166 matches
-
trăgea substanța acesteia. Zăcământ subteran, dar creație el însuși, de primă instanță (uneori chiar de a doua sau chiar, cum nu o dată s-ar părea, de ultimă instanță ; Eminescu nu se grăbea cu publicarea). El avusese de la început o viziune totalizantă, o concepție rotundă și globală a operei sale, al cărei proiect l-a înțeles cel dintâi G. Călinescu după ce a parcurs materialul și a purces la „descrierea operei”, relevându-i „schema organică”, după cum foarte fericit se exprimă. „Poetul - spune Călinescu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sensul clasicismului” (deși a „experimentat” poetic, în chip deliberat, și formula neoromantică). Cu toată propensiunea lui pentru clasicism (de unde și predilecția pentru „neptunismul” pe care îl vedea în postume), el avea, totuși, o concepție despre lume apropiată de sistemele sincretiste, totalizante, trimițând la Boehme și mai departe la gnostici, concepție mistică ce stă și la baza romantismului (a se vedea eseurile lui din tinerețe, cu osebire Ascensiune, dar și unele mai târzii). Mistica romantică declarată ̀ i părea însă exaltată sau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
anilor hippie - având deci aceleași rădăcini ca toate iconoclasmele și deconstrucțiile anilor 1960-1980, dar reușind să iasă din logica acelora și să propună ceva cu adevărat nou fără a nega tot ce se știa până atunci, cuprinzător fără a fi totalizant, riguros fără a fi dogmatic. Această direcție este ilustrată în primul rând de două figuri remarcabile ale neuroștiințelor și ale scrisului inteligent despre ele pentru publicul nespecialist: Oliver Sacks (1933-2015) și Antonio Damasio (n. 1944). În această familie de spirite
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
nemți și americani care au perfecționat metodele și au aprofundat descoperirea și revoluția"... (Jurnal, 1927) II A vedea în Sadoveanu doar un arhaizant, un îndatorat marilor cronicari și cărților populare, e o eroare; pelerinul printre arhetipuri nutrea (programatic) nostalgia cunoașterii totalizante, integraționiste, angajându-se în lecturi istorice, parcurgând lucrări de filozofie generală, de filozofia culturii și, bineînțeles, apelând la capodopere ale literaturii universale. Când după o întâlnire în redacția Adevărului literar (la 31 ianuarie 1937), G. Călinescu conchidea pripit; Îl cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Iana-n ele;/ Un război d-argint/ Ce n-am mai văzut,/ Cu ițe de sârmă,/ Viața ți se curmă”. Insula marină readuce în atenție coordonata acvatică imanentă inițierii feminine. Buhazul are nouă argele, toate ale surorii soarelui, ca expresie hiperbolică, totalizantă a abilităților creatoare. Puterile fetei din argea sunt supreme. Ultimul vers citat poate contraria, dacă nu facem legătura cu Ursitoarele, ca model sacru pentru mânuirea firului fatidic. Puternic legate de activitatea lunară, țesutul și torsul fac și desfac viața însăși
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
negației să nu intri, să nu deschizi, decodarea mesajului fiind condusă în sensul invers interdicției. Enumerarea plăcerilor de factură lumească pălește și pierde interesul neofitului atunci când e confruntat cu chilia oprită, ce stă sub semnul solarului și furnizează o cunoaștere totalizantă. Dacă cele douăsprezece odăi sugerează o eră cosmică desăvârșită și oferă acces liber către nevoi profane, următoarea cămară ține de reînceperea unui ciclu, cum altminteri dacă nu prin mijlocirea divină a astrului, integrând în mit și revelând mistere. Deschiderea ușii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pământului, pă tărâmu ălaltu”. Trimiterea în infern este orchestrată de monstrul ofidian, dar acesta trece neofitul mai întâi prin ritualul înghițirii purificatoare și prin spațiul uranian. În felul acesta toate dimensiunile lumii i se deschid eroului, care descrie o traiectorie totalizantă. „Gnosticii socoteau șarpele un animal privilegiat, deținător al tainelor ezoterice și stăpân al inițierii”. El își trage puterea din pântecele teluric și din spațiile sepulcrale, și tocmai această încărcătură este indispensabilă eroului civilizator. Animal primordial, șarpele are în basme o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
după aia au suflat bivolii asupra lui, unul dintr-o parte și altul dintr-alta, de a înviat Minea cum fusese mai înainte”199. Moartea inițiatică este depășită sub supravegherea spirituală a bourilor, prezenți în perechea ce cuprinde puteri magice totalizante. De aici „se naște viața, se nasc oamenii, fructele și cerealele”200 și, de aceea, finalitatea inițiatică a binelui universal se atinge prin participarea directă a bovinelor năzdrăvane. Călăuzele către tărâmul sacru sunt alese pentru calitățile lor distinctive. Lupul psihopomp
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cadre medii). b) dacă circumstanțialul concesiv este realizat prin grupuri nominale precedate de grupări cvasilocuționale precum cu tot/toată (cf. GALR II: 601) Cu toată propensiunea lui pentru clasicism (...), el avea, totuși, o concepție despre lume apropiată de sistemele sincretiste, totalizante, trimițând la Boehme și mai departe la gnostici, concepție mistică ce stă și la baza romantismului (Al Paleologu, Despre lucrurile cu adevărat importante). c) dacă circumstanțialul concesiv este realizat prin grupuri nominale integrate în grupuri prepoziționale cu locuțiunea în ciuda Muzica
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
Conceptul de performanță este acum evocat într-un mod atât de sistematic și de banalizat, încât suntem îndreptățiți să credem că a luat locul ocupat odinioară de temele alienării și exploatării. El nu numai că furnizează o explicație clară, unificată, totalizantă a „indispoziției în civilizație”, dar permite chiar o critică generală a activităților mai mult sau mai puțin importante ale vieții, în momentul în care grila marxistă nu mai satisface gustul contemporanilor noștri. Ce anume ne mai oprimă? De ce boală mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
care ocupau scena istoriei la un moment dat și în ciuda credinței constante în acest mit mărturisită de mai mulți observatori și actori ai perioadei postcomuniste, istoria comunismului românesc trebuie să fie văzută mai puțin ca o mare istorie globantă și totalizantă a cadrelor partidului, a industrializării, a colectivizării, a represiunii, a elaborării doctrinare și ideologice, ci mai degrabă ca o explozie în lanț cu efecte imediate în cadrul istoriilor concrete, multiple, incoerente, încrucișate și conflictuale ale persoanelor reale, ale intereselor specifice, ale
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
ocultată prin dezbaterile ideologice moștenite din timpul războiului rece sau purtate în perioada tranziției post comuniste. Respingerea comunismului duce de asemenea la acceptarea ideii unei rupturi radicale în modernizări și a unei substituiri a marilor clivaje moderne cu noul clivaj totalizant care sintetizează toate celelalte conflicte ala societății moderne în unul singur, care opune partidul comunist puterii și societății. Dar această opoziție, decisă o dată cu căderea regimului comunist, nu mai este pertinentă și nu dă loc unui veritabil clivaj. Trebuia deci revenit
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
nufăr din codrii Ipoteștilor, după cum iubita de la Ipotești se constituie în arhetip al femeii din poezia erotică eminesciană. Crescând odată cu timpul, opera lui Eminescu reînvestește cu noi sensuri însuși spațiul-matrice al creatorului. S-a încercat să se demonstreze prin cercetarea totalizantă a istoriei acestor locuri destinul operei eminesciene care a modelat în mod esențial destinul realității ipoteștene și care, la rându-i, a modelat viziunea despre lume a poetului. Consubstanțialitatea de adâncime a celor două destine, semnalată constant în această carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
caută să se mențină neschimbat este sensul, indiferent de modificările contextului. Abordările hermeneutice tocmai acest lucru îl fac (uneori, reînviind și contextul originar). Cu ajutorul acestor interpretări, se încearcă să se edifice un adevăr decontextualizat (Levy, 2005). Acesta este un universal totalizant, clădit pe asumpția închiderii semantice și a fixației sensului. Cultura digitală desființează această axiomă, instaurând universalul conectiv, aditiv, dilatant, autoconstructor. Spațiul interconectivității mondiale este deschis oricărei noi inițiative. Nimeni nu mai deține sensul unic, absolut. Acesta se face mereu, printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
chiar și atunci când în mod real nu toți oamenii au posibilitatea de a se conecta din cauza sărăciei, valoarea de umanitate fiind tot timpul invocată). Cu cât cyberspațiul se întinde mai mult, cu atât el devine mai interactiv și mai puțin totalizant. Fiecare nouă conexiune aduce încă ceva, creează virtuale adaosuri, prelungiri, particularizări. Nici o cultură nu mai aspiră să le acopere pe celelalte, să devină „universală” (nici măcar limba engleză, limba celor care fac programe etc.). Singularitățile și registrele minoritare se manifestă nestingherit
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
ce ascunde adevărata față. Prin ea, mai degrabă, se ascunde ceva, decât se arată. „Ascunsul”, prin calculator, se potențializează printr-o disipare mondializată; ecranul funcționează ca o fereastră într-o lume fără relief, prin care pătrundem oriunde, printr-o cunoaștere totalizantă și care astâmpără toate tentațiile megalomanice și „voyeuriste”; ecranul funcționează ca o oglindă, ca un suport al proiectării dorințelor, gândurilor ascunse, fantasmelor personale. Prin el, te „împlinești”, acaparând sau apropiindu-ți substituenți ai lucrurilor la care nu ai acces altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
generație și de îndeletnicire, rolul de a consolida în conștiința estetică a cititorilor cinci autori de referință. Al. I. Odobescu este văzut din perspectiva organicității unei opere esențiale. Creația artistului nu trebuie nicidecum scrutată unilateral ci mereu dintr-o perspectivă totalizantă: "... a propune atenției publice un Odobescu antologic, adică pe fragmente, care să aibă fiecare în parte un motiv unitar ca "descrierea Bărăganului" sau "basmul bisoceanului", când opera întreagă se întemeiază pe unitatea arborescentă și vie a conștiinței, însemnează a-l
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
său de simț cel mai solicitat rămâne ochiul, iar lumea surprinsă cu predilecție de privire se coagulează frecvent în unități și ansambluri spațiale care sugerează etalarea, prezentarea, desfășurarea, cuprinderea, înregistrarea unui cât mai mare număr de obiecte (imagini): perspectivă cumulativă, totalizantă, pe care o concretizează o întreagă constelație de imagini, de la aceea a panoramei, a deschiderii caleidoscopice a privirii, la succesiunea afișelor, ferestrelor, mărcilor poștale, vitrinelor, panopliilor, garderobelor etc., cu corespondente în universul textual-scriptural: almanahul, atlasul, harta, albumul, catalogul, jurnalul, registrul
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
-le din inerție și stagnare. În mod firesc, metaforele spațiale din categoria celor menționate (vitrina, garderoba, panoplia) își au foarte frecvent corespondentele în figuri textual-scripturale ce satisfac exigențe similare ale sugestiei, adică constituie deopotrivă spații în care se exprimă viziunea totalizantă a lumii, însumată în semnele ei, ca lume scrisă, dar și, pe de altă parte, ca univers în-scris, asumat, asimilat, aflat, oricum, în intimă comunicare cu obiectul. Este cazul suitei amintite, căreia le aparțin almanahul, atlasul, harta, albumul, jurnalul, registrul
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
straturi ale fanteziei ar acoperi-o. Abia în Patmos ajunge de fapt în pragul vizionarismului oniric, ce substituie în mare măsură freneziei de „operator al limbajului” ambiguitatea specifică a unor stări de spirit aliind angoasa, stranietatea programaticului „depaysement”, cu reveria totalizantă. La întrebările puse de G. Călinescu cu privire la apartenența poetului la una sau alta dintre orientările avangardei, se poate așadar răspunde că fiecăreia dintre acestea scrisul său îi este dator prin câteva note caracteristice, topite însă într-o „stare de spirit
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ceea ce duce la eșecul istoric al civilizației rațiunii. "Via-ța nu mai viețuiește". Se insistă asupra minciunii instaurate de sistemul colectiv al relațiilor de proprietate, care compromit gîndirea și acțiunea autonomă, ce nu se pot sustrage dictatului inevitabil al mecanismelor dominației totalizante. Pentru a rezista în fața violenței societății și a-i opune propria exigență etică și emancipatoare, individul ar trebui să facă precum baronul Münchhausen care se scoate din mlaștină tră-gîndu-se de propria-i perucă. Așa cum arăta Adorno, "de dragul posibilului, individul trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Yesterday's Self. Contradicția dintre cele două autoare merge chiar mai departe: Butler se opune unei coeziuni narative a indivualitații - coeziune pe care Andreea Deciu, urmându-l pe Dennett, o utilizează ca bază teoretică a eseului - pe care o găsește totalizantă și în locul căreia preferă "performanța teatrală". Finalmente, Butler încearcă să explice cum identificările care devin cruciale pentru formarea genului (masculin sau feminin) sunt produse prin identificare melancolică, iar cele discutate de ea sunt foarte clar precizate, au un obiect anumit
Identitate, sine, psihic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12536_a_13861]
-
de structura "celulară" a frazei. Autorul operează, însă, și un decupaj "longitudinal", care are drept finalitate relevarea structurii integratoare a operei romanești. În Formele liricii portugheze (1985), criticul ne oferă, sub forma unor analize de stilistică aplicată, o perspectivă sintetică, totalizantă asupra liricii portugheze, de la perioada Evului Mediu la Pessoa, identificând, în spațiul acestei poezii, o "structură comună", un arhetip stilistic ambivalent (concentrare oximoronică/ extindere discursivă), prin lentila căruia e percepută lirica portugheză, considerându-se că "scopul investigației structuraliste rămâne acela
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
mă privește, constat în evoluția lui Gabriel Chifu, autor de poeme, de romane, de eseuri și de publicistică, o sete de amplitudine și o tensiune caracteristică spre totalitate. Ca poet, ca eseist, ca romancier, Gabriel Chifu dă expresie unei vocații totalizante proiectate atât asupra vieții comune, umile, cât și a cosmosului. Semnificativă în sensul acesta, în cartea ultimă, este poezia „Papirus”: „A făcut sul întreg peisajul Cerul cu nori și câteva stele; apoi, văzduhul prin care tocmai trecea vântul, tocmai trecea
Amintire by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4989_a_6314]
-
nu are limite. Sîntem tot mai preocupați, cel puțin în materia de redefinit a moștenirii literare, să nu lăsăm în suspensie mutații ce intervin ca rezultat al conviețuirii vechilor interpretări cu nevoi de clarificare reclamate de noile conexiuni culturale. Disciplină totalizantă, istoria literară s-a obișnuit cu reconsiderările. Nu sînt acestea exerciții de școală, mici variante la o normalitate a instanțelor critice. Pentru a fi convingătoare să le privim drept ceea ce și sînt: acte ale unei evoluții a codurilor de lectură
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]