342 matches
-
matematicianul Leonhard Euler a publicat lucrarea intitulată Problema celor șapte poduri de la Königsberg, despre care se poate spune că stă la baza acestei ramuri matematice. Termenul "topologie" este introdus de Johann Benedict Listing în articolul "Vorstudien zur ", publicat în 1847. Topologia modernă are ca punct de plecare teoria mulțimilor, dezvoltată de Georg Cantor în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la care se adaugă studiile privind seriille Fourier și mulțimile punctuale din cadrul teoriei spațiilor euclidiene. În lucrarea sa, "Analysis
Topologie () [Corola-website/Science/311466_a_312795]
-
a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la care se adaugă studiile privind seriille Fourier și mulțimile punctuale din cadrul teoriei spațiilor euclidiene. În lucrarea sa, "Analysis Situs" din 1895, Henri Poincaré introduce conceptele de omotopie, omologie, care astăzi aparțin topologiei algebrice. În 1906, pornind de la lucrările lui Cantor, Volterra, Hadamard, Ascoli, Maurice Fréchet deschide drumul în domeniul spațiilor metrice. În 1914, Hausdorff definește spațiul care îi va purta numele. În anul 1970, pregătindu-se de recensământ, "United States Census Bureau
Topologie () [Corola-website/Science/311466_a_312795]
-
În anul 1970, pregătindu-se de recensământ, "United States Census Bureau", a folosit toplogia matematică pentru a reduce erorile ce apăreau pe hărțile rezultate. Considerăm mulțimea X și fie T o familie a sa de submulțimi. Atunci T este o topologie pe X dacă: În acest caz spunem că X împreună cu T formează un spațiu topologic. Elementele lui T se numesc "mulțimi deschise"; complementarele acestora se numesc "mulțimi închise".
Topologie () [Corola-website/Science/311466_a_312795]
-
bijective între Q și N, precum și între Q si Z. Pentru informații despre cardinalitate - vezi articolul Mulțime. Q, împreună cu adunarea și înmulțirea, formează un corp comutativ. Orice șir convergent de numere raționale își are limita în R. În termeni de topologie: închiderea lui Q este R. Nu orice șir convergent de numere raționale are limita tot rațională (ea poate fi totuși irațională). Prin contrast, un număr real care nu este rațional se numește număr irațional. Forma sa zecimală are un număr
Număr rațional () [Corola-website/Science/298428_a_299757]
-
legătură (comunicare) pentru fiecare rețea, care este apoi adăugată în tabelul de rutare. Unul dintre beneficiile (avantaje) primare la utilizarea unui protocol de rutare adaptivă este faptul că schimbul de informații dintre rutere are loc ori de câte ori există o schimbare în topologie. Acest lucru permite ruterelor de "a învăța" în mod automat despre apariția de noi rețele de legătură și, de asemenea, de a învăța să găsească căi alternative, atunci când există (apare) un eșec în rețeaua curentă (folosită). Este această capacitate și
Rutare dinamică (adaptivă) () [Corola-website/Science/317614_a_318943]
-
rândul sau, în funcție de protocol, alege ruta optimă de legătură. Scopul unui protocol de rutare adaptivă include: Toate protocoalele de rutare au același scop - de a învăța despre rețelele vecine și de a se adapta rapid ori de câte ori apare o schimbare în topologia rețelei. Metodele pe care le utilizează un protocol de rutare pentru a realiza acest lucru, depind de algoritmul pe care îl aplică și de caracteristicile operaționale ale acestui protocol. Operațiunile unui protocol de rutare dinamic, variază în funcție de tipul protocolului de
Rutare dinamică (adaptivă) () [Corola-website/Science/317614_a_318943]
-
unde radio cum ar fi Wi-Fi, WiMAX sau Bluetooth, prin raze infraroșii că de ex. IrDA sau prin intermediul sateliților Există rețele de calculatoare centralizate și descentralizate. Printre rețelele descentralizate se numără ca exemplu rețelele ARPAnet, Metanet și Freenet. Articol principal: Topologii de rețea Topologia (structura) unei rețele rezultă din modul de conectare a elementelor rețelei între ele. Ea determina și traseul concret pe care circulă informația în rețea "de la A la B". Principalele tipuri de topologii pentru rețelele LAN sunt: Rețelele
Rețea de calculatoare () [Corola-website/Science/299358_a_300687]
-
ar fi Wi-Fi, WiMAX sau Bluetooth, prin raze infraroșii că de ex. IrDA sau prin intermediul sateliților Există rețele de calculatoare centralizate și descentralizate. Printre rețelele descentralizate se numără ca exemplu rețelele ARPAnet, Metanet și Freenet. Articol principal: Topologii de rețea Topologia (structura) unei rețele rezultă din modul de conectare a elementelor rețelei între ele. Ea determina și traseul concret pe care circulă informația în rețea "de la A la B". Principalele tipuri de topologii pentru rețelele LAN sunt: Rețelele mai mari prezintă
Rețea de calculatoare () [Corola-website/Science/299358_a_300687]
-
Metanet și Freenet. Articol principal: Topologii de rețea Topologia (structura) unei rețele rezultă din modul de conectare a elementelor rețelei între ele. Ea determina și traseul concret pe care circulă informația în rețea "de la A la B". Principalele tipuri de topologii pentru rețelele LAN sunt: Rețelele mai mari prezintă o topologie formată dintr-o combinație a acestor trei tipuri. Rețelele de calculatoare pot fi clasificate și după tehnlogia care este folosită pentru a conecta dispozitive individuale din rețea, cum ar fi
Rețea de calculatoare () [Corola-website/Science/299358_a_300687]
-
unei rețele rezultă din modul de conectare a elementelor rețelei între ele. Ea determina și traseul concret pe care circulă informația în rețea "de la A la B". Principalele tipuri de topologii pentru rețelele LAN sunt: Rețelele mai mari prezintă o topologie formată dintr-o combinație a acestor trei tipuri. Rețelele de calculatoare pot fi clasificate și după tehnlogia care este folosită pentru a conecta dispozitive individuale din rețea, cum ar fi fibră optică, Ethernet, Wireless LAN (din engleză și înseamnă "fără
Rețea de calculatoare () [Corola-website/Science/299358_a_300687]
-
care au ca element comun punerea în centrul atenției a clienților. Produsele sunt dezvoltate pentru a satisface dorințele unor grupuri de clienți, si, în anumite cazuri, chiar a unor clienți anume. McCarthy a împărțit marketingul în patru segmente de activitate. Topologia lui a devenit universal recunoscută, iar setul lui de 4P a devenit un termen al limbajului. Cei patru P sunt: Aceste patru elemente sunt de obicei numite marketing mix. Un comerciant poate folosi aceste valori pentru a întocmi un plan
Marketing () [Corola-website/Science/303367_a_304696]
-
molecular; combinații complexe heteropolinucleare 3d-4f; sisteme moleculare și supramoleculare cu trei purtători de spin diferiți; materiale moleculare luminescente. A elaborat strategii originale pentru obținerea polimerilor de coordinare prin utilizarea de noduri oligonucleare homo- si heterometalice. A descris noi tipuri de topologii pentru polimerii de coordinare. A sintetizat, împreună cu colaboratorii săi, pe baza unei strategii proprii, primii nanomagneti moleculari mono-dimensionali cu trei ioni metalici diferiți. A adus contribuții în chimia metalosupramoleculara: helicati homo- si heterometalici, dreptunghiuri moleculare, metalacalixarene, clusteri homo- si heterometalici
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
a fost un matematician american de origine poloneză. Este cunoscut pentru faptul că în 1950 a pus bazele omologiei prin lucrarea "Homological Algebra" (apărută la "Princeton University Press"). Prin aceasta, a adus o contribuție importantă în dezvoltarea algebrei omologice din topologia algebrică. În 1944 a introdus noțiunea de functor și cea de categorie în teoria spațiilor topologice, care, ulterior, au fost extinse și în alte domenii ale matematicii, fiind încorporate mai târziu în algebra modernă. A creat spațiile topologice cunoscute ulterior
Samuel Eilenberg () [Corola-website/Science/331411_a_332740]
-
și previziuni de cele mai multe ori au nevoie de modele matematice. Ramurile matematice cel mai des folosite în știință includ calculul și statistica, deși aproape orice ramură a matematicii are aplicații, chiar și domenii "pure" cum ar fi teoria numerelor și topologie. Matematică se întâlnește cel mai des în fizică, mai puțin în chimie, biologie și unele științe sociale. Unii gânditori consideră matematicienii ca fiind oameni de știință, iar experimentele fizice ca neimportante iar dovezile matematice ca echivalente cu experimentele. Alții nu
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
În 1966 a participat la Congresul Matematicienilor ținut la Moscova. Este cunoscut ca autor a numeroase scrieri într-un stil clar și sugestiv. Domeniul tratat este destul de variat: geometrie neeuclidiană, cristalografie, teoria grupurilor, teoria rețelelor, geodezicele, geometria proiectivă, geometria afină, topologie etc.
Harold Scott MacDonald Coxeter () [Corola-website/Science/326926_a_328255]
-
care sunt predecesoarele unor importante construcții din algebra abstractă. Grupurile au aplicații și în multe alte domenii matematice. Unele obiecte matematice pot fi examinate cu ajutorul grupurilor lor asociative. De exemplu, Henri Poincaré a pus bazele a ceea ce astăzi se numește topologie algebrică introducând noțiunea de grup fundamental. Cu ajutorul acestei legături, proprietăți topologice cum ar fi proximitatea și continuitatea se traduc în proprietăți ale grupurilor. De exemplu, elementele grupului fundamental sunt reprezentate prin bucle. În a doua imagine de la dreapta arată niște
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
grupuri cad sub incidența acestui regim, ca și inelele adelice și grupurile algebrice adelice, structuri importante pentru teoria numerelor. Grupurile Galois de extensii de grupuri infinite cum ar fi grupul absolut Galois pot și ele să fie echipate cu o topologie, așa-numita topologie Krull, importantă pentru generalizarea legăturii schițate mai sus între corpuri și grupuri și extensii de grupuri infinite. O generalizare avansată a acestei idei, adaptată nevoilor geometriei algebrice, este grupul fundamental étale. "Grupurile Lie" (denumite în cinstea lui
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
incidența acestui regim, ca și inelele adelice și grupurile algebrice adelice, structuri importante pentru teoria numerelor. Grupurile Galois de extensii de grupuri infinite cum ar fi grupul absolut Galois pot și ele să fie echipate cu o topologie, așa-numita topologie Krull, importantă pentru generalizarea legăturii schițate mai sus între corpuri și grupuri și extensii de grupuri infinite. O generalizare avansată a acestei idei, adaptată nevoilor geometriei algebrice, este grupul fundamental étale. "Grupurile Lie" (denumite în cinstea lui Sophus Lie) sunt
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
Geometria simplectică este o ramură a geometriei diferențiale și a topologiei diferențiale care studiază mulțimile simplectice, adică, mulțimile diferențiabile înzestrate cu o formă diferențiabilă închisă nedegenerată de gradul 2. Geometria simplectică își are originile în Hamiltonianul din mecanica clasică, în care spațiul fazelor unor sisteme clasice are structura unor mulțimi simplectice
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
cvasi-complexe verifică toate axiomele unei mulțimi complexe "cu excepția" faptului că funcțiile de tranziție nu sunt olomorfe. Gramov folosește existența structurior aproape complexe pe mulțimi simplectice pentru a dezvolta o teorie a curbelor pseudo-olomirfice, care a permis un avans considerabil în topologia simplectică, incluzând o clasă de invarinați simplectici cunoscuți ca invarianți Gromov-Witten. De asemenea, acești invarianți joacă un rol cheie în teoria corzilor. Geometria euclidiană se referă la spațiul afin euclidian "E", căruia îi sunt asociate noțiunea de distanță naturală, numită
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
1902, Iași - d. 15 noiembrie 1976, Cluj-Napoca) a fost un matematician român, membru titular al Academiei Române. A făcut studii de teoria funcțiilor de o variabilă complexă (funcții meromorfe, funcții univalente, invarianți de prelungire analitică) cât și de geometrie diferențiala și topologie algebrica, cu deosebire în teoria nodurilor (între altele "Teorema și invariantul Călugăreanu"). A fost un inițiator al învățământului de teoria funcțiilor complexe, având o contribuție importantă și prin tratatul publicat la Editură Didactica și Pedagogica (1963). s-a născut la
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
au fuzionat sub denumirea de "Universitatea Babeș - Bolyai" (1959). Prin calitățile sale de dascăl și savant Gh. Călugăreanu a devenit în scurt timp unul dintre cei mai prețuiți profesori ai universității clujene, consolidând o școală prestigioasa de teoria funcțiilor și topologie. Lecțiile sale minuțios pregătite și expuse cu o claritate desăvârșită au fost un model pentru numeroase generații de matematicieni, care timp de aproape jumătate de secol, au crescut sub îndrumarea să. În același timp, Gheorghe Călugăreanu și-a adus o
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
viață în urma unui cancer cu evoluție foarte rapidă. După dorința să, a fost incinerat, iar urna a fost depusă la Cimitirul Bellu. Opera să se axează pe studiul unor probleme fundamentale de teoria funcțiilor de variabilă complexă, geometrie, algebra și topologie. Continuând tradiția marelui sau înaintaș Dimitrie Pompeiu, își începe activitatea de cercetare cu contribuții originale valoroase în teoria funcțiilor de variabilă complexă. Astfel teza să de doctorat cît și primele lucrări publicate din 1928 privesc teoria funcțiilor poligene de o
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
se pot pune polinoamele lui Cebișev ale unei mulțimi compacte din plan, precum și generalizări ale diametrului transfinit și utilizarea acestora în problema singularităților. Gh. Călugăreanu a adus contribuții importante și în alte domenii ale matematicii, ca cele ale geometriei și topologiei. În prima sa lucrare din 1924 descoperă o proprietate caracteristică a cuadricelor, relativă la trei puncte oarecare ale suprafeței, care este implicată de legea distribuției electrostatice pe un elipsoid conductor. Această problemă a fost reluată în anul 1964 sub o
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
lor în cazul transformărilor conforme și a celor topologice echivalente cu acestea. În colaborare cu Gh. Th. Gheorghiu în anul 1941 a obținut interpretări geometrice ale invarianților diferențiali afini și proiectivi ai curbelor plane. Teoria nodurilor constituie acel capitol al topologiei care l-a atras în mod deosebit încă din anul 1942, acesta fiind de altfel domeniul în care a lucrat cu multă pasiune pînă în ultimele clipe ale vieții sale. Și aici, ca și în celelalte domenii de cercetare, și-
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]