227 matches
-
nu prea ai unde te distra, decât dacă te duceai la oraș sau la Sinaia și pe întreaga Vale a Prahovei, așa că toți erau nerăbdători să se lase cât mai repede seara și să meargă la căminul cultural, la reuniunea tovărășească, cum îi spuneau oficialii primăriei, care au organizat acest eveniment. Fetele Fanei și-au luat cu ele prosoape și schimburi și au plecat la râu să se îmbăieze. După terminarea barajului de la Paltinu, exista trasă în sat și apă curentă
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
de împotrivire. I s-a părut ceva firesc. Planul său decurgea destul de bine. Începea să se simtă din ce în ce mai plăcut lângă Mircea. Aștepta cu nerăbdare, ținându-l de mână, să înceapă melodia următoare. Parcă era o elevă de liceu la reuniunile tovărășești. Lăutarii încă nu se hotărâseră ce melodie să cânte. Săndica îl privea intens în ochi pe Mircea, atrăgându-l spre ea, apropiindu-se de pieptul său păros, sprijinindu-și capul ușor de umărul acestuia. Se vedea că a făcut sport
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
-i treacă prin față. Toată lumea știe că „plăcerea” este subiectivitatea însăși. Are conotații senzuale, corporale, materiale, superficiale. Plăcerea nu are adâncime și nu duce spre „duhul” cu care se laudă LAIKA luceferistă. Tocmai de aceea, cu aceeași plăcere, prietenească și tovărășească, semnalăm gravele gafe gramaticale, prin care „își respectă statutul” de profesionist-amator, dar, pentru care un licean ar pierde bacalaureatul. Într-o cronicuță laudativă, dar cât o coajă de nucă, scrie, negru pe alb: „mai corect spus”. Și un țânc de
ŢAŢA DIN TAURIDA de JANET NICĂ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352288_a_353617]
-
stând cu schimbul de cu noapte la cozi interminabile, căci niciodată nu ajungeau pentru toată lumea. Curentul electric se întrerupea când nici nu te așteptai, chiar și la spitale, iar iarna, cei care locuiam la bloc, eram sfătuiți, într-o manieră „tovărășească” ca „ziua să mai punem o haină pe noi, iar noaptea să ne învelim cu o pătură în plus”, ca să nu înghețam. Într-o astfel de vreme, într-o sală de naștere privegheată de două radiatoare micuțe, puse să lucreze
POETUL ADRIAN PĂUNESCU de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351283_a_352612]
-
o lume vie, palpabilă! Dar să luăm anul 1989 de la început: „ 1 ianuarie Ora zero. Păcat că nu ninge. Dar la noi, la Cîmpina, în provincia asta mică, sentimentul sărbătorii e tradițional, nu s-a șters complet cu tot efortul tovărășesc de mai bine de 40 de ani.” (...) „Pregătirile au fost superbe și dramatice...” Nu răzbate de aici sentimentul emoționant de poezie ? Apoi ni se destăinuie autorul, care vine, ca în marile romane, cu comentariile lui dramatico-subtile: În noaptea asta sfîntă
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
împrumutam cărți scrise de tatăl ei, interzis pe vremea aceea.Pentru acel fapt și pentru că am editat o publicație literară scrisă la mașina de scris, în zece exemplare, în clasa a 11, am fost eliminat din școală, după o critică ”tovărășească “în Comitetul UTC și la direcțiunea liceului.Eram dornic de libertatea cuvântului. Și pentru acest fapt am suferit.Și atunci și acum.Fiindcă nu știu, cum fac alții, una să gândesc și alta să spun.Urmare acestui incident am fost
FRUMOSUL PURIFICĂ, DESCĂTUŞEAZĂ. CHIAR ŞI ATUNCI CÂND ESTE UN STRIGĂT DE DISPERARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355349_a_356678]
-
sfârșitul mandatului le dăm gata și pe astea. Altfel, ce vrei domnule, sa rămânem șomeri ? a încheiat domnul deputat Grigore plin de importanță și de sănătate, fluturându-și brațul cu un gest elegant menit să înlăture o strângere de mănă tovărășească așa cum obișnuiam după ședințele de demult... Da, asta era grija ce-l frământa pe domnul Grigore zi și noapte, de nu mai încăpea pe portiera limuzinei negre. Grija zilei de mâine! Regret că nu am putut, din motive umanitare și
CU GÂNDUL LA ZIUA DE MÂINE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356963_a_358292]
-
să te descurci, să-ți faci treaba pentru a-i mulțumi pe toți. Uneori aveai mulțumiri și strângeri de mână, alteori se creau invidii sau chiar critici aspre... dar până la urmă eu eram cel care câștiga... experiență și chiar relații tovărășești. Am avut și încă îl am bun prieten pe om deosebit, medicul chirurg ortoped care lucra la spitalul de urgență din oraș, Dr. Ioan Micle. Acesta, cum era o fire inventivă și de mare talent tehnic inovator, mă ruga deseori
CHIRURGUL de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369672_a_371001]
-
Piața Ovidiu, sau mergeam în gașcă - băieți și fete - la subsolul unei clădiri naționalizate, transformată în bloc de locuințe muncitorești, care fusese cândva hotel - actualul hotel Palas. Cu un magnetofon Tesla, participam la renumitele “ceaiuri” ale acelor ani, sau “reuniuni tovărășești”, cum se vor numi mai târziu. De fapt, acolo locuia unul dintre amicii noștri, care împreună cu mai mulți băieți, amenajase două încăperi de la subsol, acceptabile pentru pretențiile noastre tinerești. Fetele nu făceau nazuri referitoare la luxul încăperilor, așa că petreceam sâmbătă
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
de împotrivire. I s-a părut ceva firesc. Planul său decurgea destul de bine. Începea să se simtă din ce în ce mai plăcut lângă Mircea. Aștepta cu nerăbdare, ținându-l de mână, să înceapă melodia următoare. Parcă era o elevă de liceu la reuniunile tovărășești. Lăutarii încă nu se hotărâseră ce melodie să cânte. Săndica îl privea intens în ochi pe Mircea, atrăgându-l spre ea, apropiindu-se de pieptul său păros, sprijinindu-și capul ușor de umărul acestuia. Se vedea că a făcut sport
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
Piața Ovidiu, sau mergeam în gașcă - băieți și fete - la subsolul unei clădiri naționalizate, transformată în bloc de locuințe muncitorești, care fusese cândva hotel - actualul hotel Palas. Cu un magnetofon Tesla, participam la renumitele “ceaiuri” ale acelor ani, sau “reuniuni tovărășești”, cum se vor numi mai târziu. De fapt, acolo locuia unul dintre amicii noștri, care împreună cu mai mulți băieți, amenajase două încăperi de la subsol, acceptabile pentru pretențiile noastre tinerești. Fetele nu făceau nazuri referitoare la luxul încăperilor, așa că petreceam sâmbătă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
17 iulie 2013 Toate Articolele Autorului În viață am avut parte de multe, dar pe stadionul Dinamo, nu credeam să ajung vreodată. Numai când mă gândesc la cum s-a născut echipa, ca și surata ei Steaua, la câte mânării tovărășești au făcut generalii ei, apoi patronii-samsari postdecembriști, falsificând decenii întregi campionatul primei diviziei a țării, am o stare de disconfort. Moral și patriotic. Echipa de suflet, Rapid, și-a trăit din plin umilința. Se ajunsese la paroxism cu romanticul patron-chelner
BUCURIA GOLULUI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357191_a_358520]
-
o lume vie, palpabila! Dar să luăm anul 1989 de la început: „1 ianuarie Oră zero. Păcat că nu ninge. Dar la noi, la Cîmpina, în provincia asta mică, sentimentul sărbătorii e tradițional, nu s-a șters complet cu tot efortul tovărășesc de mai bine de 40 de ani.” (...) „Pregătirile au fost superbe și dramatice...” Nu răzbate de aici sentimentul emoționant de poezie ? Apoi ni se destăinuie autorul, care vine, ca în marile române, cu comentariile lui dramatico-subtile: „În noaptea asta sfîntă
NONEPOEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358273_a_359602]
-
o lume vie, palpabila! Dar să luăm anul 1989 de la început: „1 ianuarie Oră zero. Păcat că nu ninge. Dar la noi, la Cîmpina, în provincia asta mică, sentimentul sărbătorii e tradițional, nu s-a șters complet cu tot efortul tovărășesc de mai bine de 40 de ani.” (...) „Pregătirile au fost superbe și dramatice...” Nu răzbate de aici sentimentul emoționant de poezie? Apoi ni se destăinuie autorul, care vine, ca în marile române, cu comentariile lui dramatico-subtile: „În noaptea asta sfîntă
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358377_a_359706]
-
aspectul ei impunător. Aceiași lei împietriți, așezați cu capul pe labe, străjuiau lângă treptele clădirii, păzind parcă intrarea. Deși-mi petrecusem copilăria în curtea lagărului de concentrare, cum fusese colhozul acela, ce te întâmpina încă de la intrare cu o afecțiune tovărășească: BINE AȚI VENIT! COOPERATIVA AGRICOLĂ DE PRODUCȚIE 7 NOIEMBRIE, aș comite o gravă minciună dacă aș spune că la anii aceia simțeam teroarea regimului concentraționar. Dimpotrivă! Copil inocent, ce făcea parte din generația puritană a lui Stalin, paradisul copilăriei mele
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
mergeam în gașcă - băieți și fete - la subsolul unei clădiri naționalizate, transformată în bloc de locuințe muncitorești, bloc care fusese cândva hotel - (actualul hotel Palas din Constanța). Cu un magnetofon Tesla, participam la renumitele “ceaiuri” ale acelor ani, sau “reuniuni tovărășești”, cum se vor numi mai târziu. De fapt, acolo locuia unul dintre amicii noștri, care împreună cu mai mulți băieți, amenajase acceptabil pentru pretențiile noastre tinerești, două încăperi de la subsol. Fetele nu făceau nazuri referitoare la luxul încăperilor, așa că petreceam sâmbătă
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
acoperit cu acea podoabă ce se revărsa în onduleuri mari cu sclipiri de abanos. Ce noroc pe mine că în clipa următoare Xenia a apărut ca un înger și a dat nas în nas cu mine, și uitând de indicațiile „tovărășești” ale lui Ceapaev: „Soldatul are îndatorirea sfântă de-a fi model în orice situație s-ar afla, și va îndura orice privațiune în timpul serviciului militar, dovedind comportare civilizată, moralitate și respect desăvârșit în raporturile cu aliații din pactul de la Varșovia
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
cu alte urmări în afara amneziei. Să rămână gravidă. Asta i-ar mai trebui. Chiar că ar fi culmea ghinioanelor ce s-au abătut asupra sa începând cu perioada liceului când a fost deflorată de un coleg beat după o reuniune tovărășească ce a avut loc la liceu. A acceptat să-l însoțească acasă la el, nu avea cum să mai ajungă la internat la o oră așa de târzie din noapte. După acea deflorare, a trebuit să treacă mult timp până
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360013_a_361342]
-
declarat că, din datele pe care le deține, episodul martie 1990 la Tîrgu Mureș a fost organizat de KGB, cu ajutorul propriilor oameni intrați în România în decembrie 1989 și care încă nu plecaseră din Țară! Firește, KGB în colaborare frățească, tovărășească cu UDMR! Cu Budapesta, cu maghiarimea de pretutindeni! ...Norocul nostru că s-a băgat și UDMR! Șoferul camionului funerar trebuie să fi fost UDMRist după cum a fost de căcăcios... Data viitoare KGB-ul va avea mai multă grijă și va
18 cadavre pierdute de UDMR în martie 1990… () [Corola-blog/BlogPost/339989_a_341318]
-
luat angajamentul că nu se va mai întâmpla și au scăpat. Doar contabilul colectivului, provenit din vechile cadre, a căzut țap ispășitor. Cică nu a cunoscut vigilența pe care i-o cerea partidul, nu a știut cum se acordă ajutorul tovărășesc, pe care l-a „confundat cu cocoloșirea faptelor nesăbuite ale unor tovarăși, de altfel oameni cinstiți” și așa s-a ajuns la o situație nedorită. * * * Din primăvara următoare, lucrările la localul școlii au fost reluate cu elan. Au încetat însă
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
mea de cetățean loial al Absurdistanului. Ducându-mi copilul spre școală, mă bucuram că avem de toate din abundență: mașini și pe stradă, și pe trotuare, rahați de câine pe jos, iepurași festivi spânzurați pe sus. Un aer proaspăt, optimist, tovărășesc învăluia orașul. Ajungând în dreptul ANAF sector 2, cuibușorul de nebunii al tinereților mele, am trecut preventiv pe trotuarul de vizavi. Niciodată nu poți fi prea precaut când e vorba de moarte și de Fisc. Puteam să-mi dau seama că
M-am trezit azi dimineață în Absurdistan și nu știam ce-mi lipsește () [Corola-blog/BlogPost/339104_a_340433]
-
atunci eram disperați, dezorientați, osteniți, acum suntem scăpați la democrație originală și valută. Dar cel mai interesant este ceea ce a urmat, bătăliile pentru putere în care dezinformările și manipulare cetățenilor au fost nerușinate și la care au pus un umăr tovărășesc culturnicii, care se lăudau că au sertare pline de revoltă anticeușistă dar se gudurau pe lângă ceaușistii ajunși la putere. Au apărut și noile elite bucureștene pe linia și bani lui Soros. Jurnaliștii și scriitorii din străinătate, pentru că nu am mâncat
VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340888_a_342217]
-
cu alte urmări în afara amneziei. Să rămână gravidă. Asta i-ar mai trebui. Chiar că ar fi culmea ghinioanelor ce s-au abătut asupra sa începând cu perioada liceului când a fost deflorată de un coleg beat după o reuniune tovărășească ce a avut loc la liceu. A acceptat să-l însoțească acasă la el, nu avea cum să mai ajungă la internat la o oră așa de târzie din noapte. După acea deflorare, a trebuit să treacă mult timp până
CAP. XVII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341011_a_342340]
-
Piața Ovidiu, sau mergeam în gașcă - băieți și fete - la subsolul unei clădiri naționalizate, transformată în bloc de locuințe muncitorești, care fusese cândva hotel - actualul hotel Palas. Cu un magnetofon Tesla, participam la renumitele “ceaiuri” ale acelor ani, sau “reuniuni tovărășești”, cum se vor numi mai târziu. De fapt, acolo locuia unul dintre amicii noștri, care împreună cu mai mulți băieți, amenajase două încăperi de la subsol, acceptabile pentru pretențiile noastre tinerești. Fetele nu făceau nazuri referitoare la luxul încăperilor, așa că petreceam sâmbătă
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
poporului continuă cu noi succesuri victoriile împotriva poporului. Demonstranții și jandarmii și-au spart unii altora capetele. Intelectualii și lichelele au rămas cu meritele, veniturile, și capetele întregi. Discuțiile dintre demonstranți și jandarmi au avut loc într-o atmosferă caldă, tovărășească. Demonstranții latră, caravana hoților trece, și revine. Paria violentă s-a exprimat în cultura în care a fost educată de societate. S-au depus coroane de flori la mormântul Poetului Necunoscut, Căldurii Necunoscute, Hranei Necunoscute, Iubirii Necunoscute, Sănătății Necunoscute, Învățământului
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]