165 matches
-
în cuvinte, ci într-un raport corect între fapte, lucruri și ceea ce se spune. Dacă în secolul al XVI-lea relațiile dintre vizibil, reprezentabil și enunț erau destul de clare, în timpurile noastre cele trei instanțe sunt amestecate într-un limbaj totalizant, clar-obscur, abstract. Este abstract atunci când se află în propria lui dificultate de a spune, de a explica. Este clar-obscur atunci când deține o relație de corespondență între concret și abstract, atunci când interpretează concepte, conferindu-le un sens ambiguu. De exemplu, interpretarea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cândva viață adevărată"448. Conform teoriei lui Eliade viața trebuie concepută fără "punți de trecere", fără "timp personal" care formează "legătura sentimentală pe care o creează individul între diverse evenimente"449. Acestea sunt, după Eliade, condițiile necesare realizării unei viziuni totalizante, ce poate realiza sensul și valorile experienței. În studiul său Oceanografie, Eliade definește "timpul personal" drept acel interval între întâmplări care ne creează cele mai mari suferințe și a cărui memorie ne dă o contemplație tristă a existenței: "căci ne
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
trei presupoziții ontologice, neexplicitate aici, se deduc teoretic conținuturi ideologice particulare, acoperind cele trei cîmpuri (etic, metodologic și politic) ale ideologiei. Astfel, teoria își oferă substanța unei definiții a ideologiei ce poate fi enunțată astfel: un ansamblu coerent, deschis și totalizant, de principii date a priori, avînd ca obiect furnizarea unei reprezentări a vieții omului în societate (Leroux). 3.2.4. Economistul și ideologia Dacă vrem să lăsăm deoparte concepția marxistă asupra ideologiei, datorită impasului practic la care conduce paradoxul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
operă a cineastului, a dramaturgului și eseistului-polemist și chiar a romancierului. Pasolini nu mai vrea să reinventeze în Petrol "o mașină care funcționează singură în imaginația cititorului". El își asumă, sub presiunea timpului și a precarității vieții, un proiect interactiv, totalizant, forfotitor de experiențe, repulsii și primejdii reale, de ultime și extreme mărturii, un fel de testament al autorului în instanța cititorului martor, confident și protagonist al scrierii. Petrol înseamnă un masiv tom "Pasolini prin el însuși", dar și cartea de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
acestui vizionar însumează o serie de contrarii (umilință și orgoliu suprem, naturalețe și emfază, austeritate și ostentație ori, în termenii poetului: "bunul scut al durerii", "durere grațioasă") care așază adesea poezia lui Dan Laurențiu sub semnul oximoronului, văzut ca figură totalizantă. Aceleași complicații structurale sunt ilustrate în tratamentul pe care poetul îl aplică figurilor decupate dintr-un transcendent nu-i vorbă, recognoscibil, chiar și atunci când pare ajustat de o imaginație poetică greu de ținut în frâiele dogmei. În poemele sale există
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
îi apare drept cea mai vizibilă dintre toate "săgețile de lumină/ înveninate de muzica mută a substanței". În special majoritatea poemelor din O săgeată îmbrăcată în roșu (Editura Paralela 45, Pitești, 2008) se articulează pe o percepție extrem de vie și totalizantă a feminității, pe care un critic de talia lui Gilbert Durand o vedea, semnificativ, drept cea mai radicală formă a alterității. Câteva dintre ele se și construiesc, din acest motiv, ca descripții expresive ale feminității dintotdeauna, doar întâmplător încarnate în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
funcția auctorială cea care, în mod obișnuit, atestă coerența și legitimitatea spuselor antrenînd în acest dezechilibru certitudinea noastră de cititor potrivit căreia discursul este proprietatea exclusivă a unui enunțător unic. Deci discursul nu mai apare ca topos esențial al eului totalizant, ci ca nisipurile mișcătoare ale unui subiect superior ironic, deziluzionat și jubilator, ce caută să-și însușească limba Celuilalt, pentru a se juca cu ea, pentru a se înfășura și desfășura din ea. E, poate, un alt mod de a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
filozofiei este aceea a „prezentării“ ideilor, ceea ce revine, de fapt, la medierea unei „auto-prezentări“ a acestora. Natura lingvistică a ideii generează discursul prin impunerea unei „asceze“ (Askeze): conceptul nu are dreptul să se avânte înaintea faptului ca atare, impunând perspective totalizante. Mai degrabă, gestul repetitiv prin care gândirea se întoarce asupra fragmentului și se cufundă în „pozitivitatea“ acestuia are ca scop recontextualizarea continuă a fenomenului și activează, cum am menționat, funcția simbolică a cuvântului. Prezentarea ideii se realizează, așadar, prin asumarea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în primul capitol, o filozofie a istoriei, întrucât istoria este cea care conține deopotrivă sem nele căderii, dar și condiția de posibilitate a așteptării mesianice. Critica dreptului (a violenței sale constitutive) se realizează prin deconstrucția formei sale mundane: dislocarea instanțelor totalizante ale istoriei face loc survenirii, ca eveniment, a originii lor divine. Problema este aceea a modului în care o astfel de survenire poate fi gândită. Aici intră în joc cea de-a treia critică a lui Kant, cu teoria judecății
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
intrate după al Doilea Război Mondial în faza experimentală), pe cele ale psihanalizei freudiene, jungiene, lacaniene (ajunsă și ea de multe decenii în etapa confirmărilor experimentale nu numai de tip manifest "patologic", dar și "normal"), ale antropologiei explicit sau implicit totalizante a lui Mircea Eliade etc"32. Criticul va urmări în chip procesual asemenea tărâmuri anevoie de străbătut "dinspre dat spre rezultat" în primă fază; dar nu o va face cu relaxarea celui sigur de drumul ales. Fiecare pas e pregătit
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de finețe și frumusețe a mâinilor aduce cu sine un contra-serviciu în forma mulțumirilor din partea destinatarului. Vesela poate primi rolul unui oponent și Mir Rose de adjuvant magic într-o căutare întreprinsă de către subiectul "dumneavoastră". Divizarea acestui subiect în persoana totalizantă ("dumneavoastră") și parțială ("mâinile dumneavoastră", sinecdocă reprezentativă) se explică perfect prin dispozitivul actanțial și prin programele narative: subiectul de stare este reprezentat de mâini și subiectul de acțiune de consumatoarea care utilizează Mir Rose. Dacă acesta din urmă prezintă modalitatea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
oarecum de consens, datorat apariției sale naturale. Perspectiva platoniciană asupra comunității este, în schimb, una diferită. Platon este primul care încearcă să depășească viziunea epocii sale privitoare la existență în general. Dacă în pespectiva contemporanilor săi natura juca un rol totalizant, Platon încearcă să elibereze omul în transcendent. Natura nu mai este locul omului ci capcana în care el este prins. La Aristotel, comunitatea devenea o creație naturală a oamenilor care aveau aceeași caracteristică, aceea de a fi zoon politikon. În
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
împlinire. După o evoluție specifică, persoana eroului începe să fie reținută nu după biografie și onomastică, devenite publice, ci sub regimul unui atribut care cumulează mai multe valori. Substituirea numelui civil (Nechifor Lipan) cu o formulă sau cu un epitet „totalizant” (C. Lévi-Strauss) constituie una dintre condițiile mitizării (Max Müller). Elementele de portret catalogate pînă aici circulă în oralitate, cu funcție poetică, dar și sociologică. Atribuite unui individ, selectat cu sau fără intenție de colectivitate, instituționalizează un portret ideal de bărbăție
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lor este să critice pretențiile neorealiste privind "realitatea cognoscibilă" a relațiilor internaționale. Postmoderniștii, de exemplu, susțin că "realitatea" este produsă discursiv (adică, este construită prin intermediul discursului): ea "nu este niciodată "ceva" complet, total coerent, accesibil unei înțelegeri universalizate, esențialiste sau totalizante..., [ea] este mereu caracterizată de ambiguitate, lipsă de unitate, discrepanță, contradicție și diferență" (George 1994:11). Attfel spus, nu poate fi limitată la o singură mare teorie sau redusă la un singur set de forțe, considerate a fi mai importante
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
scrierile lui Derrida, Foucault și Lyotard, și analizează influența acestora asupra relațiilor internaționale începând cu anii '80. Critica sa la adresa "proiectului Iluminist" al emancipării umane universale este un element important al acestui capitol, după cum este și insistența asupra criticii perspectivelor "totalizante" care sunt considerate o amenințare pentru dezvoltarea diferențelor umane. Constructivismul, analizat de Christian Reus-Smit în Capitolul 8, a apărut ca o provocare serioasă pentru perspectivele ortodoxe în domeniu, în special pentru teoriile care presupun că unele din interesele statelor sunt
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
milenii ca să încadreze, să reliefeze și să aducă în prim-plan această hulire față de Dumnezeu, această subversiune egocentrică, acest artificiu de interpretare, "peisajul". China taoistă îl practica încă de la începutul erei noastre, pe rulouri și paravane, în felul ei atmosferic, totalizant și dinamic. Dar, până în secolul al XVI-lea, Europa nu cunoștea nici măcar cuvântul, deși frumusețea lumii nu-l va fi așteptat. Prima lui ocurență e semnalată la noi în 1549, sub pana erudită a umanistului Robert Estienne. El nu desemnează
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din moment ce există o incompatibilitate absolută între limbajele culturale diferite 477. Ceea ce regăsim, în acest context, este, după cum subliniază anumiți comentatori, o respingere a fundaționalismului specific epistemologiei moderne 478, o renunțare la instanțele fondatoare, configurate de gândirea modernă într-o modalitate "totalizantă". Pe de altă parte, tocmai această abordare este ținta unor critici la adresa unei asemenea viziuni postmoderne, considerându-se că ea însăși este totalizantă, atâta vreme cât, într-un sens, prezintă necesitatea unei totale renunțări la metanarațiuni și, într-un alt sens, se
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
fundaționalismului specific epistemologiei moderne 478, o renunțare la instanțele fondatoare, configurate de gândirea modernă într-o modalitate "totalizantă". Pe de altă parte, tocmai această abordare este ținta unor critici la adresa unei asemenea viziuni postmoderne, considerându-se că ea însăși este totalizantă, atâta vreme cât, într-un sens, prezintă necesitatea unei totale renunțări la metanarațiuni și, într-un alt sens, se fundamentează pe convingerea că această necesitate a dominat gândirea modernității 479. În mod evident, o astfel de critică nu anulează existența unor modificări
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
nu poate fi altceva decât o reașezare a acesteia în raport cu pretențiile condiției postmoderne. După cum arată anumiți comentatori, "(...) epistemologia nu a "murit", ci doar s-a transformat, o imagine determinată asupra științei putându-se constitui și în absența acelor concepte generale, totalizante, specifice modernității, în absența unor criterii și norme universale, pe baza descrierii comportării cognitive a oamenilor de știință în situații particulare, determinate"483. Cu alte cuvinte, particularizarea cunoașterii, în încercarea sa de a răspunde la problemele concrete pe care le
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
proiecția procesului globalizării la nivelul conștiinței sociale și individuale, realizată într-o manieră holistică, impune schimbări ireversibile în planul teoriei sociale însăși. Astfel, noțiunea de "societate", în sensul său "clasic", modern, apare redundantă din perspectivă postmodernă, fiind considerată un concept totalizant. Globalizarea presupune, dimpotrivă, o logică pluralistă, fragmentară, în esență contra-dictorie497, trecerea umanității la o condiție complexă, în care lumea ca atare este reconstituită ca un altfel de spațiu social. Cu alte cuvinte, nu mai putem vorbi de societate în condițiile
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
tărâmul emoției, nu al rațiunii, iar acești moderni sunt cei care resimt necesitatea creionării distincției dintre mit și folclor, basm, legendă, fabulă, insistând să creadă că cei vechi aveau simțul unității dincolo de datele naturale ori umane, prin astfel de narațiuni totalizante, ordonatoare, "simbioze încărcate de simboluri și vii în semnificație".67 Urmându-l pe Jacques Solé, putem însă lua în considerare și alternativa la opoziția drastică dintre gândirea religioasă și cea științifică, dintre cea medievală și cea modernă, căci "inseparabilă de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
naționalismul etnic ca doctrină identitară. În tot acest timp, cuvântul "naționalism" a fost anatemizat ca blasfemie politică, iar cuvântul "națiune" a fost scos din uzul discursiv. Programul... validează tripla reabilitare semantică, ideologică și discursivă a națiunii. Fuziunea celor două principii totalizante și deopotrivă antinomice, naționalismul și comunismul, într-o formulă integrată, a amorsat o tensiune funciară care necesita o justificare teoretică. În sprijinul noii teze a național-comunismului sunt instrumentate probe textuale constând în citate prelevate din opusurile canonice ale marxist-leninismului. Engels
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
et al., 1999, p. 16). Unitatea I. Discursul monofonic (1991-1997). Retorica unității totale românești (geografică, etnică, limgvistice, de destin politic, trans-istorică etc.) a continuat pe aceleași coordonate fixate de discursul național-comunist. Propensiunea autohtonistă a discursului identitar românesc face ca principiul totalizant al unității să fie aplicat și civilizației dacice, apreciată ca un monument al unității civilizaționale. Civilizația dacică este "remarcabil de unitară pe întreg teritoriul locuit de daco-geți" (Daicoviciu et al., 1992, p. 35). Succesul unificării statale înfăptuite de Burebista poate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fel cum ideologia naționalistă promova ideea eternității naționale românești (i.e., teza platoniciană a națiunii române trans-istorice, eterne și imuabile), în același chip noua paradigmă difuzează ideea destinului istoric european al românilor. Dacă naționalismul se lăsa pradă seducției exercitate de ideea totalizantă a unității, europenismul introduce același tip de distorsiuni, lăsând impresia că românii au fost dintotdeauna europeni. Și nu doar geografic. "Aflați etnic (prin latinitatea lor) și religios (prin credința lor creștină) în Europa, românii au avut și mai au încă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
său de simț cel mai solicitat rămâne ochiul, iar lumea surprinsă cu predilecție de privire se coagulează frecvent în unități și ansambluri spațiale care sugerează etalarea, prezentarea, desfășurarea, cuprinderea, înregistrarea unui cât mai mare număr de obiecte (imagini): perspectivă cumulativă, totalizantă, pe care o concretizează o întreagă constelație de imagini, de la aceea a panoramei, a deschiderii caleidoscopice a privirii, la succesiunea afișelor, ferestrelor, mărcilor poștale, vitrinelor, panopliilor, garderobelor etc., cu corespondente în universul textual-scriptural: almanahul, atlasul, harta, albumul, catalogul, jurnalul, registrul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]