133 matches
-
reușit să scoată tunul dintre nămeți, s-a auzit glasul comandantului de tun: „Brava, băieții tatii! Brava! Știam eu că am lângă mine niște flăcăi unu’ și unu’”... În timp ce rememora acea întâmplare, și-a amintit că în sanie are o toporișcă de care - la drum - nu se despărțea nici odată. „Am să cioplesc o lopată dintr-o scândură din podișca saniei. Alta nu am ce face. Tu să stai cuminte, flăcău’ tati’, cî eu am puțină treabă” - i-a vorbit el
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
unele exemplare, care erau încă aproximativ verzi, cum ar fi de exemplu Ion Iliescu, erau atât de cioplite de alții, încât ar fi trebuit să stau mult și bine la coadă, ca să pot să să-i zbor și eu cu toporișca scrisului, măcar o așchie. Dar pe când voiam să mă întorc din nou, cu fața și cu toate forțele spre banda de tâlhari de la putere, iată că de printr-un colț mai întunecat, aud un glas mărunțel, așa mai pițigăiat, ca
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Valerian, cel dintâi care își scosese paltonul, încercase chiar un început de poem. - Un dulap, doar atît! șoptise. Un vechi, bătrân și obosit sau, poate, înțelept? - dulap..." Ieronim îl sfărâmase cu mare pricepere, în chip savant, mânuind aproape cu dragoste toporișca, blând, abil, concentrat. Când începuse să se înfierbînte căminul, Maria da Mana își întinse mâinile cât putu mai aproape de flăcări, frecîndu-le, mîngîindu-le. - Eu știu la ce vă gândiți, vorbi ea deodată, fără să întoarcă capul. Și de-aceea nu ne
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-i gândul mai mult la mlada ceea de salcâm din care să-mi fac cârjă. Întâi să mâncăm și pe urmă te-i apuca de meșterit. Dacă așa spui tu, fata tatii, așa oi face. După masă, Toaibă a ascuțit toporișca și cuțitoaia, ruginite de atâta nefolosire. Apoi, ajutat de Maranda, s-a dus în fundul grădinii și a căutat pe îndelete ce-i trebuia. Uite colo, Marandă, o nuia bună pentru ce-mi trebuie mie. Să o tai? Tai-o, dar
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
imens nod lucios. — Sus, băiete, că te brinde noabtea în zăbadă. Cin’ te-o fi lăsat să mori aci, că nu-i bicior de om, cât vezi cu ochii? Era un bărbat negricios, cu palme uriașe, în care ținea o toporișcă. M-am speriat. Valiza era la câțiva metri și am vrut să mă scol s-o iau. M-am clătinat, îmi înghețaseră picioarele. — Nu te ții be bicioare? Da’ grozavi brieteni tre’ să ai, că te-au lăsat să-ngheți
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să ai, că te-au lăsat să-ngheți aci, beat, îmbrăcat ca o sberietoare, și-n cabu’ gol. Când nu înțelegi nimic, nu-ți rămâne decât să taci. Vorbea el, dar parcă avea tot timpul gura plină. Bărbatul a aruncat toporișca în sanie, lângă un târnăcop și-o lopată, a dezlegat sacul de pe grumazul calului și mi-a întins o mână roșie și aspră. Îi lipsea jumătate din degetul arătător, care se încheia cu un moț, ca o pungă strânsă la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că fusese printre mai marii Vechiului Partid Istoric. Făcuse pușcărie din gros, scăpase, se potolise. Măturase o vreme străzile în mahalaua Brandaburlenilor, apoi intervenise Macatist și-l angajaseră marcator silvic. La cei peste șaizeci de ani ai săi, umbla cu toporișca prin pădurea de la Obancea, ciocănea și cresta copacii, să-i aleagă pe cei de tăiat. Mai câștiga și el astfel un ban, că și vindea din căzături, trei-patru care pe lună, cu aprobarea tacită a inginerului silvic. Așa și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
despărțire... Nu-l lăsă să continue. Popa Băncilă urmărea cum fata veterinarei reușise să scape și alerga cu celelalte după ea spre fundul grădinii. Mai ieșiseră doi bărbați din bucătăria de vară și zoreau și ei. Unul aruncă cu o toporișcă după fugară. O înjura cât îl țineau bojocii. - L-am văzut și eu pe papă, zâmbi popa Băncilă. Când a venit la București, ne-a dus cu autobuzul de la protoierie, de-am stat și l-am primit sus, pe dealul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ei... Dar eu aveam deja o inimă care bătea acolo Înăuntru ! Dar mama mi-a străpuns-o !... Creatura s-a aplecat deasupra mea și mi-a tăiat sfoara de pe mâini. — Tu trebuie să desăvârșești ceea ce a Început mama. Îmi puse toporișca lui În brațe. — lovește, șuieră creatura. lovește aici, soră ! Își deschise nasturii de la haină și Îmi arătĂ pieptul vânăt. — Te-ai născut cu răul Înscris În sânge. Încă dinainte de a te naște, soarta Îți era pecetluită de păcatele Înaintașilor. De
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ei... Dar eu aveam deja o inimă care bătea acolo înăuntru ! Dar mama mi-a străpuns-o !... Creatura s-a aplecat deasupra mea și mi-a tăiat sfoara de pe mâini. — Tu trebuie să desăvârșești ceea ce a început mama. Îmi puse toporișca lui în brațe. — Lovește, șuieră creatura. lovește aici, soră ! își deschise nasturii de la haină și îmi arătă pieptul vânăt. — Te-ai născut cu răul înscris în sânge. Încă dinainte de a te naște, soarta îți era pecetluită de păcatele înaintașilor. De
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
țurloaie. Ceea ce îi cam sfâșia inima lui Ulpiu, îl făcea să nu mai fie bun de nimic și, de fiecare dată, i-a dat drumul. - I-ai dat drumul dumneata, signor Galopentzia, sau ți-era frică să nu-și ascută toporișca pe tine? - Ce să-mi facă mie, domnișoară Rozella, că doar eu n-am avut niciodată mâinile reci?! Le vârâse în cap că absolut toate victimele Spintecătorului făcuseră imprudența de a se purta cu mâinile reci. 180 DANIEL BĂNULESCU știrile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
e o vorbă în vânt, ci norma unanim admisă încă din antichitate. Să ne fie permis a o reaminti cu mâhnire oamenilor legii. Dacă legalitatea a fost încălcată de cineva, cum se pretinde în cazul de față, nu bâta și toporișca minerilor trebuie să o reașeze. "Există judecători la Berlin" i-a spus odată un simplu artizan regelui Prusiei, când acesta a dorit să-și adjudece mica proprietate a aceluia. Unde ne sunt judecătorii? Ei ar trebui, spre onoarea justiției, să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
tot ce atinge. Prizoniera va încerca toate formele omenești de a-l convinge s-o elibereze, de la implorare la isterie furibundă, de la greva foamei până la muțenie. Toate formele de evadare vor eșua, inclusiv încercarea de a-l ucide cu o toporișcă. Și ce e mai trist, întregul arsenal al Mirandei de a-l trezi la realitate, de a-l umaniza și lumina, printr-un fel de psihoterapie ad-hoc, de a-l îmbrobodi prin varii stratageme, inclusiv sexuale, se irosește în zadar
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
despărțire... Nu-l lăsă să continue. Popa Băncilă urmărea cum fata veterinarei reușise să scape și alerga cu celelalte după ea spre fundul grădinii. Mai ieșiseră doi bărbați din bucătăria de vară și zoreau și ei. Unul aruncă cu o toporișcă după fugară. O înjura cât îl țineau bojocii. - L-am văzut și eu pe papă, zâmbi popa Băncilă. Când a venit la București, ne-a dus cu autobuzul de la protoierie, de-am stat și l-am primit sus, pe dealul
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
se adună în grabă la conac (motivul este împrumutat, fără îndoială, din Frankenstein). Egor revine în casă, realizând că doamna Moscu, lovită de demență, se retrăsese în camera Christinei. Acolo, în fața portretului, pictorul știe ce are de făcut: "Egor apucase toporișca din mâna vecinului și se apropie de tablou. Înălță foarte sus brațul, apoi îl repezi în grumazul înfășurat în dantelă al domnișoarei Christina. I se păru că ochii clipesc, sânul tresare". Pentru ca vampirul să moară, tânărul realizează că trebuie să
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
din fier. Fierul și la noi a avut o valoare sacră, fiind considerat de origine celestă, căzut din cer sub formă de limbi de fier. Descoperite În Evul Mediu În pământ, nefiind de fapt decât vechi vârfuri de săgeți sau toporiști, vrăjitorii satelor le-au atribuit calități benefice sau malefice În tămăduiri de maladii de tipul „săgetătură”. O formă de magie simpatetică a obiectelor din fier o constituie și așa-numitul „colind al fierăritului” În Oltenia. Un număr impar de flăcăi
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
inițierii este În mod expres menționat. În privința costumației, Solomonarului i se atribuie haine zdrențuroase și murdare: „șapte pieptare pe care nu le leapădă niciodată, nici pe căldura lui cuptor” Acest personaj are o traistă În care ține uneltele magice, o toporișcă de fier descântată, frâu din coajă de mesteacăn, și cartea de Învățătură cu descântece. Un ultim accesoriu care-l apropie de șaman este o toacă mică de lemn ce declanșează furtunile, un posibil echivalent al tobei șamanului. Solomonarii descind din
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
mers vreo jumătate de kilometru, încet, cu chiu și vai, dar înaintam. Apoi iar ne-am împotmolit. De data aceasta era de rău, nici eforturile noastre, nici manevrele îndemânatice din volan ale lui Tarzan nu ajutau la nimic. Am căutat toporișca și am tăiat niște pari mai grosuți cu care am făcut un fel de pod pe care l-am pus la roțile din față. Am reușit să ieșim și din acel impas și de bucurie, am început să chiuim de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de metri de mal, am aranjat lucrurile în ele și băieții voiau să se apuce de pescuit. - Stați, știu că sunteți nerăbdători, dar mai avem ceva treabă până acolo. - Ce am de făcut? întrebă Tarzan. - Dacă tot ai întrebat, ia toporișca și du-te după lemne. Trebuie să fie pe aici și ceva buturugi, cu sălciile astea bătrâne de când lumea. Adă și ceva vreascuri uscate, că eu m-apuc să ațâț focul. Au adus amândoi lemne, cât să ne trebuiască pentru
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
eram mai consecvent. Ghinioanele se țineau scai de noi. Aveam o saltea pneumatică pe care mă mai întindeam când mă dureau șalele prea tare. Se spărsese și nu mai era bună de nimic. Atunci Gabi a tăiat niște pari cu toporișca și a făcut foarte aproape de locul meu de pescuit, în dreapta, un fel de colibă, punând deasupra salteaua aceea spartă. Era ceva, decât nimic. În această colibă improvizată aveam două jumătăți de vodcă și într-o pungă de plastic, două pachete
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ținut drumul Câmpulungului, deși tare mi-ar fi plăcut să trec pe la mânăstire pe la Robaia. Când mi-am dat seama că domnia ta ești beizadea Ștefan mi s-a făcut frică și mi-a părut rău că nu mi-am luat toporișca în traistă să te apăr dacă o fi nevoie. — De cine să mă aperi? — Știu eu? De cine e nevoie. Altfel, de ce mergi îmbrăcat așa? Să fi luat barem un câine... Un timp merseră tăcuți. Când umbli singur nu ți-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mortal era mult prea mare. O spaimă cumplită, ca niciodată în viața de vânător, îl înfioră, și o subită teamă de moarte îl cuprinse. Primejdia îi ascuți agerimea. Cu o iuțeală de care nu se știa în stare, a tras toporișca de la șold, și cu un răcnet de fiară, care înfiora codrii, lovi animalul în zbor. Un trosnet surd... un icnet adânc, jalnic... și frumosul animmal se prăbuși întinzându-se moale pe omăt. Izbitura a fost năpraznică, drept în fruntea lată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
văzut niciodată ceea ce ținuserăm în mână de sute de ori. După aceea am fost poftiți sus, în odaie, a trebuit să ne așezăm la masa rotundă sub lampa al cărei cerc luminos cădea pe registre, pe ceramică și pe o toporișcă de piatră, ni s-a cerut să răspundem la întrebările pe care omul acela și le nota, pe urmă ne-a fulgerat din nou cu aparatul de fotografiat, în timp ce Armin demonstra cum se completează la mașina de scris o fișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de mine pe o pagină întreagă. Am privit plin de curiozitate fotografiile, păreau atât de adevărate și de naturale, de parcă erau instantanee și m-am uitat mândru la poza mea, cum stam la masă în locuința lui Armin cu o toporișcă de piatră în mână, un băiat cu ochi albaștri foarte vii. M-am simțit flatat, chiar dacă mă neliniștea că felul în care pozaserăm și prefăcătoria nu se observau în fotografie. Am început să citesc articolul, urmăream rândurile și coloanele. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
prin sălcii sufla vântul și trestia foșnea, în timp ce pe sub frunziș, în oglinda apei, apărea o lume de frunze, ramuri, pietre. Trebuia să cercetezi oglindirea propriului chip în acest contur tremurător, oscilant ca să poți recunoaște posibilele cioburi, pietre arse, oase, coarne, toporișca de piatră, pentru că acolo nimic nu avea tăiș și claritate. Și iar și iar se scoteau cioburi care promiteau un obiect prețios și nu erau decât pietre obișnuite - iar eu treceam cu bicicleta pe ulițele satului, căscam ochii după fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]