursiv (fără anecdotă, fără poveste), agresiv, provocator. Are un ton atît de personal (cinism demențial, furie comică, ură stenică), încît, după numai trei spectacole, te poți hazarda să spui că ai recunoaște, oricînd, "un Garcia". În ceea ce mă privește, ediția 2002 a fost revelația Rodrigo Garcia. În rest, în Avignon-ul
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
la mulți optzeciști. Am comparat altădată rolul lui Petre Stoica în evoluția poeziei noastre contemporane cu cel jucat de Adrian Maniu în cea a poeziei din interbelic. Aceeași alură experimentală, aceeași incredulitate față de "cu-viința" poetică, aceeași "democratizare a imaginarului în tonuri stinse deopotrivă prin melancolie și persiflare, însă însuflețite de-o subiacentă caritate față de tot ce e lovit de marginalizare, discredit, rea înțelegere. Petre Stoica ar putea subscrie deviza, arborată încă în 1916, a autorului Salomeei: "Tot ce e în jurul nostru
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
părea că eram singura care puteam să "simt" echivalentul termenilor din cele două limbi. Pentru că e o carte care se referă la cafenelele de azi, de la Paris. E vorba de ceva mult mai direct și mult mai viu, legat de tonul, de limbajul curent, actual. În plus, mi s-a părut că e o "provocare", pe care ar fi păcat să n-o accept. În ce sens, din ce perspectivă te ocupi de cafenele? Am decis să mă duc în cafenele
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
Ceea ce mi se pare cu adevărat nou și interesant în Convenio este tocmai acesată paralelă făcută între creștinismul ortodox și feminism și în particular cu eco-feminismul, o orientare destul de actuală pe teren american care a atras scriitoare de culoare precum Toni Morrison sau Alice Walker. Deși pare o teorie eterodoxă și destul de îndrăzneață asupra condiției feminității (văzută ca relație, nu doar ca esență), cartea Mihaelei Miroiu nu atinge cu nimic misterul sacralității Mariei și al nașterii lui Hristos. Dimpotrivă, acel fiat
Despre femei și morală by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14994_a_16319]
-
unelte exegetice noi, postmoderne, dar cît se poate de valide filosofic și conceptual. De altfel, acesta este marele merit al teoriilor de acest gen: aruncă o lumină nouă asupra unor lucruri deja discutate, dovedindu-le actualitatea. Mihaela Miroiu a găsit tonul ideal, conciliant, departe de exagerările anti-falocrate ale radicalismului feminist. Viziunea autoarei își găsește un punct de convergență și cu formidabilele episoade relatate în corespondența dintre Catherine Clement și Julia Kristeva, tradusă de curând la Albatros și căreia subsemnata i-a
Despre femei și morală by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14994_a_16319]
-
feministe chiar și celor mai radicale (vezi Juliet Mitchell, Dworkin, Germaine Greer), femeia este principalul îngrijitor (caretaker) de aici și rolul ei de mamă și poziția subordonată în societatea patriarhală. Astfel se justifică și accesul la eros și agape. Pe lângă tonul bine găsit, apreciem și accesibilitatea conceptelor, traducerea filosofiei în termenii și tempoul narativității, ceea ce conduce și la plăcuta petrecere a timpului în citirea acestei cărți. Citind cartea Mihaelei Miroiu ajungi să fii de acord și să îmbrățișezi feminismul nu doar
Despre femei și morală by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14994_a_16319]
-
pe cei care vor să întâlnească poate un poet înfrânt de grijile cotidianului, un resemnat al efortului intens. Pagina scrisă e prețioasă pentru mine; o pot transforma în pagini, capitole, fiind un fel de partitură în care s-a topit tonul de luat de aici înainte. Și ce lucru curios, starea mea ascunsă euforică îi contaminează și pe cei din jurul meu. René a cumpărat un cal mare de porțelan de la magazinul chinezesc și a scris pe suport o dedicație pentru mine
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
și de regretul retrospectiv pentru cele mai mici cedări, pentru vanitatea atîtui zbucium în tina unei ticăloșii contra căreia nu există decît arme radicale." La sfîrșitul volumului găsim cîtvea scrisori adresate prietenilor, mai apropiați sau mai îndepărtați... De multe ori tonul atins este virulent, ca și acela din jurnal. într-o scrisoare către Aurel Sasu, Zaciu se plînge că nu a fost srbătorit la Fundația Culturală Română cum ar fi meritat: Lasă că și eu, acum un an, am împlinit (nu
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
poeți (numeroși, ei, de la Călinescu la Grigurcu), totdeauna onorabili, niciodată fundamentali. Doinaș nu aparține, propriu vorbind, nici uneia dintre aceste două clase. Ca și Pillat ori alții, a făcut, dacă a făcut, critică literară oarecum sporadic și fără pretenții, pe un ton cel mai adesea cordial, căci a scris aproape exclusiv despre prieteni literari. Ceea ce s-a impus însă din proza lui teoretică sînt eseurile, pe teme diferite, și cu un anumit grad de generalitate, culturale, filosofice, literare ori politice. Operă de
Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15285_a_16610]
-
o pildă elocventă și ale căror căi spre sensul vieții și al istoriei continuă să ne îmbie la căutări personale.". O strategie inteligentă de apărare împotriva criticilor, dar și o modalitate de a transforma o carte, care altfel nu depășește tonul unei lucrări de popularizare, într-o scriere originală. Boorstin nu emite ipoteze asupra problemelor controversate și nici nu încearcă reevaluări sau schimbări de perspectivă. Capitolele cărților sale nu sînt mai mult decît simple rezumate ale unor bine cunoscute momente ale
O istorie a căutării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15291_a_16616]
-
măcar acum că m-am plictisit copios urmărindu-i pe cei doi asiatici îndrăgostindu-se fără cuvinte, cu ploaie și muzică, că mi-am amintit de filmele de artă și atmosferă românești, că am priceput de ce ar fi de bon ton să mă arăt înmărmurită de atîta finețe, dar că uite nu pot și-mi vine să rîd cînd mi-aduc aminte cum din zece în zece minute începea o muzică obsedantă și cam din cinci în cinci minute femeia își
Inutilitate și schizofrenie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15301_a_16626]
-
Pentru celula medulară primitivă și captivă,/ în pragul libertății tropăind ca un popor suferind,/ Oprimat și de cer uitat,/ Așa treceam prin timp, zîmbind, ținîndu-ne de mînă, aerieni ca în Chagall,/ Spre-al morții bal triumfal". în ciuda programului și a tonului general grav al poeziei sale, Vasile Baghiu știe să găsească loc pentru ludic și ironie, nu atît în rimele interne sau interludiile ritmate din poeziile discursive, destul de puțin inspirate, cît în secvențe de tipul: "a-nverzit peste tot. Risipiri, nădejdi
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
un remarcabil declamator și orator și considera actul recitativ piatra de încercare pentru efectul sonor al textelor. Plăcerea estetică deosebită pe care o au ascultătorii la lecturile de autor este evidentă. Autorul imprimă textului său o fizionomie inconfundabilă și un ton specific. Chiar și particularitățile idiosincretice ale rostirii, nuanțele dialectale și greutățile articulatorii sunt receptate drept semne ce dezvăluie relația tensionată dintre autor și text. Vocea autorului îl dezvăluie pe acesta într-un mod dezarmant, fapt pe care îl savurăm cu
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
alte cuvinte, reportajele ar fi avut nevoie să fie rescrise, "trase" înspre literatură (chiar ficțiune) pentru că pixul reporterului strică uneori povestea, altfel, bine marcată de relatarea personală, nostalgică (nu-și găsesc rostul în carte datele, chapeau-urile, subtitlurile, exprimările clișeizate sau tonul uneori retoric-patetic comentariului). Sper să fiu bine înțeles, reportajele sunt "brici". Iftimie Nesfântu are "vână", miroase subiectul, știe ce și cum să caute în spatele lucrurilor, știe cum să-i ia pe oameni, dar, repet, problema e că transpuse din coloanele
Reportaje by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15340_a_16665]
-
și căreia legile statului i-au oferit o cale de reparație, este decisă a administra o lecție exemplară celui ce și-a închipuit că totul îi este îngăduit pe albul foii de hârtie. Totul, sau prea mult. Ținând seama de tonul nu se poate mai moderat al dlui Cristoiu la emisiunea în cauză, replica dnei Adameșteanu pare să fi obținut întregul rezultat scontat. Oricum vor evolua lucrurile, în clipa de față d-na Gabriela Adameșteanu este o victimă; dl Cristoiu este
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]