222 matches
-
deja arbore cu forța și maturitatea sa, cu frunza și ghindele sale, cu cerul ei, cu umbra ei! Este o actriță cu har, adorabilă, cu fibre morale, muncitoare, serioasă, tenace, independentă, cu ardoare, cu frumusețe, cu strălucire, cu lumină de topaze în oglinda de cer a privirii, o corpolență suplă, accente de umor, generozitate, finețe, eleganță, bunătate...! Dacă știe cineva că e fiica maestrului Radu Beligan o îndrăgește, dacă nu știe o îndrăgește! În sumum de analize afective, identitatea actriței Lamia
LAMIA BELIGAN. ARTISTĂ LÂNGĂ TATĂ ŞI STEJAR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341008_a_342337]
-
a învingătorilor; priviri albe și goale, tîrîndu-și sacadat printre oameni obișnuiți pașii istoviți, solitari, ca un ecou confuz de cascadă. În brațele apelor, tu dormi ca o stea ce și-a pierdut cununa și mireasma. Din sîngele tău, de culoarea topazului, se vor desprinde aripi mari ca o aducere aminte. În turnul de veghe, duios fremătînd, vîntul îngînă un cîntec de leagăn, din care se înalță ca un steag fluturînd dorul de dreptate al străbunilor. Despică întunericul ce bîntuie ca o
PUBLICATII ÎN CONVORBIRI LITERARE ( U.S.R., IAŞI), OCTOMBRIE 2013, NR.10( 214) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342062_a_343391]
-
alteori, cvasi-simbolist (prin corbii lui Bacovia și ai lui Tradem al nostru ... : „Neîncetat, vai, corbii vor dreptate/ Făcând lumina una cu pământul!” - cf. Sonetul XIX) și cvasi-impresionist (probabil, conform propriei doctrine, a reflintextului (reflex literar intertextual ... ): apar, uneori „opalul” și „topazul” („Miresmelor cu trupul de lavandă,/Topaze fine 'ndoliind vegherea” - cf. Sonetul XII) minulesciano-verlaine-iene, alteori, „absintul”, specific unor întregi generații, simbolisto-impresioniste („Ianuarie mă ceartă, 'mi beau absintul!” - cf. Sonetul X) - și, chiar, încercând experiența singurătății și angoasei expresionist-existențialiste: „Mă tem de
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
și ai lui Tradem al nostru ... : „Neîncetat, vai, corbii vor dreptate/ Făcând lumina una cu pământul!” - cf. Sonetul XIX) și cvasi-impresionist (probabil, conform propriei doctrine, a reflintextului (reflex literar intertextual ... ): apar, uneori „opalul” și „topazul” („Miresmelor cu trupul de lavandă,/Topaze fine 'ndoliind vegherea” - cf. Sonetul XII) minulesciano-verlaine-iene, alteori, „absintul”, specific unor întregi generații, simbolisto-impresioniste („Ianuarie mă ceartă, 'mi beau absintul!” - cf. Sonetul X) - și, chiar, încercând experiența singurătății și angoasei expresionist-existențialiste: „Mă tem de tine-n vis, singurătate!” - cf. Sonetul
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
închinate celui mai frumos sentiment uman. Ea este cea care a “ales lumină, buchetul de trandafiri, multicolor, al unui înger!”. Iubirea devine un ideal pe care poeta lupta să îl apere de cei din jur, incapabili să îi înțeleagă sufletul. “Topazul mystic” Dragostea înseamnă și durere și decepție, iar durerea și decepția îi oferă poetei inspirație, o influențează. Iubirea se amestecă mereu cu visul, cu inefabilul, devenind o mască, o “acoperire” pentru singurătate. “trebuie să deslușesc durerea care ma fulgera, tunetul
ATUNCI CAND AROMA TEILOR DE SEARA SE NUMESTE LATONA1969 de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341751_a_343080]
-
și durere și decepție, iar durerea și decepția îi oferă poetei inspirație, o influențează. Iubirea se amestecă mereu cu visul, cu inefabilul, devenind o mască, o “acoperire” pentru singurătate. “trebuie să deslușesc durerea care ma fulgera, tunetul care se apropie, topazul mystic pus să țină locul curcubeului...” Figură celui iubit este înconjurată de tristețe, durere, depresie. El face parte din trecut, din amintiri. Portretul lui nu este realizat în detaliu, ci se reconstituie din evenimente, momente, gânduri, crâmpeie de vorbe din
ATUNCI CAND AROMA TEILOR DE SEARA SE NUMESTE LATONA1969 de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341751_a_343080]
-
așa că acesta încetini până ce fata coborî din prova și li se alătură. Odată instalată comod pe bancheta din spatele scaunelor, viteza bărcii se mări simțitor. Treceau prin dreptul hotelului Capitol din Jupiter, lăsând în urmă pietrele prețioase din Cap Aurora, hotelurile Topaz și Opal, apoi depășiră imediat Venusul, se îndreptau spre Saturn și Mangalia. Până la Vama Veche nu făceau mai mult de cincisprezece-douăzeci de minute. Litoralul își aprinsese ghirlanda de lumini de pe faleze care din larg se vedeau feeric. Șoseaua dintre Venus
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
și-a făcut din infinitul nădejdii, Coloană spre biruință, iar din jertfa sa curată, punte spre înălțimile serafice. Ființa lui luminată de har, cu chipul răsfrânt ca într-o Icoană de Zamfira a marelui Nicolae Grigorescu, ce risipește reflexe de topaz, suie armonios într-o adiere de smirnă împrăștiind celest manifestarea de o desăvârșită subtilitate a genialității sale. Toată chemarea lui, toată lupta, toată credința și toată dăruirea lui ne străbat ca un cutremur lăuntric de o intensitate capabilă să se
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
pe onixul cel scump, nici pe safir. Nu se poate asemănă cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales. Mărgeanul și cristalul nu sunt nimic pe lângă ea: înțelepciunea prețuiește mai mult decat mărgăritarele. Topazul din Etiopia nu este că ea, si aurul curat nu se cumpănește cu ea. De unde vine atunci înțelepciunea? Unde este locuința priceperii? Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerurilor. Adâncul și moartea zic: Noi am
CARTEA CARTILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343634_a_344963]
-
scrie; păleau cuvinte albe, păleau petale moarte dar focul din penița părea că te îmbie... Cu lacrima din frezii eu ți-am stropit obrazul și c-un surâs, răbdarea ți-am pus-o la oblânc, cănd înfloreau lumine sfioase că topazul în tainițele firii cutreierai adânc... Și dezgoliți de umbre sub lespedea-nserării alunecam alături, îmbrățișați în carte simțind pe buze - roșu - același gust al sării când despicam genunea în două-a Mării moarte. Dar necuprinsu-acela, nici nu mai știu de
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343707_a_345036]
-
și casele oamenilor îngrijite ,și vorba, și pașii împletiți în fugă, muroii să nu te ajungă , ci doar muzica aceea de trâmbiță ce-ți pune auzul la răscruci de drumuri sub aripile ochilor tăi . Ciuperci de lumini și flori de topaz, orhidee de glasuri curgeau pe mâinile fiecărei secunde , trecută prin fereastra cunoașterii de sine până pe pietrele drumului călcate-n picioare , căci Bogata de Jos își împletea cărările pe alte tărâmuri , ciudate tărâmuri din basmele copilăriei . Deodată poarta zboară într-o
MOȘUȚU ȘI MUROII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378916_a_380245]
-
le prindeam de după gât, strălucind peste pielea ei roză, pe mâini îi puneam brățări și inele de aur și de argint, în piept i-am prins un colan mare de aur, i-am atârnat în urechi cercei de safire și topaze, o diademă i-o prinsesem pe cap, peste părul ei auriu. Apoi am privit la ea, o gătisem ca pe-o regină, cea mai bogată regină din lume! Se sculă și se privi și ea în oglinda apei, veni la
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
cale, Și-nvelită în petale Ți-o voi dărui de-acuma. Salbă ți-am făcut din stele, Ca sclipirile din astre Să-ți șoptească-n nopți albastre Albe jurăminte grele. O cunună împletită Eu ți-am pregătit din raze, Petrecute prin topaze Și prin frunze de răchită. Cât se-ntinde orizontul, Ți l-am tors în roșii fire Și-mpletindu-l cu iubire, Rochie ți-am croit cu totul. Trei meteoriți, pe dată I-am oprit din zborul lor, Să-ți vorbească
IUBIRE COSMOGONICĂ de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374042_a_375371]
-
Liniștea stă la masă cu tine: Vorbește-mi de mine, de noapte, necaz; Luna se-neacă-n al mării talaz. Cu buzele goale și mâinile pline, M-agăț de lumină ce nu-mi aparține, Cu umerii goi și ochi de topaz, Vorbește-mi de mine, de noapte, necaz... Ploua afară cum ploua în mine, Cu buzele goale și mâinile pline, Liniștea pleacă, liniștea vine; Cu umerii goi și ochi de topaz, Vorbește-mi de noapte, de noi, de necaz. 29 august-20
PLOUĂ CA-N ORICE TOAMNĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374105_a_375434]
-
ce nu-mi aparține, Cu umerii goi și ochi de topaz, Vorbește-mi de mine, de noapte, necaz... Ploua afară cum ploua în mine, Cu buzele goale și mâinile pline, Liniștea pleacă, liniștea vine; Cu umerii goi și ochi de topaz, Vorbește-mi de noapte, de noi, de necaz. 29 august-20 septembrie 2016, Constantă Sursa foto: #Melancholy - #Sărit #Pați #Goswami #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii#semipantum #pantum Ploua afară cum ploua în mine,Gândul meu negru de-un tunet se ține,Mâna
PLOUĂ CA-N ORICE TOAMNĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374105_a_375434]
-
Liniștea stă la masă cu tine:Vorbește-mi de mine, de noapte, necaz;Luna se-neacă-n al mării talaz.Cu buzele goale și mâinile pline,M-agăț de lumină ce nu-mi aparține,Cu umerii goi și ochi de topaz,Vorbește-mi de mine, de noapte, necaz...Ploua afară cum ploua în mine,Cu buzele goale și mâinile pline, Liniștea pleacă, liniștea vine;Cu umerii goi și ochi de topaz,Vorbește-mi de noapte, de noi, de necaz.29 august-20
PLOUĂ CA-N ORICE TOAMNĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374105_a_375434]
-
ce nu-mi aparține,Cu umerii goi și ochi de topaz,Vorbește-mi de mine, de noapte, necaz...Ploua afară cum ploua în mine,Cu buzele goale și mâinile pline, Liniștea pleacă, liniștea vine;Cu umerii goi și ochi de topaz,Vorbește-mi de noapte, de noi, de necaz.29 august-20 septembrie 2016, ConstanțaSursa foto: Referință Bibliografica: Ploua ca-n orice toamnă / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2120, Anul VI, 20 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
PLOUĂ CA-N ORICE TOAMNĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374105_a_375434]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CER DE SEPTEMBRIE TOPAZ Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2068 din 29 august 2016 Toate Articolele Autorului Tu rază de lumină aurie Strălucind topaz la dragostea toamnei, Te rog nu-ți schimba culoarea Incă, vreau să mai zbori pe aripi De vară
CER DE SEPTEMBRIE TOPAZ de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375550_a_376879]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CER DE SEPTEMBRIE TOPAZ Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2068 din 29 august 2016 Toate Articolele Autorului Tu rază de lumină aurie Strălucind topaz la dragostea toamnei, Te rog nu-ți schimba culoarea Incă, vreau să mai zbori pe aripi De vară, o secundă... Sărut-o și cu dor dă-i îmbrățișarea Și-apoi te las să cazi în Mici explozii de nuanțe, Ruginie
CER DE SEPTEMBRIE TOPAZ de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375550_a_376879]
-
de nuanțe, Ruginie. Vei lua iar calea frunzelor, Prieten nedespărțit iti va fi vântul Îndrăgostit de ochii tăi mari și galbeni, Nebunatic iți va oferi cerul De septembrie al zeilor, Vei dansa valsul Noii toamne. Referință Bibliografică: Cer de septembrie topaz / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2068, Anul VI, 29 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CER DE SEPTEMBRIE TOPAZ de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375550_a_376879]
-
un buchet de flori mai mititele: „ O revăd stând umila Între femei frumoase, ca un trandafir Printre flori mărunte.” Buzele Laurei apar ca niște roze pe nea: „...roze de sânge pe zăpadă.” El duce metaforă mai departe expunând aurul și topazele pe zăpadă, în lumina soarelui: „Coamele blonde și ochii/ Înving aurul și topazele puse pe zăpadă”. Prima dată când a văzut-o, Lăură era îmbrăcată într-o rochie verde și ținea în brațe violete: „Am încă în ochi violetele și
MADONNA LAURA ŞI PETRARCA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373019_a_374348]
-
ca un trandafir Printre flori mărunte.” Buzele Laurei apar ca niște roze pe nea: „...roze de sânge pe zăpadă.” El duce metaforă mai departe expunând aurul și topazele pe zăpadă, în lumina soarelui: „Coamele blonde și ochii/ Înving aurul și topazele puse pe zăpadă”. Prima dată când a văzut-o, Lăură era îmbrăcată într-o rochie verde și ținea în brațe violete: „Am încă în ochi violetele și verdele/ Cu care la începutul războilului meu/ Era înarmat Amor.” Făptura Laurei face
MADONNA LAURA ŞI PETRARCA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373019_a_374348]
-
doru-ți, zbuciumat, amarnic plâng. Cum aș putea să îmi ascund privirea, Durerea-mi e dublată ca-n oglindă Apune sângerânda amintirea, Și simt că moartea vine încet - șoptindă. Dar deodată un fulger se revarsă, Și te zăresc în raze de topaz, Și simt cum catifeaua mâini-ți calde Mă mângâie sfioasa pe obraz... Eu îți privesc conturul printre lacrimi Dar... nu ești tu, și mi-e atât de dor Încerc să te ating, să mi te-apropii, Să-ți dau o
LACRIMI DE DOR ŞI DE DURERE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371098_a_372427]
-
senin, cea mai dragă rochie a ei, și o trase peste cap, mătăsurile alunecară lin peste pielea ei rozalie. Acum era ca o regină, îi stătea așa de bine cu ea, își puse și o ghirlandă bătută-n safire și topaze pe frunte... Doamneee, ce frumoasă era, cum strălucea; ar fi ieșit îmbrăcată așa și ar fi luat-o la fugă pe străzile Vienei, așa desculță cum era, și s-ar fi dus la Mihai și i-ar fi zis: „Iată
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
din 12 februarie 2012 Toate Articolele Autorului VARA IUBIRII Ai venit din lumină. Ai fost ca zarea Verii. Îngenunchind la granițe- talaz, Prin zidul amintirii. Cu ochii tăi ai colorat și marea, Ca-n vis. Mi-ai reaprins ferestre de topaz. Și ne-am iubit. Ți-am tulburat privirea Cu alabastrul undei. Din cântecul proroc, Prin brațele speranței s-a prăvălit iubirea Acolo, unde-n brazde și visele-s soroc. Mă mistuie și azi azurul din adâncu-ți Nevoia îmbrățișării în prag
VARA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346763_a_348092]