14,689 matches
-
aplicată tactica propusă de Lenin: colaborare, compromisuri, concesii de tot felul cu adversarul, fără a părăsi nici o clipă poziția proprie, dîndu-i iluzia că ești de-al lui și lovindu-l la momentul oportun". Cam așa au procedat foarte mulți. Dar trăirea aceasta pe două planuri nu a lăsat urme în conștiința oamenilor? - Probabil că au lăsat în foarte multe conștiințe traumatisme, drame, tragedii chiar, fiindcă a trăi ani de zile cu speranța că se vor schimba lucrurile și că vor veni
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
traumatisme, drame, tragedii chiar, fiindcă a trăi ani de zile cu speranța că se vor schimba lucrurile și că vor veni eliberatorii din alte părți înseamnă a te consuma sufletește și intelectual și a-ți pierde echilibrul interior. Într-adevăr, trăirea pe două planuri a produs o ruptură în spiritul și în existența foarte multor oameni, dintre care unii nu și-au mai revenit iar alții au sfîrșit prin a face compromisuri pentru a-și salva existența și pentru a nu
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
care, într-o bună măsură, au țîșnit experiențele cubiste și marele avînt autoreflexiv al formei plastice. Și toate la un loc, pe lîngă faptul că exprimau o anumită stare de nesiguranță, o dorință imperativă de primenire a limbajului și o trăire individuală și colectivă la limita nevrozei, anticipau moral și prefigurau psihologic cea mai profundă dramă socială, politică, economică și umană pe care o cunoscuse pînă atunci istoria: primul război mondial. Dar mai anunțau, în egală măsură (și în parte chiar
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
și poezie." Interesul de astăzi față de revistă al românilor ține de prestigiul cunoașterii. Nu ne putem raporta la prezent fără a gândi pozitiv sau negativ asupra trecutului ca moment irepetabil. În situația de față este vorba de cultură și de trăirea efectivă a istoriei. A ipostazelor sale. "Caete de Dor" care, înainte de instalarea ca publicație în planul metodic elaborat al lui Virgil Ierunca, apăruse "tot din sărăcia noastră". Timbrul nostalgic, direct și grav, aparține lui Constantin Amăriuței. Fondul nu se schimbase
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
Iordache, în ciuda farmecului său, al eleganței scenice, al efortului de o rosti un text complicat mai bine de două ore și jumătate, nu pare să-și asume în totalitate personajul. Pare că-l ține la distanță pe Humbert Humbert și trăirea voluptoasă și devastatoare, implicată a iubirii pentru Lo-li-ta. Se simte mult mai confortabil în pielea lui Humbert-povestitorul, intră în umorul ironic și auto-ironic al discursului și-l marchează savuros, așa cum s-a întîmplat în seara cînd am revăzut spectacolul, cînd
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
Buzea Simțire subțire, aleasă și un bine conturat traseu cultural, detalii luminoase fac metaforei să i se vadă și arcul și ținta atinsă. Meritul acurateții, și un parfum delicat în tot locul, probabil trecerea prin epoci, vârsta ajutând gustul pentru trăiri elevate, în armonie și distincție totuși în situații de risc, în peisaje purificate. Temele: Faust, o stingere la Veneția, Cântăreața populară, meditație la Putna, Corul de îngeri, Elsinor, din fiecare aș putea cita câte ceva. Iată doar un exemplu: "M-am
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14293_a_15618]
-
de televiziune, drumețiile istovitoare dar plăcute de la Brașov și Băile Herculane. Dacă toamna și iarna petrecute la München reprezintă pentru autoare timpul mărturisirii, verile petrecute alături de Mihai Șora în România (dar și în Franța, Germania, Olanda sau Ungaria) devin timpul trăirii. Inconveniențele vîrstei dispar, depresiile se dau în lături, iar jurnalista (în accepțiunea lui I.D. Sîrbu, preluată cu umor de Mariana Șora) este cuprinsă de ceea ce s-ar putea numi "la joie de vivre". La sfîrșitul actualului volum autoarea a anunțat
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
acest fapt atît un sacrificiu sui generis, cît și un ecou al panismului originar, păgînă voluptate epidermică, răsfăț solar, pur biologic. Alfabetul de care se servește autorul e unul precumpănitor senzorial, cel mai apt a-i stenografia nuditatea străveche a trăirii: "Jilăveala buștenilor din stații răcoroase de munte/ Jilăveala mrejelor întinse pe țărm/ Jilăveala cojii de ou încă plină de aburi/ Jilăveala trenului care a mers toată noaptea" (Jilăveală). Sau următoarea imagine a unui monument venețian, în care genuflexiunea pietății se
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
texte din care rezultă un amestec de umilință și afectare, de durere și teatralitate. Firul lucidității trece prin aceste ipostaze eterogene, structurîndu-le, sudîndu-le. Căci atît umilința (stare dureros-voluptuoasă), cît și afectarea (înscenarea despovărătoare, neutralizantă) constituie repere ale sensibilității reflexive, ale trăirii responsabile de sine. Conștiința lirică (factor liric în sine, avînd un numitor comun cu emoția) catalizează pornirile morale, dă o formă umorilor, care e însuși sensul lor decantat. Sensul creează cîmpul în care contrariile se reazimă unul de altul, în
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
violenței exterioare ființei ei, dar și a propriei neputințe de a se cunoaște și de a se exprima. Concise, monoloagele nu explică ce e drept și ce nu, unde greșește societatea și unde păcătuiește persoana, ci povestesc destine lovite în trăirile lor cele mai intime. Egalitatea femeii a devenit lozinca sub care se testează capacitatea ei de a suferi, în care, firește, nu are ce învăța de la sexul "tare". Meritul spectacolului semnat de Alina Nelega (regia, traducerea și ilustrația muzicală) este
Monoloagele vaginului de Eve Ensler by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15053_a_16378]
-
deschis perspectiva prin care "ea" devine "eu". în scenografia Alinei Herescu cuplând elementele realului cu cele care induc imaginarul poveștilor reale, trei actrițe (Monica Ristea-Horga, Roxana Marian și Elena Purea) istorisesc și "întruchipează", trecerea de la distanța impusă de înstrăinare până la trăirea insuportabilă a eului se înfăptuiește la vedere, cu complicitatea spectatorului. Ceea ce în jurnalele de actualități se înscrie în seria faptelor abominabile, este individualizat de către artiști prin apropiere de concretul sensibil. Violența, lipsa de decență nu sunt ale piesei, ale regiei
Monoloagele vaginului de Eve Ensler by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15053_a_16378]
-
grație pentru a ridica la plasă mingea necesară performanței individuale. Așa cum se exprimă în acest spectacol al Alinei Cadariu, modernitatea în teatru nu este tentația exhibiționismului, ci nevoia de a înlătura pâsla așternută peste conștiințele autiste. Drumul spre momentele de trăire activă care au însoțit pe alte meleaguri spectacolul cu piesa Evei Ensler (Campania V-Day) începe cu un prim pas: cel al cunoașterii.
Monoloagele vaginului de Eve Ensler by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15053_a_16378]
-
Există în el o forță a gregarității și o vocație a dezordinii care exercită o irepresibilă seducție. Văzută de la distanță și suspendînd pentru o clipă orice criteriu moral, această acțiune colectivă are și o expresivitate spontană. Ea reușește să dea trăirilor coordonate noi. Transformă tensiunea în oroare, și privirea în halucinație. La cealaltă extremă, demonstrațiile sindicale și, în particular, unul dintre marșurile istorice ale Cartelului Alfa îmbracă forma acțiunii alegorice. Conceput special ca un mare spectacol vizual, el folosește toate convențiile
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
într-un șuvoi aproape de nestăpânit. În chip evident, tehnica actoricească nu se ridică la înălțimea celei pe care am admirat-o la componenții trupei ucrainiene. În spectacol se insinuează pe alocuri bâlbe. Dar parcă palpitul de umanitate e mai pronunțată, trăirea mai autentică. Iar creativitatea regizorală izbucnește magistral în două secvențe ce nu mă sfiesc să le calific drept antologice - cea în care Iago o calomniază pe Desdemona, când scena și sala sunt realmente inundate de scrisori de denunț și cea
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
către o suprafață netedă, lucioasă, în care se oglindește inferioritatea, paradoxal ajunsă să reprezinte, la nivel colectiv, un punct cu conotație "pozitivă". Inconsistența formei umane, individuale sau colective, aflată în stadiul de carcasă întredeschisă, capabilă să aspire o multitudine de trăiri și sentimente facile, fluide, alcătuind o suprapunere forțată a mai multor falii instabile, devine periculoasă în momentul producerii unei liniarizări de joasă frecvență a întregului ce ar trebui să reprezinte conceptul de UMAN''. Lăsînd la o parte construcția teoretică a
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
subtil, fiind o tălmăcire a cuvântului faber în alt sens al aceluaiași (de la tehnician la creator). Postfața semnată de Andrei Corbea sintetizează magistral această poveste a pedepsei târzii pentru păcatele tinerețelor, a transformării din "om al faptei" în "om al trăirii". Max Frisch. Homo faber. Traducere și note de Mara Giurgiuca. Postfață de Andrei Corbea. Editura Polirom, 2002. Destin, patrie, națiune Încă pe vremea lui Cicero, Titus Livius și Quintilian se spunea că patria reprezintă libertatea, legile și instituțiile politice ale
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
-mă că nu este nimic de făcut: "Nu vă speriați - asta este!", și am răspuns: "Nu mă "sperii", spaima te face să taci - revolta te obligă să "spui""). Nu mă fac aici ecou al unor zvonuri, ci scriu sub impresia trăirii unui contact direct cu brutale realități, care m-au zguduit, recent. Am avut neapărat nevoie să găsesc (să verific cu originalul) un citat dintr-o cronică literară a lui Perpessicius, dintr-un anumit număr al lunii mai, 1947, al cotidianului
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
a șterge urmele. Căci oamenilor nu le plac Lucrurile interzise. Chem să mă ajute lucrurile în care m-am scăldat, Lacurile cu stăvilar în stufăriș, valea În care ecoul cântecului tresare în lumina serii, Și recunosc că fermecătoarele laude ale trăirilor Au putut fi numai exerciții mai acătării de stil, Iar dedesubtul lor era ACESTA, ce nu poate fi numit. ACESTA asemănător cu gândurile hoinarului făr de acoperiș deasupra capului și care străbate prin ger un oraș străin. Cel care seamănă
Lirică poloneză contemporană by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13426_a_14751]
-
ci, după cum mărturisește criticul, „doar o colecție de însemnări, comentarii și considerații, scrise la mari intervale de timp de-a lungul activității mele literare, despre, sau în marginea destinului unui om ce, prin suferință, ne dă o soluție asupre descoperirii trăirii și a salvării noastre din artificial și din condiția sclavagistă a neasumării conștiinței”. Divagațiuni cu Anton Holban are în comun cu cartea Dorinei Grăsoiu aceeași obstinație în exploatarea la maximum a detaliului, a manuscriselor, a corespondenței, a oricăror urme lăsate
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
stivuită în pagini peste pagini. Greutatea amintirilor nu-mi deformează bloc-notes-urile. Doar sufletul. Comentarii nostime sau cinice. Care nasc altele și altele, stări, refugii, disperări. Așa că-l înțeleg pe Krapp în exercițiul lui obsesiv de a-și pune sub lupă trăirile din trecut și de a-și asculta, ca într-un ritual perfect al inactivității, analizele ce le însoțesc. Eu am carnete, el, benzi de magnetofon. Vocea sună ciudat. Puternic, major. Scrisul meu pare bizar. Acolo, pe bandă, cuvintele sînt rostite
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
rămâne, însă, speranța. - De politică ați încercat să vă țineți cât mai departe. - Am făcut și eu un fel de politică. Dar nu am fost slujbașul unor idei în care n-am crezut. Politica dictată nu m-a interesat niciodată. Trăirea vieții și încercarea înțelegerii lucrurilor din jurul meu au fost politica mea. Iată care e politica mea personală: iubesc viața, iubesc realitatea și caut să mă conformez cerințelor vitale. On revient toujours au premier amour ! - Ați continuat, făcând abstracție de politicul
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
o prezență artistică viguroasă și un nume care nu mai are nevoie de prea multe prezentări. Mirela Trăistaru Din punct de vedere temperamental, Mirela Trăistaru se situează în spațiul artistic transilvănean, în orizontul acelui expresionism cromatic și compozițional care însoțește trăirea intensă și se manifestă prin formule directe, uneori la limita cruzimii. Pensulația nervoasă pe spații mici, tușele largi, sigure, în care energia enunțului și energia mecanică se identifică, tonurile aproape crude, inapte pentru spectacolul rafinat și pentru subtilele ceremonii retiniene
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
limita cruzimii. Pensulația nervoasă pe spații mici, tușele largi, sigure, în care energia enunțului și energia mecanică se identifică, tonurile aproape crude, inapte pentru spectacolul rafinat și pentru subtilele ceremonii retiniene, creează un prim nivel al acestei picturi, acela al trăirii nemijlocite, al confesiunii existențiale fără menajamente. Dacă acestor elemente le mai adăugăm și iconografia obsesivă, în centrul căreia se găsește o feminitate exuberantă și polimorfă, pe jumătate narcisiacă, pe jumătate compensatorie în consecința unor posibile proiecții traumatice, planul vital, existențialist
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
umblă pe pleoape” (Luna neagră sau cît de frumoasă e femeia care a născut un orb). Ion Mircea e un poet intens care confruntă două stări-limită ale artei d-sale, transcendența care e supraverbală, riscînd a „amuți” textul dizolvat în trăirea extatică, și aventura destructurării sensibile, a „dezordinii” care poartă numele de avangardă, riscînd a sufoca textul cu un exces de materialități în debandadă. Neutralizîndu-se reciproc, cele două primejdii sînt constrînse a se manifesta ca surse energetice ale creației.
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
contemporanilor mei sînt iremediabil îngroșate de manele și de alte producte bubuitoare!... (De fapt, nu știu de ce, toate simțurile omenești par a fi devenit insuficiente, pe măsură ce globalizarea avansează; de aici, nevoia de amplificare monstruoasă - prin mașinării ori prin droguri - a trăirii...) Oare, printre atîtea drepturi ale oamenilor proclamate viguros de puzderia de asociații de pe mapamond se va fi gîndit cineva să stipuleze și pe acela, umil, în numele căruia semnez aceste rînduri, anume dreptul de a asculta greierii?...
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]