79 matches
-
președinții României, Dan C. Mihăilescu își împlinește, până la capăt, proiectul "exfolierii". Rămân, firesc, în urmă, ca o epidermă uscată, nedumeriri naive - de ce prieteni buni au ales colaborarea cu Securitatea și în ce măsură o întâlnire explicativă ar funcționa catharctic atât pentru cel "trădat", cât și pentru cel ce a făcut nefericita alegere? - sau reproșuri "sfredelitoare" - hrana procurată cu mari eforturi de mama în anii negri ai comunismului, după ore nesfârșite pierdute la cozi, devenea materia primă a petrecerilor. Marele merit al acestui volum
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
demonicata. Naratorul boccaccesc nu face decât să o incrimineze în deznodământ: „cotal fine ebbe la speranza vana/ di Troiolo in Criseida villana”948. Poemul boccaccesc abordează tematica unei iubiri profane și se focalizează mai mult pe figura masculină a celui trădat, care devine un fel de emblemă pentru naratorul ale cărui sentimente au fost, de asemenea, înșelate, deoarece mărturisește în introducerea cărții 949 că a fost dezamăgit de iubita sa. Afirmă că, deși alți poeți îi invocă pe Zeus sau Apollo
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
2006, pp. 30-31) a demonstrat faptul că "pentru fiecare parte, exploatarea celeilalte părți este mai profitabilă decât cooperarea, care este mai profitabilă decât non- cooperarea ambelor părți, care la rândul ei este mai profitabilă decât faptul de a fi exploatat/trădat de către celălalt". În principiu, în situațiile cu motive mixte (cum este și dilema prizonierului) există două forțe distincte: • pe de o parte, tendința de a maximiza câștigul mutual prin cooperare; • pe de altă parte, tendința de a maximiza câștigul personal
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mai presus de orice, își înmoaie degetul în propria trădare, în spaima sa de trădător, în singurătatea și deruta sa. Iar Antoine îl însoțește în această călătorie la capătul nopții. În romanul precedent, cititorul era îndemnat să împărtășească durerea celui trădat. Acum, i se cere ceva mult mai grav, să împărtășească chinurile trădătorului. Nu să-i răscumpere vina. Nici s-o uite. Doar s-o asculte. Chalandon ne strecoară tainic un mesaj deloc reconfortant: în intimitatea aceasta pe care o resimțim
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]