88 matches
-
mea. Miresmele de vanilie ce se propagau din bucătărie se amestecau cu aromă exotică a fânețurilor și a florilor de câmp. Mobilă de nuc, albă ca neaua, mă trimitea cu mintea la castelele împărătești din mult adoratele basme populare. Lumina toropită și cadrilată ce intra prin ferestre mă anunța venirea mult așteptatei seri, momentul magic al fiecărei zile, în care glasul bunicii da viață haiducilor și zmeilor spre desfătarea imaginației mele. În acea căsuță bătrânească eu am văzut întâia oară lumina
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
riveranii. În jurul orei 10.30 încep să cobor de-a lungul străzilor din spatele Mitropoliei, pe acolo unde șerpuiește marele rând de așteptare din perioada sărbătorii din octombrie. Locurile sunt pustii acum, nimic nu se mai mișcă, în afară de câțiva câini vagabonzi toropiți deja de căldura năucitoare, care va ajunge în cursul zilei la 35-36 °C. Prima oprire o fac la intersecția străzii Cloșca cu strada Crișan, acolo unde pelerinii au transformat un vechi zid domnesc de incintă într-un veritabil „zid al
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
care-l doborâse pe James după salvarea mea din calvarul marin și că, în orice caz, boala lui nu durase prea mult. A mea însă, a ținut, cred, ceva mai mult. Oricum, au trecut câteva zile în timpul cărora am zăcut toropit, incapabil să mă mișc, incapabil să mănânc. Nimeni nu m-a căutat, nimeni nu mi-a telefonat. M-am târât cu chiu și vai până la cotețul de câini, dar nimeni nu-mi trimisese vreo scrisoare. Poate că o fi având
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ei, pe-acolo; vezi cum stă treaba... Și-așa se așternuse Rică la drum în chiar noaptea respectivă, ținându-se departe de autostrăzile supravegheate electronic și traversând în schimb sate și târgușoare atât de tihnite încât și ochiul legii moțăia, toropit, prin ele, în monotona prezență a ordinii păzite de rutină. "Ei, fir-ar mama ei de viață!" oftă flăcăul cu încântare. Altfel se vedea lumea din spatele unui volan de SAAB, mângâiat pe întrecute de aerul condiționat și canapelele de piele
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sfârșeală care vine odată cu juisarea. Și totuși, această "cutremurare" pe care o încearcă Julien rămâne sterilă. Iar tânărul, asemenea celorlalți seducători din roman, se ofilește încetul cu încetul... După cum subliniază Marcel Prévost, toți aceștia au "spiritul putred, simțurile surescitate". Sunt "toropiți, sleiți de acest Paris cumplit, care denaturează, moleșește, paralizează [...], epave șovăitoare, care nu-și mai cunosc nici propria dorință". Flirtul le-a devastat trupul și simțirea. Încetul cu încetul, își pierd capacitatea de a iubi și de a acționa. Cu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în pat, în voia destăinuirilor, actrița nu se gândea decât "să se transforme în Zatopek", celebrul maratonist ceh, "să dea fuga la baie". În lipsa unor contraceptive eficiente și legale, toaleta intimă "apa rece ca gheața" care "îi invada brutal trupul toropit" îi apărea drept cea mai bună soluție împotriva gravidității. Împotriva unei sarcini nedorite și, în egală măsură, împotriva oprobriului care o însoțea negreșit dacă proveneai, ca B.B., dintr-un mediu burghez. Atunci când, în ciuda măsurilor sale de precauție, actrița rămâne pentru
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mea. Miresmele de vanilie ce se propagau din bucătărie se amestecau cu aromă exotică a fânețurilor și a florilor de câmp. Mobilă de nuc, albă ca neaua, mă trimitea cu mintea la castelele împărătești din mult adoratele basme populare. Lumina toropită și cadrilată ce intra prin ferestre mă anunța venirea mult așteptatei seri, momentul magic al fiecărei zile, în care glasul bunicii da viață haiducilor și zmeilor spre desfătarea imaginației mele. În acea căsuță bătrânească eu am văzut întâia oară lumina
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Era emoționată puștoaica“. Necunoscutul se bâlbâia: „A plecat? Când? Cum? Am să vă cer adresa!“ Și, cum protestam nițel: „Sunt un prieten“, a încheiat el. Cum aveam febră, febra aceea lăuntrică pe care mi-o știi, am ațipit; mă gândeam, toropită: am să adorm și ea nu mai este aici ca să vină să stingă lumina, să-mi ia cartea și să mi-o pună la îndemână, la căpătâi. Am stins și m-am cufundat într-un somn greu până la ora 6
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o scenă culturală impresionantă și centrul este presărat cu cafenele pitorești. Pe de altă parte, altitudinea orașului este de 2850 m, a doua capitală din America de Sud ca înălțime după La Paz, în Bolivia, așadar în primele două zile sunt complet toropită și cu capul apăsat parcă de o nicovală. Din prima seară îmi cumpăr un pachet de lumânări, aliniez câteva pietre dăruite de Alfonso și încerc să reproduc serile din Chiguilpe. Renunț, obosită și încep să mă gândesc la aventura proaspăt
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
lumea din aiasta... Mă chinuiește gândul: oare... oare chinul nostru, lupta, jertfa noastră, morții noștri, totul... totul a fost zadarnic?! Ar fi strigător la cer! Să nu se piardă țara! Țara să nu se piardă! Își acoperă un căscat. Ștefan, toropit, luptă cu somnul ce-l copleșește. Ce naiba mi-ai dat să beau? Se clatină... Se așează pe scaun... Daniil zâmbește în barbă... Ce mi-ai dat? Suc de mac: afion. M-ai.... m-ai....otră ... otrăvit... Daniil zâmbește, își piaptănă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fost dăruite, mașina domnului Golumbeanu care vă aducea de la Snagov și care intrase în București pe un drum mai puțin circulat, ce intersecta linia de centură a orașului. Vă vedeam ca pe un ecran, Dacia roșie aluneca prudent, fără grabă, toropită parcă de aerul încălzit de razele neobișnuit de fierbinți, pentru acel anotimp, ale soarelui. Vă prinsesem în obiectiv și vă priveam cu lăcomie și deodată am început să sper că vă veți abate pe la Glina, la mine în cimitir. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de Arnold Böcklin; golful și chiparoșii zugrăviți de pictorul elvețian îi oferă șansa de a revedea, în imaginație, locurile natale: "Dintr-o dată, ies din această stare de extaz printr-o vie emoție erotică. Ea se datorează întâlnirii dintre privirea mea toropită și poarta pe jumătate deschisă a grajdului pe care îl recunosc, fără nici cea mai mică îndoială, ca fiind cel din vis. Dar această emoție se accentuează și mai mult de îndată ce remarc prezenta bine-cunoscută a vârfurilor unduitoare ale chiparoșilor al
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
farmec", și care e neclintirea hieratică a animalelor în epoca procreației. Amorul eminescian e religios mecanic, înăbușit de geologie. În chip obișnuit, femeia iese de undeva din trestii sau din pădure, se lasă pradă gurii bărbatului și apoi amândoi cad toropiți, fascinați de o ritmică dinafară, căderi de raze, de ape, de flori: Pe genunchii mei ședea-vei, Singuratice izvoare, Vom fi singuri-singurei, Blânda batere de vânt. Iar în păr, înfiorate, Or să-ți cadă flori de tei... Vom visa un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]