134 matches
-
despărțire... Nu-l lăsă să continue. Popa Băncilă urmărea cum fata veterinarei reușise să scape și alerga cu celelalte după ea spre fundul grădinii. Mai ieșiseră doi bărbați din bucătăria de vară și zoreau și ei. Unul aruncă cu o toporișcă după fugară. O înjura cât îl țineau bojocii. - L-am văzut și eu pe papă, zâmbi popa Băncilă. Când a venit la București, ne-a dus cu autobuzul de la protoierie, de-am stat și l-am primit sus, pe dealul
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
și ăștia chiar așa sînt, așa ceva sînt ei dacă te uiți cu atenție. Iacătă șeful lor, un vlăjgan mare, gros în grumaz și-n pectorali, cu brațele groase ca niște odgoane, bronzat și cu lăiețe lungi, cu mocasini, cu o toporișcă în rucsac, cu un cuțit mare așezat amenințător într-o teacă agățată într-o curea soldățească, cu bocanci militari în picioare. El zice vorbele de mai sus pe care noi le-am putea auzi dacă ne-am fi nimerit în
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
și să-i vedeți pe tinerii ăștia care par țigani cortorari, din ăia cu cortul, vă uitați la rucsacele lor, la păturile făcute sul și legate peste ranițe, la ceaunul înnegrit de fum agățat de curelele bagajelor, la toate sculele, toporiștile, cuțitele, boarfele lor, la părul lăieț, “ia te uită la ăștia”, zice unul dintre navetiști înainte chiar de a scoate cărțile de șai’șase din geanta lui de mușama crăpată, “ia te uită; or fi cortorari?”, zice, întreabă generic și
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
încolo, să ne retragem de acilea din peron că ne iau la întrebări milițienii și n-am chef. Îi bag în mă’sa. - Bine, bine. Hai să mergem mai acolo, spre marfare. Pleacă, apucă obosiți rucsacele, păturile, toate oalele, toate toporiștile, toate cuțitele, toate ceaunele, cortul cel vînăt căpătat de Gimi de la bunică-sa, de la Radna, unde au fost inundații grozave. Chiar în vremea campionatului mondial de fotbal din Mexic au fost inundațiile, pe cînd ai noștri au jucat undeva, nu
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
Evreu de origine, născut în Ucraina, Lev Davidovici Bronstein, cunoscut sub numele de Troțki, este expulzat din URSS în 1929, se refugiază în Mexic, unde un agent al lui Stalin îl asasinează în anul 1940, crăpându-i țeasta cu o toporișca. Cu mult înainte, așadar, de pretinsul complot al "halatelor albe", de după război, antisemitismul visceral al teologului, seminaristului gruzin Djugașvili, ajuns șef de stat, avea să debuteze prin omorul bestial săvârșit de un grădinar plătit de G.P.U. Troțki a murit
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
Alexandru Talex. Era o revistă de dizidenta legionara, unde au apărut cîteva texte anticodreniste semnate de Mihail Stelescu, ceea ce, finalmente, în 1936, avea să-i aducă acestuia asasinarea de către un comando de zece legionari ("decemvirii"), ucigîndu-l pe dizident, sălbatic, cu toporișca, pe patul sau de suferință la Spitalul Brîncovenesc. De la numărul 5 al revistei - număr de Crăciun - apare, aici, si Panait Istrati, cu o "Scrisoare către dragoste", în care, ce-i drept, condamnă antisemitismul. În numărul 6 al revistei sînt înserate
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
El improvizează totul în chip minunat. Un papagal și bunul Vineri îi ajung ca să reconstituie umanitatea. Ce mă mai bucuram citind această proză când oceanul îi mai trimitea la țărm singuratecului câte o scândură, câte o ladă spartă, câte o toporișcă descoperită în pântecul unei corăbii înecate împinsă de talazuri. Și să nu uităm că acest om exemplar, în solitudinea lui, nu și-a pierdut timpul aruncându-se mereu în genunchi și proslăvindu-l pe Dumnezeu, ci a făcut singur, cu
Despre proză (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14355_a_15680]
-
a zis cu ton de șagă Mitruță. Era în mare câștig!... Da, da! Dormea de două ori! - a intervenit Pâcu, stârnind râsul cărăușilor. Hliboceanu a adus pe dată lădița cu tot felul de scule trebuitoare la drum. A scos o toporișcă și i-a întins-o lui Iordache: Acum să mi vii cu un par, ca să ridicăm carul, pentru a putea scoate roata! Ai venit? Cocoșitu a alergat în desiș și în scurtă vreme a adus taman ce trebuia. Hai, flăcăi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îi acoperit de nămeți deja. Și urechea la pândă ca copoiul de vânătoare... Poate se aude un geamăt măcar... Cu felinarul în mână, Cotman a cercetat lovitura de la cap. A fost lovit din spate cu un baltag sau cu o toporișcă. Numai că n-a nimerit în plin. Baltagul a alunecat pe os, desprinzându-i doar pielea pe o porțiune... Doamne! Cât noroc o avut! Putea să-i despice capul dacă nu avea căciula! Ține felinarul, Alecule! Când s-a văzut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
e "ilegal", cănd zeci de ani "proprietatea" era un concept vag - mai mult legat de "exploatatori" -, iar "terenul" caselor era al Statului - mai concret, al "nimănui"!). S-au urcat pe trunchiul vânjos al monumentului naturii și s-au năpustit cu toporișca (nici macar, cum se cere, cu ferăstrăul), ciopârtind una, două, noua crengi, de jos, ale Bradului: nu făceau nici un râu, nu atingeau fire electrice (aflate la mare ănăltime față de ele), erau an curtea proprietarului, depășind puțin gardul. Orice minte ăntreagă se
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
văzut niciodată ceea ce ținuserăm în mână de sute de ori. După aceea am fost poftiți sus, în odaie, a trebuit să ne așezăm la masa rotundă sub lampa al cărei cerc luminos cădea pe registre, pe ceramică și pe o toporișcă de piatră, ni s-a cerut să răspundem la întrebările pe care omul acela și le nota, pe urmă ne-a fulgerat din nou cu aparatul de fotografiat, în timp ce Armin demonstra cum se completează la mașina de scris o fișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de mine pe o pagină întreagă. Am privit plin de curiozitate fotografiile, păreau atât de adevărate și de naturale, de parcă erau instantanee și m-am uitat mândru la poza mea, cum stam la masă în locuința lui Armin cu o toporișcă de piatră în mână, un băiat cu ochi albaștri foarte vii. M-am simțit flatat, chiar dacă mă neliniștea că felul în care pozaserăm și prefăcătoria nu se observau în fotografie. Am început să citesc articolul, urmăream rândurile și coloanele. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
prin sălcii sufla vântul și trestia foșnea, în timp ce pe sub frunziș, în oglinda apei, apărea o lume de frunze, ramuri, pietre. Trebuia să cercetezi oglindirea propriului chip în acest contur tremurător, oscilant ca să poți recunoaște posibilele cioburi, pietre arse, oase, coarne, toporișca de piatră, pentru că acolo nimic nu avea tăiș și claritate. Și iar și iar se scoteau cioburi care promiteau un obiect prețios și nu erau decât pietre obișnuite - iar eu treceam cu bicicleta pe ulițele satului, căscam ochii după fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ape dintre stuf și buruieniș se umplea de opinii și așteptări, ne împingea forțat și instantaneu pe Armin și pe mine într-o concurență pe care n-o căutaserăm și totuși trebuia să ne-o disputăm. Vârfurile de săgeți și toporiștile de piatră, vasele de ceramică și cioburile, devenite în ziare fotografii fixate pe hârtie, și până și originalele înșirate pe cearceafurile cu care acopeream pupitrele, ca să le expun, își pierduseră mult din fascinație. Deveneau tot mai mult doar piatră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
zice Tîrnăcop. — Mai știu eu pe unul care în 21 dimineața umbla ca un apucat pe holurile Bibliotecii Universitare încercînd să facă rost de o cărticică pusă la index. Poți fi mesteacăn, fag, smochin, cocoș, oaie, șobolan, pumnal sau chiar toporișcă, continuă Tîrnăcop, tușind din cauza norului de praf făcut de ultima zvîcnire a foii de cort pe care Roja o eliberează din ultimele ancore. — O să ne mai putem măcar uita încă o dată înăuntru? întreabă Dendé, scuipînd printre dinți un cheag de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ținut drumul Câmpulungului, deși tare mi-ar fi plăcut să trec pe la mânăstire pe la Robaia. Când mi-am dat seama că domnia ta ești beizadea Ștefan mi s-a făcut frică și mi-a părut rău că nu mi-am luat toporișca în traistă să te apăr dacă o fi nevoie. — De cine să mă aperi? — Știu eu? De cine e nevoie. Altfel, de ce mergi îmbrăcat așa? Să fi luat barem un câine... Un timp merseră tăcuți. Când umbli singur nu ți-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mers vreo jumătate de kilometru, încet, cu chiu și vai, dar înaintam. Apoi iar ne-am împotmolit. De data aceasta era de rău, nici eforturile noastre, nici manevrele îndemânatice din volan ale lui Tarzan nu ajutau la nimic. Am căutat toporișca și am tăiat niște pari mai grosuți cu care am făcut un fel de pod pe care l-am pus la roțile din față. Am reușit să ieșim și din acel impas și de bucurie, am început să chiuim de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de metri de mal, am aranjat lucrurile în ele și băieții voiau să se apuce de pescuit. - Stați, știu că sunteți nerăbdători, dar mai avem ceva treabă până acolo. - Ce am de făcut? întrebă Tarzan. - Dacă tot ai întrebat, ia toporișca și du-te după lemne. Trebuie să fie pe aici și ceva buturugi, cu sălciile astea bătrâne de când lumea. Adă și ceva vreascuri uscate, că eu m-apuc să ațâț focul. Au adus amândoi lemne, cât să ne trebuiască pentru
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
eram mai consecvent. Ghinioanele se țineau scai de noi. Aveam o saltea pneumatică pe care mă mai întindeam când mă dureau șalele prea tare. Se spărsese și nu mai era bună de nimic. Atunci Gabi a tăiat niște pari cu toporișca și a făcut foarte aproape de locul meu de pescuit, în dreapta, un fel de colibă, punând deasupra salteaua aceea spartă. Era ceva, decât nimic. În această colibă improvizată aveam două jumătăți de vodcă și într-o pungă de plastic, două pachete
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ei... Dar eu aveam deja o inimă care bătea acolo înăuntru ! Dar mama mi-a străpuns-o !... Creatura s-a aplecat deasupra mea și mi-a tăiat sfoara de pe mâini. — Tu trebuie să desăvârșești ceea ce a început mama. Îmi puse toporișca lui în brațe. — Lovește, șuieră creatura. lovește aici, soră ! își deschise nasturii de la haină și îmi arătă pieptul vânăt. — Te-ai născut cu răul înscris în sânge. Încă dinainte de a te naște, soarta îți era pecetluită de păcatele înaintașilor. De
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
furișat (cel mai probabil ca o pisică, ca un linx) până la acel copac de Drumul Taberei, ascuns printre alți copaci identici în grădina din spatele lui D 13, ca să sculpteze, ajutat poate de un cuțit, de o șurubelniță sau de o toporișcă, crucea aceea aparent banală care se colora însă în roșu ori de câte ori avea să se întâmple ceva. S-ar putea chiar (dar de aici și până la apariția improbabilă a unor mogâldețe într-un borcan de muștar nu mai e decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
improbabilă a unor mogâldețe într-un borcan de muștar nu mai e decât un pas) să nu fi fost nimeni, iar crucea să se fi ivit așa, simplu ca bună-ziua, fără să aibă nevoie de oameni cu cuțite, șurubelnițe sau toporiști. Oricare din variante ar fi cea corectă, unde mai pui că ar putea exista și o a treia, de compromis, în care omul, de preferință somnambul, a fost doar unealta unor duhuri neștiute, e clar că nu doar strălucirea vrăjitorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
va fi restituit curând, mai bine zis, niciodată. Tony Pavone, care avea cunoștință de procedeul mârșav de jefuire a populației, i se ridică sângele În cap. Tremurând de mânie, de revoltă, făcu deandăratelea doi pași către bucătărie, Înarmânduse cu o toporișca ușor de mânuit, periculos de ascuțită. Afișând o figură desfigurată de nervi, silabisi. „Atena te rog,, mergi În camera cealaltă. Iar martorii, având În vedere că misiunea lor s’a terminat, Îi rog să părăsească locuința...! Nu de altceva dar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai mult sau mai puțin antrenați ai elevilor din clasele mari, studenților, soldaților, persoanelor în vârstă și țiganilor, în lipsa utilajelor performante. Odată cu venirea primăverii, ne pregăteam de vânătoare de păsări și animale mici, cu: praștia, arcul cu săgeți, arbaleta, sulița, toporișca îbărdița) și cuțitul vânătoresc, arme pe care le foloseam și în războaiele locale, adevărate confruntări sângeroase între cele două Parohii, de Sus și de Jos. O întâmplare nefericită s-a petrecut, într-o primăvară generoasă, cu pomii din grădină în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Tăcu? „Din lepră, șerpi și macadam Când Domnul lumii l-a facut I-a pus din fundul lui Adam Pe umeri gaură de lut. Văzându-l Meșterul că mișcă L-a gâdilat puțin la coasta, I-a dat să poarte toporișca Și mâna harnica, nevasta”. („Fantomas”) Dintre aceștia, În parlamentul țării, unii ce fac?: „Tăcut ca piatra și prudent/ La ce se va-ntâmpla și când/ Miroase-a mort În Parlament/ Mai trece-o victima la rand”. Numai una? Versuri care
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]