324 matches
-
bine de ce anume facem abstracție și ce se poate fofila incognito între parantezele astea. − Dacă vrei, m-am repezit arbitrar la vechea mea lume, iar Ian a fost crâmpeiul din ea prins între coarnele dătătoare de caducitate. Manipulator al aparențelor, toreadorul e reprezentantul lumii în fața taurului; cu arta lui, el încearcă să transforme o violență animală haotică în material artistic, adică să-i imprime previzibilitate, regularitate, stabilitate, astâmpăr relativ - asta pentru a putea fixa pe el, ca un giuvaer în montura
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
jocul ăsta dând răspunsurile așteptate, e pierdut. − Auzisem, parcă, de cazuri când i se cruță viata tocmai pentru că s-a luptat exemplar. − E drept. Prin urmare, vita n-are decât o șansă pentru a scăpa cu viață: să facă jocul toreadorului cu brio. Dar omul poate refuza să se prindă în seria aia studiată de pase definitorii, ce-i regularizează comportamentul prelucrându-l ca pe-o materie primă. Refuzând să răspundă, el rămâne amenințător de compact și insondabil într-o așteptare
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ca pe-o materie primă. Refuzând să răspundă, el rămâne amenințător de compact și insondabil într-o așteptare la pândă; momentul propriu-zis creator al luptei îl constituie contraatacul - restul e căprărie. Și știi ce? Când dau peste asemenea tauri recalcitranți, toreadorii își pierd iute cumpătul și comit greșeli fatale. − Așa să fie, se arătă Trees gata să conceadă, dacă tu te simți mai bine afară din arenă - vreau să zic, din relația cu Ian. − Orice relație e o arenă rotunjită de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
oameni care țin să fie lăsați în pace. Cu timpul, m-a exasperat abordarea relației noastre cu tact managerial, de rezolvitor de probleme. Locul managerilor e la măcelărie, între maldăre de carne perfect docilă, nu în costumul de lumină al toreadorului; doar lucrurile moarte se lasă administrate din afară. Cred că, pe undeva, sunt o femeie tragică. − Îmi dai voie să te iert cu îngăduința-mi vinovat de posesivă, dragă Pajuelera? Risipitoare de intestine și iubiri, îmi evoci eroina lui Goya
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dai voie să te iert cu îngăduința-mi vinovat de posesivă, dragă Pajuelera? Risipitoare de intestine și iubiri, îmi evoci eroina lui Goya. Știu eu ce să zic? Poate c-ar trebui să fie grațiați doar taurii ce-și împung toreadorul jucând un joc al lor, de atragere în obscuritatea fatal de lungă și sinuoasă a contraatacului. Mi se pare că Dora, fotografa, a fost o astfel de figură tragică în viața lui Picasso, nu? Inteligentă și rafinată, nu se-mpăca
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cu trupul luminos al torerei; nu te pune pe gânduri chestia asta? − Ba chiar foarte mult. Arma trasează limitele spațiului cuvenit luptătorului. În tauromahie, curajul lui e revelat la superlativ într-o manevră extrem de riscantă, numită recibir: în momentul adevărului, toreadorul trebuie să rămână nemișcat și cu sabia întinsă, primind pasiv în vârful ei taurul năpustit asupra lui. Ca și cum animalul și-ar căuta singur acolo îngusta cale glorioasă de întoarcere acasă, mânat de-o necesitate pe care toreadorul nu face decât
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în momentul adevărului, toreadorul trebuie să rămână nemișcat și cu sabia întinsă, primind pasiv în vârful ei taurul năpustit asupra lui. Ca și cum animalul și-ar căuta singur acolo îngusta cale glorioasă de întoarcere acasă, mânat de-o necesitate pe care toreadorul nu face decât s-o slujească - atât de pasiv încât frizează inocența. Neclintit, depersonalizat, epurat de agitația pasiunilor, fraternizat funerar cu victima, marele stil iese la iveală în primirea finală a adevărului. La apogeu, arta își disimulează măiastru artificiul în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
care viața i se resoarbe fulminant înapoi în întuneric. − Ce-i tot tragi cu animalul când misterul e în schimbarea rolurilor? Și torera poate pieri de sabie. − Nu ți se pare echitabil? În funcție de răspunsul la provocări, taurul primește necesitatea prin intermediul toreadorului, care la rândul său își primește, razant cu moartea, renașterea din partea bestiei. Vârful estocăi desparte parcursurile lor tot așa cum le și unește; plasat greșit, el ar conduce la o eroare tragică. Ce anume primești depinde de felul în care o
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
făcuse cunoștință sub cupola circului din copilărie: pânza tuturor corturilor din lume suprapuse, și toate hainele lui, și pielea lui cu păr rar și blond nu ar fi reușit să ascundă îndeajuns de eficace capa roșie, fluturată dement de un toreador anonim înlăuntru-i, și cu atât mai energic cu cât mugetul silențios înconjurător o viza mai inexorabil. Încă de la prima lectură în copilărie a miturilor grecești îl încercase chemarea arhitecturii. Pentru el, nu atât Tezeu era eroul eliberator, cât Dedal
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sociale mai înalte. Recita fără convingere litania searbădă menită să-i aureoleze ceva ce Ondine numise cândva o putință inumană de a îndura, mai potrivită vitelor de povară. Asta se petrecuse chiar înainte ca ea să-l părăsească, aidoma unui toreador ce refuză să-și strice mâna pe un taur împăcat cu jugul. Sondase îngăduința lui până se dezgustase insuportabil de sine; atunci, într-o străfulgerare de moment, îi înapoiase terapeutic toate darurile primite de la el, bănuite a fi agenții unei
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
finite”, detașabile din mulțimea nedeterminată de obiecte de același fel, care este clasa pe care o pot reprezenta ca atare în interiorul raportului semantic, întrucât raportul extralingvistic obiect-clasă de obiecte este un raport de multiplicare: basm, băiat, biserică, ceas, joc, student, toreador, zmeu etc. Substantivele continue denumesc „obiecte”-clasă, nedetașabile și nefinite, întrucât raportul obiect-clasă este un raport de identitate și nu de multiplicare. Substantivele continue denumesc substanța, materia ca atare, în sine: apă, făină, brânză, unt, lapte, aur, aer, sare etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fără cap, din mâinile lui. „Pentru a putea să-și dezvolte geniul, a trebuit să riște ca arta lui să înceteze să mai placă. (Andre Malraux) „În mormântul lui Goya se odihnește vechea artă spaniolă, universul pierdut pentru totdeauna al toreadorilor, majos și manolas, universul călugărițelor, contra-bandiștilor, bandiților și vrăjitoarelor, întregul folclor bogat al peninsulei (Theophile Gautier) În Somnul rațiunii naște monștri, asupra omului adormit cu capul pe masă vin în zbor o mulțime de ființe înaripate, bufnite sau lilieci, mai
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
doi/ martiri odihnindu-se pe ruguri". Într-o altă secvență lirică, frustrarea a fost cauzată de ruperea prin naștere, de Marele Tot: "Organul numit iarbă mi-a fost păscut de cai/ organul numit taur mi-a fost înjunghiat/ de fulgerul toreador și zigurat/ pe care tu, arenă-l ai,/ Organul numit Nor mi s-a topit/ în ploi torențiale". Drama umană își are explicația în caracterul limitat al cunoașterii. Cu simțurile obișnuite, poetul nu poate accede la înțelesul lumii ca Totalitate
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
panglici, brățări, coliere etc. și lîngă arena circului nu lipsește nici arena corridei, ce-și Împrumută recuzita specifică În, bunăoară, modelarea unor stări de spirit dinamice, ca În secvența III din Brățara nopților: Munții s-au năpustit În arena privirilor Toreador inima Îi Întărîtă fluturînd mantie sîngele. Minutele sună, izbesc treptele trupului ca mărgelele — cu o variațiune În XVIII: „toreador anotimpul prinde În goană coamele furtunei”. În alte registre spectaculare e aproximată metaforic o stare sufletească asemănătoare: „Sună țambalele vântului și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
bunăoară, modelarea unor stări de spirit dinamice, ca În secvența III din Brățara nopților: Munții s-au năpustit În arena privirilor Toreador inima Îi Întărîtă fluturînd mantie sîngele. Minutele sună, izbesc treptele trupului ca mărgelele — cu o variațiune În XVIII: „toreador anotimpul prinde În goană coamele furtunei”. În alte registre spectaculare e aproximată metaforic o stare sufletească asemănătoare: „Sună țambalele vântului și dansatoarea sîngelui Începe danțul cuțitelor”; sau: „Visul flux reflux al gîndului / Atingere În zvonul balului de rochia dansatoarei / Împletește
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
considerate un produs al artei pure, ele glorificând victoria omului împotriva unuia dintre cele mai temute animale: taurul. Sociologii încearcă să descopere atunci când studiază valorile care sunt credințele oamenilor și cum acestea le motivează comportamentul. Care sunt motivele pentru care toreadorii și matadorii își riscă viața în lupta cu taurii? Care sunt motivele pentru care spectatorii aclamă și răsplătesc cu aplauze și flori cele mai spectaculoase execuții ale taurilor? Investigațiile sociologice sunt preocupate să găsească cele mai bune strategii de a
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
dar, deși a abordat un stil și o tehnică mai eclectică, nu a abandonat niciodată metoda paranoico-critică. După mulți ani de zile, în 1969, artistul a reluat lucrul la o nouă operă cu imagini multiple, un tablou de mari dimensiuni, Toreadorul halucinogenic (finalizat în 1970), un sinopsis complex al operei sale, un exemplu suprem al metodei paranoico-critice de creație, dar și o autobiografie vizuală, a cărei elaborare a fost inspirată de reproducerea celebrei sculpturi antice, Venus din Milo, pe capacul unei
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
asociații vizuale. Umbrele după-amiezii se întind peste o arenă de coridă, inundată de tonuri roșii și galbene (aluzie la drapelul Spaniei), deasupra căreia mărșăluiesc, în șiruri drepte și paralele, moaștele Sfântului Narciso (patronul Cataloniei), ele formând tichia, fileul și capa toreadorului. Alte elemente dezvăluie imaginea ascunsă a toreadorului. Corpul celei de-a doua Venus se preschimbă în fața și trunchiul toreadorului. Sânii statuii formează ochiul drept și nasul lui, în timp ce brațele ei iau forma gurii lui. O zonă albă și moale se
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o arenă de coridă, inundată de tonuri roșii și galbene (aluzie la drapelul Spaniei), deasupra căreia mărșăluiesc, în șiruri drepte și paralele, moaștele Sfântului Narciso (patronul Cataloniei), ele formând tichia, fileul și capa toreadorului. Alte elemente dezvăluie imaginea ascunsă a toreadorului. Corpul celei de-a doua Venus se preschimbă în fața și trunchiul toreadorului. Sânii statuii formează ochiul drept și nasul lui, în timp ce brațele ei iau forma gurii lui. O zonă albă și moale se metamorfozează într-o lacrimă curgând din ochiul
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
drapelul Spaniei), deasupra căreia mărșăluiesc, în șiruri drepte și paralele, moaștele Sfântului Narciso (patronul Cataloniei), ele formând tichia, fileul și capa toreadorului. Alte elemente dezvăluie imaginea ascunsă a toreadorului. Corpul celei de-a doua Venus se preschimbă în fața și trunchiul toreadorului. Sânii statuii formează ochiul drept și nasul lui, în timp ce brațele ei iau forma gurii lui. O zonă albă și moale se metamorfozează într-o lacrimă curgând din ochiul luptătorului din arenă. Rochiile lungi ale zeițelor închipuie eșarfa lui roșie și
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
drept și nasul lui, în timp ce brațele ei iau forma gurii lui. O zonă albă și moale se metamorfozează într-o lacrimă curgând din ochiul luptătorului din arenă. Rochiile lungi ale zeițelor închipuie eșarfa lui roșie și albă. Cravata verde a toreadorului face pereche cromatică cu umbrele de pe veșmintele lui Venus. În colțul din stânga-jos a tabloului, o structură de cercuri multicolore, de formă rectangulară, atrage atenția privitorului spre capul unui taur muribund, căruia îi curge salivă și sânge din gură. O
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o reprezentare pictorială a faptului că nu-i plăceau de loc luptele cu tauri; ea privește dezaprobator la scena de coridă, returnând privirea tânărului Dalí. Privirile lor se întâlnesc în mijlocul pânzei, fixate asupra nasturelui central, obsesiv pictat, de la gulerul cămășii toreadorului. Spațiul pictural unește istoria artistică a lui Dalí. Dubla imagine a câinelui amintește de interesul lui pentru optică, iar diagrama moleculară a capului taurului, de fascinația lui pentru anatomie, precum și dragostea lui pentru decorațiunile arhitecturale ale lui Antoní Gaudí; umbrele
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
experiențele lui Dalí de a modela în ipsos, la Școala de artă, o Afrodita, imagine a femeii, zeița al cărei erotism se combină cu clasicul simbol al frumuseții. Dar în timp ce suita zeițelor dispare în arenă, Venus se transformă într-un toreador în care se reflectă două fantome, a lui Dalí și a lui Lorca. Deasupra golfului din Port Lligat se distinge un cap de taur agonizând, cu ochii pe jumătate deschiși. Animalul muribund este un alt semn al sorții toreadorului. Venus
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
un toreador în care se reflectă două fantome, a lui Dalí și a lui Lorca. Deasupra golfului din Port Lligat se distinge un cap de taur agonizând, cu ochii pe jumătate deschiși. Animalul muribund este un alt semn al sorții toreadorului. Venus, a cărei imagine este reiterată nu numai în procesiunea statuilor, dar și în câteva figurații, de ambele laturi ale procesiunii, pe scări și deasupra arenei, mai poate fi văzută și în câteva statui mici pe plajă, și în pânza
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
laturi ale procesiunii, pe scări și deasupra arenei, mai poate fi văzută și în câteva statui mici pe plajă, și în pânza cubistă de lângă taur. Ea face posibilă transsubstanțierea hibridă a celor două spectre într-o singură imagine, cea a "toreadorului halucinogenic". Zeița continuă astfel să trăiască în toreador, fără să își piardă identitatea și frumusețea. Salvador Dalí imaginează o lume guvernată de o ordine misterioasă, de o simetrie ubicuă, pe care doar "metoda paranoico-critică" le-ar putea pune, cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]