2,542 matches
-
taqsim-ul a pătruns ca o extensie a improvizației istihbar, conferind instrumentiștilor posibilități de exprimare mult mai ample și mai evoluate. În cadrul taqsim-ului se pot explora posibilitățile tehnice și sonore extreme ale instrumentelor, se pot efectua inflexiuni la moduri - sau chiar tonalități - mai îndepărtate, libertatea improvizatorică oferită interpretului fiind mai mare. Mult mai amplă ca dimensiuni, improvizația taqsim favorizează libera exprimare a interpretului, atât din punct de vedere tehnic, cât mai ales expresiv și emoțional. Nu se poate vorbi totuși despre o
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
explică „repetările de istorie” sau coincidențele Între cele două fire narative; de exemplu, dorința de a oferi „ofrandă” bufnițelor, nefinalizată Însă decât parțial ori deloc sau absența afecțiunii paterne. Probabil aceste coincidențe ale destinelor lor Îi aproprie, dând o anumită tonalitate relației lor: Lucian vede În Emil grija/autoritatea masculină pe care nu o recunoaște În tatăl său, pe când Emil Își definește această nouă legătură cu Luci, mascând lipsa unei relații cu propriul nepot și chiar eșecul În relația cu fiica
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]
-
creștine, care au intrat în repertoriul congregațional Neoprotestant. Multe din aceste melodii au fost armonizate la patru voci de către compozitori profesioniști sau au fost transpuse orchestral pentru formațiile instrumentale ale bisericilor evanghelice din România. Majoritatea acestor melodii sunt scrise in tonalități minore, în măsuri ternare, binare s-au mixte, au ambitusul relativ redus, sunt foarte expresive și de o frumusețe melodică cuceritoare. De asemeni unele melodii populare cunoscute sau melodii de muzică ușoară aflate la modă, au fost adaptate unor texte
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
cred) și lunecușul grozav, care s-a așternut pe străzile orașului întocmai ca-n versurile Poetului: <...căci gheața se-ntinde/ asemenea oglinzilor>. După înșiruirea, pe ton domol, a subiectelor celor mai importante ivite în cadrul colocviului, autoarea încheie, aproape pe aceeași tonalitate de litanie săpată în piatră: ,,Teme pentru meditații mai îndelungate ne-a dat scriitorul Mircea Lutic, cu invocarea sclipirilor de geniu și a nepătrunselor înțelesuri din opera eminesciană, care (...) ne răscolește întruna, ținându-ne la poarta enigmaticelor cugetări. Norul de
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
mascații. În duminica fășangului obiceiul își găsea apogeul. Mascații cutreierau străzile singuri sau în grup, străzile vuiau de spectatori. Întreaga vale a Bârzavei răsuna de strigături, sunete de zurgălăi, de țipete de bucurie și plânsete, sunete de diferite intensități și tonalități, acorduri de acordoane și alte instrumente muzicale. Copiii fugeau după mascați strigând Ripp-Ripp-hali-pup.“ Astfel descria profesorul, scriitorul și etnograful reșițean Alexander Tietz în cartea sa „Wo in den Tälern die Schlote rauchen” („Unde fumegă furnalele în văi”) despre perioada de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93851_a_95143]
-
Să-ți fie totuna încotro apuci/ Să nu-ți mai fie frică de moarte/ Mai mult decât de viața pe care-o duci". Versurile din Urcarea muntelui se impun prin alura lor agonică și, în același timp, protestatară, prin vehemența tonalității vaticinare, prin imaginile refuzului unei realități dezagregante, în care individualitatea era condamnată la neant, iar vina colectivă era escamotată. Sentimentul singurătății, al separației este aici iremediabil: "Ne-am separat, nimeni nu mai este cu nimeni/ Cineva a avut grijă să
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
Paul Valéry despre Hugo. într-o a doua călătorie, ca delegat oficial la congresul internațional de filozofie, audiază comunicările lui Jacques Maritain și N. Berdiaev, și împreună cu Ionel Jianu, îl cunoaște pe scriitorul Henry de Montherlant. urnalul capătă o altă tonalitate și o altă turnură după 1945, când Petru Comarnescu, precum și alții din generația lui, trăiește drama intelectualului, format și afirmat înainte de război, care se confruntă acum cu un alt regim politic decât cel democratic, un regim dictatorial suprimând libertatea de
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
și dacă doamnei societăți îi ghiorăie mațele/ și-și ascute dinții...“), ca să ajungă a profera nedeghizate amenințări („Să scuipi pe stăpâni“), epurate cu tact în forma hotărâtă pentru publicare. Ceea ce nu înseamnă că se șterg definitiv orice tendințe de emancipare. Tonalitatea aspră a versurilor pune pe gânduri și atrage atenția asupra unei coincidențe; apăreau concomitent în „Azi“ tălmăcirile lui Zaharia Stancu din Esenin. Un transfer direct de atitudini nu intră în discuție, dar se cuvine remarcată o reminiscență sigură, ce va
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
un jurnal început în 1943, „din păcate mult prea autocenzurate". Volumul este admirabil completat de desene ale autorului și desene de Gabriela Melinescu, iar pentru cititorul nespecialist, de o fișă de dicționar despre Alexandru Vona, semnată Florin Manolescu. Nuvelele aduc tonalitatea cunoscută din roman și din prozele deja publicate, în volumul Misterioasa dispariție a orașului din cîmpie, din 1997, aceeași atmosferă sufocantă în care semnele prevestitoare unei renașteri nu se împlinesc, înfășurate fiind strîns în jurul cîte unui personaj „nesigur și fragil
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
ecuația căreia monopartidismul este un ingredient central. De beneficiile libertății nu se pot bucura decât cei care au întrevăzut lumina adevărului interpretat de bolșevici. Sub semnul revelației paulinice este plasat și elogiul imaginat de Sadoveanu la 1945. Rândurile au o tonalitate profetică. Căci "o societate care funcționează după asemenea norme e departe de a tinde la o nivelare cenușie. Din contră. Deci exploatarea omului de către om e nimicită, ura dintre popoare pe cale de a fi strânsă; alegerea valorilor nestânjenită. Ce și-
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
pătrunse în pavilion înconjurat de personalități care erau îmbrăcate în fracuri, uniformă de ceremonie la vremea aceea, care îl conduseră prin mulțime, spre un podium. La un moment dat regele rosti o cuvîntare expusă cu glas sigur, răsunător, plăcut ca tonalitate și ca expresie verbală, subliniind importanța și semnificația expoziției inagurată cu ocazia sărbătoririi Zilei Cărții. După cuvîntarea suveranului s-au rostit discursuri de care nu-mi aduc aminte. Știu doar că am contemplat de departe, cu interes, impresionanta statură a
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
iar patosul rechizitoriului își află explicațiile și resorturile în "contextul" ce a generat aceste pagini, circumstanțe în care absurdul se substituise normalității, era, cu alte vorbe, legitimat de un regim totalitar ce-și aruncase umbra demonică asupra culturii românești. Dacă tonalitatea pamfletară se substituie nu o dată polemicii de idei, cum mărturisește chiar Virgil Ierunca, aceasta se întâmplă deoarece "nu de idei duceau lipsă scriitorii și cărturarii noștri care au ales colaborarea fără nuanțe cu inchizitorii culturii și spiritualității românești, ci de
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
l-ați cunoscut, dar stațiunea Ocna Sibiului, nu. Părea că întăresc îndrăzneața mea invitație, fără a sesiza încurcătura ce o stîrniseră cuvintele mele, spuse într-o doară. Am luat de la început pledoaria mea, care, cu toate că voiam să-i dau altă tonalitate, nu-și schimba forța. Lovinescu mă asculta cu un interes îngăduitor, parcă aș fi recitat o poezie învățată cîndva, în copilărie. I se părea pesemne atrăgătoare propunerea mea pe care i-o prezentasem atît de insolit. Deodată ca sub o
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
cu soțul meu. Totul era curat, frumos și îmbietor, iar inima mea tresălta în piept de bucuria plăcerii pe care mi-o dădea prezența Maestrului E. Lovinescu. Deodată de la o masă aflată în preajmă, se auzi un glas avînd o tonalitate care tulbura într-un fel anume, atmosfera în care ne aflam. De masa noastră se apropie o persoană, care înainta spre noi, pășind vesel, fluturînd brațele, mărturisind o bucurie disproporționată și nelalocul ei. Acesta mă salută cu o cordialitate deplasată
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
lucruri la Cluj, de care mi-am adus aminte abia peste două săptămâni; prima oră după primirea veștii mi se ștersese cu totul din memorie) și lucrul acesta se simte în ușorul tremur al vocii. Vă cer îngăduința atât pentru tonalitatea nesigură, cât și pentru bâlbele emotive și pentru un “care” care țipă neconsolat după un “despre”. În starea în care eram, trăiam cu impresia că am ratat momentul. Am revăzut acum înregistrarea și mi s-a părut că, totuși, lipsite
Alegerile care contează by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82484_a_83809]
-
acesta să fie complet ignorat. În societate, la descoperirea celor 3 gâsculițe, raportul de forțe s-a inversat, sclavul devenind pentru un timp dictator. Pe de altă parte, este posibil să mă înșel. Peace ouț! În România poți convinge prin tonalitatea vorbirii chiar dacă argumentele și logica îți sunt potrivnice. Problema nu este lipsa bunului simț al multor oameni ci lipsa “anticorpilor” pentru a elimina badaranismul atunci când apare el. Am avut o experiență asemănătoare săptămâna trecută când călătoream împreună cu soțul pe ruta
De ce vorbim aşa de tare? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82597_a_83922]
-
dincolo de măștile extravagante și de tonul zeflemitor al multor poeme se desfășoară spațiile ample ale solitudinii, ca preludiu melancolic al morții și al uitării. Farmecul straniu al multor pagini provine tocmai din concilierea acestor două tendințe, din recursul la o tonalitate dublă, ca și cum livrescul, intertextualitatea, ironia, ar urmări - paradoxal - să dea o nouă consistență "textului lumii", adeseori sufocat de poncife livrești. Multe poeme au - după cum am văzut - aspectul unor "rescrieri" ale unor texte de un anumit gen (romane polițiste, de pildă
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
fie considerată drept cea mai importantă contribuție la elucidarea problemei originii îndepărtate a culturii vechi românești (subl. M.H.). De un interes excepțional... Splendidul capitol este de asemenea de interes excepțional" (p. 12). Deși și fraza finală e redactată în aceeași tonalitate, reproșul nu trebuie adus nici lui Emil Condunachi. Volumul De la Zamolxe la Gengis-Han a fost și este apreciat de specialiști și astăzi. E drept că, atât eseul lui Dumitru Micu, cât și cel al lui Emil Condurachi au mante... encomiastice
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
stropiți de ploaie/ și noroiul lipsit de inimă/ disperarea citește stropul/ de cruzime/ bătaia clopotului în urechea sinucigașului". Coabitând firesc cu universul thanatic, poetul nu ezită să-și cheme iubita defunctă într-un poem de dragoste îndoliat, frizând halucinația necrofilă. Tonalitatea dominantă a cărții este una elegiacă, de reculegere aproape religioasă, în ciuda scandării denotative a versului ca ultimatum. Bucur Demetrian nu evită nici poemul ca descriere a poemului (Valéry) cu vămile deșertăciunii zădărnicind accesul la lamura vieții.
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
a psihologiei nu se mai interesează de adevăr, ci de convingeri, concepînd lumea ca text în permanentă schimbare, construit și interpretat activ în scopul de a fi înțeles. Gîndirea însăși este o activitate simbolică de producere a sensului, afectată de tonalitatea emoțională și funcționînd prin analogii sau similarități exprimate ca metafore. În termenii lui Jerome Bruner, realitatea e creată, nu descoperită, iar diferitele narațiuni constituie diferite lumi, a căror legitimitate derivă din modul de a înțelege și experimenta. Citînd un proverb
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
de-atunci când, pe ușa care parcă se deschidea de la sine, își făcea loc, vâslind cu mâinile amândouă, ca un înotător, printre cei care-i împiedicau intrarea în amfiteatru, acompaniindu-și înaintarea cu imperativul "Lăsați-mă să trec!", rostit cantando, în tonalitățile intense, oscilând ascendent și descendent pe toată gama vocii sale ca nici-una alta - o voce în care își rostea, jucând-o, toată indignarea răsfățată a bucuriei de a se ști așteptat în picioare, om lângă om, cu nerăbdare, de admirația
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
el. (Ziua aceasta..., înaltă ca o stâncă și largă ca o mare) Dacă ar fi să trasăm un fel de arbore genealogic al poeziei Marinei Dumitrescu, la rădăcină s-ar afla psalmii Vechiului Testament, iar mai sus poezia lui Blaga. Tonalitatea e mai mereu gravă, există întotdeauna grija pentru ceea ce se află dincolo, și se pune întotdeauna în lumină relația uman-suprauman. (Po)căința, conștiința morală și trăirea apăsată gustând prezentul cu grija continuă a viitoarelor consecințe pe care gesturile de acum
Prezentul de ieri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10235_a_11560]
-
a căror diagramă este cea a jocului de leale recunoașteri reciproce, dar și de explicabile, la urma urmei, orgolii concurențiale, potrivit dictonului "două săbii nu încap într-o singură teacă". Inițial, aprecierea lui Blaga acordată emulului său capătă o caldă tonalitate în articolul Literatura română postbelică, apărut în Der Kleine Bund din 12 mai 1929, diriguit de scriitorul elvețian Hugo Marti cu care autorul Poemelor lumii a legat o strînsă prietenie. Blaga prețuia, din rîndul generației mai vechi, pe poetul și
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
început școala într-un colegiu administrat de călugărițe germane. A fost o nebunie. în clasă, colegele îmi vorbeau și eu nu știam să răspund decât "nu înțeleg". Călugărițele vorbeau o spaniolă cu accent german, așa încât nu puteam nici măcar să disting tonalitatea limbii vorbite aici. Celelalte fete vorbeau engleza, limbă pe care nu o cunoșteam. Numai una vorbea franceza și ea a fost salvarea mea, pentru că îmi putea traduce diferite lucruri. în plus, nu mi s-au recunoscut toate studiile, așa că am
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
Iordan Chimet, CULTURA (nr. 22) a realizat un remarcabil Profil al inclasabilului scriitor și cărturar. Reputata Felicia Antip și tinerii Andrei Terian, Elena Ciufu, Mihai Iovănel și Teodora Dumitru scriu despre Iordan Chimet din perspective diferite, dar cu o aceeași tonalitate critică, marcată de admirație, respect, empatie. Dacă Felicia Antip realizează un portret biobibliografic, arătînd vîrstele creației și cele două paliere de atitudine ilustrate de Iordan Chimet (,evaziunea" în literatura așa-zis minoră, pentru copii, și asumarea unei problematici identitare foarte
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10587_a_11912]